359 matches
-
unde mai pot asculta cu mâinile la urechi cum trece trenul pe dinăuntru ca pe un pod care zăngăne ușor spre coșul pieptului și chestia aia pe care mama o numește stomac unde în sfârșit îți pot scrie îl pot afurisi pe Bau-Bau îți pot explica unele chestii despre literele astea șmechere, singurele care ne pot apropia unul de altul mai mult decât orice fotografie și orice amintire, e de ajuns să crezi, să nu le batjocorești să nu le preacurvești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o fac. Își dădu jos ochelarii de soare și-mi oferi un zâmbet trist. - Pentru un doctor, un deces în familie dublează neliniștea pacienților. - Să înțeleg că hainele albe nu le porți ca să-i liniștești? - Pot să port și-un afurisit de chimono, dacă vreau. Ne-am ocupat locurile în mașina mea. Îmi spuse că lucra la departamentul de imigrare de la Aeroportul Londra. Ținându-se la distanță de mine, se lăsă pe spate, sprijinită de stâlpul portierei, și trecând în revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fi văzut niciodată până atunci, mișcând din gura plină de cicatrice ocupat să mestece o bucată de gumă, în vreme ce se uita la avioanele care se înălțau în aer de pe aeroport. - Vaughan, să știi că acum nu ești pe-o pistă afurisită de acrobații. Îmi făcu un gest pacificator scurt cu mâna. Apoi puse schimbătorul de viteze în marșarier. - Lui Catherine i-a plăcut, Ballard. E-un soi de compliment. Întreab-o. După care, întorcându-se într-un cerc larg, aproape călcând sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
trebuie să ne deșteptăm, trebuie să-nvățăm să facem din oasele ei un templu! Un templu! Altfel cine va salva România? Cine va salva România? strigă plin de durere. Pentru numai 30.000 poți să cumperi Ora profetică. Ierarhii o afurisesc în mai multe comunicate. La Rediu s-au născut cinci gemeni într-o familie săracă. A mai fost respinsă-n Parlament o moțiune de cenzură, un senator a călcat cu mașina, chiar pe trecerea de pietoni, undeva între Ploiești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
considerînd Încheiat spectacolul, se ridicase În picioare anevoie, Îndepărtîndu-se, fără grabă, spre povîrnișurile dinspre apus. - Bravo! repeta acum cu voce tare, ca și cum ar fi vorbit cu cineva sau i-ar fi plăcut sunetul cuvintelor sale. E al naibii de bun păsăroiul ăsta afurisit cu penajul pătat... A măsurat Înălțimea și a făcut fiecare gest cu precizia unui chirurg care taie un braț... Și a frînat chiar În clipa În care trebuia să se oprească... Încă un metru și-și zdrobea țeasta... Îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de cum și‑au răsfirat puterea atrăgând mulțimea credincioșilor, s‑au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vârându‑le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde‑i afuriseau pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul Îndărătnicilor. Lumea se arăta tot mai cucernică, iar ei blagosloveau pe evlavioși și‑i afuriseau pe nesupuși. În acest moment Își va face apariția Simon zis Magul. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde‑i afuriseau pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul Îndărătnicilor. Lumea se arăta tot mai cucernică, iar ei blagosloveau pe evlavioși și‑i afuriseau pe nesupuși. În acest moment Își va face apariția Simon zis Magul. El propovăduia că Dumnezeu era un apostol tiran, iar un tiran nu putea avea Înțelegere față de om. Dumnezeul ăsta al lor, Iehova, Elohim, Îl abrutizase pe om, sugrumându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Lumina focului sclipi la lacrimile care-i izvorau din ochi, strângându-se pe marginea pleoapelor. Se strădui din greu să nu lase nici o picătură să cadă. Nu, sigur că nu l-am trimis. Aș fi folosit bomba aia de litere afurisită asupra lui, dar rechinul tău a ajuns înaintea mea. Nu-i rechinul meu. Îți spun că nu semăn deloc cu el. Eu, cea care stă acum în fața ta și își dă cu brio cu stângu-n dreptul, sunt o persoană exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
