401 matches
-
ignorînd clopotul ce vestea orele de prînz și cină, acoperind foaie de foaie cu scrisul sau repede și mărunt și aruncînd foile peste umăr jos pe podeaua pe care ele zăceau nemișcate că morții pe un cîmp de bătălie." * Balzac agonizînd. Un desen de 0,40 pe 0,29, colecția Arrault. O reproducere a acuarelei lui J.T. Lix făcută după relatarea lui Victor Hugo apărută în Choses Vues după ultima vizită pe care o făcuse muribundului în seara zilei de 17
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
întrebare: "Unde mor servitorii, valeții,/ cameristele cu care domnii s-au /intersectat în treacăt sau/ de-a foarte lungul vieții?// Unde s-a dus, bunăoară,/ scoțianul lui Kant (care,-n clinci,/ îl ținea să se scoale, zilnic, la cinci),/ să agonizeze și moară?// Unde, valetul de-o viață al dlui de Talleyrand,/ Bastide, cel leal ca un conetabil de Franța,/ dezaprobând mezalianța/ prințului cu madam Grand?// Unde mor, unde mor credincioșii/ ilustrelor case,/ fanaticii fețelor simandicoase/ și-ai taloanelor roșii?// Ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
său poetic, de o enormă puritate, și prin mișcarea lentă a lumii ei interioare, asemenea levitației din vis. Lumea sordidă și abrutizată, lumea aceea colcăitoare a mahalalelor unui imperiu secătuit și muribund, în care piatra, carnea și sufletele putrezesc deopotrivă, agonizează grotesc și exhală fără întrerupere miasmele agoniei și ale morții, se întrepătrunde cu lumea lăuntrică a unei conștiințe fragilizate, a unei sensibilități ultragiate și a unei aspirații irepresibile către puritatea eterului și către transparența celestă. în bogatele viziuni ale copilului
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
îi iau în gheare cu ușurință. Elanul plin de abnegație al rugbiștilor noștri, bătându-se într-adevăr ca la război, să ajungă la linia de țintă adversă. Elanul biologic al somonilor... Somonii cu boturile scheletice pline de o mâzgă neputincioasă, agonizând după ce și-au depus lapții... icrele... și care mor... cad la fund devenind hrană pentru viitoarele generații... Bărbatul-pește împuținat care se întoarce pe canalul îngust căutându-și femela... Vânătoarea frenetică de somoni a urșilor grizzli... Din ei se face cel
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
atunci, acutizată acum, evidentă pentru oricine ar consulta o listă cu editorii activi; apoi, nu știu dacă simpla introducere a unor cursuri (care nu pot fi decît opționale; și pe cine ar interesa, cîtă vreme institutele de cercetare în domeniu agonizează?) la facultățile de Litere ar rezolva problema pregătirii specialiștilor în editarea literaturii clasice și moderne; probabil că trebuie să se schimbe multe și în optica editurilor, în aceea a criticii de întîmpinare și, desigur, în perspectiva pe care o au
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
de onorarii ca oriunde în lume, dacă tot imităm capitalismul, de impozite mici sau chiar de scutiri, cum au unele țări cu mulți laureați Nobel. Or, la noi bibliotecile sătești practic nu mai există, iar cele orășenești, dacă mai sînt, agonizează. Un sondaj făcut cu doi ani în urmă arată că 70% din populație nu a pus, după Revoluție, mîna pe o carte, nu a deschis o carte. De aici, invazia subculturii, a kitsch-ului, a violenței și prostului gust prin
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
proza cu mirabilul, epuizarea cu prospețimea eternă a unui suflet incorigibil: Frunzele cădeau ca niște adolescente/ Prin parcuri cu iarba încercănată,/ Tu așteptai să se audă de undeva/ Sunetul vag al mașinilor de salvare./ Un înger murise în ochi, celălalt agoniza/ În patul curat al trupului. Desigur, e toamnă/ Ai spus, încercînd să culegi de pe jos cu privirea/ Jivinele fosforescente, micii prieteni/ Dintotdeauna, reci, ai falangelor mele? (Scenă de gen V). De la faptul divers pornind, poetul, declară o experiență nostalgică, o
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
ochiul din sută în sută de metri. Aceasta a doua categorie de vicii a devenit la noi o prezență din ce în ce mai îngrijorătoare, deopotrivă intensiv și extensiv. Să fie ele doar un apendice lesne de extirpat, ori una din coordonatele pe care agonizează acea democrație despre care Churchill afirma că este cea mai proastă formă de guvernământ? „Dar, a adăugat el, dați-mi alta mai bună și voi crede în ea”. În lupta necontenită împotriva acestui flagel cu efecte incalculabile, trebuie să primeze
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
