474 matches
-
nici un basm, pe când în degringolada malefică a unor personaje ciudate și pe jumătate adormite, alterități ale poetului recunoscute public și imediat blamate, expulzate din lumea onorabilității, nu mai există scăpare. Somnul este o trecere insidioasă și ireversibilă spre moarte: Proorocii afurisiți, înjunghiați în somn... (Prea multă lumină) Ce distanță între somnul lui Botta și somnul lui Blaga, din Laudă somnului (1929), unde totul este liniște și armonie (potențată de amenințarea umbrelor) : Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, Gornicul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
-i asta? RICĂ: O bucată nouă. Stella confidente! EFIMIȚA: Nu... asta... RICĂ: A! Un porttabac cu muzică. Are două cîntece. EFIMIȚA: Două? RICĂ: Firește. EFIMIȚA: Bine... (începe să plîngă) RICĂ: Ce ai? EFIMIȚA: Fir-ar a dracului de viață, ș-afurisită! N-am avut parte și eu măcar de o compătimire! RICĂ: Fii bărbată! EFIMIȚA (suspinînd): Întreabă-mă să te-ntreb! RICĂ: Alt nimic nu mai ai să-mi poruncești? EFIMIȚA: Ce! Eu să-ți poruncesc dumitale? RICĂ (declamativ): Să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Halal vis, Tică, numai tu poți să visezi prostii dastea, pe bune! Du-te, îți dau eu bani de bilet, pe drum șutești vreun portofel și furi niște flori pentru mă-ta. Să vezi ce se bucură. Ce-o-nsemna visu` ăsta afurisit, Baroane? O fi cu gratii la fereastră, cu masă la ore fixe și program de plimbare, de unde dracului să știu eu ce înseamnă, n-am cartea viselor la mine! Da` tac-tu ăla, care vine cu rănile pe el și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ale exilatului care a avut de-a face cu eficienta mitocănie a concurenței occidentale. De-abia după ce-l întîlnești în micul lui palat, îți dai seama că Devis e totuși un om cumsecade, chiar și în desenele lui cele mai afurisite. Să nu uit, chiar dacă îmi place să-l zgîndăresc, îmi place să mă laud cu prietenia mea cu Devis, care din cînd în cînd e genial.
Căpăţănosul şi genialul Grebu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9859_a_11184]
-
Charlot. E a doua oară când îmi faci un serviciu, Monsieur Carosse. Asta înseamnă că mă răsplătești tare prost, dacă mă arunci afară într-o noapte ca asta. Bate vântul dinspre răsărit și cred că a început și o ploaie afurisită. Impertinența lui creștea odată cu frica, era ca un medicament pe care-l lua ca să-și calmeze nervii. Își ridică gulerul hainei. — Am ajuns să joc într-un orășel de provincie, spuse el. Ce sfârșit jalnic pentru o carieră strălucită! Noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Zănovie! Tu știi că eu te iu...iubeam. Ta...tare îmi mai erai dra...dragă și doa...doar am vrut să să te ia...iau de neva... nevastă, da’ ta...tare mai erai a dra...dracului! Ești fi... fimei afu...afurisită Zănovie!” După ce spunea - aproape de fiecare dată - aceleași cuvinte, nepoftitul o lua la fugă, pentru că bunica pornea galop spre poartă cu măturoiul în mână. „Iar ai venit, zăludule? Cu tine să mă mărit? Stai că te altoiesc eu, lighioană!” Ieșea chiar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în două părți, după povestea Dănilă Prepeleac de Ion Creangă Personaje Dănilă Prepeleac, gospodar păgubos Smaranda, nevasta lui supărată Vasilică, unul dintre copiii lor flămânzi Ispas, fratele mai mare al lui Dănilă, om avut, de treabă și chefliu Anisia, nevasta afurisită a lui Ispas Onofrei Bârliba, omul cu un car prea mare Costea Conovăț, omul cu multe capre Istrate Cârlig, omul bâlbâit și cu gânsac Jupân Marcu M. Marcu, negustoraș filosof Codârlic cel Isteț, slujbaș mic și prost, mai mare peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cortina. Pustiu. În stânga, în prim-plan, vizibil parțial un avion. Alături, câteva stânci pitice. Pe fundal, un ecran pentru umbre chinezești sau pentru proiecții. Omul repară, înconjurat de piese și șuruburi.) OMUL: Da, asta-i. De multe ori, un șurub afurisit te bagă în cele mai mari încurcături. Eu, dacă m-am făcut aviator, am necazuri cu șuruburile și cu șaibele avionului. M-am făcut aviator pentru că oamenii mari nu m-au lăsat să-mi cultiv talentul meu pentru pictură. