92 matches
-
identică (încă din 1930) la turbulentul André Breton în al doilea Manifest suprarealist: Totul îndeamnă să credem că există un oarecare punct al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, comunicabilul și incomunicabilul, înaltul și afundul încetează de a fi contradictorii..." Bipolaritățile se dispersează. V Construct spiritual din perspectiva unui artifex, rețea de solilocvii complexe (despre Chronos, Eros și Thanatos), sistem de semne alternând între memoria abisală și predicție, marea Poezie se vrea (și este) o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din universul cromatic și muzical al anotimpului preferat, sunt expresii ale melancoliei și tristeții, decorul autumnal fiind cadrul cel mai adecvat rostirii lor: „Cât mai avem din timp la îndemână / și-amurgurile încă nu-s prea reci, / Să rătăcim pe-afundele poteci / Cu umbrele pădurilor de mână”. SCRIERI: Solitudini, Mediaș, 1939; Poezii, pref. Vasile Fanache, București, 1973. Repere bibliografice: P. Precup, D. Danciu la 60 de ani, ST, 1972, 20; Teodor Tihan, D. Danciu, „Poezii”, ST, 1973, 7; Dicț. scriit. rom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286681_a_288010]
-
ca răsfrângere speculară a înălțimii celeste, duce cerul mai departe. Pentru ca minunea să se limpezească, să apară ca splendoare strălucitoare a frumosului, trebuie străbătute toate vălurile ce ecranează, limburile stratificate prin care se coboară până în "fără-de-fundul visului etern", în "negrul afund fără de vad"28. Revelarea revelatului nu apare decât pe un fond revelator: în obscuritate, în banalitate, în sărăcie, în pustie 29. Coborârea în lumea pustiită, "în vipiile marii asceze"30, este o treptată eclipsare a determinațiilor mundane. Cel care pășește
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
stele-aud libații". Într-o liniște tainică poetul trece peste apele cele mari, călătorind în sine, "la cerul negru steaua mea se-ascunde / Doar o presimt și nu o descifrez / Ea, cheia tainelor, mă trage-n miez / Și-alunec peste apele afunde". Gândurile sunt tulbure furtuni, privirile lacuri gemene; o muzică de astre înmormântează parcă gestul fantastic al existenței. Pământul tinde să fie trupul iubitei, locul în care etern să poarte oaza nemuririi. Poetul e un nemuritor. Dormind pe o pernă de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de ce am procedat astfel, de ce am avut nevoie de acea coborâre preliminară până la cea mai veche amintire. Poate că era o pură verificare a felului cum funcționau mecanismele memoriei, a capacității lor de-a scoate la suprafață ceva depus în afundul afundurilor sufletești. Perfect anodine pentru oricare altul, acele trăiri, acele imagini îmi apar înconjurate de o aură. Unic depozitar al lor, încerc încă o dată să le evoc. Mă văd, așadar, în dimineața unei zile de vară, în locuința noastră din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fapta“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 452) „Pământu acesta naște bărbați, Furtuna, nu plânsul, îi crește, Apele noastre și munții Carpați, O matcă străbună într-înșii grăiește. Din istorie vine cu ochi luminați, Din margini afunde de zare, Ca domnii vechimii, neînchinați, Ca Mircea Bătrînul, ca Ștefan cel Mare.“ („Din istorie“, Steaua, ianuarie 1978) POPESCU Florentin, poet și reporter „Patrie-n august: la prova, lângă-naltul catarg Veghează un bărbat și-un partid și-un popor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
extincției universale, temă fundamentală a comentariului lui I. Negoițescu : „O moarte ! - nu aceea ce-omori spre-a naște iară,/ Ce umbră este vieții, o umbră de ocară -/ Ci moartea cea eternă în care toate-s una,/ În care tot s afundă, și soarele și luna,/ Tu, care ești enigma obscurei conștiinți,/ Cuprins-abia de o minte din miile de minți,/ Tu, stingere/ Tu, chaos - tu, lipsă de viață,/ Tu, ce pân’ și la geniu spui numai ce-i în cărți./ O, slabă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la Kasbeg, a fost înlănțuit Prometeu. Înspre miază-zi se găsește undeva Araratul biblic, unde s-a oprit corabia lui Noe. Noi zburăm spre Tbilisi, capitala Gruziei, țara unui popor despre care știm foarte puțin. Gruzinii Georgiei stau aici din veacuri afunde? Așa se pare. Un popor cu înfățișare frumoasă și mândră, care și-a apărat cu învierșunare independența în Caucaz. În veacul IV, s-a creștinat. În al XII-lea veac, a avut o literatură bogată (Rustaveli). Au rămas încă zidurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
