86 matches
-
teatrul românesc nu e pregătit pentru nou”. Așa e? -În general, românii acceptă cu greu noul. Ne-am sincronizat „cu retard”. E o formație tradiționalistă a românului care acceptă cu greu avangarda. Drept dovadă că noi nu am avut teatru agitatoric, teatru de stradă, musical sau cabaret. - Cum caracterizați teatrul românesc de astăzi? - Cum spunea Shakespeare, ” Vremurile au luat-o razna”, prin analogie și teatrul. Adică, acum sunt multe încercări necoagulate. În teatrul românesc, nu există o direcție și mai trist
Publicul românesc este prea cumsecade. INTERVIU cu teatrologul Mădălina Dumitrache despre starea actuală a teatrului () [Corola-journal/Journalistic/70203_a_71528]
-
cu entuziaști care fac apostolat prin cătune îndepărtate. Chiar și episodul sacrificării porcului în apartament, episod extras acestei logici a activismului infatigabil, posedă același allegro care imprimă viață cotidianului, una isteroidă ce-i drept. Cele două filme oferă reversul momentelor agitatorice din prima serie; doi tineri Crina (Diana Cavallioti) și Bughi (Radu Iacoban) se asociază în vederea unei afaceri cu sticle și borcane colectate sub pretextul hilar al testării aerului pe care indivizii creduli îl oferă în recipientele populare menționate mai sus
De dragoste epocală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6742_a_8067]
-
de exemplu. Dintre toate cronicile sau fragmentele de cronici (destul de numeroase) reproduse aici, cu greu se găsesc două care să conveargă. Unora, poezia Angelei Marinescu le apare sub o zodie ermetică, pe filiera lui Ion Barbu. Altora, dimpotrivă, că e agitatorică dintr-o aspirație spre religios (p. 164). Și așa mai departe. Variațiunile sunt, practic, nesfârșite. Și totuși, deși opiniile sunt atât de radical diferite, coliziunea lor nu produce scântei. Acalmia aceasta, Angela Marinescu o pune pe seama dezinteresului de fond. Sau
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
național: ,,atentat la securitatea națională a țării, inițiat de o putere străină”. Mesajul operei „este de natură justițiară: RĂSCOALA din rațiuni colective (naționale) este un mijloc justificat moral și juridic”. ,,Călăreții pe cai albi” care străbăteau satele, cu misiuni provocatoare, agitatorice, nu reprezintă ,,ficțiuni literare, cu scop estetic”, ci ,,transfigurări artistice ale unei realități indubitabile, imixtiunea prin agenți profesioniști ai puterilor străine”. Acum, după 1989, când s-au deschis arhivele, știm că răzmerițele din 1907 - provocate de agenți ai ohranei țariste
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
de exemplu. Dintre toate cronicile sau fragmentele de cronici (destul de numeroase) reproduse aici, cu greu se găsesc două care să conveargă. Unora, poezia Angelei Marinescu le apare sub o zodie ermetică, pe filiera lui Ion Barbu. Altora, dimpotrivă, că e agitatorică dintr-o aspirație spre religios (p. 164). Și așa mai departe. Variațiunile sunt, practic, nesfârșite. Și totuși, deși opiniile sunt atât de radical diferite, coliziunea lor nu produce scântei. Acalmia aceasta, Angela Marinescu o pune pe seama dezinteresului de fond. Sau
DEMN DE CONSEMNAT II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343587_a_344916]
-
din '96! În sacoșa cu vinete și castraveți, agitatorul îți strecura prin Trompa lui Eustachi și broșura cu ticăloșiile istorice ale țărăniștilor, cu "țapul" vînzător de țară etc. etc. Brusc, după alegerile (pierdute), la tarabe se instalase liniștea mormîntului. Resuscitarea agitatorică s-a ivit însă, și mai abitir, în preajma scrutinului din 2000, și asta cu atîta înverșunare sonoră, încît bruia pur și simplu negocierea prețurilor. Cînd credeam că agitatorii partidului unic (cu falangele lui extreme, "de dreapta", "de stînga") și-au
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un popas mai îndelungat la Veneția, unde își trăiește idila cu Elena Negri; bolnavă fără scăpare, Nineta își dă sfârșitul peste puțină vreme, în drum spre țară. La revoluție, A. nu stă deoparte. Redactează un proiect de revendicări, compune poezii agitatorice, care au un viu răsunet. După înfrângerea mișcării, se refugiază, ca mulți alții, în Bucovina (unde un comitet al revoluționarilor moldoveni îl desemnează secretar), apoi în Ardeal. La Brașov, așterne pe hârtie un vehement memoriu, Protestație în numele Moldovei, a Omenirei