strângându-mă în continuare și strigând cretin afurisit nu mai cădea dracului în apă și brațele ei în jurul meu și eu înfășurându-mi brațele în jurul ei și strângând-o cu disperare și ea continuând să-mi spună cretin afurisit, cretin afurisit în ureche și mâna mea pe ceafa ei ținând-o lipită de mine și spunând Iisuse și îmi pare rău, Doamne, îmi pare tare rău iar și iar și eu sărutând-o pe gât de parcă n-o s-o mai văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se întâmple, nu ne putem scufunda. Înțelegi lucrul ăsta? Pur și simplu nu se poate întâmpla. — O, ce bine, pentru că preț de-o secundă am crezut că ne aflăm pe o navă care se cufundă, fără motor și cu un afurisit de rechin uriaș care ne dă târcoale din apă. — Doamne, am spus, terminați odată. Două fețe se uitară în sus la mine de pe punte. Am arătat spre mare. Butoaiele descriau o curbă largă în apă și se îndreptau către noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Fără îndoială că mâzgăleala asta nu a fost suficientă ca să mă liniștească iar să adorm la loc ținea de domeniul miracolului. Absurdul cântecel de zece note mi se lipea de craniu ca și cum în capul meu s-ar fi aflat un afurisit de mecanism care nu putea fi oprit. Îmi evoca cele cinci note care, în Întâlnire de gradul trei, servesc la comunicarea cu extratereștrii, și pe care toți locuitorii planetei încep să le cânte cu frenezie ca să-i cheme pe marțieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mai tare de mână pe bunica sa). Aceasta a simțit fiorul de frică ce-l străbătea, Înțelese cauza și spuse: Fii liniștit că podu-i gol! Nebuna de vacă so dus pe pustii ... E hai, ce bine că se Întîlnește cu afurisitu’ de Niță! Ce zici, care Niță că nu Înțeleg? Un flăcău rău care o plecat tot acolo unde-o dus mutu’ iapa și surdu’ roata! Da unde-s pustiile, bunică? Văleu! Să nu mai vorbim de acestea! Iată câinele a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
amînă numirea sa, fără motiv. Ar face scandal și-și dă cu pumnii în cap că n-a înregistrat nimic, n-a filmat nimic. Ce prost am fost! Dobitocule, completează nevastă-sa. Omul se duce la biserică, plătește acatiste, bleastemă, afurisește, plînge. Deodată apare vestea cea mare. Ați primit numirea, domnule Ionel. Vai, mulțumesc. Dai de băut, nu? Sigur, dom' Y. Cînd ajunge la serviciu, se întîlnește cu șefu', care îl abordează vesel: Te-au uns, dar știi ceva? Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-l pe spate complice, Paulică, pe când soseau în Videle. Sărind din mers pe peron, el se grăbi să adauge: Și dacă nu te descurci, dă-mi, mă, o telegramă, că vin eu să-ți rezolv problema! Du-te dracului! îl afurisi Victor, aruncându-i în cap pachetul mototolit de țigări. Rezolvă-ți mai bine problemele tale!... Când ajunseră, în sfârșit, la Sibiu, se însera. După ce se uită mai întâi prin gară, ca să vadă dacă, totuși, nu erau așteptați de cineva, Felicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
drumului său îl așteaptă prăpastia sfârșitului, după care rămâne doar o simplă amintire. Dacă cel ajuns la capăt de drum a săvârșit fapte bune, amintirea îi va fi îndelungată și favorabilă; dacă faptele i-au fost reprobabile, el va fi afurisit și hulit de posteritate, că fărădelegea voită nu se uită și nu se iartă niciodată. Ca dovadă e Dreapta Judecată unde sufletele sunt categorisite în bune și mișelești iar apoi sunt repartizate, după caz, în grădini cu verdeață sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ninetistele vorbeau despre eroul mort ca despre Făt-Frumos din lacrimă, Nineta întreba obsesiv, scrutându-i pe purtătorii de sicriu: "Care dintre ei îi va lua locul?" Și după ce ninetistele au plecat cu batistele înlăcrimate, în timp ce Nineta strângea cafelele și o afurisea pe Gina, nesimțita care iar a stins, ca o țoapă ce e, țigara în ceașca de cafea, eu am întrebat de ce vorbeau ninetistele așa de frumos despre mortul de pe umerii granzilor, oare nu cumva și mortul ăsta le-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ghișeul ei, să meargă drept la acei scandalagii netrebnici, să-i ia de guler cu forțe herculeane și să-i târâie pe ușă afară, unde să-i prăvale cu putere pe scări în jos, scuipând după ei în scârbă și afurisindu-i? Ba sigur că da, căci astfel de porniri sunt umane și vin, îndeobște, natural. Însă, oare, prin ce s-ar mai fi deosebit dânsa, atunci, de țintele furiei ei? Prin chiar nimic, desigur. Așa încât, de fiecare dată, când era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
