460 matches
-
putea crede. Scriitorul timișorean alege fragmente pentru a ilustra. De altfel el regretă că "nu s-a validat încă specia care ar consta exclusiv, din a cita". Cioran îi permite, că nimeni altul, să facă o carte din citate: fragmentul aforistic este desprins cu ușurință dintr-un "tot" (care nu există nici macar că jurnal) și cimentat în forme ciudate. Spre exemplu ultimul capitol își propune să stabilească: "a. în ce ii semăn; b. prin ce ne deosebim; c. cum stăm noi
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
deriziunea. Fără a fi un scriitor propriu-zis, cu o conștiință limpede a actului narativ, Ion Popescu-Negreni se lasă de multe ori furat de cuvînt, fie în considerații generale, fie legate strict de domeniul artei, fie în descrieri exterioare, în formule aforistice, în mici proze cu efecte incipient artistice sau chiar în exercițiul explicit al unor forme lirice. Paginile sale de jurnal, deși nu au nimic spectaculos sau ieșit din comun, nici că substanță și nici că text, rămîn un document important
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
ei puteau fi înlocuiți cu orice alt popor antic - formula poetică nu permite nici o apropiere de concretețea mesajului. Domină dialectica barbar/ civilizație (învingător/ învins ș.a.) cu toate implicațiile inclusiv formale: "Sulița ta neînfricatule,/ cît de departe poate duce moartea?". Stilul aforistic și forma poemelor antice este ușor recognoscibil. Versurile lui Ioan Morar seamănă foarte mult în a doua parte a volumului cu cele unsprezece plus una elegii nichitastănesiciene (titlul este încă un indiciu). Dedicația finală contribuie la un posibil portret al
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
ființă cu Tatăl" - Rostul meu, p.9), veșnicia e încă un atribut al lumii rurale, la fel puritatea ("Mergeți la țară,/ Unde s-a născut veșnicia", Întorceți-vă/ La izvorul credinței/ Și al iubirii" șamd - Numai acolo, p.87). În carapacea aforistică a poeziilor, chiar și în cele de dragoste, descoperim un moralist care întreabă, judecă, gesticulează grav, face jurăminte: Jurămînt - "Voi purta/ Această iubire/ Cu credința/ Cu care Hristos/ A urcat Golgota" (p.62), Nerăspunsurile - "Căutăm/ Suntem bolnavi de aflări/ Nerăspunsurile
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
curajul să renunțe la această birocrație a scrisului. Cum anume trebuie citită cartea Refuzul filosofului de a deveni prizonierul cărții a fost consemnat până la urmă tot într-o carte. Ironie a sorții! Editura a identificat și ...numărat improvizațiile cu caracter aforistic, le-a așezat într-o ordine alfabetică, după cuvântul-cheie, ca într-un dicționar și le-a tipărit pe toate cu aceeași literă. Nu putea să procedeze astfel. Fiindu-i recunoscători pentru tentativa pe care a făcut-o de a salva
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
dauna fervoarei creștine, luciditatea omului de spirit, vorbind cu ușurință despre oameni și cărți. Și am găsit un spirit conectat permanent la suflul epocii în care trăiește (fie că e vorba de știință, arta ori literatura), fulgerând, de multe ori, aforistic: "Suntem mereu înclinați a pierde din vedere că terorizații, cu vremea, ajung mai răi, măi netrebnici, măi inventivi în abjecție decât teroriștii. Ei dau mai mult decat li se cere, mai mult chiar decât teroriștii cutează să le ceară ori
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
d e s c h i d poezii de o deosebită finețe artistic). zbate într-o lume „unde gândurile „Gândurile...” temerarului poet și Lucrarea se încheie cu un scurt poem mărșăluiesc pe trotuare de păreri, iar pornesc lectura de la afirmațiile aforistic, sugestiv intitulat „Gânduri singurătatea are sângele-n gât” autorizate, elogioase, ale d-lui Acad. de luat aminte”, prin care cheamă la (Despre mine, p.7) Chiar din primul Gh. Păun, din care redau, selectiv, înțelepciune spiritual spre central poem, care
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
propus să ne pună pe unei experiențe individuale și care o merită cu prisosință ! Cu gânduri... El oferă un material bogat colective de viață, au valoare generozitate, d-l Baciu ne cheamă și și divers, o tematică privind viața și aforistică, de cunoaștere și uneori de pe noi, cititorii, să-i cunoaștem „țara condiția umană actuală, care incită sentință morală. Morala poetului este de el zidită și numai de el știută”, dar spiritele. Impune un stil de meditație practică și se bazează
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
mine”(p.14), poemele baciene dau frâu în care dă anumite lecții de liber imaginației cititorului, f i lozofie, privind teoria oferind diverse situații de contrariilor. Am reținut în meditație profundă asupra mod deosebit formulări existenței umane. Pentru a educative aforistice, demne depăși „def ici tul unei de memorat: „Dumnezeu a civilizații”, din acest univers creat lumea fiindcă o simțea c o n t r o v e r s a t , p o e t u l în inimă. Și
