86 matches
-
cu precădere spre literatura franceză și italiană). Grupările literare sunt studiate în capitolele Primii romantici ruși și Eflorescența poeziei romantice ruse, istoricul literar subliniind marea importanță literară și socială a mișcării decembriștilor (Raevski, Râleev, Bestujev-Marlinski), care au îndeplinit „o funcție agitatorică declarată”. G. se va ocupa aici și de momentul constituirii „școlii iubitorilor înțelepciunii” (Odoevski, Venevitinov, Pogodin), dar și de Pușkin, scriitor singular, care reprezintă un „apogeu al mișcării romantice ruse”. Ultima parte a monografiei, Declinul romantismului, fixează caracteristicile generației lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287261_a_288590]
-
reacțională. Încrâncenarea terapeutică evocată mai înainte arată că activismul se sprijină, în bună parte, pe refuzul unui segment de realitate intolerabil (Ruszniewski, 1995; Hennezel, 1991). Mai cu seamă în fața refuzului pierderii, apărarea maniacă poate căpăta o nuanță activă, ba chiar agitatorică și patologică, opunându-se în acest caz reparației. Nu vorbim de apărarea maniacă în sine, doar evocată de școala Melaniei Klein (Segal, 1964/1980) și care vizează evitarea oricărui sentiment de dependență prin intermediul unei triade de sentimente: control, triumf și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
înfăptuirile Tineretului Progresist Vaslui și starea mizeră a tineretului dela Fabricile din oraș precum și dela Căminul de Ucenici”. Mișcându-se cu o rapiditate demnă de o cauză mai bună și mai pragmatică, junii comuniști vasluieni înființaseră și echipe de teatru „agitatoric” ce interpretau, evident, încropeli propagandistice de doi lei perechea „compuse” de „autori” la fel de imbecili sau imbecilizați în „celebrele” școli de cadre comuniste, ca și „actorii” de ocazie. Iată o mostră, extrasă din „raportul” întocmit de tov. Bighiu: „...în cursul lunii
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Pe lângă antiteza bordeie-conac, atrag atenția atributele celui din urmă, alese desigur nu la întâmplare. Titu se plimbă prin sat și trece pe lângă următoarele „instituții”: postul de jandarmi - cârciuma - primăria - școala - biserica (II, 3). Unele paragrafe sunt construite integral pe contraste agitatorice. Iată un asemenea montaj contrapunctic (IV, 4): discursul regelui despre grija ce o poartă țăranilor - perceptorul vrea să-i ia ultimul porc lui Ignat Cercel, tatăl a patru copii - Aristide Platamonu o siluiește pe Gherghina - civilizația pătrunde și în București
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
pierdusem sau uitasem bricheta. M-am apropiat de un grup în care se fuma, ca să cer foc. În acel grup se afla Pavel Apostol, filozoful de partid, iar la un moment dat apare și Miron Constantinescu, foarte revoltat de intervenția „agitatorică” (așa-zisă) a lui Wald, continuând să vorbească filozofie, dar în termeni de „producție”, în stil marxist, chiar stalinist, dar era evident că omul era bine școlit, tobă de carte nemțească. M-a tulburat, nu știu de ce, această tiradă „dialectică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
numesc asta decît naivitate! * Cine publică, în aceste zile, poezie, în reviste? în afară de cîteva nume știute, tot necunoscuți. La rîndul lor, recenzenții comentează volume submediocre, dar care corespund tematic perioadei. Sîntem în „vîrf de campanie electorală”, se dă întîietate „literaturii agitatorice”. Practicile extensive, lipsa de măsură își arată efectele negative și aci. Acceptîndu-i pe toți Felecanii, șerbanii, Vergu Dumitreștii, care nu fac altceva decît să rimeze român cu rămîn, Nicolae cu văpaie, fierbinte cu înainte, veghează cu trează etc., revistele ne
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