creadă că toate necazurile acestea aveau să ia sfârșit prin vindecarea micii suferinde. Dar dacă, păzească sfântul, Mădă nu avea să se mai vindece niciodată? Dacă micuței Mădă îi era hărăzit de soarta mașteră și vitregă să rămână, în urma acestei afurisite de boli, cu sechele grave pentru toată viața, cu urmări așa de rele, încât întreaga ei viață nu ar mai fi fost decât o suferință și un chin? Doamne!...Și dacă doctorii ar fi venit să-i spună acest teribil
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
a ajuns la incoerență, vulgaritate și plăcere de a denigra. Comentând într-o carte de 344 de pagini (apărută la, cândva, prestigioasa Editura Minerva) Istoria critică a literaturii române de Nicolae Manolescu, el seamănă cu o babă rea care îl afurisește pe șoferul unui autobuz pentru că n-a oprit în stație. Nicolae Manolescu n-a oprit ca să îl ia în Istoria sa. Drept urmare, revoltat (dar declarând, cu vizibilă ipocrizie, că este revoltat de absența altor scriitori), Puși Dinulescu ("Dumitru Dinulescu", pe
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
omul. Mai mult decât atât, acela care desființează omul, îl desființează și pe Dumnezeu. Biserica e vinovată față de evrei. La Emsk ne-au împușcat în piața mare, între două biserici - catolică și ortodoxă! Biserica i-a izgonit și i-a afurisit pe evrei, și a plătit pentru asta cu toate dezbinările care au urmat, cu toate schismele. Și toate despărțirile astea au umplut Biserica de rușine până-n ziua de azi. Unde e catolicitatea? Unde e universalitatea? - Știu, Daniel. Știu, îmi zice
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
lasă un gust de bază la lectură, ca o concluzie finală a unei reacții de intelect, atunci volumul lui Mihai Butnariu are aerul încurajator al unei pledoarii senine. Pledoaria se sprijină pe știință și are drept țintă același obscur și afurisit de numen divin, care, de milenii încoace, îi frămîntă pe gînditori cu inexistența lui. De data aceasta, aplombul autorului, inspirat de cîteva din descoperirile științei, slujește unei singure intenții: să sugereze că omenirea e în pragul unei schimbări de paradigmă
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
deja asta, nu?”. Iar el mi-a răspuns: „Așa-i lumea!” „Nu, lumea nu-i așa deloc - i-am întors-o eu. Așa e în țara asta nenorocită, obsedată de diferențele de clasă.” Fiindcă domnul Gates e unul dintre acei afurisiți de Tory1 din clasa muncitoare, știi? Ei bine, atunci mi-a răspuns: „Așa-i lumea, domnișoară Jacobs. Ziceți că fiul dumneavoastră nu-și găsește calea în viață? Ce lucru trist”. Și a plecat să-și distribuie laptele mai departe, iar
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
naratoare, exercițiul e sfâșietor. Pentru că, bună, rea, Mària îi e totuși mamă. O condamnă și o iartă în același timp. Scriind despre ea, face eforturi s-o înțeleagă. Dar unele lucruri sunt de neînțeles. (De pildă, patima cu care își afurisește copiii, fără să dea totuși prea mulți bani pe „justiția supranaturală”). Copilăria Tabitei și a fraților ei, Ana și Tinu, apare marcată, indiscutabil, de dictatura maternă a Micăi. O dictatură stranie, exercitată, așa-zicând, din opoziție. Căci Mària e singura
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
mare. Îl sărută Jane Fonda. Fără gelozii, da? Pup.” Am sărit pe geamul hotelului ca să strig și eu, ca păunii, vestea formidabilă trimisă de Leo. Prietenul meu. Inteligent. Ferm. Cinic. Tandru. De o tinerețe fără bătrînețe. Fermecător cînd voia. Și afurisit tot cînd voia. Clevetitor și discret. Artist. Desprins de șabloane. Îndrăgostit de cuvînt și de imagine. De film și de fotografie. De păuni și de fluturi, de iarbă, de cer. De frumos. De viață. Nu sînt la Petersburg, pentru că Alex
Păunii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5631_a_6956]
-
aveam nimic de-adăugat, cu firea mea răsăriteană, căci m-aș fi pomenit cu vreun răspuns la fel, cu teoria vreunuia din cei citiți de el. Si auzeam auditoriul, gata să râdă. Nu pot aduce martor decât Ochiul, care, de-afurisit, se-afundă-n sine și, dispărând, îmi lasă-n mână un amnar și o numărătoare bleumarin de ape-afunde, repezi. Iisus se vede și acum cum ieri. El binecuvântează, ca pe un ocean de icre, cuvinte și feluri de a scrie, infinite. Prins
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]