412 matches
-
vise au căzut grămadă peste inimile noastre? la poarta bizară m-așteaptă doamna în galben, nu mai e primăvară, nici vară, a venit ora apusului, învelește-mă mamă cu țărâna ta să nu simt frigul acestui secol, care se zbate agonic în lumile rătăcite, nu știu , toamnă, cum să-ți mulțumesc pentru calda mea singurătate; sună marele ceas al tenebrelor, cerul de platină se rotește, se clatină peste noi, am palmele goale de lumină și ochii tulburați de-ntuneric, îmi plimb
TRECE SEPTEMBRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409854338.html [Corola-blog/BlogPost/376123_a_377452]
-
pereții vieții s-au scuturat, de durere iar vântul urla aiurea prin unghere dincolo, orașul era liniștit, prea liniștit nu avea ce să audă sau nu a vrut să audă ultimul țipăt... privirea s-a stins între stelele ce plângeau agonic într-o dimineață, o ultimă dimineață în parcul însângerat de anii ce s-au scurs m-am așezat pe o piatră tocită în jur alte pietre deasupra pământ și am tăcut ... Citește mai mult ULTIMUL ȚIPĂTîmi era fricăîngrozitor de fricădurerea
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU by http://confluente.ro/articole/viorel_birtu_p%C3%A2r%C4%83ianu/canal [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
două rămurele ruginite înflorise un trandafir roșul aprins era culoarea lui în albul pur, din jur soarele se risipea pe aici, pe undeva jos cădeau petale una câte una era ploaie și vânt și cețuri plângeau prin crâng se scurgeau agonic pe pământ afară niciun cânt pescărușii plecaseră demult m-am înțepat într-un spin și am țipat nu am știut și l-am certat dimineata priveam trist ... Citește mai mult SPINIera frigși era iarnăningea acutîn noi, pe lângă noiera atât de
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU by http://confluente.ro/articole/viorel_birtu_p%C3%A2r%C4%83ianu/canal [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
acutîn noi, pe lângă noiera atât de frigîn camera goalăafară, pe două rămurele ruginite înflorise un trandafirroșul aprinsera culoarea luiîn albul pur, din jursoarele se risipeape aici, pe undevajos cădeau petaleuna câte unaera ploaie și vântși cețuri plângeau prin crângse scurgeau agonic pe pământafară niciun cântpescărușii plecaseră demultm-am înțepat într-un spinși am țipatnu am știutși l-am certatdimineata priveam trist... XII. PRINTRE STÂNCI, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017. PRINTRE STÂNCI noaptea se frânge
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU by http://confluente.ro/articole/viorel_birtu_p%C3%A2r%C4%83ianu/canal [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
azi, mereu un pescăruș se scaldă în sfioasa clipă a unui zbor, a unui dor zbor lung, prelung și trecător pășesc printre alge lovindu-mă de scoici mă înțep în gânduri în zare, o albă barcă, fără catarg se leagănă agonic în larg în briza unei clipe zise, odată, viață ... Citește mai mult PRINTRE STÂNCInoaptea se frângelovind semețe stânciîn adâncimi profunde și adânciperfide valuri în jur, se spargcad și cadamețitoare valuri,sunt vise sfărâmatele culeg pe țărmieri, azi, mereuun pescăruș se
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU by http://confluente.ro/articole/viorel_birtu_p%C3%A2r%C4%83ianu/canal [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
spargcad și cadamețitoare valuri,sunt vise sfărâmatele culeg pe țărmieri, azi, mereuun pescăruș se scaldăîn sfioasa clipăa unui zbor, a unui dorzbor lung, prelung și trecătorpășesc printre algelovindu-mă de scoicimă înțep în gânduriîn zare,o albă barcă, fără catargse leagănă agonic în largîn briza unei clipezise, odată, viață... XIII. VIS, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017. VIS taine în noapte delir înăbușit printre șoapte gânduri interzise zori revărsați într-o clipă târzie profund mă
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU by http://confluente.ro/articole/viorel_birtu_p%C3%A2r%C4%83ianu/canal [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
