230 matches
-
acestora în sfera de coordinare. Toți liganzii neutri se scriu între paranteze, indiferent de numărul acestora. Exemplu: [FeCl2(en)(CH3NH2)2]Cl - clorură de dicloroetilendiaminbis(metilamin)fer (III). Pentru a indica stoechiometria se folosesc două tipuri de afixe multiplicative: 1. afixe multiplicative simple: di-, tri-, tetra-, penta-, hexa-, hepta-, octa-, nona-, deca-, undeca-, dodecaetc. - pentru a indica proporțiile stoechiometrice, numărul de grupe coordinate identice sau numărul de atomi centrali identici - se scriu în fața denumirii grupării, moleculei sau ionului respectiv, fără cratimă
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
undeca-, dodecaetc. - pentru a indica proporțiile stoechiometrice, numărul de grupe coordinate identice sau numărul de atomi centrali identici - se scriu în fața denumirii grupării, moleculei sau ionului respectiv, fără cratimă sau spațiu; Exemplu: [FeCl2(H2O)4]+ - ion de tetraaquadiclorofer (III). 2. afixe multiplicative pentru substanțe organice: bis-, tris-, tetrakis-, pentakis-, hexakis-, heptakis-, octakis-, nonakis-, decakis-, undecakis-, dodecakisetc. - pentru a indica mai mulți radicali organici identici sau în ale căror expresii există un alt afix numeric - se scriu în fața denumirii radicalului respectiv, fără
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
FeCl2(H2O)4]+ - ion de tetraaquadiclorofer (III). 2. afixe multiplicative pentru substanțe organice: bis-, tris-, tetrakis-, pentakis-, hexakis-, heptakis-, octakis-, nonakis-, decakis-, undecakis-, dodecakisetc. - pentru a indica mai mulți radicali organici identici sau în ale căror expresii există un alt afix numeric - se scriu în fața denumirii radicalului respectiv, fără cratimă sau spațiu, dar indicând între paranteze rotunde gruparea care se repetă. Exemplu: [Ni(C5H5)2] - bis(ciclopentadienil)nichel (II). Dacă atomul metalic central de la care a derivat entitatea de coordinare prezintă
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
organici, sunt însoțite de sufixul -o. Dacă denumirea anionului are terminația -it sau -at, atunci se adaugă sufixul -o acesteia. Denumirile unor liganzi anionici anorganici sunt precizate în tab. 2.1. În cazul liganzilor anionici anorganici care conțin în numele lor afixe multiplicative simple (de exemplu trifosfato) sau pentru analogii tioselenoși teluroai anionilor oxigenați conținând mai mult decât un atom (de exemplu tiosulfato), pentru denumire se folosesc afixele multiplicative pentru liganzii organici; în acest caz, denumirea anionului este trecută între paranteze rotunde
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
precizate în tab. 2.1. În cazul liganzilor anionici anorganici care conțin în numele lor afixe multiplicative simple (de exemplu trifosfato) sau pentru analogii tioselenoși teluroai anionilor oxigenați conținând mai mult decât un atom (de exemplu tiosulfato), pentru denumire se folosesc afixele multiplicative pentru liganzii organici; în acest caz, denumirea anionului este trecută între paranteze rotunde, ca la folosirea afixelor multiplicative pentru derivați organici. Exemplu: Na3[Bi(S2O3)3] - tris(tiosulfato)bismutat (III) de sodiu. Radicalii organici proveniți de la hidrocarburi atașați la
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
exemplu trifosfato) sau pentru analogii tioselenoși teluroai anionilor oxigenați conținând mai mult decât un atom (de exemplu tiosulfato), pentru denumire se folosesc afixele multiplicative pentru liganzii organici; în acest caz, denumirea anionului este trecută între paranteze rotunde, ca la folosirea afixelor multiplicative pentru derivați organici. Exemplu: Na3[Bi(S2O3)3] - tris(tiosulfato)bismutat (III) de sodiu. Radicalii organici proveniți de la hidrocarburi atașați la ionul metalic în compusul coordinativi și care, de regulă, se comportă ca un ligand anionic, se citesc cu