dragostea și dorul Sau murmură o rugăciune Și trag peste dureri zăvorul. Arcușul trage peste suflet O dâră ca o cicatrice Și lasă cioturi și un urlet De vânt nebun prin pădurice. Mă ning petale de cais Și se preling, agonizând, Iar visu-mi moare, interzis, Rămâne vis, în somn, în gând... Referință Bibliografică: Când plâng viorile pe strune / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1929, Anul VI, 12 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu : Toate Drepturile
CÂND PLÂNG VIORILE PE STRUNE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381651_a_382980]
-
Film Evident că nu mă așteptam ca primul film care-mi place după luni de agonizat în săli de cinema la filme odioase să fie unul bulgăresc. Cu atat mai mult cu cât începutul lui “Eastern Plays” seamănă atât de bine cu filmele românești recente încât am fost foarte aproape să abandonez vizionarea. Cadre lungi în
Eastern Plays: Jocuri de-a realitatea [Corola-blog/BlogPost/96842_a_98134]
-
meu îmi spuse că "frica îndepărtează și nu apropie" m-am simțit stingher în propriul meu trup. Brusc mi-am adus aminte de mine. Împăcat cu sufletul că nu am păcătuit, mi-am aprins o țigară. Sub răchita adolescenței mele agoniza o taină (va urma) Referință Bibliografică: azi noapte am vorbit cu Dumnezeu, un bătrân cu ochii sticlați și barbă albă / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1678, Anul V, 05 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Teodor
AZI NOAPTE AM VORBIT CU DUMNEZEU, UN BĂTRÂN CU OCHII STICLAŢI ŞI BARBĂ ALBĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380203_a_381532]
-
buni, la 112, să vină poliția să-i confiște catârul, conform legii!... Prind curaj, îi confisc biciul și, cu tupeu, de am împins în mijlocul dezastrului, preiau conducerea acelui teatru de luptă, dezumanizant! Dau roată patrupedului să văd cât e de agonizat și mă așez pe vine în fața sa. Privesc și-l mângâi, și văd transpirația care-i cade peste ochi. Îl mângâi, zic ceva, așa ca să-mi recapăt suflul voinței, să scap de albastrul din partea ochilor... Insul rămâne paralizat, observând vociferările
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
pur și simplu sfâșietoare, fără nici o pană artistică. Diaristul se duce în casa viselor lui, din marea curte cu grădină de la marginea Bucureștilor, și plânge. Comedianul și-a dat jos masca. Iată o altă scenă, la fel de impresionantă, cu un cățel agonizând pe marginea drumului: "22 mai (2006). Mă obsedează întâmplarea de ieri. În timp ce mă întorceam de la Suceava la București, cu mașina, am oprit pe marginea șoselei, cu 16 kilometri înainte de Bacău, într-o parcare, bineînțeles neîngrijită, lipsită de vreun copac care
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
zâmbetul". Tortură medievală În ceea ce privește condițiile din sala de judecată, Mircea Badea a afirmat: Atmosfera este de tortură medievală. În sala de judecată, în statul de drept, în statul reformat, în justiția independentă din România. Sunt inculpați în vârstă acolo, practic agonizează, încearcă să supraviețuiească fizic până la sfârșitul zilei".
Dan Voiculescu, ICA. Mircea Badea, despre atmosfera din sala de judecată by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81591_a_82916]
-
scriitorilor nu e deloc de invidiat: "Călinescu, deși politicește aparent cu ei (cu diriguitorii comuniști n.m.) este vehement atacat public în presă pentru așa-zisul Ťidealism hegelianť al pozițiilor sale de critic și istoric literar". Și mai grav, "Șerban Cioculescu agonizează moralmente, ținând anticăria lui Sterescu. Bietul Voiculescu capătă o figură tot mai scobită și mai palidă, de Christ în suferință, Teodorenii, de asemenea, puși la index, o duc Ťtârâș-grăpișť". Scriitorul nu era încă dezabuzat. în 1946, își anunța sora și
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
la moartea mamei” și debutează ex abrupto cu însemnarea care înregistrează lapidar faptele: „Azi, 10 mai 2008, la ora 9,20 dimineața, Mama s-a stins în chinuri grele la spital, pe patul de suferință în care, complet intubată, a agonizat aproape o lună” (p. 121). Pe parcursul evocării, autorul scoate de la sertar vechi scrisori adresate Mamei în frageda copilărie, realizând astfel o recuperare a acelor ani și o redesenare a profilului matern cu ochii de altădată ai copilului inocent (p. 123-125
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
titlu la Paris la început de octombrie. Fiecare studiu, datorat unui autor diferit, povestește sfârșitul unui dictator din secolul XX, de la Stalin la Trujillo, cu multe informații noi, unele stupefiante. Patruzeci și opt de ore a fost lăsat Stalin să agonizeze fără a fi solicitată consultația unui medic, și asta, dacă nu adăugăm alte, probabil, douăsprezece, până când garda personală și-a luat inima în dinți și a intrat în camera în care Stalin dormea, constatând abia atunci de ce acesta nu dăduse