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
fruntași ai cercului socialist din Iași, în jurul acestuia fiind întreținută o „atmosferă intelectuală și sentimentală” specială, de care nu numai G. Ibrăileanu își va aminti. Revista, ce nu s-a declarat inițial un organ socialist, cu profil politic și intenții agitatorice, formula ca prim scop informarea de tip enciclopedic în pas cu timpul, prezentarea unor teorii noi, a unor descoperiri și, complementar, lupta „în contra producțiunilor științifice greșite”. Campaniile revistei, susținute energic, cu agresivitate chiar și cu intemperanță, au influențat într-o
CONTEMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
antebelice Război (1937), Nu sunt cântăreț de stele (1940), dar motivele țărănești și accentele de revoltă apar adesea și în volumele de după război (Hrisovul meu, 1947). Treptat, trec în prim-plan temele vremii, C. dând curs abundent comenzii partinice. Exaltă agitatoric „zeii” autohtoni ai zilei („Născuți în vârtej de lupte, / Ana, Luca și Gheorghiu-Dej / și cu ei mii și mii, / milioane, / din uzine, din câmpii, / s-au ridicat, unul ca unul mai neînfricat”) sau glorifică „Armata Sovietică, / pe Marele Stalin, / Poporul
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
din 1949-1979) al revistei satirice „Urzica”, în fine, la Teatrul Național, secretar literar (1947-1953) și director artistic (1958-1961). Debutase ca poet de avangardă cu volumul Poeme cu orbi (1933) și va publica după 1944 câteva volume de reportaje și poezii agitatorice, antiburgheze și antiimperialiste, va scrie versurile primului imn al Republicii, cunoscând, în anii ‘50, notorietatea prin piese de teatru ce satisfăceau „comanda socială” a vremii - Bal la Făgădău (premiera în august 1946, regia Sică Alexandrescu), „comedia lirică” Voiaj în Noua Caledonie
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
raionale din Slobozia și Râbnița, apoi că redactor literar la gazeta „Plugarul roșu” și la Editură de Stat din Tiraspol. M. a căzut jertfă represaliilor staliniste. Două culegeri - Oțelul viu (1929) și Versuri alese (1936) - conțin versificări ocazionale, cu caracter agitatoric bolșevic. Un anume interes prezintă doar amplul poem Stejar Valută (1931), în care M., valorificând modalități folclorice, evocă lupta haiducilor pentru dobândirea dreptății și libertății. A mai publicat o culegere de povestiri pentru copii, Ștefan Senin (1930), si mai multe
MALAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287966_a_289295]
-
cu precădere spre literatura franceză și italiană). Grupările literare sunt studiate în capitolele Primii romantici ruși și Eflorescența poeziei romantice ruse, istoricul literar subliniind marea importanță literară și socială a mișcării decembriștilor (Raevski, Râleev, Bestujev-Marlinski), care au îndeplinit „o funcție agitatorică declarată”. G. se va ocupa aici și de momentul constituirii „școlii iubitorilor înțelepciunii” (Odoevski, Venevitinov, Pogodin), dar și de Pușkin, scriitor singular, care reprezintă un „apogeu al mișcării romantice ruse”. Ultima parte a monografiei, Declinul romantismului, fixează caracteristicile generației lui
GHIJIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287261_a_288590]
-
funcționarului - a cărui vocație este administrarea nepartizană a bunurilor statului, fiind, prin urmare, atașat instituțiilor acestuia. În societățile de tip sovietic, exigenta unei gestiuni eficiente, „științifice” a societății intra În contradicție cu tehnicile proprii de mobilizare a maselor (agit-prop, propagandă agitatorica militanta). Instituționalizarea intelectualului de partid (statut ce le revenea și ziariștilor), criticile aduse „birocraților” vizau limitarea autonomiei profesionale pentru a asigura unitatea „monolitica” a partidului. Școlile de partid, care reuneau sistematic ziariștii și cadrele de conducere, contribuiau la acest proces
