55 matches
-
din urmă "intră în rol pamfletarul-poet, care, recurgând la o falsă narațiune, transformă vulgaritatea nudă a faptului cotidian într-o poezie a evenimentului punctat imagistic"221. De aici, finalitățile distincte ale unui tip, în esență, comun de discurs (doxologic și agonal): primul caută să obțină adeziunea cititorului (în rol de jurat = instanță critică evaluativă) printr-o desfășurare amplă, logic articulată, susținută prin argumente de autoritate ad rem, ad locum, ad verecundiam, iar cel de-al doilea, eliberat de chingile retorico-formale, caută
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
închidere ontologică. Critica identității, oferită de Deleuze, pleacă de la convingerea că „orice eveniment este ca o rană”3 pe suprafața fără adâncime a realității. Această formă disperată de nihilism este cel mai bine reflectată de etică: ea propune îmbrățișarea dinamicii agonale a întregului, în care totul este „deopotrivă necesar și arbitrar”1. Este imaginea înrolării în „războiul constant și invizibil, al tuturor contra tuturor, al tuturor contra naturii create”2 - o definiție conferită de J. Milbank economiei de cazinou. Unei exaltări
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ale tragicului modern. Partea originală a cărții o constituie exegeza propriu-zisă a operelor, într-o scurtă istorie a liricii tragice românești (înțelegând prin „tragic” ceea ce provine dintr-o tensiune ori antinomie ireconciliabilă): de la poeziile eminesciene în care se percepe „starea agonală a eului liric” (Odă în metru antic, Melancolie, Luceafărul), la „spaima de neant” a lui Bacovia și Blaga sau la neliniștea de tip acedía a lui Arghezi. Tocmai de aceea, în urmărirea uneia din temele „lirice tragice” predilecte în poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
că le ignoră sau că sunt în conflict cu ele. Nu la nivel politic se exprimă acest conflict sau această indiferență, ci într-un mod ludic. Ludic care, să ne amintim aici de Caillois sau de Huizinga, poate fi și agonal sau cuprins de un vârtej excesiv. Avem aici, din nou, una dintre mărcile mitului "copilului etern", pentru care calificările morale de judecată sau normative proprii logicii politice sunt inutile. Reluând o expresie curentă, atitudinea "cool" față de sine însuși, de ceilalți
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
evacuări. Două lumini vin în atingere, lovindu-și razele, cea care răsare din interior, vine din suflet și ridică imaginea la vedere, și cea eclipsată a exteriorului, lumina lumii în care nu se mai vede nimic. Lumină agonică pe scena agonală a unui joc fenomenologic: "Era o bătălie fără răniți, fără cadavre,/ prelungită până târziu, până când umbra lungă/ a lucrurilor/ devenea mult mai adevărată decât lucrurile". Un război al luminilor, o încleștare suavă reluată cu fiecare înserare de toamnă, în care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
măsură de lungime la vechii greci, variind între 147 și 192m, echivalând cu proba simplă de alergare (alergare de viteză), cea mai veche cursă atletică cunoscută. Megalopsychia echivalentul grec al fair-play-ului. Pentatlon gr. penta - cinci și atlon - luptă, cu sens agonal, de întrecere. concursul celor cinci probe sportive: alergare, săritură în lungime, luptă, aruncarea suliței și a discului. Maraton cursă atletică, măsurând 42km, ce a fost inclusă în programul Jocurilor Olimpice moderne de vară și al altor competiții, ca simbol al efortului
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
avertizează pe cititori care "cred astfel", asupra faptului că "trăind în lumea adevărurilor generale și deopotrivă atent la principii și la greșelile de gramatică, pentru el adversarii politici nu sunt decât "accidente" ale istoriei contemporane, interlocutori conjuncturali într-o polemică "agonală" dintr-un război cu mult mai mare". Orizontul publicisticii îi oferă exegetului posibilitatea urmăririi unui mare număr de procedee ale comicului, pe care Eminescu le utilizează cu dezinvoltură și programat. Întregul demers exegetic întreprins de Sebastian Drăgulănescu este, în fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sau a unor amenajări, ca: stadioane, amfiteatre, porticuri de gimnastică, bazine, unde erau organizate diverse manifestări, întreceri atletice și „gimnastice”. În sec. al II lea î. Hr., au fost atestate documentar „concursurile atletice și gimnastice de la Histria, închinate zeului Dionysos, numite „Agonalii”, „Dionysii” sau „Bachanale”. La aceste manifestări, celebrate primăvara și toamna, puteau participa atât localnicii cât și străinii. Dovezile istorice din sec. al II-lea d. Hr. Prezintă amenajări speciale de tipul complexului termal arhitectonic de la TurnuSeverin, care cuprindea: palestra (curte
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
