105 matches
-
vechimi telurice pătrunde și în linearitățile narative cele mai curente. Sosit să- mi dea binețe, cîntînd molcom, prietenul Ion Brad îmi aducea o colindă de pe Tîrnave, ce părea să scuture peste viitorul nostru boabe de grîu harnic adunate, un zvon agrest deloc întîmplător. Îngeri cu plugul nu ocolesc figurația genuină din zicerile populare, fără a fi numaidecît artificiu livresc, de invenție gîndiristă. Așa cum orațiile de Anul Nou scot la lumină un filon hesiodic, de Lucrări și Zile, solidar, de milenii, cu
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
natură, (iar în cazul său expresia ,loc geometric" pare și mai adecvată) este poemul-program din Joc secund. Chiar dacă aici registrul pare mai abstractizat, un peisaj minim conține o dramă complexă: e peisajul cu un iaz în care intră niște ,cirezi agreste". Iar năvala dobitoacelor declanșează cel mai rafinat ,joc secund", jocul vibrațiilor dintre zenit și nadir, dintre orizontul ideal și cel apter. În felul său, și Ion Barbu expune o disperare, e drept, mult mai calmă, chiar imperceptibilă pentru ochiul neexersat
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
prelinge o umbră, din vibrația ierbii sau din granulația zidului se coagulează o transparență. Conștiința capătă spontan ponderea aburului și consistența unei adieri de vînt; conștiința artistului? conștiința privitorului? sau, pur și simplu, un sărman accident al luminii? Poezia spațiilor agreste, vibrația în fața densității acestora, bucuria de a atinge cu privirea elementele jilave sau formele aprinse ale peisajului sînt, prin pictura lui Dumitriu, definitiv cîștigate dar și unice în arta noastră contemporană. Unice prin natura lor formală, prin expresia inconfundabilă care
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
nu am, dar inima îmi este Ocnașă-n piept. Pe tine doar te place! Mă vrei apoi un solitar pe creste! Nu-ncerc să urc spre cer, n-am carapace, Pun lacrima din ochi să te dezbrace Cât sunt vultan iubirilor agreste. Mă vrei urcior de dor? Atunci ia seama: Strecoară-mi-te-n sânge! Uită vama La care ai venit pe înserate... Aproape-mi ești! Mă doare depărtarea Cum din fereastra zilei numai marea Ne va chema cu valurile-i toate... SONETUL XXI De-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
coarnele se frâng Melc nătâng, Melc nătîng!" JOC SECUND (1930) ... ne fût-ce que pour vous en donner l'idée.1 Stéphane Mallarmé (Villiers) * * * Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste, În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! Poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea Meduzele când plimbă sub clopotele verzi. TIMBRU Cimpoiul veșted luncii, sau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
esențiale și practici muzicale. Cu toate acestea, în aplicare, ermetismul lui Barbu este adesea numai o formă de dificultate filologică. Astfel aceste strofe: Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,/ Intrară prin oglindă în mântuit azur,/ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur.// Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi./ Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea./ Meduzele când plimbă sub clopotele verzi... " reprezintă arta poetică a liricului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să-i cer iertare,să-mi spună "lasă, nu-i nimic, a meritat".... X. BLESTEMUL, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1411 din 11 noiembrie 2014. Sunt lacom vânat cu fluturi obezi, din lacrimi de țestoasă îngrășați, năvălitori în agreste cirezi, cu fire prelungi, sidefii, legați. Un zeu vânător și nouri hăitași aleargă-n urma lor gesticulând, stranii fantasme cu chip de incași din resfirate harfe susurând. Trecutul mi-l vor - sub clopote verzi lucii oglinzi din dânsul să-și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
-n grupurile apei când seaca. Tot mai’în adâncuri, fără-ncetare fug printre-ale pădurii pagode. Blestemu-i crâncen, nu am scăpare decât la râpă Uvedenrode. Citește mai mult Sunt lacom vânat cu fluturi obezi,din lacrimi de țestoasă îngrășați,năvălitori în agreste cirezi,cu fire prelungi, sidefii, legați.Un zeu vânător și nouri hăitașialeargă-n urma lor gesticulând,stranii fantasme cu chip de incașidin resfirate harfe susurând.Trecutul mi-l vor - sub clopote verzilucii oglinzi din dânsul să-și facă;trecutul în care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > MONOCOLOR Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2107 din 07 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Strivesc în coapse boabe de incest al mării cu un fluviu sinuos. Și mă hrănește iarăși un agrest efluviu evadat din curios baraj în care peștii se-mpreună cu broaștele și mizantroape știuci. Încerc să-mi torn pe buze mătrăgună, Din rugii emotivi ce mi-i arunci. În dimineți de toamnă reci, fac crize. Îngrop nisipuri în genunchiul
