105 matches
-
analiza de tip semiotic se îmbină cu cea tematistă, pe M. interesându-l mai ales demontarea manierei în care un anumit tip de imaginar liric își inventează forma și stuctura textuală. Sunt prezentate mecanismele „autoreflexivității discursului bacovian”, cele ale „imaginarului agrest” al lui Fundoianu, tematica și histrionismul poeziei lui Emil Botta, iar despre originalitatea discursului liric al lui Nichita Stănescu se spune că ar fi rezultatul unei misterioase „ceremonii” a sintacticii. Definiția criticului ca „Sibylla prin gura căreia grăiește Textul” este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
Decis 2,5 EC - 0,05 %; Cipertrin 10 EC - 0,02 %; Fastac 10 EC - 0,02 %; Polytrin 200 EC - 0,015 %; Sumi-Alpha 2,5 EC - 0,05 %. Se va adăuga obligatoriu un adeziv, respectiv aracet 0,2 %. Limaxul cenușiu - Deroceras agreste L., ordinul Stylommatophora, familia Agriolimacidae Sin: Agriolimax agreste L., Limax agreste L., Limax pallidus Schr., Limax bilobatus Fer. Răspândire. Limaxul cenușiu este răspândit pe întregul glob. În țara noastră este prezent în toate zonele, de la șes și până în cea montană
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
EC - 0,02 %; Fastac 10 EC - 0,02 %; Polytrin 200 EC - 0,015 %; Sumi-Alpha 2,5 EC - 0,05 %. Se va adăuga obligatoriu un adeziv, respectiv aracet 0,2 %. Limaxul cenușiu - Deroceras agreste L., ordinul Stylommatophora, familia Agriolimacidae Sin: Agriolimax agreste L., Limax agreste L., Limax pallidus Schr., Limax bilobatus Fer. Răspândire. Limaxul cenușiu este răspândit pe întregul glob. În țara noastră este prezent în toate zonele, de la șes și până în cea montană. Produce pagube în anii ploioși și în zonele
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
Fastac 10 EC - 0,02 %; Polytrin 200 EC - 0,015 %; Sumi-Alpha 2,5 EC - 0,05 %. Se va adăuga obligatoriu un adeziv, respectiv aracet 0,2 %. Limaxul cenușiu - Deroceras agreste L., ordinul Stylommatophora, familia Agriolimacidae Sin: Agriolimax agreste L., Limax agreste L., Limax pallidus Schr., Limax bilobatus Fer. Răspândire. Limaxul cenușiu este răspândit pe întregul glob. În țara noastră este prezent în toate zonele, de la șes și până în cea montană. Produce pagube în anii ploioși și în zonele umede. Descriere. Adultul
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
starea de bucurie spre care râvnește George Vulturescu e curată iluzie: "Mi-e frică de fiecare vers nou, mi-e teamă să-l scriu" (Nu ești singur când scrii). Dimensiunea ontologică, inclusiv opțiunile poetului se înscriu în parametrii unei Transilvanii agreste, cu impact la intelectualii școliți la oraș dar ducând cu ei nălucirea orizontului deschis; Goga, Blaga, Cotruș și alții, iată nume emblematice. Pe scurt, George Vulturescu, unul dintr-o "generație" fracturată, crescută "printre blocuri", urmează un traseu spiritual analog; gândul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
va izbuti tăcerea” (Lui Taliarh). Exegeza acestor scrieri de tinerețe va privilegia concretețea poeziei „roadelor”, a „voluptății contactului cu forțele naturii” (G. Călinescu), va observa „peisajul de o rară prospețime” (Perpessicius), neîntârziind însă a pune în evidență, dincolo de aparența calmului agrest, semnele expresioniste, „întronarea de anarhie elementară în univers” (Ov. S. Crohmălniceanu). Expresionismul lui F. se exprimă însă deopotrivă prin „ideea de a opune mecanicii distructive a războiului energiile năvalnice ale firii” (Mircea Martin). Poezia în limbă franceză a lui F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
poezia lui se vorbea de vaci, de priveliști provinciale, a fost catalogat ca poet tradiționalist, în afara modernismului. În realitate, tradiționalismul reprezintă o formă de modernism. G. CĂLINESCU În Priveliști (1930) - titlu polemic și ironic față de o întreagă tradiție contemplativă - scenele agreste, familiaritatea cu ritualurile câmpenești nu trebuie să ne inducă în eroare. Bucolismul acesta e fals, Fundoianu nu este nici un poet sentimental, nici unul descriptiv. El nu se supune la obiect în chip parnasian, nu exultă în maniera lui Fr. Jammes, nici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Hortensia Papadat-Bengescu”. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2002). Sub semnul neotradiționalismului modernizat, de factură șaptezecistă, V. exaltă sentimentul existenței în natură și în istorie într-o dispoziție optimistă, cam convențional jubilatorie. Natura, freamătul tainic al peisajului agrest, germinația vegetalului sunt învestite ca miracol și conectate la noimele omenescului. V. arborează nu o dată mărcile unui patriotism și ruralism programatic. Textele sunt colorate de imagini luminoase sau evocatoare, uneori pregnante, în maniera lui Lucian Blaga („Pârâul miroase-a trup
