83 matches
-
o putere mai mare decât modelul de viață cu care ne-a miruit Dumnezeu? Care dintre „înțelepciunile” laice ale vremii are condiții mai dure ca să ne poată ține cât mai mult timp împreună? Cum să ne împărțim copiii sau averile agonisite, despre care Dumnezeu spune să ne lepădăm ca să putem ajunge la El? Revenind la Cartea tuturor cărților și la singurul regulament de comportare morală și plăcută în fața lui Dumnezeu, găsim răspunsul limpede la Matei 19:6 :”ce a împreunat Dumnezeu
CĂSĂTORIA. O LECŢIE DE ÎNŢELEPCIUNE ŞI MODESTIE de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348260_a_349589]
-
etc. Aceasta presupune, în mod necesar, negarea identității primite la naștere, inclusiv în ceea ce privește apartenența religioasă. Tot mai mulți tineri se declară indiferenți față de aspectele tradiționale ale existenței și receptivi față de pseudo-culturi de import. Această goană nesăbuită după avansare socială sau agonisită materială îl transformă pe om în sclavul unei rutine zilnice generatoare de stres și oboseală, privându-l de orice dorință de elevare spirituală, cu excepția unor distracții facile, aflate în trend. Omul-mașină este sclavul jocurilor pe computer, al imaginilor comerciale care
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
din cultura altor religii sau promovarea unor acțiuni proprii, idei personale sau forme de divertisment - sub forma concretă a unei noi idolatrii, extrem de periculoasă (exemple de „idoli” postmoderni: munca și ascensiunea profesională, familia sau anumiți membri ai acesteia, banii și agonisita materială, idealurile politice, economice sau sociale, ficțiuni din producții media sau din cinematografie, vedete din toate domeniile sau chiar sporturi - vorbindu-se tot mai des de „zeul fotbal”, de pildă). Credința tradițională în Dumnezeu rămâne, de cele mai multe ori, la nivelul
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
diabolic, de-a dreptul), se decantează exclusiv în prezent. Omul postmodern își trăiește cu prisosință „clipa”; ar vrea să facă totul, dar nu face mai nimic. Timpul trece monoton; viața se scurge fără a realiza, practic, nimic în plan spiritual. Agonisita materială nu-l satisface: în permanență se găsește ceva după care să jinduiască. În plus, există ceva care nu poate fi cumpărat cu nimic: este tocmai timpul, de trecerea căruia se teme îngrozitor, și pe care dorește s-o ascundă
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
subsidiar o motivație pur materială. Migranții părăsesc spațiul spiritualității tradiționale, activând într-un mediu, de cele mai multe ori, ostil acesteia. De aceea, pericolul pierderii identității este foarte mare. Capcana întinsă de societățile super-tehnologizate îl găsește, uneori, nepregătit pe omul avid după agonisite pământești. De reținut este faptul că Biserica Ortodoxă nu este potrivnică muncii cinstite, generatoare de progres material, ci utilizării egoiste a acestui surplus, fără grija față de aproapele și fără cuget treaz la propria mântuire, la care bunurile materiale nu pot
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
luase prin surprindere. Vedeam în el un fel de trădare involuntară. De altfel, deja de luni de zile, simțeam o neliniște bizară: aceea de a fi învățat prea multe... Semănam cu un om strângător, care speră să-și vadă avuția agonisită asigurându-i un orizont minunat, schimbându-i concepția despre lucruri - până și felul în care umblă, respiră, vorbește cu femeile. Avuția îi sporește necontenit, dar schimbarea profundă întârzie să apară. La fel era și cu mulțimea cunoștințelor mele franțuzești. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nostalgiei sau nălucirilor plasate în viitor nicio putere asupra noastră. Altă lecție capabilă să genereze bucurie: a căuta și a ști să găsești în tot ce e negativ rațiuni de a descoperi o pozitivitate. Loviturile soartei ne privează de bunurile agonisite? Foarte bine, iată tot atâtea griji mai puțin, tot atâtea neliniști evitate, tot atâtea griji de care suntem scutiți. Ne-au lăsat fără puterea de care dispuneam? Perfect, noua situație ne va scuti să mai avem de-a face cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se opune un ideal etic, drumul „pre căi vârtoase / pietri-ascuțâte și sâmceloase”. Tendințele moralizatoare caracterizează, de asemenea, alte două încercări originale în versuri ale lui D., incluse în Psaltirea din 1673: Apostroful (atribuit de unii cercetători lui Miron Costin), proslăvind agonisita sufletească în dauna averii de „pre lume”, strânsă în deșert, și epigrama la psalmul 132, elogiind pacea, „turnurile de frăție” ce apropie oștirile învrăjbite. Moralismul psalmilor, versificați adesea de D. cu mijloacele prozodiei populare, pare a fi favorizat, între altele