Ultimele zile ale dictatorilor () [Corola-journal/Journalistic/4235_a_5560]
-
le-au ars la crematoriu. Mai este un exemplu și mai șocant. Exista o metodă barbară de a-i omorî pe polițiști la închisoarea Făgăraș. Oamenii erau zidiți de vii la o celulă de la subsol și erau lăsați acolo să agonizeze de frig, boală, singurărate și durere. După două-trei săptămâni, desfăceau zidul, îi luau și îi duceau la groapa comună. Când va avea loc lansarea cărții "Martirii Poliției Române" De Buna Vestire, 21 martie, ora 14, Str. Mihai Vodă nr. 17
Exclusiv.Adevărul ȘOCANT despre care nimeni nu a îndrăznit să vorbească by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/42978_a_44303]
-
săltând pe valurile mărunțite de briciul luminii, într-o macabră colcăială de cozi, copite și boturi ascuțite. Ochi rotunzi și fosforescenți, în care se aprindeau și se stingeau spini de foc, păreau fierți într-un clocot al morții. Toate vietățile agonizau prohodul pământului. "Refuz să cred. E îngrozitor!", își spunea și totuși vedea ce vedea. Un suflu grețos de putreziciune și moarte se rostogoli toată noaptea dinspre Răsărit și miasmele răscoapte, dimpreună cu praful și colbul stârnit de-atâtea picioare puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
uscată deasupra câmpiei, înălbăstrită de puzderia de stele, prigonită de umbre mari, tremurătoare, așternute pe pământ, o luă în primire cu frumusețea ei stranie, dar nu asta îi mări tulburarea. Spaima adevărată care-i mușca inima venea de la imaginea rănitului agonizând pe câmpie, lângă bătrână. Poate gândea la ce-o aștepta în oraș, îngrijorată că n-avea să se descurce. Simțea răcoarea jilavă, încărcată de foșnete și miresme tari, uscăcioase, pătrunzând în carnea și sângele ei. Se repezi într-o fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
gravitate devine monocordă, obositoare. Nuanțele ironice, ludice sunt, deci, bine venite: Singuraticule, stacojiule, Omega, cântă-mi apoteoza somnului și a morții. de mult dau târcoale și adulmec, vai, tras-am sorții. Sinucisule în bibliotecă, moartea erudită, rarisimă, te-a decavat. agonizai avar peste pleava cunoașterii, zaraf ursuz, putred, blazat. (Docta ignorantia) Tema suicidului revine obsesiv în opera lui Emil Botta. Ideea de a grăbi moartea nu este străină de imperiul oglinzilor scânteietoare și al scenei, pentru că însuși sfârșitul lugubru, încărcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în sus și în jos de pleoapele chinuite, o posibilă amenințare pentru ochii împăienjeniți, traumatizați de albul desfășurat de-a lungul și de-a latul câmpului, arși de frigul pătrunzător, înțepați până în străfunduri de imagini în care un trup prăbușit agoniza acoperit încetul cu încetul de giulgiul troienelor. Mirosul de vin fiert îi excită nările aproape lipite, iar soba mare, albă, spoită cu var, îi apăru în față ca o paradoxală Fata Morgana. Știa că nu poate fi decât o iluzie
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cea mai intimă." Respectiv: "Genocidul sufletesc și fizic al nației a fost operat la modul demonic de către tiran și colaboratorii lui, acționând încă și azi în spiritul fantasmei sale." Scria, în ultimul lustru al secolului trecut, admirabilul meu prieten: "România agonizează pe fundul gropii pe care i-a săpat-o fostul ei tiran local". Executat, spre rușinea noastră, de aghiotanții săi. Fie că în decembrie ^89 a avut loc mai întâi o lovitură de stat, fie că mai întâi o revoluție
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
evreice, care și-a pierdut propriul copil, sacrificiu care rămîne traumatic în memoria fiului de numai 9 ani, precum și cuvintele ei de adio care dau titlul filmului. Șlomo ajunge la Tel Aviv, unde după ce-și pierde mama adoptivă care agonizează pe patul spitalului, este adoptat de o familie de evrei sefarzi, excentrici la rîndul lor, oameni de stînga, însă bine intenționați și care reușesc să-i ofere un cămin lui Șlomo. Ultimele legături cu lumea sa fiind dizolvate, Șlomo traversează
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
o confetă. Întîlnirea, spumoasă ca spartul unei seri de bal, dintre efemer și spectaculos. Artizani ai propriilor artificii, care-i omoară desfătînd ochiul lumii, avangardiștii nici n-au dorit altceva. O confetă scrisă într-un ocean. Respirația colorată a materiei agonizînd. Omul din spatele desenului, acolo unde îl roade "cîrtița unei nevroze", e cel care cere socoteală jocului nostru meschin, de fiecare zi. Vorbelor care nu spun nimic, seriozității asasine, politețurilor de ceai și de zaharicale. "S-a trecut peste el ușor
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]