dintre aceștia fiind omul însuși, în starea sa frustă și de nefinisare), care trebuie înfrânt, supus prin raționalizare, disciplinat prin rigoare, prin programe educative precise și prin dialectică. Prima consecință a fenomenului spun specialiștii este conturarea omului european ca om agonal: ca un om care luptă mereu și la tot pasul împotriva a ceva, fie că e vorba de iraționalul terifiant care-l înconjoară, sau de terifiantul lăuntric, interior, care-l hărțuiește și îl neliniștește. A doua consecință e insularizarea: Europa
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
visez veghea mea. Visez somnul meu și în acel moment". Reificarea elementului subtil-hipnic accentuează anxietatea: "Și iată că de-odată simt cum somnul se adâncește, se îngreuiază și tinde să mă tragă după el". Începe, din acest moment, o reiterare agonală a confruntării dintre Iacov și înger; somnul devine adversarul greu de biruit al unei conștiințe care, de vreme ce rămâne incapabilă de a mai controla materialitatea carnală a trupului inert, se agață cu disperare de starea de veghe ca de un spațiu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Adam. Comentând textele Carolinăi Ilica, exegeta ajunge la asemenea enormități: "Mierea, simbol cu conotații erotice și inițiatice evidente încă din Cântarea Cântărilor, sugerează simultaneitatea vieții și a morții, a trăirii și a cunoașterii. Confesiunea se transformă totuși într-o fabulă agonală despre instinct și gând". "În Iubind în taină, I Violet (2001), carte prin care poeta își celebra cincantenarul, sângele (ca vehicul al pasiunii) e puntea între Paradis și Infern, un elixir sacru prin care îndrăgostiții se cuminecă vampiric cu foc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
ar suna licornii în nota do, care e o notă joasă? Păi, pentru că ,Do-ul acesta e unul minor: dolent sau melancolic (căci Ťmelancolic cornul sunăť!), fie și dacă vînătoarea (care are, în ocurență,) tîlc simbolic) este un joc, altminteri, agonal (și, pînă mai deunăzi, viril cu precădere)." Avem, așadar, aici, un fel de oximoron sonor, sugerînd tensiunea melancoliei. Dar de ce s-ar ,chinui" un cititor cu un asemenea poem ermetic pentru a cărui înțelegere deplină (nici măcar garantată) trebuie să citească
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
compunând scriitura dificilă a unei agonii și a unei incertitudini existențiale. Romanul transcrie procesul obscur de conștiință a lui Filimon din ultimele sale trei zile de viață. E inevitabil ca scriitura unei agonii să se transforme într-un discurs narativ agonal, greu de suportat, greu de parcurs și la fel de greu de înțeles. Eu însumi m-am dumirit în unele privințe abia la a doua lectură. Poate că în primul rând datorită acestor neclarități, care conduc la deruta cititorului, romanul nu a
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
că a da speranță le revine preoților și asistenților sociali". Negrul se cade a fi cît mai negru. Răul se răzbună pe sine prin Rău. Orice acceptare, orice armonie e scandaloasă. Agonia spiritului modern nu exclude, ci, dimpotrivă, cheamă ipostaza agonală, lupta fie și "de idei" al cărei cîmp e oferit de lectură: "Recitesc cartea lui X, e, într-adevăr, foarte bună. Ceva mă încurcă. Prea des sînt de acord cu el. Prea nu pot să-l contrazic. O carte de
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
toate aperturile înserate, de la simplificatoarea schemă a simbolismului ( , ), trecand prin decadentism, avangardă și ajungând la tentațiile, inca puține și timide, ale unei recuperări postmoderne, poezia bacoviană nu încetează să ne provoace." Răspund provocării, cu lungi studii docte Marin Mincu ( Starea agonala sau despre tranzitivitatea discursului bacovian), Ștefania Mincu (Note la Bacovia), Gabriel Cosoveanu (Psihismul involutiv bacovian), George Popescu (Horror vacui sau Absolută Mimesis), George Constantinescu (Fragmentarismul prozastic). * Într-o frumoasă tabletă confesiva, pusă bine în valoare de limbajul "specializat" al contextului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
reclama exclusivitatea. E un refugiu reflex în biologie, precum o formulă (limită) de apărare, precum o șansă (disperată) a regenerării ființei. Psihanalitic vorbind, avem a face cu o retragere în trecutul cel mai îndepărtat al omului. Apare exploatată această stare agonală, acest conflict dramatic al străfundurilor elementare ale individului cu superficiile inteligenței speculative, cu clarificările, exigențele, dubiile culturii ce li s-au suprapus treptat, în contextul unui timp istoric traumatizant: ,în fiecare seară în somn rup simetric cearceaful sînt/ femeia-foarfecă mă
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
ființei și al retoricii grave, tensionate, în care se toarnă acestea în chip consacrat. Astfel, el continuă tradiția unor Blaga, Arghezi, Voiculescu, Philippide, de "căutare a absolutului", prin confruntarea ipostazelor telurice ale omului cu vocația sa transcendentă, de "luptă" (stare agonală) dintre cele două planuri adverse. Dar nu poate fi socotit un epigon al maeștrilor numiți. Prin experiența sa (orice creație autentică nu poate fi decît, cum ar spune Joyce, o work in progress), putem constata cum Răul înaintează spre noi