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
am și de la tatăl mieu, Dumnedzămi-l pomenească, și de la înma mea (și nice sânt dator nemănui nice un ban”), le lasă soției sale. „Iar printr-ace’ia, eu las, după datul sufletului mieu, câte ocine am și eu și câtă agonisită am eu și bucate, toate să fie giupânesei mele, Antemiei...”. La fel, câțiva ani mai târziu, prin 1635, medelniceul Simion Gheuca lasă „de bună voie” „giupânesii” sale, „Maricăi, cu partea mea din bucate și din tot ce vom avea, giumătate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tehnică, necesita un deosebit efort. Muncea foarte mult, dar muncea cu plăcere, nesimțind oboseala, mai ales În ultimul timp, reușise să-și rotunjească binișor contul la bancă. În planul de perspectivă avea În vedere Înapoierea În patrie, unde cu banii agonisiți să poată Întreprindă ceva, eventual, să se catapulteze În afaceri...! Relațiile sale de prietenie cu Nineta continuau, deși de fiecare dată Își spunea e „Ultima seară”, totuși, din compasiune, din dorința de a o ajuta ori din lipsă de altă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mă șarlatanilor, un găgăuță...? Voi aveți impresie greșită...! În buzunarele mele nu se află visteria țării...! Câțiva bănuți care-i colectăm de la muncitori urmează să-i distribuim la toate nivelele societății noastre În folosul producției...! Având prin absurd ceva bani agonisiți, trebue să vi-i dau vouă...? Am să opțin totul pe cale legală, iar excrocul de maior Huzum să fie aruncat afară din slujba lui. Dreptatea e de partea mea...!! Iar tu, dispari, să nu mă mai contactezi În viața ta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
martie 1681 (7189), întocmește un zapis de danie: “Adecă eu, Iane Hadâmbul ce am fost postelnic,... am făcut o sfântă monastire la ținutul Cârligăturei (Dealul Mare sau Hadâmbul n.n), cu toată cheltuiala mea... și am dat mănăstirei... dintr-o agonisita mea. Iară niște case ce am avut aicea, în târgu în Iași, ce sânt lângă Mitropolie, despre biserica ungurească... acele case le-am dat nepoatei mele Ileana”. --Care-i “biserica ungurească”, dragule? --Biserica Catolică. Uite-o colo, în stânga noastră. Și acum
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Costin, Letopisețul Țerii Moldovei de la Ștefan sin Vasilie Vodă, București, 1887, p. 6 footnote>. A doua domnie a lui Gheorghe Duca începe în condiții obscure (8 noiembrie 1668 10 august 1672 ). ,,Țara era plină de oameni și cu hrană și agonisită bună”<footnote Mihail Kogălniceanu, op. cit., p. 40 footnote>.El sosește la Iași înconjurat de greci, rude și cunoscuți. Spre deosebire de prima domnie începe să se poarte mult mai aspru. Cunoscuții sunt promovați în funcții, iar dările sporesc considerabil. În primele două
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și cu iscălitura repoosaatului Dosoftei mitropolitul și cu iscăliturile a mulți boiari mari și mici, scriind și mărturisind într acel zapis pe cum el, Iane Hadîmbul, făcîndu-și șie mănăstire...au datu mănăstirei din tot ce i-au fostu prileju din agonisita sa. Iar acele case ...care au avut aice, în Iași, lîngă Mitropolie, despre biserica ungurească...acele case le-au dat nepoatei sale Ilenei Pleșculeasa, cu pivniță de peatră, și cu grajdiu și cu toate tocmelele casei...ca să le fie dreaptă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
tipografie care tipărea cărți grecești... Cu timpul, Cetățuia a crescut ca ansamblu monastic. Voievodul Gheorghe Duca a avut mare grijă de înzestrarea mănăstirii. Chiar din timpul când - după cum el însuși spune - „Noi cu multă osârdie și cu multă cheltuială dintru agonisita noastră am nevoit... ș-am început ș-am zidit din pajiște această rugă, sfânta mănăstire Cetățuie”. Apoi la 24 august 1670 (7178) Duca Vodă cel Bătrân - cum i-a spus posteritatea - a hotărât ca „cei doisprădzece... poslușnici... toți să fie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ce spune mitropolitul împreună cu episcopii: “Iar de i se va tâmpla să fac(ă) cas(ă), ce să dzice să-ș(i) ia fămeie,... de i să va tâmpla să aibă cuconi, doa dughene și a treia parte de toat(ă) agonisita lui să fie a femeii și a cuconilor, iar trei dughene,... și cu doî părți de tot ce va avea să fie a sventei beserici unde le-au închinat”. ― Darnic turcul, fiule. Vorba ceea: “turcu’ platește”. ― Umblând prin cele documente