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi de lacrimi; avea mereu obsesia trecutului, căci i se perindau prin minte mereu, una după alta, numeroase trăiri ale lui din trecut: „Afurisită viață! Mizerabilă lume!, își zicea el dezgustat. Da, într-adevăr, nu-mi plac deloc, nici una, nici alta, chiar deloc nu le sufăr! De fapt, cred că nici eu nu le sunt lor prea simpatic - acesta-i adevărul crud! Dar, oare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care să fie de vârsta mea. Și chiar am avut unul, sau, cel puțin, cu impresia asta am trăit o bună vreme. Însă - nenorocitul! - s-a dovedit a fi numai și numai un impostor jalnic, un păduche blestemat, o insectă afurisită, care a cutezat, în cele din urmă, să mă trădeze și să mă trateze în batjocură! Da, până și el... În nimeni nu mai poți avea încredere, fir-ar să fie! Dar, oare, de ce mă mai mir eu? N-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aparte, pe care criticul literar Theodor Codreanu o consideră a fi „cea mai relevantă reușită a volumului”, autorul utilizează analiza psihologică până la saturație și, tocmai de aici, rezultă și dramatismul situației care, în aparență, tinde să devină aproape o normalitate: „Afurisită viață! Mizerabilă lume!”, exclamă Șerban dezgustat până și de propria sa existență neplăcută. Fără a mai diseca prea mult universul artistic al prozatorului, pentru a nu răpi din farmecul, din naturalețea, dar, mai cu seamă, din notele de suspans și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cabană, din spirit de solidaritate cu familia tovarășului, acolo erau așteptați de fetițele de protocol, unele mai mișto ca altele. Strădaniile lor aduseseră cincinalul la patru ani și jumătate. Nu voiau să-l coboare mai jos, fiindcă una dintre ele, afurisită, reușise să înființeze un fel de sindicat al fetelor de protocol. Le spusese acestora: "Fetelor, dacă noi facem treaba cea mai grea, noi tragem la șaibă și nu ne alegem decât cu picioare în părțile noastre estetice, atunci ia să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vine Uniunea Europeană și vă mătură cerșetori nenorociți, se aude vocea stridentă, tremurând de nervi și scăldată În venin, a unui pensionar cu figură palidă. -E a doua zi de Crăciun, și nu au rost asemenea cuvinte grele. -Taci dracului, arătare afurisită! Din cauza voastră ne arată curul toată Europa. -Păi tocmai spuneai că vine peste noi. Dacă ne arată ce spuneai, de ce mai vine? -Vine să ne dea o lecție de maturitate politică și demnitate umană, pocitanie. Maturitate politică, zici? Demnitate umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ale unui iepure, și și-a mângâiat nasul cu un deget. Era îmbrăcată cu costumul ei cel mai bun din catifea reiată, și-și strânsese părul cu multă grijă și eleganță. — Honor Klein ne-a făcut cunoștință. — Iar femeia asta afurisită! am exclamat. Tare-aș vrea să nu-și mai bage toată lumea nasul în viața mea! Oamenii își bagă nasul în viața ta pentru că ție asta-ți place, spuse Georgie. Îți place la nebunie lucrul ăsta. Ești un gol în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu părul blond ca paiul lângă mine. Apoi s-a făcut Întuneric. Nici când m-am trezit nu eram prea conștient. Îmi amintesc doar de un vertij care nu părea de pe lumea aceasta. Imagini succedându-se, vorbe strigate, o durere afurisită, ascuțită. Gândurile nu mi adunaseră Încă Într-o schemă cât de cât coerentă, cuvintele mi se umflau În gură. Cele câteva sunete pe care reușisem să le scot luau proporții atât de ridicole, Încât sunau ca muzica de la gramofon când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ocol cumplit, să bântuie coclauri să se furișeze până la tine, pe care nu le poți citi decât așa, în vis, de care trebuie să mă împiedic și să dau socoteală, în care trebuie să mă regăsesc pe mine în tine, afurisită treabă să apari tiptil ca un hoțoman cumsecade ca un tâlhar drăgăstos care face plecăciuni care spune bună seara care se golește pe sine ca să se umple de tine care dă iama peste tine se cuibărește în tine care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o durere colosală la burtă. Pipăindu-se, își dădu seama că avea o tăietură adâncă, un fel de cezariană. Un maț atârna afară atingând pământul. În burtă avea ceva greu. Niște pietre. Le scoase, plângându-și de milă. Ce soartă afurisită! Noroc că fântâna secase cu ani în urmă. Cum nu avea