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Evocări”, „Note de drum”, „Însemnări de cititor”, „Inscripții”, „Artă și realitate”, „Cotidiene”, „Zigzag”, „Semnal”, „Agenda zilei”, „Creație și angajare”, „Festivalul Național «Cântarea României»” ș.a. Lirica de substanță lipsește. Poezia publicată ocazional este, în faza de consolidare a regimului comunist, propagandistică, agitatorică, imnică, iar ulterior invariabil encomiastică, aducând osanale Partidului și conducătorului acestuia. Numărul versificatorilor din această zonă e mare: Miron Radu Paraschivescu, Eugen Jebeleanu, Dan Deșliu, Nicolae Tăutu, Radu Cârneci, Horia Zilieru, Petre Ghelmez, Victor Tulbure, Dragoș Vicol, Ștefan Tita, Adrian
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
seamă de articole și povestiri. Opiniile literare ale lui R. se situează pe linia programului de la „Dacia literară”. El cere unei opere să fie „dagherotipia stării sociale a timpului”, dar, nu mai puțin, să aibă un tonus combativ, un nerv agitatoric. Critica lui e participativă și, ca metodă, cu elemente deterministe. Apariția poeziilor lui V. Alecsandri o explică prin raportări la contextul social-politic, ereditatea și educația bardului de la Mircești, contactul său cu aspirațiile neamului. În ceea ce privește teatrul, îl socotește a fi o
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
Kazahstanului, într-o descriere degajată de obsesia luptei de clasă, oferă inspirației un câmp deschis. Altfel, mai totul, în versificările frânte, convulsive ale lui Ș. - care și-l luase ca model pe Vladimir Maiakovski - e, între îngrețoșare și mânie, discurs agitatoric, cu accese de furie proletară: tonuri de revoltă, gesturi demascatoare, îndemnuri la luptă (cu „ură și cuțit”). Versificatorul se vrea un exponent al celor mulți („Strigăt sunt, înfipt în vreme,/ Peste roșiile ruguri” - Prefață la un volum care n-a
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
poeme. În 1955 nu se mai recunoaște nimic din suprarealistul de odinioară, acum un poet tradiționalist, în linia descriptivismului pillatian sau a „peisajelor” de tinerețe ale lui B. Fundoianu, dar vizibil impregnat de ideologia realismului socialist, care transpare în versificarea agitatorică ori în parabolele simpliste. Volumele publicate între 1958 și 1966 continuă aceeași linie a clișeului oportunist: poezii cu uzine, oțelari, despre țară și noua lumină, eră, libertate, versuri-manifest împotriva fasciștilor sau dedicate lui Lenin și evenimentelor în care sunt implicate
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
Filonul parodic e mult mai vizibil în următoarea plachetă, Respirația ceasornicelor (1975), cu precădere în ciclul Vitralii, unde lirismul este copleșit până la manierism de ludic și ironie. U. se va exprima și pe linia exultării patriotice, scriind versuri declamatorii, chiar agitatorice. Dar scriitorul se va consacra aproape total genului umoristic în proză, în schițe ce amintesc de Ion Băieșu. Textele adunate în opusculul intitulat Cu alte cuvinte... (1975) pun un accent special pe comicul de situație și pe jocul lingvistic. Odată cu
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
construirea socialismului, ura împotriva dușmanului de clasă, intern și extern, lupta pentru pace, înfierarea „ațâțătorilor la război”, înflorirea țării noi, glorificarea trecutului, apărarea independenței naționale, veștejirea defăimătorilor patriei socialiste. Alți „fruntași”, precum Dan Deșliu ori Eugen Frunză, vor inflama stilul agitatoric, dar T. îi anticipează, iar mai târziu nu revine la poezia confesivă nici când difuzarea acesteia e tolerată. Culegerile sale vor menține versuri ca acestea: „Oriunde-aș fi, te întâlnesc în cale, / O, țara mea cu tâmple de argint!/ Mă-
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
cele predilect sociale, cele ce anunță o nouă poetică și cele ce prevestesc propria soartă), dar simplitatea naivă a comentariului face să eșueze orice idee. Rubrica „Informațiuni” consemnează sec catastrofa „fizică și morală” a evreimii germane. Și ilustrațiile susțin caracterul agitatoric al publicației. E. M.