eșuînd. Pur și simplu, nu le iese. Puși alături de cei pentru care poezia ocazională, „patriotică”, constituie o rutină, par fără vînă, caligrafici. Mecanismele lor interioare sînt astfel calibrate, încît li-i imposibil să folosească retorica zgomotoasă, cu banalități și gesticulație agitatorică. Scriu și ei uneori pe teme date, dar în regim metaforic, cu un plus de abilitate „tehnică”. Gradul de „expunere” e minim în raport cu ceilalți, deoarece poemul comandat e, de obicei, inclus într-un grupaj, camuflat de poeme pe teme proprii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
autorii români de azi năclăiți în grăsimea cu iz de rînced a conformismului, înmuiați de bunăstarea materială, care își comercializează (vai! la un preț derizoriu prin comparație cu al scriitorilor de aiurea) talentul, mai ales cînd fac publicistică de comandă, agitatorică. E adevărat, ei nu prea au unde se duce pentru a da jos depozitele de untură, dar - mă întreb - își pun vreodată problema degresării sufletelor? „Iată un popor cu nervii liniștiți”, mi-a zis Marianne după primii pași în expoziția
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mereu în criză, conducătorii apelează la „maturitatea (noastră) politică”, ce se dovedește, în timp, a fi, de fapt, naivitate! * Orice frază, orice cuvînt de-al lui mă ofensează. Nu-l pot privi și asculta cînd apare la televizor. În ciuda tonului agitatoric, „învățăturile ” lui sînt inerte. Nu se teme, nici nu se jenează să repete atît de des banalități ideologice, să apese pe noțiuni în care aproape nimeni nu mai crede. Tot ce face se opune la tot ce spune. Chiar și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
specifice de competență. Aceste personaje fără conținut sunt însă eficienți dispensatori discursivi, animați de o stare de neliniște. Intervențiile belicoase ale lui Lache nu aduc niciun supliment de com- prehensiune temei dezbătute de ziar, ele sunt doar expresia unei imponderabilități agitatorice, a unei irascibilități inter- mitente. Există aici predispoziția unei exaltări retorice, iar Lache are nevoie doar de public pentru ca reacția exogenă să se producă. Publicul și-l caută prin berării și cafenele, public format din funcționari ca și el. Observația
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu săpun industrial) și R.J.F. - care ar fi Însemnat Reine Jüdisches Fett (Săpun din grăsime evreiască). Făcând asidue cercetări, profesorul Andronescu a demontat „legenda” punct cu punct Întrebându-se retoric: „Cui folosește perpetuarea acestei minciuni?”. „Discursurile, deși au fost foarte agitatorice, totuși massa (evreiască, n.n.) a rămas amorfă”. Dezumflat a rămas și din cauza tovarășilor comuniști despre care scrisese așa: „De asemenea, membrii din P.C. nu au fost suficient de mobilizatori căci s-a observat că marea majoritate au format-o evreii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
un tânăr cu lecturi bogate, cu bune cunoștințe de greacă, latină, franceză; devine profesor la gimnaziul ieșean „Alexandru cel Bun” (1874), apoi, prin concurs, la Liceul Național (1876). Membru și apoi lider al cercului socialist din Iași, recunoscut pentru darul agitatoric, N. își transformă, împreună cu scriitoarea Sofia Nădejde, soția lui, casa din Sărărie într-un centru de propagare a unor idei care, prin nonconformism și insurgență, au fascinat, o vreme, mai cu seamă tinerii. După ce în 1879 scoate cu alții (fratele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
poeme. În 1955 nu se mai recunoaște nimic din suprarealistul de odinioară, acum un poet tradiționalist, în linia descriptivismului pillatian sau a „peisajelor” de tinerețe ale lui B. Fundoianu, dar vizibil impregnat de ideologia realismului socialist, care transpare în versificarea agitatorică ori în parabolele simpliste. Volumele publicate între 1958 și 1966 continuă aceeași linie a clișeului oportunist: poezii cu uzine, oțelari, despre țară și noua lumină, eră, libertate, versuri-manifest împotriva fasciștilor sau dedicate lui Lenin și evenimentelor în care sunt implicate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
