55 matches
-
de acceptare a celuilalt, la nivelul minorităților, fie ele etnice (țigani, maghiari, evrei), fie profesionale (aduceți-vă aminte de strigătul „Moarte intelectualilor!” ce răsuna În iunie 1990 În timpul celei mai dure mineriade, slogan specific pentru o mentalitate de tip unic, agonal, care combate „dușmanul de clasă”, programată În noi de ideologia comunistă), fie de alt tip, religios, gender etc. Intoleranța societății noastre, dincolo de cauze diverse (cultură mică, izolată, tradițională etc.), provine și din educația În spiritul unui model unic, cel majoritar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
versiuni și tendințe de evocare a trecutului În virtutea unor intersubiectivități specifice participă la delimitarea unui câmp de forțe ce pot fi figurate și analizate ca atare, constatându-li-se forța simbolică. Un astfel de câmp ar fi unul prin excelență agonal, În care confruntarea dintre variantele de memorie ia aspectul unor adevărate campanii strategice. Dintr-un alt unghi de vedere, câmpul respectiv permite analiza participanților la dialog, ca și a conținuturilor propuse, Într-o convenție sugerată de economic, În care se
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ale tragicului modern. Partea originală a cărții o constituie exegeza propriu-zisă a operelor, într-o scurtă istorie a liricii tragice românești (înțelegând prin „tragic” ceea ce provine dintr-o tensiune ori antinomie ireconciliabilă): de la poeziile eminesciene în care se percepe „starea agonală a eului liric” (Odă în metru antic, Melancolie, Luceafărul), la „spaima de neant” a lui Bacovia și Blaga sau la neliniștea de tip acedía a lui Arghezi. Tocmai de aceea, în urmărirea uneia din temele „lirice tragice” predilecte în poezia
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
sarcasm. În palimpsestul ființei, subiectul liric își descoperă multiple identități subcutanate, obiectivate sub forma unor voci concurente. Regăsindu-se în fiecare, dar neputând fi transpus fără rest în nici una din ele, eul pulverizat se complace în procesul dramatizării acestor reprezentări agonale: „Poate avea dreptate ăla care spunea/ ce jigodii sunt tinerii toți/ sălbatici inconștienți și lipsiți de milă/.../ poate-avea dreptate sau poate n-avea/ pentru că tu ești de fapt un june simpatic dar/ va veni o vreme când vei vrea să
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
exegeza, îl consideră pe romancier un postflaubertian, revelează asumarea de către acesta, în spațiul ficțiunii (și în alt mod decât, de pildă, Balzac), a unei posturi de Dumnezeu-Tatăl, accentuează importanța extraordinară a personajului, opinând că esențială ar fi „relația de tip agonal între personajul-Autor și personajul propriu-zis fictiv”, deslușește procesul de „deconstruire a subiectului” ș.a.m.d. Obiectivul identificării în autorul studiat a unui „scriitor tipic postmodern” este mărturisit tranșant și urmărit cu energie, cu inspirație și empatie, lucrarea fiind una din
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
Diogene, cinicul Heraclit din Efes, Xenofon, Montaigne, La Rochefoucault, Chamfort, Schopenhauer, Nietzsche etc. sunt dovada peremptorie. Nu meditezi asupra naturii umane dacă ai fi împăcat cu datele oferite de aceasta. Starea de creație, gândul așternut înseamnă, de regulă, o stare agonală, un impact de conștiință. Concepția pesimistă se justifică, paradoxal, și din punct de vedere estetic. Rotunzimea și memorabilitatea se obțin prin antagonisme ori paralelisme frapante. A provoca, mărind chiar proporțiile unui fenomen moral de dragul unui efect de expresie, uneori neintenționat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
că le ignoră sau că sunt în conflict cu ele. Nu la nivel politic se exprimă acest conflict sau această indiferență, ci într-un mod ludic. Ludic care, să ne amintim aici de Caillois sau de Huizinga, poate fi și agonal sau cuprins de un vârtej excesiv. Avem aici, din nou, una dintre mărcile mitului "copilului etern", pentru care calificările morale de judecată sau normative proprii logicii politice sunt inutile. Reluând o expresie curentă, atitudinea "cool" față de sine însuși, de ceilalți
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
închidere ontologică. Critica identității, oferită de Deleuze, pleacă de la convingerea că „orice eveniment este ca o rană”3 pe suprafața fără adâncime a realității. Această formă disperată de nihilism este cel mai bine reflectată de etică: ea propune îmbrățișarea dinamicii agonale a întregului, în care totul este „deopotrivă necesar și arbitrar”1. Este imaginea înrolării în „războiul constant și invizibil, al tuturor contra tuturor, al tuturor contra naturii create”2 - o definiție conferită de J. Milbank economiei de cazinou. Unei exaltări
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