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
ca o lespede peste un trecut „obsedant”: „Vină iertarea”. O vină tragică în sensul poeților damnați, dar cu o conotație de milă creștinească. C. nu este o intimistă; ea cultivă uneori o poezie oraculară, cu dactili agresivi. Alteori preferă imaginile agreste, într-un grațios „joc secund”. Lirica sa este totuși de factură tradiționalistă, o viziune a lumii structurată în linia lui Pillat și Fundoianu (ciclul 10 sonete la Posada). „Nevrozele” au evoluat însă spre un onirism terapeutic (Hipertiroidiană). În 1998 apare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
ei sunt toți frumoși, Cinstiți și politicoși. Toți s-aseamăn cu Adon, Și la duh cu Solomon. Printre poeziile lirice, parte lamartiniene, mai toate în legătură cu poezia de la sfârșitul secolului trecut, sunt de reținut unele versuri pentru sentimentul viu al vieții agreste și pastorale, al susurului câmpenesc, al îngrămădirii animale. Mumuleanu are religia naturii, în felul lui simplist, dovadă această imagine a cataractei: Aci-n jghiaburi ce să varsă, Din nălțime vâjiind, Și din piatra cea uscată, Ies izvoară clocotind, Aci-mpăratul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
s-auză ca șoaptă în susur, Când ugerul se lasă sub fecioreasca mână Și prunca vițelușă tot tremură-mprejur. Tot ce e convențional în poezia clasică a înserării, așa de comună în sec. XVIII, devine aci grandios sălbatic, cu priveliști agreste în pastă grea, incendiată: Încep a luci stele rând una câte una Și focuri în tot satul încep a se vedea; Târzie astă seară răsare-acum și luna Și cobe, câteodată, tot cade cîte-o stea. Dar câmpul și argeaua câmpeanul ostenește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și pescuiam din fluvii somni rotunzi ca pulpele fecioarelor. * Mi-am sfârticat cinci oi și-am plâns în lâna lor. Apoi Lucian Blaga își spiritualizează virgilianismul, dîndu-i direcție ortodoxă. Acum poeziile sunt străbătute de nostalgie, de temerea morții, și elementele agreste se sanctifică. Reptila devine "șarpele binelui", grădinile sunt ale "Omului", plugul ară împins de arhangheli, flora și fauna se fac ascetice, simbolice, dobitoacele au "ochi cuminți", țapii lubrici sunt înlocuiți prin melancolicii cerbi, câmpul face loc pădurii. Fauna aleargă rănită
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
esențiale și practici muzicale. Cu toate acestea, în aplicare, ermetismul lui Barbu este adesea numai o formă de dificultate filologică. Astfel aceste strofe: Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste, În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea, Meduzele când plimbă sub clopotele verzi... reprezintă arta poetică a liricului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bacoviene, și accente de satiră socială. Prezent și în aceste cicluri, eroticul, în registrul grațiozității ori al unei inefabile intimități, concurează, în volumul Lauda vieții, o robustă bucurie de a trăi, ce-și găsește expresia într-o suită de tablouri agreste. Aici mai apăreau texte (precum Tu ce-ai făcut? sau Pentru pace luptăm) ce prefigurează șabloanele epocii de după 1945, precum și obosite încercări de a traduce imagistic „sensul” existenței (Muritor, Convoiul vieții). Ultimele poezii reiau teme cultivate anterior, într-un ton
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
în „Universul” (la rubrica „Mișcarea în magistratură”). Sub pseudonimul Grigore Filip, de care mai uzase în „Opinia” din Iași, în anii interbelici, ia parte la dezbateri ce vizează cultivarea limbii, inițiate de revista „Cum vorbim”. Hrănit de energii primordiale, peisajul agrest trimite încă, la B., discrete semnale, până la margini obscure, „viclene” de târg, la pragul căruia se poticnesc „ulița”, drumul („figură” ce revine în poeme obsesiv), de unde și exasperarea reprimată, senzația de claustrare, în piatră sau în „dugheni îngenuncheate”, așteptând umil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
minute. Stațiile în care oprim sunt și ele superdotate tehnic. Aici ne aflăm într-un alt secol, în care materializarea gândirii umane atinge cote nemaiștiute în „evul” ce ne îmbibă memoria. Îmi imaginez pentru o clipă situația inversă: o comunitate agrestă, patriarhală, care habar nu are că în preajma ei, la doar câțiva metri sub pământ, călătoresc oamenii viitorului. Dacă, printr-o întâmplare, ar avea această revelație, ar mai putea trăi la fel? Ar suporta șocul cunoașterii?... VASILE GÂRNEȚ: Expo 2000 se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se cuvine de secunzii lor. Miza e o Elenă virgină cu nume neobișnuit, Drina lui Palici. Stimulat de faptul că fata pare să îl prefere, Dugu își învinge adversarul, pe Achim, care îi era superior după calculul hârtiei. În lumea agrestă a lui Preda, ciomăgeala e un act curent, care rezolvă radical conflictele. Niculae Moromete, copil încă, lovește cu măciuca un alt copil care voia să-l sperie, deghizat în fantomă. Acesta se răzbună tot cu bâta. Fratele mai mare al