amintire, nu puținele seri și nopți petrecute Împreună, cu „fratele Nichita”, În uriașe și interminabile discuții „literare”, care ascundeau, nu rareori, nu numai ambiția noastră de „a publica” În sfârșit și de a deveni scriitori „stimabili”, dar și frica noastră afundă, irațională, de vremurile staliniste și de corifeii săi brutali, care se credeau la Începuturile unei „noi lumi”. De altfel, el a fost primul din grupul nostru care a avut un volum „publicat”, galon de aur printre veșnicii și numeroșii debutanți
Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al României printre popoare!”. Eu cred că ambele categtorii au dreptate, atât scepticii, cât și luptătorii, utopicii, iar situarea Într-una sau alta dintre tabere ține, cred eu, mai mult de natura persoanei, de temperamentul său, ca și de motive afunde, iraționale, cele care dictează și atitudinea În fața vieții și a morții. Cioran, deși o natură atât de sensibilă Încât putea părea unora depresiv, chinuit cum se știe de insomnii de decenii, având În spate mulți ani de umilință și sărăcie
Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Dar totul se năruie În formă, În purele și fixele tipare, care până la urmă se reduc la unul singur: ascultarea, supunerea, dar nu orice fel de supunere, ci una voioasă! Deși, chiar și această „voioșie” nu trebuia să fie una afundă, reală; nu, nimic nu trebuia să devină grav, real, singura certitudine admisă fiind aceea că individul se lăsa despovărat, „dezbrăcat” de orice răspundere și inițiativă, evacuat de „vechile” sentimente „burgheze” - printre care se număra și speranța sau demnitatea personală! - și-
Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În care se putea cuibări orice, oricine, viciul, depresia profundă, alcoolismul, cinismul ordinar și veșnic schimbător, ura și frica de străin, ura și aparentul dispreț pentru cel mai presus de tine În hărnicie, cinste sau demnitate, resentimentul, În esență, boală afundă umană care ne Îndeamnă să ne folosim nu de propriile calități, de propria voință, ci de a ne urca pe spatele celor care ni se par și care noi vrem să ne fie inferiori, născuți pentru a ne sluji. Seva
Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
viață: un cal fără călăreț aleargă năuc, nechezând, căutându-și stăpânul... Fulguiește ușor... De undeva, de la vreun schit, un clopot începe să bată rar, de îngropăciune și dangătul lui se îngână cu o cântare gravă, tărăgănată, ce urcă parcă din afundul pământului... Departe, printre arbori, călcând ușor, se prelinge un cortegiu de călugări cu lumânări aprinse, cădelnițând, sfințind câmpia cu "Cântarea pentru prohodul morților". Se duc ușor-ușor, dar litania lor va dăinui mult timp, de departe, în surdină, grav, trist, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe el îl ai la oaste? Ba! se umflă Toader cu mândrie. Mai am doi ficiori! Ca brazii! Tace, înghite și urmează încetișor, mai moale: Călin... la Lipnic... s-o dus cu fiu' hanului de gât... s-o dus în afundul Nistrului. Ăl mare, Bogdan... continuă cu glas înăbușit, se zâce că la Baia el ar fi slobozât săgeata ceea ce o rușinat dosul Măritului rege Mateiaș... L-or sfârtecat cu cleștele înroșit, abia șoptește și întoarce capul: desigur, i-a intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prietenul ei de tinerețe din Galați, Ov.S. Crohmălniceanu; ins deosebit de inteligent, cu un gust sigur, rafinat literar, din păcate pentru calitățile sale native, ca și pentru „aerul vremii literare”, a servit cu un entuziasm care nu putea veni decât din afunde convingeri marxiste și pro-sovietice foile vremii, politice și literare. Ani de zile cronicar en-titre la Scânteia -, când, acolo, câteva rânduri puteau nu numai să spulbere un nume și să-l ofere interdicției de semnătură, dar, uneori, chiar să deștepte asupra
Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de Șerban Cioculescu, directorul Vieții românești, cu participarea unor critici de marcă. Orgoliul meu a fost hiper-satisfăcut și „spaima”, mai ales acea spaimă - a mea și a clanului meu burghez, îngenuncheat și maltratat de noii stăpâni! - aproape stinsă. (În zone afunde, ale subconștientului, ea, marea spaimă, continua să „se miște” însă, ca o apă freatică, lingușind și erodând cele mai îndrăznețe speranțe; dovadă, printre altele, unele vise și halucinații în stare de veghe când fantoma unui pluton de execuție mi se
Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai suntem deplin conștienți, lucizi: acea zestre a unui inconștient colectiv care ne ține „legați de pământ”, da, dar altfel decât Îi lega de pământ Mihai Viteazul pe șerbii vremii sale: e vorba aici de un „pământ simbolic”, de rădăcinile afunde ale ființei noastre anistorice, cea pe care o mai Întâlnim, poate, În visele noastre pe care nu mai reușim să le Înțelegem prea bine sau În unele poeme „nebune” ale poeților noștri, pe care, ca și mărunții tirani ai vechii
Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al scriitorilor secolului XX, mă umplu, ca un veritabil poet, de jalea, nostalgia lor inefabilă și de acea disperare bărbătească pe care n-o confesezi nici celei mai intime ființe; am răspândit Spirit pe toate continentele, dar am rămas În afundul ființei cu reziduri violente și otrăvite, cărora Cioran, un poet ce și-a căutat geniul Într-o sintaxă străină și imperială, le-a dat glas. Da, dar el a vorbit cu acea limbă pe care o folosesc cei ce sunt
Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ci cea a unei ființe aflate de milenii sociale la marginea oricărei comunități umane, Îmbibată de frustrări, ambiții și pofte din alt secol, din alte pseudo-culturi. Acolo unde „naturalul” nu tinde spre „uman”, ci invers, instinctele și resentimentele cele mai afunde Înving tot ceea ce secolele păreau a fi câștigat; un personaj de roman din acele cărți În care apar figuri „monstruoase”, cum ar fi femeia Thénardier din Mizerabilii lui Victor Hugo care Îl ațîță pe soțul ei, mai degrabă placid și
Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
surprinzătoare. Visul este, neîndoielnic, un veritabil drum de cunoaștere. Se stinge lumina exterioară și se vede mai bine lumina interioară. Nu este nicidecum vorba de un somn, de o adormire echivalente cu o cădere ăn profan ca într-o prăpastie afundă, ci mai degrabă de o iluminare, de o trezire. Visul este viață si nu moarte. Visul nu ține nici de conștiință, nici de inconștient. Aducând în discuție gândirea indiană, filosoful român remarcă dihotomia dintre spirit și materie exprimată prin purușa
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
obsedantă; chiar și atunci când a sosit înapoi la Penelopa după mulți ani de la acea Troie contemporană lui, Aiudul (,,Aiudule, Aiudule,/ temniță cruntă...''), reminiscențele îl năpădesc fără încetare, redevenind fapte prezente: ,, Iar când pe sânii calzi ai Penelopei pun fruntea în afund culcuș fierbinte eu sânger încă-n trânte cu ciclopii sau rătăcesc pe mări cu oseminte'' rănile trecutului rămân veșnic deschise, dureroase, răni pe care nici desmierdările iubitei nu le pot vindeca: ,, Cu dornice săruturi ne-ntrerupte muierea îmi desmiardă la-ntâmplare
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
umile, n-ascultă de vreo searbădă suficiență. La Ilie Boca, întruchipările de el izbîndite resping ca un scandal segregațiile fricoase. În țărănia lui, neștiutoare de ipocrizii căznite, sînt instilate ispite cosmice. Înger sau nălucă de Ormuzd înaripat, desprinsă din straturi afunde ale imaginarului, cutare fantasmă străvezie întîmpinîndu- ne în repertoriul lui Ilie Boca se află acolo ca să braveze și ea, generos, opreliștile care urgisesc planarea slobodă a duhului. Dacă e contaminație, de la un tablou la altul, ea se produce printr-o
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
toate rechizitele acelea ce ne aminteau de ,înjositoarea" condiție de pupil la Școala Medie nr. 17 Matei Basarab (penițe, tocuri, creioane negre și colorate, cretă, burete, gumă, echer, raportor și compas) erau măturate cu latul palmei și exilate în bolgiile afunde ale servietei, alături de șapca de licean mototolită rău și de matricola smulsă de pe mâneca uniformei sau a paltonului. Or, toate acestea aveau să dispară oricum ca suflate de uragan la intrarea la Facultate. Oricât le-ar fi îngrijit, spălat și
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
nu mă văd Și tu nu te vezi, Dar te văd Și mă vezi, Ochii ni se întâlnesc Și se încleștează în zarea ei argintie. Cât timp această oglindă Va continua să fie Și să ne găzduiască în visul ei afund Viața și moartea în care ești, în care sunt, Rămân doar povești în care sunt, în care ești. O catedrală de lână Fantome cu crengi, Trunchiuri cu aripi, Aripi cu frunze, Ceața amestecă totul în aliaje confuze Zbătându-se să
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
mai sus, comunica mărturisirea pe care i-o făcuse autorul Nebuniei lumii în ultima convorbire: „Am isprăvit romanul. E ceva strașnic. O să fie o lovitură pentru toți.”, pentru a glosa pe marginea lipsei de modestie ce „îi venea din tainițe afunde, mai tari decît voința lui”. Mai încrezător în valoarea noii lucrări este Gh. Cardaș. Invocînd un text publicat de George Cornea în „Rampa” sub titlul Razia, care ar fi fost, cum a ghicit Mihail Dragomirescu, un fragment de roman, el
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]