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
regulat, confesiunile în reflecții, dînd meditații de comportament. Așa, în poză meditativă, o și preferă Perpessicius, considerînd, cînd îi recenzează al doilea volum, că „propriul lirei d-sale este mai puțin elegia și mai mult poema sentențioasă, cu versul scurt, aforistic, ca articolele unei legi.” 13 Căci în rest, „debitul” Anei e „mult prea monoton și neorganizat”.14 Perpessicius era, cu siguranță, mult mai intelectual și mai intelectualist decît mine, căci altfel numi explic preferința lui pentru gnomismele Anei. „Propriul” ei
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
cu poemele, oferă un zodiac borgesian, exerciții ale unui spirit dispus să surprindă serii de corespondențe și coincidențe între viață, istorie și artă, între personaje istorice disparate, benefice și malefice reunite sub aceleași conjuncții astrale. O informație prodigioasă se cristalizează aforistic dar și sarcastic, emblematic pentru un scriitor interesat de o sinteză barocă a lumii, de mezalianța derizoriului și a grandorii, a curții miracolelor din realitatea imediată cu miracolul întrevăzut sau relevat: "22 februarie: Singur și aiurea, cu nasul aproape de luciul
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
cerneala cu care-s scrise hieroglifele în zăpadă [...] Se usucă pe fruntea Revoluției/ pe fruntea Culorii"... În Pour un complot mystique, Reichmann optează pentru formula "poemului în proză". Apropierea de formula poetică a lui Saint-John Perse este inevitabilă. Predomină stilul aforistic, contemplativ al poetului francez, iar "personajele" poemelor sînt aceleași prezențe feminine diafane exilate într-un spațiu exotic alienant: Se depărtează de orizontul reconfortant al orașului ei natal, în fascicolul de umbră sub un copac, poate un măslin, pe drum, de
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
dintre ele dedicate spritului iluminist, gîndirii romantice, conștiinței naționale, noțiunii de ideal și Europei unite. În toate aceste eseuri am descoperit cheia acelui calm și echilibru ale călătorului Berlin. Pentru gustul contemporan (mai ales în spațiul academic anglo-saxon) stilul său aforistic, înclinat spre generalizări, cu apetit pentru rezumate spectaculoase ale unor întregi secole de filozofie, artă și literatură poate părea caduc. Cel puțin în acest volum Berlin scrie o eseistică în glorioasa tradiție europeană a genului, care mizează pe două importante
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
din fața tăvălugului hermeneutic. Singura artă care poate lupta de pe poziții egale cu acest blestem al sensului este cinematografia. Filmul este, în opinia autoarei, singurul capabil să distrugă interpretarea, singura formă anti-simbolică a momentului. Afirmațiile au, nu de puține ori, tentă aforistică, autoarea vede în argumentare principalul dușman al propriului discurs. Tehnica persuasiunii este aceea care domină și care îi și reușește din plin. Cum să nu aprobi necondiționat o afirmație precum: "Opera lui Kafka, de exemplu, a fost supusă unui adevărat
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
și cred că Tudor, un tânăr implicat și profesional în vâltoarea și turbulențele internetiste, reușește, în era computerelor, o poezie de întâmpinare a internauților. Este o poezie structurată muzical iar accentele, uneori metalice, fac din implicarea lirică un sens metafizic, aforistic: “Viața=arta de a tatua/ suflete,/fără ace.” sau ”privim în gol/cum după gard/ toți copiii sunt îmbrăcați/ în culoarea viitorului,/ așteptându-ne naivi/să le pictăm prezentul.” (Culori) Linia continuă are o mare încărcătură reflexivă în tinereasca ei
PREFAŢĂ- TUDOR A. URSENTE, FĂRĂ HASHTAG de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382679_a_384008]
-
proprii, despre care Geo Olteanu, v icepreședinte al Uniuni i Epigramiștilor din România, arăta, în volumul „Studii și eseuri despre epigramă” publicat de Editura Premier în anul 2001, la pagina 39, că: Indiferent din ce categorie este, satirică, umoristică sau aforistică, dacă se exprimă direct sau metaforic, dacă e în atac sau apărare, dacă e motivată sau nemotivată, epigrama trebuie să aibă o anumită ținută, o anumită decență sau demnitate. Ea nu trebuie să lovească mortal, ea trebuie să caute îndepărtarea
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicosvschi () [Corola-journal/Journalistic/82_a_227]
-