program de viață din cinste și competență, „a-ți face bine treaba“, a te concentra pe lotul tău de obligații profesionale și morale e, deocamdată, mai productiv decât a te epuiza în acțiuni de masă, în activism public, în vervă agitatorică. Câteva milioane de cetățeni conștiincioși pot schimba țara în mai mare mă sură, cred, decât o echipă de „manageri“ euforici. E totuși straniu că entuziasmul excesiv, scuzabil prin juvenilitate și bună-credință, n-a reușit să mă contamineze, dar că oboseala
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Evocări”, „Note de drum”, „Însemnări de cititor”, „Inscripții”, „Artă și realitate”, „Cotidiene”, „Zigzag”, „Semnal”, „Agenda zilei”, „Creație și angajare”, „Festivalul Național «Cântarea României»” ș.a. Lirica de substanță lipsește. Poezia publicată ocazional este, în faza de consolidare a regimului comunist, propagandistică, agitatorică, imnică, iar ulterior invariabil encomiastică, aducând osanale Partidului și conducătorului acestuia. Numărul versificatorilor din această zonă e mare: Miron Radu Paraschivescu, Eugen Jebeleanu, Dan Deșliu, Nicolae Tăutu, Radu Cârneci, Horia Zilieru, Petre Ghelmez, Victor Tulbure, Dragoș Vicol, Ștefan Tita, Adrian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
vedere, nu se număra printre cei ușor de manevrat. Pentru că și-a dorit ca poezia lui să miște sufletele și să agite mulțimile, acest poet a recurs, cu sau fără știință, la o bună parte din vicleniile stilistice ale poeziei agitatorice a primilor ani de comunism. El a apelat constant la fondul primitiv emoțional al cititorilor, la șantajul sentimental, la setul infailibil de trucuri lacrimogene, ferindu-se însă să dea poeziei sensul negator și înverșunarea anilor 1950. Adrian Păunescu a reușit
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
mici și mari pentru mari și mici (1946), și-a înfrânat aplecarea spre lirism, alegând calea genului aforistic și didactic, iar ulterior și-a asumat - în chip neconvingător, lipsit fiind de vocație în materie - postura de poet-tribun, ce compune versuri agitatorice (Poeme pentru un ziar de perete, 1948) sau evocări istorice în conformitate cu exigențele oficialității comuniste: Grivița Roșie (1949), Cântec de leagăn al Doncăi, cu subtitlul Al XXVII-lea cânt din „Povestea poveștilor” (1953), În târg la Iași. 1917 (1955), texte ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
carte a Emil Brumaru, Rezervația de îngeri 4, Daniel Cristea- Enache remarca: „Venind în linie cu Nichita Stănescu, deși a debutat editorial zece ani mai târziu, Emil Brumaru a fost obligat să fie altfel (subl. autorului) nu numai în raport cu poezia agitatorică, de teren și tractor, ci și în comparație cu structura poetică nouă care i se opunea. Rezumativ și concluziv, în timp ce lirica lui Nichita Stănescu și canonul construit pe ea au reprezentat o alternativă modernistă la realismul socialist, poezia lui Brumaru a trebuit
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
pace și democrație, la care se adăuga un album "cu fotografii și texte lămuritoare", având ca titlu URSS în fruntea luptei pentru pace19. În noiembrie 1950, este comunicat un tiraj de 1.105.000 (din care 673.000 erau broșuri agitatorice)20. În martie 1952, sunt oferite cifre globale, pentru perioada 1944-195121: 1.311 titluri (reprezentând însă exclusiv traduceri din literatura rusă) în 18.990.000.470 de exemplare! Cu același prilej, este oferită și cifra totală de titluri în versiune