8 mai 1981 I-am adus lui Noica dactilograma articolului pe care Andrei l-a scris pentru nr.10 - 11 - 12 al "Secolului 20": Rigorile ideii naționale și legitimitatea universalului. Citindu-l, Hăulică a fost entuziasmat. Este în el patosul agonal al conștiinței care și-a păstrat reflexele în fața realului și care, în locul unei melancolice retrageri înspre eternitatea uneori fadă a marilor gesturi culturale, a ales sublimul hărțuielii în clipă. " Dragii mei, am citit articolul lui Andrei și vreau să spun
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dintre aceștia fiind omul însuși, în starea sa frustă și de nefinisare), care trebuie înfrânt, supus prin raționalizare, disciplinat prin rigoare, prin programe educative precise și prin dialectică. Prima consecință a fenomenului spun specialiștii este conturarea omului european ca om agonal: ca un om care luptă mereu și la tot pasul împotriva a ceva, fie că e vorba de iraționalul terifiant care-l înconjoară, sau de terifiantul lăuntric, interior, care-l hărțuiește și îl neliniștește. A doua consecință e insularizarea: Europa
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
visez veghea mea. Visez somnul meu și în acel moment". Reificarea elementului subtil-hipnic accentuează anxietatea: "Și iată că de-odată simt cum somnul se adâncește, se îngreuiază și tinde să mă tragă după el". Începe, din acest moment, o reiterare agonală a confruntării dintre Iacov și înger; somnul devine adversarul greu de biruit al unei conștiințe care, de vreme ce rămâne incapabilă de a mai controla materialitatea carnală a trupului inert, se agață cu disperare de starea de veghe ca de un spațiu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Pasiphae și Taurul din Minos) sub patronajul zeiței înțelepciunii și a rațiunii. Secesiunea s-ar plasa simbolic mai puțin în aria unei separări capitale de ceea ce este monstruos, ci, mai mult în cea a unei revalorizări a artei în spiritul agonal pe care-l întruchipează Tezeu, supravegheate de "o anima" virtual punitivă, întruchipată de figura Atenei înarmate până în dinți. În lectura pe care o face întregii opere a lui Klimt și, în special, a celor trei picturi alegorice, Filozofia, Medicina și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau a unor amenajări, ca: stadioane, amfiteatre, porticuri de gimnastică, bazine, unde erau organizate diverse manifestări, întreceri atletice și „gimnastice”. În sec. al II lea î. Hr., au fost atestate documentar „concursurile atletice și gimnastice de la Histria, închinate zeului Dionysos, numite „Agonalii”, „Dionysii” sau „Bachanale”. La aceste manifestări, celebrate primăvara și toamna, puteau participa atât localnicii cât și străinii. Dovezile istorice din sec. al II-lea d. Hr. Prezintă amenajări speciale de tipul complexului termal arhitectonic de la TurnuSeverin, care cuprindea: palestra (curte
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
semantică dintre joc și luptă la comunitățile arhaice, eludând, din start, ideea că substituirea reciprocă a termenilor ar avea doar o simplă conotație metaforică. El cercetează două categorii a căror similaritate este dată de o infrastructură identică, anume competiția. Dimensiunea agonală e una din cheile care face posibilă înțelegerea spiritului polemic, a eternei atracții umane pentru provocare, întrecere și spectacol, ca o premisă, neconștientizată și spontană, ab initio, a actului cultural. Enunțul concluziv "cultura nu începe ca joc și nici din
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
accentua, iarăși, dubla dimensiune dialogică și sociologică a discursului, în genere, precum și cele două forme de "punere în discurs": nararea și argumentarea. De asemenea, același autor integrează polemica, alături de satiră și pamflet, în marea familie a discursurilor entimematice, doxologice și agonale. Astfel, imixtiunea polemicii în discursul literar evidențiază, tot sub aspect evolutiv, existența sa ca formă generică sau categorie retorică, numai că, în intervale istorice diferite (Antichitate, Ev Mediu, Renaștere, modernitate), cele două ipostaze ale polemicii au fost diferit valorificate. Teoretizând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din urmă "intră în rol pamfletarul-poet, care, recurgând la o falsă narațiune, transformă vulgaritatea nudă a faptului cotidian într-o poezie a evenimentului punctat imagistic"221. De aici, finalitățile distincte ale unui tip, în esență, comun de discurs (doxologic și agonal): primul caută să obțină adeziunea cititorului (în rol de jurat = instanță critică evaluativă) printr-o desfășurare amplă, logic articulată, susținută prin argumente de autoritate ad rem, ad locum, ad verecundiam, iar cel de-al doilea, eliberat de chingile retorico-formale, caută
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
