230 matches
-
poezie", "poetu", "hotelu", "pronumi interogativu", "pronunțari", "controversâ", "vocalâ", "consoanâ", "neologismi". Ballamaci introduce în manualul său (2010) cuvinte de origine romanică ce au intrat și în albaneză: "vizitari" „a vizita”, "agensiă" „agenție”, "tur" / "giro" „tur”, "interesant", "turistic", "dacord" „de acord”. În afară de afixe care se găsesc și în română, aromâna mai are și altele, unele împrumutate. Sufixe specifice: Prefixe specifice: În aromână există cuvinte compuse comune cu româna, dar și proprii: "njadză-iarnă" „mijlocul iernii”, "tsiripăne" (din "tseare" „cere” + "păne" „pâine”) „cerșetor”, "ayru-cucot" „cocoș
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
din fața tronului său. Un elf din Valinor are un nume dat de tată la naștere (essë), care de obicei seamănă cu numele mamei sau al tatălui și care reflectă descendența copilului, iar după un timp se mai poate adăuga un afix la acest nume. Odată cu creșterea unui elf, acesta primește de la mamă un al doilea nume (amilessë), care reflectă personalitatea, dibăcia și chiar soarta, amilessë fiind câteodată profetic. Epessë este al teilea nume pe care îl primește un elf mai târziu
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
acest sunet dacă sunt folosite în relații posesive. Mai demult, și unele cuvinte care nu încep cu sunetul /t-/ fac această mutație consonantică: Limba guarani este o limbă aglutinantă, deseori clasificat chiar ca limbă polisintetică și folosește așadar foarte multe afixe. Ordinea cuvintelor este subiect-verb-obiect, iar dacă subiectul este omis obiect-verb. Guarani pură ("Guaraniete") este o limbă fără gen gramatical și fără articol hotărât, iar sub influența din limba spaniolă la se folosește acum deseori ca articol hotărât pentru cuvinte în
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
cel al frazei. Altfel spus, în orice limbă sunt cazuri în care topica este total fixă și altele în care este relativ liberă. În general se observă că în limbile în care raporturile sintactice se exprimă în primul rând prin afixe adăugate părților de vorbire nominale, adică cele flexionare și cele aglutinante, topica este mai liberă decât în cele care nu prezintă această caracteristică, exprimând raporturile sintactice în primul rând prin topică. De exemplu, în limba latină "Agnum est lupus" și
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
Diferite alte combinații ale acestor forme de bază sunt posibile, precum în ą́ą́ (lungă, nazalizata, înalt tonala). Din punct de vedere al tipologiei lingvistice, limba navajo este o limbă aglutinanta, polisintetica și nuclear marcată, dar multe din afixele ei se combină into contractions more like fusional languages. The canonical word order of Navajo is SOV. Athabaskan words are modified primarily by prefixes, which is unusual for an SOV language (suffixes are expected). Navajo is a "verb-heavy" language — it
Limba navajo () [Corola-website/Science/321509_a_322838]
-
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din alta. Nu există unitate de vederi printre lingviști în ceea ce privește ramura lingvisticii de care ține derivarea. Unii
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
morfologie în sens larg. După Crystal 2008, spre deosebire de derivare, prin flexiune nu rezultă un cuvânt nou, ci aceasta schimbă forma gramaticală a aceluiași cuvânt, dar precizează că între derivare și flexiune nu există o limită clară, ilustrând dificultatea analizării unor afixe prin cazul lui "-ly" din limba engleză, care formează adverbe din adjective, de exemplu "quickly" „repede”, "approximately" „(în mod) aproximativ”. În lingvistica limbii franceze se poate găsi de asemenea, în legătură cu derivarea, ideea opoziției dintre o „morfologie lexicală” și o „morfologie
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
simplu sufix derivațional, de alții ca sufix derivațional gen desinență. După Keszler 2000 există de asemenea mărci și desinențe care prezintă trăsături caracteristice sufixelor derivaționale, de exemplu marca comparativului de superioritate. În română și în limbile amintite în acest articol, afixele derivaționale sunt sufixe, adăugate la o rădăcină sau după alt sufix, ori prefixe, plasate înaintea unui cuvânt. Diferența de funcție dintre ele este că sufixul poate trece cuvântul-bază în altă clasă lexico-gramaticală, dar prefixul nu o poate face singur, ci
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
de prefixare sunt: "răz-" + "a gândi" → "a se răzgândi", "un-" + "happy" „fericit” → "unhappy" „nefericit”, "re-" + "faire" „a face” → "refaire" „a reface”, "pot-" + "pisati" „a scrie” → "potpisati" „a subscrie, a semna”. În limba maghiară se aplică prefixe numai la verbe, aceste afixe rămânând și înaintea cuvintelor derivate de la verbele respective. Ele se deosebesc de cele din română și din alte limbi prin faptul că se pot detașa de verb, și sunt considerate o clasă de cuvinte gramaticale. Totuși li se recunoaște capacitatea
