105 matches
-
EC - 0,02 %; Fastac 10 EC - 0,02 %; Polytrin 200 EC - 0,015 %; Sumi-Alpha 2,5 EC - 0,05 %. Se va adăuga obligatoriu un adeziv, respectiv aracet 0,2 %. Limaxul cenușiu - Deroceras agreste L., ordinul Stylommatophora, familia Agriolimacidae Sin: Agriolimax agreste L., Limax agreste L., Limax pallidus Schr., Limax bilobatus Fer. Răspândire. Limaxul cenușiu este răspândit pe întregul glob. În țara noastră este prezent în toate zonele, de la șes și până în cea montană. Produce pagube în anii ploioși și în zonele
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
Fastac 10 EC - 0,02 %; Polytrin 200 EC - 0,015 %; Sumi-Alpha 2,5 EC - 0,05 %. Se va adăuga obligatoriu un adeziv, respectiv aracet 0,2 %. Limaxul cenușiu - Deroceras agreste L., ordinul Stylommatophora, familia Agriolimacidae Sin: Agriolimax agreste L., Limax agreste L., Limax pallidus Schr., Limax bilobatus Fer. Răspândire. Limaxul cenușiu este răspândit pe întregul glob. În țara noastră este prezent în toate zonele, de la șes și până în cea montană. Produce pagube în anii ploioși și în zonele umede. Descriere. Adultul
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
chiar de la prima ceasului bătaie”. Deși, în acest context, literaritatea este neglijată, se pot selecta câteva poeme, mai ales cele care evocă într-o manieră eseniană locurile natale. Astfel, ciclul Mi-s rădăcinile pierdute-n Bărăgan se deschide spre peisajele agreste, transpuse în versuri cu ecouri folclorice. Volumul următor, Pietre de râu (1966), este dedicat mai tinerilor confrați, cărora li se transmite, cu orgoliu grandilocvent, încrederea în noua poezie, ce va dăinui ca și „pietrele de râu”, imagine din care nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
vitale vin dintr-o arzătoare dorință de plenitudine, de conectare la ritmurile eterne ale vieții. Sensul complex al tradiției transpare în mai multe straturi. Matricea geografică este evocată cu venerație în largi tablouri ale împrejurimilor satului, ale câmpurilor și activităților agreste. Duhul ancestral al pământului, instinctul apartenenței la sat, perceput și în dimensiunea atemporală, ca o colectivitate eternă, cu un mod de a fi unic - sumă a tuturor vieților și a moștenirii etnice -, alcătuiesc solul spiritual din care își trage substanța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
ca o lespede peste un trecut „obsedant”: „Vină iertarea”. O vină tragică în sensul poeților damnați, dar cu o conotație de milă creștinească. C. nu este o intimistă; ea cultivă uneori o poezie oraculară, cu dactili agresivi. Alteori preferă imaginile agreste, într-un grațios „joc secund”. Lirica sa este totuși de factură tradiționalistă, o viziune a lumii structurată în linia lui Pillat și Fundoianu (ciclul 10 sonete la Posada). „Nevrozele” au evoluat însă spre un onirism terapeutic (Hipertiroidiană). În 1998 apare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
univers liric îl sintetiza omagial în Doina firelor de tort. O serie de idile și pasteluri relevă influența poetului năsăudean, iar alte texte par să-și găsească sursa în motivul coșbucian al „dragostei învrăjbite”. Cu timpul, spațiul rural sau numai agrest devine un simplu cadru al dramei intime a celei neiubite. Intensitatea sentimentelor atinge câteodată un grad extrem, iar sinceritatea e vecină pe alocuri cu impudoarea, într-un vers care, tot mai scuturat de podoabe, devine melopee. Un model a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
maschează chiar o jubilație secretă. Există aici o metafizică „naturistă”, un rousseauism latent, care constituie axul central al poeziei. Nici primitivismul, nici frustețea nu provoacă indignarea eului liric; dimpotrivă, civilizația, „tiehnica” și sofisticăria reprezintă echivalențe ale unei căderi din raiul agrest: „Nu vei fi/ Cu nimic mai frumoasă dacă mergi cu o sută la oră/ Nici dacă radioul ne ține suspendați/ În muzică și prostii. Nici măcar/ Dacă bomba va exploda sau gargaragiii/ Vor răguși.// Nu o să se schimbe nimic. Doar metabolismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
lui tradiționale și coborât într-un registru opus, șocant, apare și erosul. Femeia, având „hoitul important”, îi ciocănește în dreptul inimii „cu degete de zaraf” sau, în ipostază castă, e coborâtă - cu un cinism pervers, sadic - în registrul trivial, culinar și agrest. Există, desigur, o anumită poză teribilistă în toate acestea. La baza gesturilor și retoricii antiretorice a frondei poetului se află o stare de spirit mai profundă, mai gravă. Mai întâi, poza teribilismului stă pe o ambivalență, care îi va întovărăși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