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
comportă similar) la fel." Așa, întrerupte de teorii ad-hoc, evoluează toate ramificațiile care se desprind din osia imaginată de profesor: "palindromul este un construct în care arbitrariul sau hazardul fac casă bună cu necesitatea. De altfel, regulile unui joc, joc agonal sau de hazard, ca și, de multe ori, artistic, sunt cu atât mai stricte cu cât sunt mai absurde sau mai stranii (ca, exempli gratia, -n poezie, existența unor forme fixe: glossă, rondel, sonet, ș.cl.), mai gratuite, mai, adică, fără
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
care se repetă aproape identic și în alte situații ulterioare: "Are loc asumarea totală a discursului de către instanța enunțătoare care își este propria transcendență. Sentimentul este actualizat nu numai ca posibil vehicul semiotic, ci acesta se transformă în acea stare agonală, devenită condiție unică a actului poetizant. Eul bacovian nu mai este constrâns să se manifeste din exterior, impulsionat de vreo retorică, precum cel blagian, ci se situează simultan în existență și scriitură, asumate coparticipativ ca existență a scriiturii și ca
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
M. Vulcănescu, precum și de la iluminiști și pașoptiști, până la cele mai recente proiecte politice, problematica sensului și mijloacelor evoluției societății românești pe cale modernă domină discursul nostru politic și cultural. Crearea sistemului instituțional, dar și a deprinderilor moderne, reclamă însă mentalități capitaliste, agonale, menite să forjeze conduite de tip occidental, precum cultul lucrului bine făcut, al datoriei față de comunitate, al rigorii și preciziei. Pașoptismul propusese proiectul modernizării cu un elan și optimism benefice pe durată scurtă, prin resurecția trecutului glorios și credința sinceră
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
Diogene, cinicul Heraclit din Efes, Xenofon, Montaigne, La Rochefoucault, Chamfort, Schopenhauer, Nietzsche etc. sunt dovada peremptorie. Nu meditezi asupra naturii umane dacă ai fi împăcat cu datele oferite de aceasta. Starea de creație, gândul așternut înseamnă, de regulă, o stare agonală, un impact de conștiință. Concepția pesimistă se justifică, paradoxal, și din punct de vedere estetic. Rotunzimea și memorabilitatea se obțin prin antagonisme ori paralelisme frapante. A provoca, mărind chiar proporțiile unui fenomen moral de dragul unui efect de expresie, uneori neintenționat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
8 mai 1981 I-am adus lui Noica dactilograma articolului pe care Andrei l-a scris pentru nr.10 - 11 - 12 al "Secolului 20": Rigorile ideii naționale și legitimitatea universalului. Citindu-l, Hăulică a fost entuziasmat. Este în el patosul agonal al conștiinței care și-a păstrat reflexele în fața realului și care, în locul unei melancolice retrageri înspre eternitatea uneori fadă a marilor gesturi culturale, a ales sublimul hărțuielii în clipă. " Dragii mei, am citit articolul lui Andrei și vreau să spun
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de matrici stilistice corespunzătoare fiecărei nații. Vom avea perspectiva urbanțplonjată de tip Manhattan întrțo imagine surprinsă de Roman chiar de 4 iulie (SUA), sau peisajul domestic de iarnă compus pe un patinoar ce face referire la Brueghel (Olanda), sau spațiul agonal transformat în maidan în care grația sportivă devine scop (Spania). Și seria continuă cu Marea Britanie - imperiu insular mic, dar cuprinzător, Rusia - avânt comunist cosmic ca în imaginea de la Mosfilm, Japonia - peisaj sumbru, ploios și zen, Germania - în care natura și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
public că a fost Învins; m-am ridicat euforic, nu mai simțeam nasul ce se Învinețise; nici dacă m-ar fi lovit atunci din nou, În starea mea de neatenție, nu mi-ar fi păsat deloc. Acum, Încordarea teribilă, starea agonală a luptei brutale trecuseră, iar eu știam că-l Înfrânsesem Într-o Întrecere loială, bătându-mă bărbătește cu mâinile goale. Toți au asistat cu ochii ieșiți din orbite la lupta noastră, nu mai era nici un dubiu pentru cei din grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
imaginea aerului devenise brusc cea mai importantă nu Înțelegeam, Însă Îmi dădeam seama că de acesta depindea ceva foarte precis, ceva ce mă privea numai pe mine, chiar În acea fracțiune de secundă pe care o prelungeam cu un efort agonal, un efort ce se Înscria În viitor, căci Începusem să-mi trăiesc viitorul: un viitor văzut concret, nemaipomenit de concret, În detalii extreme. Nu mă impresiona decât concretețea halucinantă a unor avataruri ce nu erau Încă ale mele, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]