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
voda" „apă” + "-an" → "bezvodan" „fără apă”. În lingvisticile unor limbi se mai tratează și derivarea numită regresivă sau inversă, care constă în formarea unui cuvânt nou prin suprimarea unui sufix lexical ("auzi → "auz") sau a unei desinențe fals interpretate ca afix lexical ("nucă → "nuc"). Exemplu din franceză: "attaquer" „a ataca” → "attaque" „atac”. Un afix poate fi, pe de o parte format pe terenul unei limbi sau moștenit din limba de origine, pe de altă parte împrumutat. De exemplu în limbile romanice
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
și derivarea numită regresivă sau inversă, care constă în formarea unui cuvânt nou prin suprimarea unui sufix lexical ("auzi → "auz") sau a unei desinențe fals interpretate ca afix lexical ("nucă → "nuc"). Exemplu din franceză: "attaquer" „a ataca” → "attaque" „atac”. Un afix poate fi, pe de o parte format pe terenul unei limbi sau moștenit din limba de origine, pe de altă parte împrumutat. De exemplu în limbile romanice sunt unele afixe moștenite din limba latină și altele împrumutate din latină după
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
nuc"). Exemplu din franceză: "attaquer" „a ataca” → "attaque" „atac”. Un afix poate fi, pe de o parte format pe terenul unei limbi sau moștenit din limba de origine, pe de altă parte împrumutat. De exemplu în limbile romanice sunt unele afixe moștenite din limba latină și altele împrumutate din latină după formarea limbilor urmașe. Uneori afixul latinesc există și în forma moștenită, și în cea împrumutată. De pildă prefixul latinesc "dis-" există în franceză în cuvântul "se déshabiller" „a se dezbrăca
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
o parte format pe terenul unei limbi sau moștenit din limba de origine, pe de altă parte împrumutat. De exemplu în limbile romanice sunt unele afixe moștenite din limba latină și altele împrumutate din latină după formarea limbilor urmașe. Uneori afixul latinesc există și în forma moștenită, și în cea împrumutată. De pildă prefixul latinesc "dis-" există în franceză în cuvântul "se déshabiller" „a se dezbrăca” în forma moștenită, iar în "disparaître" „a dispărea” în forma împrumutată. Sufixul latinesc "-tas" a
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
În limbile din diasistemul slav de centru-sud sunt mai multe care au ambele funcții: "iz" „din” + "baciti" „a arunca” → "izbaciti" „a arunca afară”, "od" „de la” + "maknuti" „a deplasa” → "odmaknuti" „a îndepărta” Și în acestea sunt prefixe împrumutate, ex. "ultrazvuk" „ultrasunet”. Afixe productive sunt cele cu care se formează cuvinte noi și în limba actuală. În română astfel sunt de pildă prefixul "în-" și sufixul "-ism". Neproductive sunt, de exemplu, în franceză, prefixul "par-" ("parsemer" „a presăra”) și sufixul "-ail" ("gouvernail" „cârmă
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
productive sunt cele cu care se formează cuvinte noi și în limba actuală. În română astfel sunt de pildă prefixul "în-" și sufixul "-ism". Neproductive sunt, de exemplu, în franceză, prefixul "par-" ("parsemer" „a presăra”) și sufixul "-ail" ("gouvernail" „cârmă”). Afixele productive sunt de obicei și frecvente, dar pot fi și relativ rare, iar unele neproductive sunt totuși prezente într-un număr relativ mare de cuvinte actuale. Prin derivare se pot forma cuvinte din aceeași clasă lexico-gramaticală ca și cuvântul-bază, se
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
maghiare, modurile nepersonale ale verbului sunt considerate părți de vorbire nominale aparte formate prin derivare din verb: "ír" „scrie” → "írni „a scrie” (infinitiv), "író „care scrie” (participiu prezent), "írt „scris” (participiu trecut), "megírandó „de scris” (participiu viitor), "írva" „scriind” (gerunziu). Afixele pentru marcarea clasei lexico-gramaticale se aplică rădăcinilor care nu pot constitui cuvinte de sine stătătoare (vezi mai sus Tipuri de derivare). Există afixe care se pot aplica unor cuvinte din mai multe clase lexico-gramaticale. De exemplu în franceză, sufixul de
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
író „care scrie” (participiu prezent), "írt „scris” (participiu trecut), "megírandó „de scris” (participiu viitor), "írva" „scriind” (gerunziu). Afixele pentru marcarea clasei lexico-gramaticale se aplică rădăcinilor care nu pot constitui cuvinte de sine stătătoare (vezi mai sus Tipuri de derivare). Există afixe care se pot aplica unor cuvinte din mai multe clase lexico-gramaticale. De exemplu în franceză, sufixul de infinitiv se poate adăuga la substantive, adjective, adverbe, interjecții sau onomatopee: "zigzag" → "zigzaguer „a merge în zigzag”, "rouge" „roșu” → "rougir „a (se) înroși
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