pansament și nici ac și ață, lupul începu să-și lingă rana. O linse zile-n șir, până se-nchise. Ok, rezolvase o parte a problemei, dar mai trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să vorbim cu primăria, cu ministerul, cu firma Gaun, cu președintele, cu pompierii, cu poliția, cu salvarea, cu municipiul, cu sanepidul, cu starea vremii și cu administratorul de la scara A. - Se vorbise, se vorbise, afirma doamna Lucreția Morocan, o babă afurisită care trăia cu șaptesprezece pisici. Nimeni nu era responsabil. Nimeni nu putea face nimic. - Să angajăm alt administrator, ceru domnișoara Zilieru-Rosetti, o tânără palidă, părăsită de soț, frumusețe și noroc. - Nu se poate, ne informa Ion Lupescu, avocat. Contractul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe ceafă. Ești un bărbat de treabă. Poți să vii să mă vezi ori de câte ori dorești, știi asta. Oricând. Sunt bucuroasă să te văd și să te fac fericit. — Și tu ești o bucățică bună, spuse el râzând. Foarte rea. Foarte afurisită. Foarte deșteaptă. Îi aduse arma după cum îi promisese, împachetată într-o hârtie cerată, pe care o pusese la fundul unei pungi de plastic mari, de la Bazarul OK, sub un teanc de exemplare vechi ale revistei Ebony. Ea o despachetă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și a fluturat brațele Într-un cerc deasupra capului, noua Republică revoluționară Indonezia. Iar tu o să fii unul dintre noii ei eroi, un adevărat revoluționar, ca mine. — Tu? a exclamat Adam. Eu? Coastele au reînceput să-l doară, un junghi afurisit care la fie care respirație cobora pe o parte a corpului. Se simțea obosit și n-avea nici un chef să fie revoluționar. Tot ce voia era să se Întoarcă acasă, oriunde ar fi fost aceasta. — Da, i-a răspuns Din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
niciodată în viața mea vreo carte de Arthur Conan Doyle. Am râs. — Le-am citit pe toate și știi la ce concluzie am ajuns? — Care? — Că Sherlock Holmes nu e deloc deștept. Totu-i că doctorul Watson e un idiot afurisit. Am râs și Clio a râs și ea, legănându-ne amândoi picioarele tot mai sus, dincolo de marginea stâncii. — N-ai citit Câinele din Baskervilles, nu-i așa? Am clătinat din cap. — Nu te mai deranja. O întreagă agitație inutilă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mâinile tremurând și strângându-și genunchii. Cât mai e până să-mi iau pastilele? Ascultați, am spus, îmi cer scuze că întreb. Dacă e prea mult să discutăm despre toate astea... Cât mai e până să-mi iau pastilele alea afurisite? Șocat, am dus automat mâna la buzunar și am scos mobilul. — Șapte minute, am spus. N-am vrut să vă supăr. Îmi pare rău. El nu răspunse în nici un fel, stătu doar acolo, uitându-se la mâinile sale de pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
avea să vadă că avem un nou tovarăș de călătorie, erau puține șase să-l cuprindă o dispoziție veselă sau iertătoare. Îmi puteam imagina deja dezgustul fulgerător și dezamăgirea zugrăvite pe toată fața lui mare, turtită și roșcovană. — E un afurisit, am spus, gândindu-mă în continuare la el. Scout încuviință, zâmbind, în timp ce-și turna o cană de ceai. Păi, asta caută oamenii la o pisică. M-am gândit și am dat aprobator din cap. — Mda, dacă tot veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pantaloni largi, haine groase și bocanci, formând un maldăr pe podea. — Sau poate mi-ai putea spune dracului direct. Ce zici de asta? Merit să aflu de ce sunt așa, nu? Merit să știu de ce m-ai transformat în ființa asta afurisită și goală, în mașinăria asta pe care oamenii n-o pot atinge și care nu le trezește nici un sentiment, așa că doar o... Folosesc. Scout. Ea te-a folosit, Eric. — La naiba. La naiba. La naiba. Zăgazul se rupse complet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dinții încleștați, ce naiba faci? Du-te sus și oprește motoarele sau o să-l pierdem. Asta nu-i rechinul. Eu l-am văzut și un animal așa mare ca el n-ar... — Scout, fă cum îți spun și oprește motoarele alea afurisite. Ea se răsuci pe călcâie și porni cu pas grăbit spre punte. M-am uitat la Fidorous. — Eu ce să fac? — Udă mulineta. Găleata de acolo; aruncă niște apă peste fir sau o să se supraîncălzească. Trase și vârful undiței se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]