MONOCOLOR de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350250_a_351579]
-
și caritatea rezemându-se pe o glorie nesofisticată reflex circadian al genunchiului în adevăr gata pregătit pentru acvaplanare un examen la armonie între o propriu-zisă forță divinatorie de maximă propulsie iluzie despre permeabilitatea anamnezei viitorului mai mult ca perfect expulzie agrestă printre efebi eșalonați fața ghimpată avea chef de vorbă cu copilul cu aportul cerului influxuri bunicele din țările cu cele mai multe erecții pe cap de locuitor per capita dacă așa vă convine mai mult MĂRIRE GOLULUI și netul se va lua
FESTIN NE.NORMAT (POEME) de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351991_a_353320]
-
venit să îmi atingi mormântul... Să mă acoperi cu durerea surdă Ce plânge printre frunze de ferigă Azi, picături de ură mă inundă Răscruci de lacrimi, iarna asta strigă... Să nu mă-ntrebi de ce-i schimonosită Pădurea-n care zâmbetul agrest Și -a -mprăștiat sămânța infinită Într-un nerușinat și tainic gest... Grimase răstignite-n constelații În care am intrat de bunăvoie Mă-ntâmpină șiret cu ostentații. Poemul meu are program de voie... Referință Bibliografică: Poemul meu are program de voie
POEMUL MEU ARE PROGRAM DE VOIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356005_a_357334]
-
ca o lespede peste un trecut „obsedant": „Vină iertarea". O vină tragică în sensul poeților damnați, dar cu o conotație de milă creștinească. Cornu nu este o intimistă; ea cultivă uneori o poezie oraculară, cu dactili agresivi. Alteori preferă imaginile agreste, într-un grațios „joc secund". Lirica sa este totuși de factură tradiționalistă, o viziune a lumii structurată în linia lui Pillat și Fundoianu (ciclul 10 sonete la Posada). „Nevrozele" au evoluat însă spre un onirism terapeutic (Hipertiroidiană). În 1998 apare
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > BLESTEMUL Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Sunt lacom vânat cu fluturi obezi, din lacrimi de țestoasă îngrășați, năvălitori în agreste cirezi, cu fire prelungi, sidefii, legați. Un zeu vânător și nouri hăitași aleargă-n urma lor gesticulând, stranii fantasme cu chip de incași din resfirate harfe susurând. Trecutul mi-l vor - sub clopote verzi lucii oglinzi din dânsul să-și
BLESTEMUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368236_a_369565]
-
Articolele Autorului GREVĂ Cred c-am să fac o grevă de protest, Că prea ne-mpovărează iar minciuna, De nu mai știm nici când răsare luna, Chiar dacă adevăru-i manifest. Ne destrămăm cu ura și ranchiuna, Iar sufletul se face mai agrest, Se-adună-n inimi zgură, ca un lest, Spre noaptea minții ne-ndreptăm întruna. Când ne mascăm curajul sub cagulă, Iar forța o ascundem sub o glugă, Picioarele se frâng de la rotulă Și în genunchi cădem, în loc de fugă. Dar viața noastră încă
GREVĂ...JAPONEZĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340416_a_341745]
-
cu un șervețel și gata”. Reclamele tv., deducem și din acest dialog, influențează praxisul culinar. Lui Spiru, tatăl a doi băieți, Dariei și altora de teapa lor le trebuie încă un minut în plus de a se familiariza cu expansiunea agrestă a orașului, a formelor de interacțiune umană pe care o presupune acesta. Un mijloc de a reuși abaterea de la tensiunea prezentului este să se refugieze în trecut prin lecturi. Intenția, pe care o realizează, a Elenei Buznă este de a
Dan Ionescu: Literatura feminină de astăzi. Cronică la romanul „S”, de Elena Buznă () [Corola-blog/BlogPost/339305_a_340634]
-
cal, să-l bată pe grumaz, să-i facă schițe. Cîinele-i și el prezent. E o fotografie de familie, reprodusă în excepționala monografie, din 1988, a regretatului Mihai Ispir, fotografie care, cu vegetația sălbatică a Buciumului, e parcă replica ironic agrestă la una din scenele burghez-pariziene ale lui Monet. În jurul mesei cu de toate, cei dragi și apropiați, femei și bărbați cu aer prosper, tutelați de un Pallady întors cu fața spre fotograf și mimînd benigne histrionisme. Tot cu ochii la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care l-a onorat cu indolențele și insolențele lui de oltean șmecher, Mărinică Sorescu deschide expoziții după expoziții în străinătate. Ce nu reușesc profesioniștii de marcă ai plasticii românești, în lupta dură cu piețele străine, reușește profitorul poet al glumițelor agreste. Nu mă poate abate nimeni de la raționamentul: așa cum e pictura poetului Mărinică, tot așa e și poezia pictorului Sorescu. Îl aud, într-o dimineață, la radio, divulgîndu-ne tainele picturii sale, care aprofundează acum tema, neliniștitoare prin metafizica ei abisală: cocoșul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