să mai trăiești. Mumii în sarcofage, te lasă fără voce, Capcane-n labirinturi, tot pasul ți-l pândesc, Statui cu chipuri hâde-ncruntate și atroce, Nemulțumite-n față, ca un blestem privesc. Ce-ai căutat acolo, te macină-ntrebarea În zbuciumul agonic ieșirea de-a găsi. Ca o lumină rece, te-nvăluie uitarea Și-n prăbușirea scurtă, de tine nu mai ști. Într-un târziu, când noaptea s-a risipit fugară Și ochii dureroși spre lume s-au deschis, Ai înțeles deodată, realitatea
PRINTRE PIRAMIDE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1417234268.html [Corola-blog/BlogPost/371992_a_373321]
-
unei simfonii de George Enescu: „Toamna-i o risipă de iubire, de flăcări/ Ce-ngroapă pământul în fluturii-frunze/și calcă alene prin stele, pe roșii cărări/ Când arborii-și ard veșmântul demuze/ grădinile zac mocnit, foșnindu-mi arame/ din frunze agonice, cu fructe-n talaz/Aduse-n miresme, răsfiră marame/ când ziua tresare și cerul nu are răgaz.” (Toamna-i o risipă, p. 33). Iată de ce, odată cu exprimarea admirației mele față de această creatoarede excepție, vă îndemn să vă apropiați cu dragoste
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1496216653.html [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
pe el cu vreo catedră universitară și când colo apăruse această femeie și-l scosese din bârlogul lui să-i sucească mințile. Ușa de la pensiune era încuiată, ferestrele zăvorâte, perdelele trase, părea mai de grabă o casă părăsită în dogoarea agonicei primăveri decât o casă de oaspeți veselă și primitoare. Încercă să sune și nu i se răspunse, împinse ușa, o întredeschise ușor, văzu că nu e încuiată și păși ușor pe coridor spre camera Veronicăi. Pe femeie o zări culcată
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398422341.html [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
tinerimea în Academii, numai că România, după Era ticăloșilor (v. Marin Preda) - abia ACUM, își reînțelege, după MASSIFICAREA - mancurtizarea celor născuți după 1944, propriul DESTIN- DETERMINIST, cu nu „stigmatizat”, cum ne-mbată cu apă chioară (psihedelistă, sau ..neo- dadaistă, nihilistă!) - agonicii DIRECTORI DE CONȘTIINȚĂ, (rămășițe jalnice ale SINTEZISMULUI „savantei de renume mondial”, Elena Ceaușescu, șefa Biroului Doi, inclusiv a SECURITĂȚII (după fuga generalului Pacepa, recte epurările fostului KGB -,“ adaptatului APARAT al Noii Securității - cea mai monstruoasă, rapace dintre toate „eșaloanele”, cohors
DESPRE HISTRIONISM ŞI EFECTUL CATHARTIC REVIGORATOR de EUGEN EVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_evu_1400737060.html [Corola-blog/BlogPost/346887_a_348216]
-
arde firescul pe rugul încins; Fiara zvâcnește la atingerea fricii, Omul-reptilă umil și învins. Sfârșit, îmi văd umbra căzută pe mal, Vine un câine-nfiorat și grăbit Și sângele-mi linge-n delirul carnal, Mușcă din mine flămând și scârbit ... ZBOR AGONIC Agonic este sensul ființării în magia Născută din teluric.Balanța mă înclină Să nu mai cer iertarea ci să trăiesc orgia Când viața și cu moartea în mine aglutină. Voi aștepta și astăzi minunea, ca să vină, În răstigniri de raze
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Alensis_de_nobilis_poeme_al_alensis_de_nobilis_1359541200_dokvo.html [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
firescul pe rugul încins; Fiara zvâcnește la atingerea fricii, Omul-reptilă umil și învins. Sfârșit, îmi văd umbra căzută pe mal, Vine un câine-nfiorat și grăbit Și sângele-mi linge-n delirul carnal, Mușcă din mine flămând și scârbit ... ZBOR AGONIC Agonic este sensul ființării în magia Născută din teluric.Balanța mă înclină Să nu mai cer iertarea ci să trăiesc orgia Când viața și cu moartea în mine aglutină. Voi aștepta și astăzi minunea, ca să vină, În răstigniri de raze, pe
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Alensis_de_nobilis_poeme_al_alensis_de_nobilis_1359541200_dokvo.html [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