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
la finalul numelui ligandului care funcŃionează ca ligand în punte se pune, de asemenea, cratimă. Exemplu: [(NH3)5Cr-OH-Cr(NH3)5]Cl5 - clorură de µ-hidroxo-bis[pentaamminocrom (III)]. Prezența în formula chimică a două sau multe grupări în punte sunt indicate prin afixele multiplicative ale liganzilor organici. Exemple: [(NO)2Fe(SC2H5)2Fe(NO)2] - bis(µ etiltio)tetranitrozildifer (I); [(CO)2Ni(Me2PCH2CH2PMe2)2Ni(CO)2] - bis[µ etilenbis(dimetilfosfin)]-bis[dicarbonilnichel (0)]; [(CO){P(OEt)3}Co(CO)2Co(CO){P(OEt)3
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
indică sub forma unui indice al simbolului µ. Exemplu: [(CH3Hg)4S]Cl2 - clorură de µ4-tio tetrakis[metilmercur (II)]. 2.3.2 Denumiri pentru combinațiile complexe polinucleare de tip cluster Compușii de tip cluster dinuclear, cu structură simetrică, se denumesc folosind afixele multiplicative. Exemple: K2[Cl4Re-ReCl4] - bis[tetraclororenat (III)] de potasiu; [(CO)5Mn-Mn(CO)5] - bis[pentacarbonilmangan (0)]. Dacă compușii de tip cluster dinuclear au structură asimetrică, se consideră că unul din atomii central și liganzii atașați acestuia sunt coordinați de celălalt
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
tipar numeroase formații provenind din substantivizarea unor adjective precum: *adițională, *alopată, *basculantă, *coronară, *divizionară, *geminată, *guturală, *jugulară, *nocturnă, *trilaterală etc., care, atașate curent unor substantive feminine (convorbire adițională, arteră coronară, echipă divizionară)16, transmit noului cuvânt caracteristica de gen și afixele de feminin ale substantivului. - Numeroase formații neologice în -a la singular nearticulat, care, în procesul de adaptare, își regularizează flexiunea, sunt atrase în tiparul flexionar ă - e, și nu în tiparul ă - ĭ; vezi variantele din DOOM2: anticvă/ anticva, coda
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
determina noțiunea "cuvînt", una dintre acestea fiind stabilitatea interioară, adică faptul că nu poate fi întrerupt prin pauză în conversația obișnuită și nici nu permite o reorganizare internă a părților constituente (fonemelor) sau atașarea altor elemente decît a morfemelor legate (afixe și desinențe, îndeosebi). Pornind de aici, se poate face precizarea că un cuvînt este alcătuit din anumite foneme, că aceste foneme se succed într-o ordine fixă și că orice adaos este restricționat din perspectiva unei reguli flexionare sau de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
disting următoarele morfeme au+încep+-ut+zi+-le+-le+frumos+-e+al+-e+primăvar+-i+-i, de unde se poate constata că morfemele au un statut diferit în enunț și se pot repartiza unor clase morfologice și lexicale diferite (cuvinte, radicali, afixe, desinențe etc.). Există în unele limbi morfeme care nu au o structură segmentală proprie, precum du (de+le) din franceză sau zur (zu+der) din germană, cînd un segment cuprinde deci mai multe morfeme. Uneori, se face distincția dintre morfem
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sokkar. Jón-D plac-pl. aceste șosete-N " Lui Ion îi plac aceste șosete." (Bobaljik, 2006: 5) Acordul complementului cu verbul-predicat se întâlnește, printre altele, în limbile uralice, unde are caracter opțional (Nikolaeva, 1999). În aceste limbi, verbele tranzitive și intranzitive au afixe care marchează acordul cu subiectul, aceste forme fiind numite, tradițional, conjugarea subiectivă. În plus, verbele tranzitive au și altă paradigmă, numită conjugarea obiectivă. Verbele la conjugarea obiectivă se acordă atât cu subiectul, cât și cu complementul direct. Verbele tranzitive pot