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Renzo Pasquali Zeglio Agresta (n. 27 iunie 1985, Săo Paulo) este un scrimer olimpic brazilian specializat pe sabie, campion panamerican în 2013. Tatăl său este italian, în timp ce mama său este braziliană. A practicat mai multe sporturi în copilărie, inclusiv tenis și hochei pe iarbă
Renzo Agresta () [Corola-website/Science/334824_a_336153]
-
lui tradiționale și coborât într-un registru opus, șocant, apare și erosul. Femeia, având „hoitul important”, îi ciocănește în dreptul inimii „cu degete de zaraf” sau, în ipostază castă, e coborâtă - cu un cinism pervers, sadic - în registrul trivial, culinar și agrest. Există, desigur, o anumită poză teribilistă în toate acestea. La baza gesturilor și retoricii antiretorice a frondei poetului se află o stare de spirit mai profundă, mai gravă. Mai întâi, poza teribilismului stă pe o ambivalență, care îi va întovărăși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
poeziile Joc secund și Timbru; 13. Lumea purificată în oglindă se asociază cu ideea autocunoașterii, așa cum este prezentată în poezia Din ceas, dedus...: "Din ceas dedus adâncul acestei calme creste,/ Intrată prin oglindă în mântuit azur./ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur"; 14. Comuniunea desăvârșită a spiritului cu creația cosmică, atunci când poetul atribuie lucrurilor un suflet, iar poezia este "un cântec încăpător" ("Ar trebui un cântec încăpător, precum/ Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
I. Barbu, cititorul trebuie să se inițieze în unele probleme fundamentale: obscuritatea în exprimare, limbajul abstract, încifrarea simbolurilor, particularitățile limbajului poetic: repetarea vocalei "e" care menține tonul sobru, elipse (elipsa predicatului), dislocări, inversiuni topice, anacoluturi, neologisme cu funcție de epitete ("azur", "agreste ", "nadir"), alături de termeni concreți, sintagme inedite. Metafora "Adâncul acestei calme creste" semnifică frumosul pe care poetul îl transformă în "joc secund", un cântec întemeietor de lume, o sonoritate orfică în "sens invers". I. Barbu își imaginează o relație dintre poezie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
calme creste") care se răsfrânge în sine însuși ca într-o oglindă. Arta are valori narcisiste, poezia fiind un produs al minții, un proces exclusiv intelectual, "un joc secund mai pur", în care se reflectă realitatea: "Tăind pe înecarea cirezilor agreste/ În grupurile apei,/ un joc secund, mai pur". În strofa a doua o altă concepție a poetului despre poezie, care este "Nadir latent" (nadir = punct imaginar pe bolta cerească, diametral opus zenitului, aflat la intersecția dintre verticala locului, de unde privește
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
magistratură, părăsește Bucureștiul și se stabilește la Câmpulung pentru tot restul vieții. A profesat avocatura, absorbit fiind totuși, în primul rând, de creația literară, de meditație, ca și de preocupările cinegetice. Vânător, „specialist” în câini de vânătoare, iubitor al peisajului agrest și silvestru, al atmosferei târgului patriarhal, M. a fost în același timp un călător care știe să „vadă” și un om de acțiune, un temerar - ca aviator, slujindu-și țara în cele două războaie mondiale. Câteva dintre cărțile sale au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
duhul negrei desperări”, când agitând „pumnul răzbunării”, e mereu alături de dezmoșteniții soartei. O voce cam stridentă se aude în buciumările de crez naționalist. Visul României reîntregite îl însuflețește pe condeierul mehedințean în suita eroică Din iureșul războiului sfânt (1943). Peisajul agrest îl reconfortează pe autor, senin și destins în versurile de atmosferă rustică și naturistă. Dinspre trecut, prinde contur „icoana” copilăriei (Daruri pentru copii, 1933). Icoana, altarele de unde răzbesc „vibrațiuni de rugă”, o troiță la răscruci, freamătul bătăii de aripă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
în exterioritate și cadrul în decorativ. Frecventele aluzii mitologice atestă preromantismul poetului. Înrâurit direct de Joseph Thomson pare a fi M. în evocarea anotimpurilor. Dar aici el reușește, când nu diluează lirismul prin descrieri dilatate, să redea prospețimea și puritatea agrestă. Meditații precum Adevărul, Prieteșugul îl vestesc pe Grigore Alexandrescu. Începutul omului și starea orășănească glosează, în felul lui J.-J. Rousseau, asupra decăderii prin civilizație, iar Omul, construită pe antiteze și amintind de Alexander Pope, este interesantă prin reflecția asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]