Hortensia Papadat-Bengescu”. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2002). Sub semnul neotradiționalismului modernizat, de factură șaptezecistă, V. exaltă sentimentul existenței în natură și în istorie într-o dispoziție optimistă, cam convențional jubilatorie. Natura, freamătul tainic al peisajului agrest, germinația vegetalului sunt învestite ca miracol și conectate la noimele omenescului. V. arborează nu o dată mărcile unui patriotism și ruralism programatic. Textele sunt colorate de imagini luminoase sau evocatoare, uneori pregnante, în maniera lui Lucian Blaga („Pârâul miroase-a trup
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
poeziile Joc secund și Timbru; 13. Lumea purificată în oglindă se asociază cu ideea autocunoașterii, așa cum este prezentată în poezia Din ceas, dedus...: "Din ceas dedus adâncul acestei calme creste,/ Intrată prin oglindă în mântuit azur./ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur"; 14. Comuniunea desăvârșită a spiritului cu creația cosmică, atunci când poetul atribuie lucrurilor un suflet, iar poezia este "un cântec încăpător" ("Ar trebui un cântec încăpător, precum/ Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
I. Barbu, cititorul trebuie să se inițieze în unele probleme fundamentale: obscuritatea în exprimare, limbajul abstract, încifrarea simbolurilor, particularitățile limbajului poetic: repetarea vocalei "e" care menține tonul sobru, elipse (elipsa predicatului), dislocări, inversiuni topice, anacoluturi, neologisme cu funcție de epitete ("azur", "agreste ", "nadir"), alături de termeni concreți, sintagme inedite. Metafora "Adâncul acestei calme creste" semnifică frumosul pe care poetul îl transformă în "joc secund", un cântec întemeietor de lume, o sonoritate orfică în "sens invers". I. Barbu își imaginează o relație dintre poezie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
calme creste") care se răsfrânge în sine însuși ca într-o oglindă. Arta are valori narcisiste, poezia fiind un produs al minții, un proces exclusiv intelectual, "un joc secund mai pur", în care se reflectă realitatea: "Tăind pe înecarea cirezilor agreste/ În grupurile apei,/ un joc secund, mai pur". În strofa a doua o altă concepție a poetului despre poezie, care este "Nadir latent" (nadir = punct imaginar pe bolta cerească, diametral opus zenitului, aflat la intersecția dintre verticala locului, de unde privește
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în „Universul” (la rubrica „Mișcarea în magistratură”). Sub pseudonimul Grigore Filip, de care mai uzase în „Opinia” din Iași, în anii interbelici, ia parte la dezbateri ce vizează cultivarea limbii, inițiate de revista „Cum vorbim”. Hrănit de energii primordiale, peisajul agrest trimite încă, la B., discrete semnale, până la margini obscure, „viclene” de târg, la pragul căruia se poticnesc „ulița”, drumul („figură” ce revine în poeme obsesiv), de unde și exasperarea reprimată, senzația de claustrare, în piatră sau în „dugheni îngenuncheate”, așteptând umil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
analiza de tip semiotic se îmbină cu cea tematistă, pe M. interesându-l mai ales demontarea manierei în care un anumit tip de imaginar liric își inventează forma și stuctura textuală. Sunt prezentate mecanismele „autoreflexivității discursului bacovian”, cele ale „imaginarului agrest” al lui Fundoianu, tematica și histrionismul poeziei lui Emil Botta, iar despre originalitatea discursului liric al lui Nichita Stănescu se spune că ar fi rezultatul unei misterioase „ceremonii” a sintacticii. Definiția criticului ca „Sibylla prin gura căreia grăiește Textul” este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
retras în casă, la gura sobei - el are teroare de intemperii -, se lasă împresurat de fantasme, deslușind în jocul limbilor de foc plăsmuiri nemaivăzute (Serile la Mircești). Gerul, iarna sunt personificate, ca în mitologia populară. Un imn e înălțat îndeletnicirilor agreste, săvârșite de țărani radioși. Exuberanți, zburdalnici, țăranul și țărăncuța (Rodica) au un irezistibil tonus amoros, însă idila care îi ațâță suferă de prea mult dichis, alintându-se în artificiozități. Acest lirism descriptiv, bucolic etalează, în ornamentica lui, o notă parnasiană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
toate astea din frică față de Dumnezeu. (Coran, II, 35, adaptare după versiunea franceză a lui Jacques Berque). Am putea afla acolo o altă perspectivă asupra relatării informante pe bază de "mulgere", așa cum, pornind de la o imagine în oglindă ("înecarea cirezilor agreste") Dan Barbilian ajungea la "un joc secund, mai pur". Dar, nefiind în stare deocamdată să ajungem la acel "nadir latent", trebuie să ne mulțumim cu zona obscură a subconștientului: operațiunea de extragere a laptelui de la blânda rumegătoare generează imagini de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
bacoviene, și accente de satiră socială. Prezent și în aceste cicluri, eroticul, în registrul grațiozității ori al unei inefabile intimități, concurează, în volumul Lauda vieții, o robustă bucurie de a trăi, ce-și găsește expresia într-o suită de tablouri agreste. Aici mai apăreau texte (precum Tu ce-ai făcut? sau Pentru pace luptăm) ce prefigurează șabloanele epocii de după 1945, precum și obosite încercări de a traduce imagistic „sensul” existenței (Muritor, Convoiul vieții). Ultimele poezii reiau teme cultivate anterior, într-un ton