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
alegerilor din 1946, precum și cu evenimentele care au premers abdicării regelui și proclamării RPR. Cu siguranță, în acești ani, strategiile s-au concentrat mai mult pe mijloacele de comunicare rapidă (presă, conferințe, spectacole, manifestații "spontane" etc.), dar și pe cărțile agitatorice, de consum imediat, expuse mult mai mult perisabilității. Cifrele încep să crească din nou din 1948, primul an al dictaturii proletare. Nu e deloc întâmplător că în anii 1949-1952 avem un vârf de creștere (149 în anul 1949; 130 în
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
publicați de editură între 1944-196839 semnează, aproape exclusiv, volume propagandistice - impresiile de călătorie prin URSS ale lui Mitiță Constantinescu, Mihail Sadoveanu, Petre Constantinescu-Iași, Mihail Roller, Tudor Arghezi, texte argumentative de tipul Necesitatea prieteniei cu URSS ori, pur și simplu, broșuri agitatorice privind belșugul colhoznic, beneficiile aduse de stahanovism, la care se adăugau cărțile celor două autorități autohtone, Lucrețiu Pătrășcanu și Petru Groza. O carte reprezentativă pentru discursul propagandistic al momentului este O lună în Uniunea Sovietică, apărută în Colecția ARLUS în
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
o explicație simplă: era modestă cantitativ. Calitatea, în sensul "formalist", nerevoluționar al termenului, oricum nu interesa. Ceea ce așeza literatura sovietică într-o poziție favorabilă, exclusivistă, în politica editorială a Cărții Ruse, nu era nicidecum valoarea scriiturii, ci vigoarea propagandistică și agitatorică validată în cele câteva decenii de experiență proletară. Aveai mai multă încredere într-un lucru cu care veneai "de-acasă", așa că propaganda sovietică a decis să rămână aproape exclusiv la editarea literaturii sovietice. 1 Le livre dans la République Populaire
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
43; 1949: 149; 1950: 130; 1951: 207; 1952: 122; 1953: 88 și 1954: 80. 26 Afirmația este sprijinită și de faptul că, în 1950, de pildă, editura anunțase că, dintre cele 1.105.000 exemplare tipărite, 673.000 erau broșuri agitatorice. 27 Printre traducători se numărau și: Miron Radu Paraschivescu (7 titluri), S. Sanielevici (7), Demostene Botez (6), Otilia Cazimir (6), Emma Beniuc (6), Cicerone Theodorescu (6), Tudor Arghezi (5), Petru Comarnescu (5), Radu Boureanu (4), Victor Tulbure (4), Lucia Demetrius
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
coloanei înaintau conducătorii locali, încadrînd, cînd era cazul, pe oaspeții veniți din capitala țării și din portul vecin, Galați, de asemenea important centru de trafic maritim, dar cu o mișcare muncitorească la un nivel mai temperat din punct de vedere agitatoric. Conducătorii manifestației pășeau sobri și tăcuți, cu lavalierele fluturînd în vînt, lavaliera fiind luxul nevinovat al proletarului transformat în militant, cu panglicuțe roșii la butonieră... în dispozitivul convoiului, după grupul fruntașilor, venea corul - un cor improvizat de un dirijor de
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
în lumea exterioară" (p. 93) - notează Magda Cârneci într-un fragment "despre poezie și actualitate" la finalul antologiei Poeme politice. Tematica acestor poeme politice adunate în volum: patrie-patriotism, revoluție, libertate, social, responsabilitate, morală etc. este una riscantă prin încărcătura poeziei agitatorice din epoca trecută. Convinsă, însă, că drumul poetului este "de la revolta politică la insurecția metafizică", Magda Cârneci a scris constant "poeme politice" ca o mărturie continuă a existenței (și) la un nivel istoric. Parcursă cronologic (1979-1994) poezia oferă, astfel, panorama
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]