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordă (= ținta acordului). 2. Acordul din perspectiva trăsăturilor implicate 2.1. Genul și numărul Genul este o trăsătură inerentă a substantivului, care nu variază în funcție de contextul lingvistic. Prin urmare, substantivele care se organizează în perechi masculin - feminin, diferențiate printr-un afix (ex. elev - elevă), nu sunt forme morfologice ale aceluiași cuvânt, ci cuvinte diferite. Acordul în gen în interiorul grupului nominal se face, în general, pe baze formale, morfosintactice. În română, substantivele sunt descrise ca având trei valori de gen: masculin, feminin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și plural. Acordul în număr în interiorul grupului nominal se face în primul rând pe baze formale, acordul semantic fiind foarte rar (ex. Dinamo, calificați..., vezi infra, (42)). În limba română, trăsăturile de gen și număr sunt marcate sintetic, prin același afix (-ă de la bunică marchează genul feminin și numărul singular, desinența -e de la adjectivul albe marchează genul feminin și numărul plural etc.). 2.2. Cazul 2.2.1. Marcarea cazului în grupul nominal În general, cazul este marcat la primul element
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
am văzut și am invitat la noi. 4.1.2. Criterii morfologice Criteriile morfologice de încadrare a elementelor clitice au fost propuse mai întâi de Pullum și Zwicky, 1983 (via Fuß, 2005). Acestea sunt menite a distinge între clitice și afixe flexionare. Ele se bazează pe observația generală că posibilitatea de combinare a unui cuvânt cu un clitic este guvernată de criterii sintactice, iar posibilitatea de a combina cuvinte (sau teme ale cuvintelor) cu afixe este de altă natură, morfologică sau
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
menite a distinge între clitice și afixe flexionare. Ele se bazează pe observația generală că posibilitatea de combinare a unui cuvânt cu un clitic este guvernată de criterii sintactice, iar posibilitatea de a combina cuvinte (sau teme ale cuvintelor) cu afixe este de altă natură, morfologică sau lexicală. (i) Restricțiile selecționale în ceea ce privește gazda lexicală Afixele au restricții selecționale mai stricte în ceea ce privește gazda lor lexicală decât cliticele; altfel spus, cliticele au o mobilitate mai mare decât afixele. De exemplu, în engleză cliticul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
că posibilitatea de combinare a unui cuvânt cu un clitic este guvernată de criterii sintactice, iar posibilitatea de a combina cuvinte (sau teme ale cuvintelor) cu afixe este de altă natură, morfologică sau lexicală. (i) Restricțiile selecționale în ceea ce privește gazda lexicală Afixele au restricții selecționale mai stricte în ceea ce privește gazda lor lexicală decât cliticele; altfel spus, cliticele au o mobilitate mai mare decât afixele. De exemplu, în engleză cliticul 's se poate combina cu prepoziție, verb, adjectiv sau adverb: (22) a. The person
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sau teme ale cuvintelor) cu afixe este de altă natură, morfologică sau lexicală. (i) Restricțiile selecționale în ceea ce privește gazda lexicală Afixele au restricții selecționale mai stricte în ceea ce privește gazda lor lexicală decât cliticele; altfel spus, cliticele au o mobilitate mai mare decât afixele. De exemplu, în engleză cliticul 's se poate combina cu prepoziție, verb, adjectiv sau adverb: (22) a. The person I was talking to's going to be angry with me. b. The ball you hit's just broken my dining
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
-l; uite-o h. pardesiul verde-l vreau i. bunica-l face Pe baza acestui criteriu trebuie să conchidem că în română cliticele de dublare a complementului direct își păstrează caracterul de clitice pronominale, nu pot fi încadrate în clasa afixelor. (ii) Rezultatele morfofonologice ale atașării la gazdă Al doilea criteriu se bazează pe observația că rezultatele morfofonologice ale atașării cliticului la gazdă sunt de obicei foarte regulate și nu duc la apariția unor forme neașteptate. În schimb, rezultatele neregulate (forme