spre aforism. Iată un text antologabil sută la sută: “Dumnezeu a zis să fie lumină/și lumea sa văzut/ciorna perfectă/pentru artist” (“Aparență”, pag. 79). Sorin Micuțiu e predispus la acalmie, ieșirea din derizoriu făcându-se prin sunete stinse, agonice: “De unde veniți voi gânduri/caligrafiate/nesmerit pe hârtie?/ Între fapte și cuvinte/e o distanță/care îndeamnă la tăcere...” Mirela Orban are o anumită percepție lirică, vizibilă îndeosebi în poemele ceva mai scurte: “apus/vântură gândurile/între două înghițituri de
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_ii.html [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
spre aforism. Nu știu dacă poeziile Adrianei excelează trimițându-ne spre aforism... probabil aici lectorul ar fi trebuit să caute și alte valențe ale poeziei acesteia. Sorin Micuțiu e predispus la acalmie, ieșirea din derizoriu făcându-se prin sunete stinse, agonice... Aici ar fi fost necesară o lectură mai atentă din poezia acestui poet împlinit, despre care aș putea afirma că are deja propriul său eu liric. Mirela Orban are o anumită percepție lirică, vizibilă îndeosebi în poemele ceva mai scurte
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_ii.html [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
îngeri teferi Cern clepsidre cu iubire Și brodează prin luceferi Fluvii lungi de fericire. Cad din candele cu miruri, Stropi de rouă și de mană, Dumnezeiești elixiruri Pentru a sufletelor rană. Iubirea umple potirul Florilor de pe pământ Ce-i sorb agonic elixirul Sub adierile de vânt. Referință Bibliografică: Nunta cosmică / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2339, Anul VII, 27 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NUNTA COSMICĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 by http://confluente.ro/stefania_petrov_1495897407.html [Corola-blog/BlogPost/362215_a_363544]
-
pereții vieții s-au scuturat, de durere iar vântul urla aiurea prin unghere dincolo, orașul era liniștit, prea liniștit nu avea ce să audă sau nu a vrut să audă ultimul țipăt... privirea s-a stins între stelele ce plângeau agonic într-o dimineață, o ultimă dimineață în parcul însângerat de anii ce s-au scurs m-am așezat pe o piatră tocită în jur alte pietre deasupra pământ și am tăcut Referință Bibliografică: ULTIMUL ȚIPĂT / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare
ULTIMUL ȚIPĂT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 by http://confluente.ro/viorel_birtu_paraianu_1490859760.html [Corola-blog/BlogPost/385137_a_386466]
-
poate ne vom mai întâlni vreodată în cine știe ce lumi viitoare. Am încercat să mâncăm ceva, dar parcă mâncam gumă, ne-am îmbrăcat și am ieșit afară. Soarele răsărise dincolo de munți, razele lui erau parcă lasere îndreptate spre noi. Niște frunze agonice bătute de vânt prevesteau o toamnă cu năbădăi. Mi-a zis mătușa că vrea să te cunoască și ea, mi-a spus Căprioara, trebuie să dăm și pe la ea. E o fire ciudată, a fost până decurând la mănăstire și
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1468254325.html [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
vremea Potopului [...] spre-a ne face și/ mai sinistră așteptarea, și/ mai de neînțeles amânarea” (p. 500). Toamna vine să încheie tot în disoluție un ciclu: „E toamnă, deci. Haoticul sezon./ Și vidul din priviri are-o culoare/ Cu-ntunecimi agonice și-amare./ Pe străzi, năluci, incinerate-n soare,/ Îmi glăsuiesc, arzând, la unison,/ Topite-n trista lor halucinare:// Adâncul. Nimicirea. Abaddon” (p. 503). Habitatul, orașul devin apăsătoare, amenințate în adânc de nimicire în aceeași mlaștină a Samsarei, frecventă referire alături de
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
din patimă mea vie...// El?// Eu!// Poemul - când mă scrie!” (Identitate). Iar de aici până la materializarea acestei iubiri dorite, râvnite, așteptate cu înfrigurare, trăită la cota maximă a unei pasiuni devoratoare, dar și blestemata în egală măsură, de la acest extaz agonic în permanență nu este decât un pas: „Singură,/ eu și cărțile/ în trudnica exilare,/ privind cu spaimă/ furnicarul de pe trotuare...// Singură/ fără nume,/ c-un sentiment vinovat/ c-am purtat în mine,/ am născut/ și am legănat/ această lume nepăsătoare