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
se cuvine de secunzii lor. Miza e o Elenă virgină cu nume neobișnuit, Drina lui Palici. Stimulat de faptul că fata pare să îl prefere, Dugu își învinge adversarul, pe Achim, care îi era superior după calculul hârtiei. În lumea agrestă a lui Preda, ciomăgeala e un act curent, care rezolvă radical conflictele. Niculae Moromete, copil încă, lovește cu măciuca un alt copil care voia să-l sperie, deghizat în fantomă. Acesta se răzbună tot cu bâta. Fratele mai mare al
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
minute. Stațiile în care oprim sunt și ele superdotate tehnic. Aici ne aflăm într-un alt secol, în care materializarea gândirii umane atinge cote nemaiștiute în „evul” ce ne îmbibă memoria. Îmi imaginez pentru o clipă situația inversă: o comunitate agrestă, patriarhală, care habar nu are că în preajma ei, la doar câțiva metri sub pământ, călătoresc oamenii viitorului. Dacă, printr-o întâmplare, ar avea această revelație, ar mai putea trăi la fel? Ar suporta șocul cunoașterii?... VASILE GÂRNEȚ: Expo 2000 se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fericit, toate faptele vieții obișnuite. Știe să redea aspectele colorate ale vieții populare și simple, sentimentele naive ale ruralilor, grația iubirii ingenue, luminile dimineții, culorile cerului, poezia naturii, a nopții de vară, a vântului și a ploii. Deține taina inspirației agreste, pastorale, bucolice, pe care a răspândit-o în Balade și idile, Fire de tort, Ziarul unui pierde-vară. Simte și exprimă furia și revolta sărăciei rustice și se apropie astfel de poezia socială. Poemul său Noi vrem pământ nu a fost
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
duhul negrei desperări”, când agitând „pumnul răzbunării”, e mereu alături de dezmoșteniții soartei. O voce cam stridentă se aude în buciumările de crez naționalist. Visul României reîntregite îl însuflețește pe condeierul mehedințean în suita eroică Din iureșul războiului sfânt (1943). Peisajul agrest îl reconfortează pe autor, senin și destins în versurile de atmosferă rustică și naturistă. Dinspre trecut, prinde contur „icoana” copilăriei (Daruri pentru copii, 1933). Icoana, altarele de unde răzbesc „vibrațiuni de rugă”, o troiță la răscruci, freamătul bătăii de aripă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
magistratură, părăsește Bucureștiul și se stabilește la Câmpulung pentru tot restul vieții. A profesat avocatura, absorbit fiind totuși, în primul rând, de creația literară, de meditație, ca și de preocupările cinegetice. Vânător, „specialist” în câini de vânătoare, iubitor al peisajului agrest și silvestru, al atmosferei târgului patriarhal, M. a fost în același timp un călător care știe să „vadă” și un om de acțiune, un temerar - ca aviator, slujindu-și țara în cele două războaie mondiale. Câteva dintre cărțile sale au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
timp de câteva decenii credincios viziunii neoclasice și, într-o vreme în care retorica este doborâtă și toate formele de seducție alungate din poem, el continuă să scrie versuri cantabile și să sporească, de la o carte la alta, numărul viziunilor agreste melancolizante. EUGEN SIMION SCRIERI: Poezii, București, 1956; Coloană în amiază, București, 1961; Flori de păpădie, București, 1962; Umbra plopilor, București, 1965; Poezii, București, 1967; Calendar, București, 1969; Încă nu, Cluj, 1972; Versuri, București, 1973; Măslinul lui Platon, Cluj-Napoca, 1977; Bătaia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
în condiții de siguranță. Un pisoi imitînd răgetul unui leu speculativ, dar un pisoi care a învățat lecția supraviețuirii: dărîmarea vechilor idoli pentru ca din cioburuile lor să-și încropească propria efigie. De aceea, pentru admiratorii lui Marx, Onfray are muchii agreste de spirit bolovănos, stîlcindu-l sub critici pe autorul Manifestului Partidului Comunist. La prima vedere, autorul pare un socialist incomod și luminat, cînd de fapt este un autor previzibil pentru care predecesorii nu au avut alt rost decît să-i pregătească
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
glumi cu sinele său spre a dobîndi încrederea cititorului. Cu o badinerie funebrală: "în curînd / în curînd fraților / în curînd fraților mei buni / aici va rămîne doar un fir // de țărînă aurită!" (La țară, strategic vorbind). Sau cu o modestie agrestă: "În tinerețe, / aveam ambiție, dar între timp / prin mine au trecut / multe fulgere și comploturi // M-am redus la cîteva / mii de oi și insomnie" (Caz național). Sau cu o ambiguă autoscopie: "lumea aceasta / atît de nepregătită / să mai înghită
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]