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fi reordonate sau repoziționate în raport cu alte clitice. Spre deosebire de criteriul morfologic (i), care se referea la termenul la care se poate atașa cliticul, acest criteriu se referă la poziția față de verb, în cadrul complexului verbal. Există o ierarhie între pronume, clitice și afixe în funcție de gradul lor de libertate de mișcare. Pronumele pot ocupa diverse poziții, cliticele pronominale sunt limitate la anumite poziții structurale sau anumite gazde, dar își pot uneori schimba pozițiile în interiorul complexului clitic, iar mărcile de acord nu manifestă nicio variație
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
necompuse, desinențele de persoană și număr (adesea, fuzionate) sunt atașate la finalul verbului, după sufixul de timp. La timpurile compuse cu auxiliar, aceste desinențe se atașează auxiliarului (vezi GALR, I). Criteriile morfologice ne pot ajuta să distingem între clitic și afix, dar nu reprezintă neapărat criterii pe baza cărora să putem decide dacă dublarea clitică este un fenomen de acord. Chiar dacă, din punct de vedere morfologic, cliticele de dublare își păstrează caracterul de clitice, asta nu înseamnă că nu putem considera
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
încă-i mai scriu uneori g. na-ți cartea h. mașina veche-i las lui Ion i. bunica-i spune lui Ionuț Pe baza acestui criteriu morfologic, elementele de dublare a complementului indirect se încadrează în clasa cliticelor, nu a afixelor. (ii) Rezultatele morfofonologice ale atașării la gazdă În general, cliticele de dublare a complementului indirect nu afectează forma sau structura morfologică a gazdei. Conform acestui criteriu, nu putem spune că ele au devenit mărci flexionare. (iii) Golurile sau uniformizările din
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
morfofonologice ale atașării la gazdă - - (iii) Golurile sau uniformizările din paradigmă - - (iv) Pozițiile fixe în raport cu verbul - - După cum se poate vedea, rezultatele sunt mai mult negative. Toate criteriile morfologice aplicate dau răspunsuri negative, ceea ce înseamnă doar că elementul clitic nu este afix, nu că dublarea clitică nu poate fi încadrată la acord. Singurele argumente sunt de ordin sintactic: posibilitatea de a apărea în contextul nominalului complement și obligativitatea cliticului în contextele de elipsă a nominalului. Sunt însă și argumente sintactice împotriva încadrării
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
servește la identificarea unui anumit conținut semantic al nominalului implicat în relația de acord. (iii) Toate celelalte situații de acord din română sunt marcate la nivel flexionar prin morfeme afixale, de tip desinențial. Elementele implicate în DC sunt clitice, nu afixe, după cum se vede din testele morfologice (preluate de la Fuß, 2005). Acest argument morfologic nu este foarte puternic, am putea considera că avem a face cu o marcare noncanonică a acordului (dacă alte argumente, sintactice, ne-ar duce spre concluzia că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
servește la identificarea unui anumit conținut semantic al nominalului implicat în relația de acord; (iii) toate celelalte situații de acord din română sunt marcate la nivel flexionar prin morfeme afixale, de tip desinențial. Elementele implicate în DC sunt clitice, nu afixe, după cum se vede din testele morfologice (preluate de la Fuß, 2005). Acest argument morfologic nu este foarte puternic, am putea considera că avem a face cu o marcare non-canonică a acordului (dacă alte argumente, sintactice, ne-ar duce spre concluzia că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]