public că a fost Învins; m-am ridicat euforic, nu mai simțeam nasul ce se Învinețise; nici dacă m-ar fi lovit atunci din nou, În starea mea de neatenție, nu mi-ar fi păsat deloc. Acum, Încordarea teribilă, starea agonală a luptei brutale trecuseră, iar eu știam că-l Înfrânsesem Într-o Întrecere loială, bătându-mă bărbătește cu mâinile goale. Toți au asistat cu ochii ieșiți din orbite la lupta noastră, nu mai era nici un dubiu pentru cei din grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
imaginea aerului devenise brusc cea mai importantă nu Înțelegeam, Însă Îmi dădeam seama că de acesta depindea ceva foarte precis, ceva ce mă privea numai pe mine, chiar În acea fracțiune de secundă pe care o prelungeam cu un efort agonal, un efort ce se Înscria În viitor, căci Începusem să-mi trăiesc viitorul: un viitor văzut concret, nemaipomenit de concret, În detalii extreme. Nu mă impresiona decât concretețea halucinantă a unor avataruri ce nu erau Încă ale mele, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
confuzie a valorilor. Împotriva „teoriei angajării” afirmă că „a citi fiind în slujba unei ideologi înseamnă, după părerea mea, a nu citi deloc” Interesele de clasă, sex, rasie, naționalitate nu au ce cuta în fixarea canonicității. După Bloom, esteticul și agonalul sunt unul și același lucru. Introduce conceptul de „anxietate a influenței” care nu poate decât stimula marile genii, o operă literară este în mod necesar constrânsă să ia naștere prin intermediul operelor anterioare: „Scriitorii puternici nu-și aleg precursorii cei mai
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
inscrites sur leurs portes les traces des guerres de religion: "Tantôt un protestant y a signé sa foi, tantôt un ligueur y a maudit Henri IV [...]. L'histoire de France est là tout entière". Saumur est présentée comme un espace agonal, marqué aussi par "les diverses révolutions qui depuis 1789 ont agité le pays". La vie quotidienne des vignerons, des marchands, des tonneliers, des aubergistes est dominée par "un duel constant entre le ciel et les intérêts terrestres". Cette observation apparemment
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cette même beauté platonique: "Avant la venue de son cousin, Eugénie pouvait être comparée à la Vierge avant la conception ; quand il fut parti elle ressemblait à la Vierge Mère : elle avait conçu l'amour". Si Saumur est un espace agonal, la maison de Grandet est un espace sacrificiel où deux femmes Mme Grandet et Eugénie incarnent, à tour de rôle, "l'agneau paisiblement couché aux pieds de Dieu, le plus touchant emblème de toutes les victimes terrestres (...) la Souffrance et
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ca scriitor. Există și o mențiune că l-a „văzut”.1) Bacovia e un Caragiale „mîhnit de crimele burgheze”, cam cu aceleași resentimente față de epocă. El a cunoscut atît spiritul ludic al începutului de veac XX, cît și pe cel agonal. Lumea sa e, de fapt, lumea lui Caragiale marcată de imensa dramă din 1907, de frămîntările de dinaintea războiului balcanic, apoi ale celui mondial. O lume din ce în ce mai egoistă, mai venală, mai cinică. Jovialității, entuziasmului, generozității i-au urmat, de fiecare dată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
i-am întîlnit - arată în aforismele sale Lichtenberg - erau, între toți învățații întîlniți de mine, tocmai cei care citiseră mai puțin”. Un peripatetician acaparat de insolubile probleme ontologice, Bacovia a închis, destul de devreme, cărțile altora ca să gîndească singur. Trăirea în agonal reclamă înțelepciune. El privește oamenii și lucrurile cu „dioptria filosofică” ce-i devenise caracteristică. Originea fiecărei poezii deale sale o constituie întîmplările personale, biografice, dar evocarea lor tinde către un sens general. Din fiecare pagină se ridică scepticul care supune
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
măsură de lungime la vechii greci, variind între 147 și 192m, echivalând cu proba simplă de alergare (alergare de viteză), cea mai veche cursă atletică cunoscută. Megalopsychia echivalentul grec al fair-play-ului. Pentatlon gr. penta - cinci și atlon - luptă, cu sens agonal, de întrecere. concursul celor cinci probe sportive: alergare, săritură în lungime, luptă, aruncarea suliței și a discului. Maraton cursă atletică, măsurând 42km, ce a fost inclusă în programul Jocurilor Olimpice moderne de vară și al altor competiții, ca simbol al efortului
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
târziu al vieții spirituale sau al experienței religioase, corespunzător ciclului pastoral sau celui agricol din istoria umanității, elementele arhaice se modifică profund. Ele ajung fie disparate, fie mult camuflate și corupte. Odată cu acest proces se intensifică latura dramatică, vie sau agonală a scenariului mitic.
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]