Stelei Covaci și Cezar Ivănescu - Timpul asasinilor. Documente și mărturii despre viața, moartea și trasfigurarea lui Labiș (din 1997). Pentru a opri cumva marginaliile critice la o carte extrem de provocatoare, în același timp, extrem de informată, cu unele formulări exacte, aproape aforistice, cu o stilistică reieșită dintr-o sintaxă supravegheată îndeaproape, apelez la încheierea autorului. Cornel Ungureanu, cu o îndoială carteziană, îi zice Istoria secretă a literaturii, deocamdată. Mă bucură absența ghilimelelor la cuvântul secretă, deși abia acum ele trebuiau puse, deoarece
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
vei face când vei arde? N: De această clipă mi-e teamă. Încă nu am învățat cum să ard. M: Te vei sfărâma asemenea frunzelor ce au îmbrățișat pământul”. Printre aceste replici, e destul loc și pentru meditații de tip aforistic: “Când omul își scutură frunzele gândurilor găsește Pomul Vieții”. Apariția unei fete în acest cadru autumnal, sporește vraja: “Fata: Nu este neapărat nevoie să te întorci în copilărie, poți să o porți cu tine în orice moment”. Jocul celor trei
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Aurică: Încă nu te-ai obișnuit cu imaginea ta. Ciob: Imaginea mea? Sunt un ciob care a evadat dintr-o oglindă în căutarea libertății. Un ciob. O oglindă”. Multă poezie în aceste piese de teatru. Mai précis, proză poetică, meditativă, aforistică, de o sublimitate care rar poate fi atinsă. Personajele sunt, așa cum am menționat, emblematice. Ele poartă în ele însele, un mister care, de cele mai multe ori rămâne nedezlegat, alteori se distaină. Tema toamnei este reluată și în această piesă: “Toamna este
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Gândirea aforistică a Maestrului Petre Crăciun Ioan Golcea Maestrul Petre Crăciun (1924-2012) este personalitatea care copleșește memoria multora dintre noi, despre care - în mod sigur - generațiile viitoare vor afla că a fost unul dintre ctitorii învățământului muzical superior printr-o viață dăruită
G?ndirea aforistic? a Maestrului Petre Cr?ciun by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/83214_a_84539]
-
procedeul alchimic: "tăcutul hidromel / pe care-l beau îngerii // amestecul secret de / alcool și sînge după / rețetar trismegist" (Poemul). Umorile lipsite de un echivalent stilistic sunt înlăturate în favoarea formulei cristaline,verbozitatea e refuzată cu consecvență în beneficiul rostirii parcimonioase, de aforistică tăietură. Gnomismul are un aer concomitent elaborat și spontan prin acuitate: "noaptea / a trimis luna / să ne privească / pe pod / rîul ne-a memorat / umbrele" (Melancolie). Sau ca o confesiune de laborator : "am început să scriu poemul / cu instrumente de
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
permitem a-l trece prin prisma înțelegerii noastre antropomorfozante? Fără a forța nota sugerăm astfel o posibilă rădăcină a dragostei bărbaților pentru pisici (s-a constatat că femeile sînt deseori mai reticente). Șerban Foarță produce mostre impresionante. Într-o lapidaritate aforistică, un entuziasm maxim: Într-un incendiu, - între un Rembrandt și-o pisică, eu aș salva pisica" (Alberto Giacometti). O mărturie în care lascivitatea felinei e consubstanțiată cu cea a femeii iubite: "Te-aș--tept, pisica mea, la piept să-mi vii, / retrage
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
cuvântului la Eminescu (1938) și Creativitatea eminesciană (1943), Rosa del Conte Eminescu o del' Assoluto (1961), Svetlana Paleologu Matta Eminescu și abisul ontologic (1988). După o lungă istorie de filozofie "sistematică", Nietzsche face "filozofie cu ciocanul", spărgând formulele și gândind aforistic și poetic, supremele idei ale ochiului său revelator fiind Supraomul și Eterna Întoarcere menită celor care au crezut în viață și au sacralizat-o. Cu un ochi care privește într-un trans-unde al lucrurilor eterne au compus înainte de toate Bach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
deriziunea. Fără a fi un scriitor propriu-zis, cu o conștiință limpede a actului narativ, Ion Popescu-Negreni se lasă de multe ori furat de cuvînt, fie în considerații generale, fie legate strict de domeniul artei, fie în descrieri exterioare, în formule aforistice, în mici proze cu efecte încipient artistice sau chiar în exercițiul explicit al unor forme lirice. Paginile sale de jurnal, deși nu au nimic spectaculos sau ieșit din comun, nici ca substanță și nici ca text, rămîn un document important
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
sau un cabotin, e destul să fii cinic spre a te bucura de oarecare, chiar de multă, considerație". Ceea ce la Cioran era avînt sumbru al "disperării", edificare luciferică a "amărăciunii", la Pericle Martinescu devine retractilitate mizantropică, turnată uneori în tipar aforistic: "Marele său defect e că are prea multe calități". Sau: "Revoltați împotriva morții nu sînt cei care mor, ci aceia care rămîn în urma lor. Ar zdrobi-o, dacă le-ar sta în putință!". Sau: "Bătrînețea, o povară; tinerețea, o eroare
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]