departe, de exemplu "szemölcs" + "-s" → "szemölcsös „cu negi”. Exemplu de derivare mai complexă: "ad" „a da” + "-at" → "adat „dată” (informație) + "-ol" → "adatol „a documenta” + "-hat" → "adatolhat „a putea documenta” + "-atlan" → "adatolhatatlan „imposibil de documentat” + "-ság" → "adatolhatatlanság" „imposibilitate de a documenta”. Afixele derivaționale poartă foarte multe nuanțe de sens sau sensuri față de cuvântul-bază. Pentru formarea substantivelor există sufixe: La rândul lor, prefixele pot fi: Din alt punct de vedere semantic, afixele se pot grupa în polisemantice, omonime, sinonime și antonime. Un sufix
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
-atlan" → "adatolhatatlan „imposibil de documentat” + "-ság" → "adatolhatatlanság" „imposibilitate de a documenta”. Afixele derivaționale poartă foarte multe nuanțe de sens sau sensuri față de cuvântul-bază. Pentru formarea substantivelor există sufixe: La rândul lor, prefixele pot fi: Din alt punct de vedere semantic, afixele se pot grupa în polisemantice, omonime, sinonime și antonime. Un sufix polisemantic este de exemplu "-tor", care poate forma adjective ("delăsător"), nume de instrument ("stingător"), nume de agent ("desenator"), nume abstracte ("numărătoare") etc. Sufixul "-at/-et", bunăoară, care face ca
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
determină o altă parte de vorbire (de obicei un substantiv) și marchează diverse funcții gramaticale și stilistice ale acesteia. Gramatica limbii române, ediția 2005, definește articolul ca „modalitate (gramaticală) afixală de integrare enunțiativă”, punându-se accent pe statutul său de afix. Așadar, articolul nu mai este interpretat ca o clasă lexico-gramaticală. Lipsa unui articol acolo unde în alte construcții similare el este în mod normal folosit se numește articol zero. De exemplu, în limba engleză subiectul este de obicei însoțit de
Articol (gramatică) () [Corola-website/Science/303433_a_304762]
-
atunci punctele P, P', B sunt coliniare, în care caz lungimile PA, PB, PC formează un triunghi degenerat, cea mai mare dintre ele fiind suma celorlalte două. Deoarece triunghiul ABC este echilateral, se poate considera, fără a restrânge generalitatea, că afixele vârfurilor acestuia sunt rădăcinile cubice ale unității: formula 4 Deoarece acestea sunt rădăcinile ecuației formula 5 conform formulelor lui Viète: Dacă formula 8 este afixul punctului C, atunci din relațiile de mai sus se deduce identitatea: de unde se deduce că modulul unui termen
Teorema lui Pompeiu () [Corola-website/Science/312022_a_313351]
-
ele fiind suma celorlalte două. Deoarece triunghiul ABC este echilateral, se poate considera, fără a restrânge generalitatea, că afixele vârfurilor acestuia sunt rădăcinile cubice ale unității: formula 4 Deoarece acestea sunt rădăcinile ecuației formula 5 conform formulelor lui Viète: Dacă formula 8 este afixul punctului C, atunci din relațiile de mai sus se deduce identitatea: de unde se deduce că modulul unui termen este mai mic decât suma modulelor celorlalte două. Dar formula 10 (deoarece formula 11) și la fel: formula 12 "Teoremă". Cu distanțele de la un punct
Teorema lui Pompeiu () [Corola-website/Science/312022_a_313351]
-
formula 10 (deoarece formula 11) și la fel: formula 12 "Teoremă". Cu distanțele de la un punct din spațiu la vârfurile unui poligon regulat se poate forma un poligon. "Demonstrație." Se ia ca origine centrul poligonului și axa reală trecând printr-un vârf. Atunci afixele vârfurilor poligonului sunt rădăcinile ecuației binome: formula 13 Între rădăcinile acestei ecuații există relațiile (conform formulelor lui Viète): Dacă formula 8 este afixul punctului P, atunci: și se repetă considerentele de la metoda II.
Teorema lui Pompeiu () [Corola-website/Science/312022_a_313351]
-
poate forma un poligon. "Demonstrație." Se ia ca origine centrul poligonului și axa reală trecând printr-un vârf. Atunci afixele vârfurilor poligonului sunt rădăcinile ecuației binome: formula 13 Între rădăcinile acestei ecuații există relațiile (conform formulelor lui Viète): Dacă formula 8 este afixul punctului P, atunci: și se repetă considerentele de la metoda II.
Teorema lui Pompeiu () [Corola-website/Science/312022_a_313351]
-
fi: Particula a fost inclusă inițial în categoria cuvintelor modalizatoare, dar ulterior a fost și ea individualizată în cercetările lingvistice privitoare la limba maghiară, începând cu Borbála Keszler. Nóra Kugler o definește ca „un cuvânt gramatical care nu poate primi afixe, nu alcătuiește raporturi nici morfologice, nici sintactice cu alte cuvinte, nu poate fi parte de propoziție [...]. Are funcția de a efectua operații asupra afirmației din propoziție [...]; exprimă un raport modal, atitudinea vorbitorului (raportarea sa afectivă, volitivă, axiologică), sau marchează reacția
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]