TANARA GENERAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290047_a_291376]
-
Voronca sau B. Fundoianu, ele evocă o apartenență și un stil. Ca poet în limba română, P. putea să urmeze în anii ’50 două căi. Prima ar fi fost a poeziei similifolclorice pe care o practicau confrații săi din brigăzile agitatorice, dând tonul în literatura proletcultistă a românilor din Iugoslavia. A doua cale era dialogul cu poezia din România. Modelele din țară erau însă și mai dezamăgitoare în anii 1948-1949, când începea ofensiva versificării lozincard- agitatorice pe care o propuneau, conform
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
practicau confrații săi din brigăzile agitatorice, dând tonul în literatura proletcultistă a românilor din Iugoslavia. A doua cale era dialogul cu poezia din România. Modelele din țară erau însă și mai dezamăgitoare în anii 1948-1949, când începea ofensiva versificării lozincard- agitatorice pe care o propuneau, conform comenzii ideologice, Mihai Beniuc, Eugen Frunză, Victor Tulbure, Veronica Porumbacu ș.a., iar din literatura română fuseseră excluși toți scriitorii pe care el îi admira. Suprarealiștii erau vânați cu necruțare, Arghezi intra sub interdicție, Blaga era
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
ar fi organizat „echipe ale morții”, lansată sub presiunea Securității de Radu Gyr (în „Glasul patriei”,1964), nu se confirmă. Nu este mai puțin adevărat că ținuta sa înflăcărată, participarea în costum național la manifestările legionare, folosirea versului în scop agitatoric au creat în epocă imaginea unui luptător fervent, iar aceasta l-a însoțit pretutindeni, plasându-l într-un con de umbră și damnându-l sub raport social și politic. Debutul scriitoricesc are loc în 1932, cu poeme publicate în „Junimea literară
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
un tânăr cu lecturi bogate, cu bune cunoștințe de greacă, latină, franceză; devine profesor la gimnaziul ieșean „Alexandru cel Bun” (1874), apoi, prin concurs, la Liceul Național (1876). Membru și apoi lider al cercului socialist din Iași, recunoscut pentru darul agitatoric, N. își transformă, împreună cu scriitoarea Sofia Nădejde, soția lui, casa din Sărărie într-un centru de propagare a unor idei care, prin nonconformism și insurgență, au fascinat, o vreme, mai cu seamă tinerii. După ce în 1879 scoate cu alții (fratele
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
unei sensibilități adeseori exacerbate, poezia din Declarația patetică dezvăluie un veritabil umanism în descendența lui Whitman. Poemul devine un instrument de acțiune, de luptă. El contribuie la transformarea umanității înseși, precum și la aceea a poetului. Menirea acestuia din urmă este „agitatorică” și „duhovnicească”, el trebuie să caute mântuirea prin luptă. „Eu sunt cântăreț și om serios / cetățean și tovarăș al lumii”, declară P. E începutul unui discurs voit prozaic, dar de o solemnitate bine studiată. Versurile se desfășoară în falduri largi
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]