SOMETHING ELSE THAN SIGNS de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/muguras_maria_petrescu_1473741455.html [Corola-blog/BlogPost/344636_a_345965]
-
is embodied în the bridegroom’s poetry, în love, passion, and destiny. And from here to the finding ouț of this longed for, yearned, waited feverishly, lived at the climax of a devouring passion but also cursed to that permanently agonic ecstasy there is only one step.” SOMETHING ELSE THAN SIGNS can be ordered on Amazon at or http://amzn.to/2bQr03U
SOMETHING ELSE THAN SIGNS de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/muguras_maria_petrescu_1473741455.html [Corola-blog/BlogPost/344636_a_345965]
-
strâns cu putere în brațe. Cea mai adevărată și mai înflăcărată îmbrățișare. Îmbrățișarea de „adio”! N-am să găsesc niciodată cuvinte suficiente pentru a descrie grandoarea acestei îmbrățișări. Și niciodată nu voi putea descrie prăbușirea mea într-o cumplită și agonică suferință... Ești singur în fața durerii. Amăgirea e zadarnică. Fariseii vor încerca să se scuze, să invoce timpul pentru a se ascunde de propria lașitate. Existența este o căutare continuă care cere un preț mult prea mare. Oare drumul către fericire
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ultima_imbratisare_valentina_becart_1374881075.html [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MUZA MEA Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 717 din 17 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Muza mea la ceas de seară Cu efect sublim, exotic, Uneori incendiară, Alteori gemând erotic... Muza mea la ceas agonic Cu efect de vin popesc Uneori păgân, demonic, Alteori nu cât doresc... Muza mea la ceas mirific, Cu efect de sfinți celești, Uneori te identific, Alteori nu știu ce ești... Muza mea la ceas preludic Cu efect de lung extaz, Uneori timid
MUZA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Muza_mea_romeo_tarhon_1355813897.html [Corola-blog/BlogPost/351602_a_352931]
-
și-n cărțile mele, nu mai îngădui, nicicum, vreo lucire de-oglindă. Existență, nonexistență - oglindă și oglindire. Și, mai ucigașe decât ele - toate gândurile, de după extazele ratate! * ...De acum încolo, buzele mele vor rosti tot mai puține cuvinte, fără spasmele agonice ale vreunei imagini. Inima mea, singură, spre cer va năzui, poate oarbă, poate vizionară. Centrul cercului arhimedic mă fascinează - și mă întărește, spre a nu mai fi eu - ci a fi desființat, cu totul, întru El. ...Văd, pe stradă, cum
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/adrian_botez_1422201854.html [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
neadevăr. Mi-am zis că nu e timp să aștept, ca ploaia să spele sau să adune, ce alții nu au putut. - Dar ce să fac? Și acum, deși convingerea o am, dar fără glas, credință și curaj, mă încăpățânez, agonic și latent, spre tot ce simt, ce văd, ce aud, ce cred, fără să pot să strig, “mai stai!” ziua de azi. Acest poem scris în vers alb, este o relatare a simțirilor mele, văzuta prin ochii unui om mut
CUVINTE MUTE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 by http://confluente.ro/dan_ioan_groza_1466930153.html [Corola-blog/BlogPost/368543_a_369872]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > ROMÂNIA LITERARĂ LAURENȚIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENȚE Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 341 din 07 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului PRIMA VERBA. DIFERENȚE Angela Nache: Miraculum (Ed. Dacia)” Întristări aburind fără rost/ Agonic prin ierburi prin stele ori lună/ Poezia nu-i acest paradis languros”... iată aici sugerata o poetica antisentimentală, apropiată principial de felul în care privesc și concep poezia tinerii de azi. Dar totul nu-i decât aparență, căci mai nimic
ROMÂNIA LITERARĂ LAURENŢIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENŢE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Romania_literara_laurentiu_ulici_prima_verba_diferente.html [Corola-blog/BlogPost/351392_a_352721]