129 matches
-
terminăm odată cu toată povestea asta! Boris Godunov nu răspunse, îl privea tăcut, fără să se miște din loc. Vlad se așezase din nou în spatele biroului, deschizând agenda lui cu coperți negre. Ce mai e acum? întrebă el plictisit, ridicându-și agasat privirea spre el. Care parte din "dă-i drumul la treabă" n-ai înțeles-o? Dacă era un animal, unde a stat până acum? întrebă el încet. Ei, poftim! Asta te frământă pe tine? În pădure, unde ai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
deja la idele lui august, Îi replică omul cu răceală. De pe chipul său ciupit de vărsat dispăruse orice urmă de amabilitate. - Domenico, Împrumutul meu e garantat de fratele meu, Francesco, știi bine, și de pământurile familiei mele, Îi replică poetul, agasat. Se Întreba de ce cămătarul devenise atât de obraznic. Se Întâmplase, oare, ceva prin care poziția sa slăbise În ochii acelui pungaș? Între timp, Domenico se apropiase, Întinzând degetul arătător spre pieptul lui. Părea pe, dar se abținu. - Sunt o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mi se va lipi mie de degete, că mare nevoie mai ai de el. Și de ale tale o să se lipsească, dacă Îmi dai mână liberă. Ca atunci, la Campaldino... Încheie, bătându-l puternic pe umăr. Dante Îi Îndepărtă mâna agasat. - Cine este acum șeful Credincioșilor? El este Întâiul de care vorbești? Sienezul scutură din cap. - Călăuza Credincioșilor a fost multă vreme prietenul nostru, Guido Cavalcanti. Și poate că ar mai fi și acum, dacă n-ar fi fost lovit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
veți vedea nu e Împotriva regulii voastre. Se Îndreptă cu repeziciune spre magaziile de stofe de lână, Însoțit de sinistra sa suită. În cămăruța de lângă poarta Închisă, paznicul dormea de o bună bucată de vreme. Ieși somnoros, cu o expresie agasată, care se transformă pe dată În uluire, când văzu cine Îi curmase somnul. - Ce... ce vreți? bâigui terorizat. Părea gata-gata să leșine din pricina groazei că acel cortegiu de spectre era acolo pentru el. Abia după ce Îl recunoscu pe poet, tremurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
iar militarul făcu la fel, dar păstră în colțul buzelor, odată cu trabucul, un zâmbet subțire și disprețuitor care făcu din noi în două secunde un fel de rude cu viermișorii. Așadar, despre ce-i vorba? întrebă judecătorul, pe un ton agasat, cercetând totodată chipul lui Josăphine de parcă ar fi avut înaintea lui un animal. Mierck nu mă plăcea și nici eu pe el. Meseriile noastre ne obligau să ne întâlnim adesea, dar niciodată nu ne spuneam nimic. Discuțiile noastre erau scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu milă și o vădită dorință de a proteja, de a alina, de a susține. Anita întrevedea o multitudine de aspecte, printre care sexul era o condiție necesară, dar nu suficientă. Simțea că, de la o vreme, Martin o ocolea, era agasat, plictisit, de parcă persoana ei ieșise din sfera lui de preocupări, alcătuită din pacienți, familie, tenis și întâlnirile cu prietenii. Îl urmărise de mai multe ori. Nu o înșela. „Și atunci? Cum să-și explice răceala lui accentuată pe zi ce
CASA DIAMANT – AGENTUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363564_a_364893]
-
ajunge vreodată bogat sau bogată, căci banul înmulțit peste limita decentă de care tu ai nevoie înseamnă până la urmă sărăcia mediului în care trăiești tot mai mult neecologic, în războiul dintre matură și atom. Și ai putea fi agasat sau agasata de faptul că oricât de bogat ai fi material îți mai lipsește un “ element”, ( matură sau atom ) fără de care capul și inina ta nu mai funcționează așa cum trebuie în evoluția naturală a sufletului tău viu. Amintește-ți că Norocul sau
CELE DOUA FETZE ALE MONEDEI NUMITA INCREDEREA...IN OMUL PLANETAR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356764_a_358093]
-
N-o să stau cu mâinile-n sân, privindu-te cum îți distrugi viața. Asta numești tu prietenie? Am o presimțire că toată treaba asta se va termina foarte urât. Și știi că intuiția nu m-a trădat niciodată.” Daniel pufni agasat. „ - Intuiția ta de căcat, care te ajută să contrazici toți barbații de pe Terra, înainte ca aceștia să-și deschidă gura! De aia nu ești măritată la treizeci și opt de ani, din cauza afurisitei tale de intuiții, care, doamnă scumpă, nu
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