retras în casă, la gura sobei - el are teroare de intemperii -, se lasă împresurat de fantasme, deslușind în jocul limbilor de foc plăsmuiri nemaivăzute (Serile la Mircești). Gerul, iarna sunt personificate, ca în mitologia populară. Un imn e înălțat îndeletnicirilor agreste, săvârșite de țărani radioși. Exuberanți, zburdalnici, țăranul și țărăncuța (Rodica) au un irezistibil tonus amoros, însă idila care îi ațâță suferă de prea mult dichis, alintându-se în artificiozități. Acest lirism descriptiv, bucolic etalează, în ornamentica lui, o notă parnasiană
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
bacoviene, și accente de satiră socială. Prezent și în aceste cicluri, eroticul, în registrul grațiozității ori al unei inefabile intimități, concurează, în volumul Lauda vieții, o robustă bucurie de a trăi, ce-și găsește expresia într-o suită de tablouri agreste. Aici mai apăreau texte (precum Tu ce-ai făcut? sau Pentru pace luptăm) ce prefigurează șabloanele epocii de după 1945, precum și obosite încercări de a traduce imagistic „sensul” existenței (Muritor, Convoiul vieții). Ultimele poezii reiau teme cultivate anterior, într-un ton
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
univers liric îl sintetiza omagial în Doina firelor de tort. O serie de idile și pasteluri relevă influența poetului năsăudean, iar alte texte par să-și găsească sursa în motivul coșbucian al „dragostei învrăjbite”. Cu timpul, spațiul rural sau numai agrest devine un simplu cadru al dramei intime a celei neiubite. Intensitatea sentimentelor atinge câteodată un grad extrem, iar sinceritatea e vecină pe alocuri cu impudoarea, într-un vers care, tot mai scuturat de podoabe, devine melopee. Un model a fost
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
ca o lespede peste un trecut „obsedant”: „Vină iertarea”. O vină tragică în sensul poeților damnați, dar cu o conotație de milă creștinească. C. nu este o intimistă; ea cultivă uneori o poezie oraculară, cu dactili agresivi. Alteori preferă imaginile agreste, într-un grațios „joc secund”. Lirica sa este totuși de factură tradiționalistă, o viziune a lumii structurată în linia lui Pillat și Fundoianu (ciclul 10 sonete la Posada). „Nevrozele” au evoluat însă spre un onirism terapeutic (Hipertiroidiană). În 1998 apare
CORNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
prin succesive renunțări și rarefieri, prin sublimare și purificare, prin anevoioasa descojire a esențelor. Realitatea se spiritualizează și devine „mântuit azur”, eliberându-se de povara timpului (măsurat prin „ceas”); înălțimea „acestei calme creste” e măsurată prin „adâncul” ei; „înecarea cirezilor agreste”, adică îndepărtarea trudnică de teluric, e o condiție sine qua non pentru obținerea unui „joc secund, mai pur”: o lume paradisiacă, de arhetipuri, eternul cer platonician în care sălășluiesc doar ideile lucrurilor. Poetul e catalizatorul acestei uluitoare, unice levitații către
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
duhul negrei desperări”, când agitând „pumnul răzbunării”, e mereu alături de dezmoșteniții soartei. O voce cam stridentă se aude în buciumările de crez naționalist. Visul României reîntregite îl însuflețește pe condeierul mehedințean în suita eroică Din iureșul războiului sfânt (1943). Peisajul agrest îl reconfortează pe autor, senin și destins în versurile de atmosferă rustică și naturistă. Dinspre trecut, prinde contur „icoana” copilăriei (Daruri pentru copii, 1933). Icoana, altarele de unde răzbesc „vibrațiuni de rugă”, o troiță la răscruci, freamătul bătăii de aripă a
BOCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
vitale vin dintr-o arzătoare dorință de plenitudine, de conectare la ritmurile eterne ale vieții. Sensul complex al tradiției transpare în mai multe straturi. Matricea geografică este evocată cu venerație în largi tablouri ale împrejurimilor satului, ale câmpurilor și activităților agreste. Duhul ancestral al pământului, instinctul apartenenței la sat, perceput și în dimensiunea atemporală, ca o colectivitate eternă, cu un mod de a fi unic - sumă a tuturor vieților și a moștenirii etnice -, alcătuiesc solul spiritual din care își trage substanța
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
dansul lor ritual ploaia. Într-un vacarm infernal, ca și la Coșbuc, trece prin sat laia țiganilor. Șiruri de atelaje țărănești zoresc spre iarmaroc și iată, la orizont, orașul cu „larma vieții zbuciumate”. Partituri de un decorativ artificios, unele secvențe agreste (Secerișul, La cules) denotă un pitoresc în exces. Secerătoarele poartă „roșu mac” în păr și „vinete cicoare”, fete vesele „înoată” prin grâu, iar tineri țărani hăulesc pe lângă carele pline, „pocnind din bice”. Undeva, în podgoria răsunând de „chef și chiot
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]