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de Huși) aflăm că s-a pus o condiție. „Care, fiule?” În mărturie scrie: „Iar de i se va tâmpla...să-și ia fămeie...de i se va tâmpla să aibă cuconi, două dughene și a treia parte de toată agonisita lui să fie a femeii și a cuconilor, iar trei dughene...și cu doâ părți de tot ce va avea să fie a sventei beserici unde le-au închinat.” „ Așa-i drept, fiule.” Așa cred și eu, sfinția ta. Abia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de vodă, vorbele frumoase se țineau lanț. Nu uita să-mi citești și răspunsul lui vodă Duca la anafora lui Tudosie Dubău logofătul.” Iată ce scrie Duca vodă: „Dintru adâncul inimii noastre...cu multă osârdie și cu multă cheltuială dintru agonisita noastră...ș-am început ș-am zidit din pajiște această rugă, sfânta mănăstire Cetățuie...Ș-am socotit... ș-am ales ș-am trimis pe boiariul nostru Tudosie Dubău vtorâi logofăt...ș-a ales Vale Rușilor și a Holbocăi, cu loc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
la anul 146 in. de Hr. și o prefăcu în provincie, el căuta să-și întărească stăpânirea asupra acestei țări, pe care o biruise după un șir întreg de cele mai crâncene lupte. Pentru a ajunge la pacificarea noii lor agonisite, trebuiau numaidecât să liniștească triburile barbare, de acelaș neam cu Macedonienii, care după firea lor prădătoare, nelinișteau provincia romană. Ei întreprinseră supunerea popoarelor tracice, « care nu se mulțumeau numai de a năvăli în provinciile cele mai apropiate, Tesalia și Dalmația
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
niciodată în viață, fiindcă Dumnezeu vede și aude tot. Dacă ar fi rostit numele lui don Terentio l-ar fi nedreptățit pe bunul său prieten, care doar arareori reușea să găsească vreun volum pe care-l cumpăra din puținele economii agonisite. Acel autor este un vrăjmaș al lui Dumnezeu. Știai asta, fiule? Nimeni nu mi-a vorbit vreodată de el. Poate că Diavolul vrea să te ispitească, fii cu băgare de seamă și nu-mi ascunde nimic. De ce ar trebui să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
plătea podelele și făcea poduri pe toate ulițele. Văzând Domnul aice în Iași o mândrie la pământeni, purtând fiștecare cumașuri scumpe și blane, care nu era fiștecare harnic de agonisire după straiele ce purta, și sta Domnul de gândea ce agonisită poate ca să le deie ca să cuprindă cheltuiala lor, și nu putea găsi cu gândul Măriei Sale, ci cunoștea că se sting cu straiele lor și a femeilor, și sta de se mira ce va face. Socotea ca să deie poroncă, să nu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
rile iau crescut, pe măsura vredniciei proprietarilor lor, că numai prisaca număra 5000 matce, iar vitele care le umbla cam șase luni de vară pe hotarele moșiilor lor erau și mai numeroase, a venit vremea să-și împartă și moșia agonisită, alcătuind astfel noi sate: Mărișei, după numele ginerelui său Gheorghe Mărăscu, după care își măritase fata cea mare, pe Ileana; Cristești, după numele de botez al fiului său Cri stea A. Huiban, căsătorit după Safta Ionașcu din Suceava; Rădenii - după
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pentru cota de 20% destinată Academiei cât și pentru 2% dest inați fondului de pensii. Academia nici n-ar putea accepta decât în conformitate cu Statutele și Regulamentele sale. D-l OCT. GOGA, Vicepreședinte, își exprimă bucuria că suma ce donează Academiei agonisită prin carte de d-l Hamangiu, tot pentru carte se donează. Voința donatorul ui va fi respectată punct cu punct, înfăptuirea însă a clauzei privitoare la traducerea operei poetice a lui Eminescu în limbile franceză, engleză și germană o socotește
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
instituțiuni». O asemenea distincțiune din partea celor mai alese personalități culturale ale neamului, sunt și sin gurele mulțumiri la care pot năzui toți acei care, înconjurați de singurătate, ostenesc în munca tuturor ceasurilor lor, și dăru iesc cu fața spre viitor, agonisita tuturor strădaniilor lor. Mișcat adânc de așa de frumoasa atențiune a A cade miei Române, mă grăbesc să vă exprim atât D voastră câ t și tuturor membrilor ei, sentimentele mele de mare și si ncer ă gratitudine. Mă folosesc
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
jertfă. Închei, stimate și iubite Domnule Președinte, cu nădejdea că darul meu modest, cuprinzând economiile un ei v ieți, întins din toată inima spre frământările idealiste ale Academiei Române, să poată aduce aminte celor mai înlesniți dintre frații noștri, că orice agonisită a vieții, trebuie să se înnobileze prin crearea și susținerea instituțiunilor culturale, împrăștiindu-se astfel asupra celor mulți, de la care orice agon isită ne-a venit. Socotesc că același adevăr a voit să spună și miliardarul cel mai muncitor și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]