vorbe mai aprinse, un schimb ceva mai răstit, formal incriminant și cu justificări aproximative de o parte și de alta, din care a lipsit sigur ofensa sfruntătoare, injuria și retorica acuzei defăimătoare. Mai curând o „descărcare” a nervilor prea îndelung agasați și pritociți de interdicții și abrutizări nemeritate, pe care școala și apostolii ei prin directivele „su(s)pușilor” zilei le pregăteau bieților „su(b)puși!”... Carevasăzică, acest incident aparent minor a îmbrăcat la mine haina unei insensibilități (pentru a mă
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
să plece din nou pe front... și că nu s-ar afla, prin urmare, la București. Trebuia acționat pe 23, trebuia să se profite de prezența lui Ion Antonescu? Killinger, pe care Barbul îl întîlnește pe 23 după-amiaza, se plînge, agasat și malițios: După informațiile mele, la București se pregătește din nou o lovitură de stat". Barbul îl liniștește: "Domnule ambasador, în fiecare zi se aude vorbindu-se despre asta. Nu e nimic nou". Anunțata plecare pe front a mareșalului grăbește
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
m-am documentat intens. „Documentat“ sună bine. Chiar dacă e vorba despre un articol despre „mămicile și copiii de la Hollywood - ultimele tendințe“, pe fashionmommies.com. — Și chestia e că... Înghit În sec. — Vreau să mă duc la Venetia Carter. Luke pufnește agasat. — Becky, te rog nu Începe iar. Credeam că ne-am Înțeles... — M-am Înscris pe lista ei de paciente, Îl Întrerup. Mi-am făcut o programare. Totul e deja fixat. — Ce-ai făcut? Frînează la un stop și se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cum stăteați Împreună pe biroul tău... și m-ai mințit, În noaptea cu Finance Awards... Începe să-mi tremure vocea. — Știam că nu ești acolo... Am mințit fiindcă nu voiam să-ți faci griji! Luke pare mai indispus și mai agasat decît l-am văzut vreodată. — Personalul meu s-a purtat ciudat cu tine În ziua aia la birou fiindcă tocmai le trimisesem un e-mail prin care le ceream ca nimeni, absolut nimeni, să nu-ți pomenească despre problemele companiei. Sau
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
discuți cu Atticus și cu Vitellius să aibă grijă să se pună capăt aclamațiilor dese și nesfârșite cu care eu și Tiberius suntem întâmpinați la amfiteatru... De uimire, secretarul uită să-și mai ia notițe. Augustus se răstește la el agasat: — Ce te miri așa, ca boul? Ianuarius își pleacă ochii asupra tăbliței cerate. — Nu mă mai țin genunchii, oftează principele. Ridică a lehamite din umeri. Că doar trebuie să mă ridic în picioare de fiecare dată când îi apucă să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bugetul se duce pe administrație și pe armată. Bătrânul principe îl privește neîncrezător. Secretarul explică: — Costurile întregii armate și mai ales ale campaniilor din Germania nu se plătesc numai din veniturile provinciilor de fron tieră. — Mi se pare normal, ridică agasat Augustus din umeri. De ce să nu contribuie și bogatele provincii senatoriale la costul apă rării granițelor de pe urma căreia profită cât încape? Libertul lasă capul în piept. — Ce-i? îl ia la rost împăratul. — Locuitorii din unele regiuni, cum ar fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
simte că este puternică prin ceea ce face. O să stea deoparte până se vor calma amândouă. — Crezi că e prudent? întreabă în șoaptă rex. — Ce? Să o scoți în public, la ceremonie. — Ei, asta-i! face Occia. E sătulă de sfaturi. Agasată, de-a dreptul. Se mai îmbunează un pic. Șușotește încet: — Tu n-o vezi că se poartă ca un copil? O să le copieze pe celelalte și cu asta basta. Zâmbește cu șiretenie. Măcar câteva zile își va da osteneala să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
putea vedea dacă își scriu cumva? insistă tânăra. Se smiorcăie ușor, apoi șuieră pe neașteptate cu o lucire haină în ochi. — Sunt sigură că au găsit o modalitate să comunice. Vipsania simte privirea întrebătoare a Antoniei îndreptată asupra lor. Răbufnește, agasată: Eu nu sunt ghicitoare în stele, dacă asta îți închipui. Nici profet. Suspină încet: Ceea ce disting sunt doar umbre. Luată din scurt, Agrippina se încovoaie și-și sprijină capul de umărul ei. — Recepționez doar mai mulți stimuli din lumea exterioară
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de orice farmec. Pusio se lasă în jos și se uită nedumerit la el. — Când deschidea gura, te așteptai să sară o broască râioasă, continuă instructorul. Nici el nu știe de ce e așa de dezlănțuit. Și uite-o acum, răbufnește agasat, în loc să se caciorască și mai mult cu trecerea anilor ca toate femeile, a ajuns de o rară frumusețe. — Și-o fi găsit un amant, glumește Pusio. Fața îi înțepenește instantaneu într-un rictus speriat. Vorbe dintr-astea pot să-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe altul, să apuce cățuiul așezat în vârful candelabrului portativ. Nero, avantajat de înălțime, pune primul mâna pe el și i-l întinde victorios tatălui. Rămas în urmă, Drusus se pune pe plâns, urmat aproape instantaneu de chirăiturile lui Puppus. Agasată, Agrippina smulge copilul din brațele doicii și-l molcomește cu șoapte liniștitoare. Cu cealaltă mână liberă, scormonește în cutia din vârful candelabrului de argint după o fărâmă de tămâie, pe care i-o dă lui Dru sus, să tacă din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tonul devine rugător: — Dacă ai ști cum e pe acolo, nu l-ai fi trimis în fundul lu mii, la Tomis. Barbarii ăia își ung săgețile cu sânge de șerpoaică. Nici cu zăvorul tras nu poate dormi noaptea liniștit. Împăratul ridică agasat din umeri și dă să se îndrepte spre lectică. Dialul îl reține de togă: — Se luptă sărmanul cu frigul. Pe malul Pontului Euxin iarna nu-i blândă, ca la noi. Îți cerșește doar îndurarea să-i aduci trupul acasă dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
meu, așa că trebuia să mă bucur că am contribuit la transpunerea bancului în realitate! Nu m-am putut totuși abține să nu întreb de ce nu am apărut pe lista autorilor. - Ce întrebare! Dintr-o omisiune regretabilă, tovarășe! - mi-a răspuns agasată „doamna”. - Bine, dar nu se putea omite din greșeală unul dintre coautori, care oricum nu au contribuit cu nimic la realizarea lucrării? Chiar așa, să fie tăiat chiar autorul?! - Să fii tu sănătos de câte ori am pățit eu la fel la
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
unde părea a fi în joc supraviețuirea cetății, înaintau spre nicăieri și aproape sigur nu făceau decât să-și piardă vremea. Uleiul din lampă se sfârși curând, iar el scăpă de ea, aruncând-o într-o parte cu un gest agasat. Din fericire, se iveau zorile și primele raze firave de lumină începeau să apară deasupra cetății. La o cotitură a străzii, o siluetă ce se clătina se desprinse de lângă zid și aproape se aruncă asupra lui Sebastianus. Susținându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dough. Da, sunt înăuntru. Cu o mulțime de alte lucruri. A început să sfâșie ambalajul cutiei Candy Grrrl. Rămăsesem în picioare acolo. După o vreme, și-a ridicat privirea și a văzut că eram încă acolo. Mda, intră, a spus agasată, arătând spre o ușă închisă. Am bătut și am intrat cu cămașa mea mânjită cu tot în biroul domnului Coaster. Acesta era un cretin plin de el, scund și libidinos. De îndată ce m-am prezentat, a rânjit larg cu subînțeles și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se puse În mișcare Încet-Încetișor. (Ea se urcase În vagon.) Abia după aceea dădu un șuierat și luă viteza. În compartiment scena devenise din ce În ce mai strâmbă acum. Directorul se retrăsese În colțul dinspre ușă și Încerca să respire, era transpirat tot, agasat. Subalternul era aproape de el și-i povestea din nou ceva ce nu suporta contradicție. Era vorba de un fel ședință sau miting În care luase și el cuvântul și fusese cel mai logic, cel mai convingător, cel mai aplaudat. Popescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu există nimic mai simplu decât asta, încercă el o explicație liniștitoare. Măcar Poha m-a avertizat că voi fi pe picioarele mele foarte curând. Birmaq își întoarse privirea către secund, fără a-i mai răspunde tânărului, și îi spuse agasat: - Eu o să-l duc de aici pe Angir pentru a-l feri de privirea și întrebările inopinante ale Gardienilor. Preia comanda și pregătește-te pentru formalitățile de control. - Am înțeles, căpitane. Ridicându-se greoi din fotoliu se întoarse către Angir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
aici numai ca să le fac pe plac părinților mei. Fața lui Mike s-a descompus dintr-odată și a izbucnit în niște hohote de râs care păreau să nu se mai oprească. Ce-ai găsit de râs? l-am întrebat agasată. Pentru că exact asta am spus și eu, a rânjit el. Am venit aici ca să-i fac pe plac soției, Chaquie a venit ca să scape de bărbată-său, Don e aici din cauza maică-sii, Davy s-a internat ca să nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]