152 matches
-
ori pentru a sfârși linia regală și posibilitatea unei răzbunări din partea fiului lui Hector. Ei (sau după unele tradiții Neoptolemus) au sacrificat-o de asemena pe prințesa troiană Polixena pe mormântul lui Ahile, pentru că aceasta l-a trădat pe eroul aheu. Aethra, mama lui Tezeu și una din slujnicele Elenei a fost salvată de nepoții ei, Demophon și Acamas. După unele legende, Hecuba nu a fost capturată de ahei. Deși a reușit să scape, a înnebunit din cauza durerii pierderii celor dragi
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
au fost furioși pentru acest act de cruzime și au trimis o epidemie de ciumă în Creta. Cretanii l-au trimis pe Idomeneus în exil în Calabria (Italia), iar mai târziu în Colophon (Asia Mică), unde a și murit. Dintre aheii mai puțin cunoscuți, foarte puțini au ajuns acasă. Conform epopeii Odiseea, flota lui Menelaus a fost dusă de furtuni în Creta și Egipt, de unde nu au mai putut să navigheze deoarece vântul era prea calm. Doar cinci corăbii au supraviețuit
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
lui Paris", de unde zeii greci priveau Războiul Troian, unde Hera i-a distras atenția lui Zeus suficient timp pentru a permite ocuparea Troiei, și unde Aeneas și oamenii săi sau odihnit în timp ce îi așteptau pe greci să plece. În Iliada, aheii și-au instalat tabăra în apropiere de râul Scamandru (astăzi Karamenderes), unde atinseseră țărmul. Orașul Troia se afla pe o colină, dincolo de câmpia Scamadrului, unde au avut loc bătăliile Războiului Troian. Astăzi, orașul antic se află la circa 15 km
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
Agema), sub comanda lui Eurylochus Magnezianul, 2000 de peltaști sub comanda lui Socrate Boețianul, 25,000 de falagiți înarmați cu sarise sub comanda lui Andromachus Aspedianul și Ptolemeu, fiul lui Thraseas, 8,000 de mercenenari greci sub comanda lui Phoxidas Aheul și 3,000 de arcași cretani și neo-cretani sub comanda lui Cnopias din Allaria și a lui Philo Cnossianul. Deasemeni, el mai avea 3,000 de libieni sub comanda lui Ammonius Barcianul și 20,000 de egipteni sub comanda ministrului
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
venit în ajutorul regelui Priam în cel de-al zecelea an al războiului troian, instalându-și tabăra în fața zidurilor Troiei. Rhesus era vestit pentru carul său de luptă bogat ornamentat și pentru cei mai frumoși cai pe care-i văzuseră aheii, albi ca neaua și iuți ca vântul. Conform unui oracol, atâta timp cât acești cai ar fi păscut pe câmpiile Ilionului și s-ar fi adăpat din apele râului Xanthus, Troia nu ar fi putut fi cucerită. De aceea Rhesus și o
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
înregistrări economice concise , traducerea limbii minoice rămâne o provocare. Inscripțiile acestora în linearul B sunt similare primelor scrieri în limba greacă, ceea ce a susținut prezumția că la vremea aceea Creta căzuse sub ocupația războinicilor veniți din peninsula Pelopones (Grecia), ca aheii sau micenienii. Colecția de artă minoică se află în muzeul de la Heraklion, în apropiere de Cnossos, pe litoralul nordic al Cretei. Prin intermediul resturilor de ceramică ale culturii materiale, arheologii au definit cele trei faze ale culturii minoice (EM, MM, LM
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
semnifică "viclenia", și adjectivul δόλιος (dolios) care are înțelesul de "fals", "viclean", "înșelător". În "Iliada" lui Homer el a fost trimis ca iscoadă de Hector în tabăra adversă, în cel de-al zecelea an de luptă, pentru a afla dacă aheii, osteniți de luptă, și-au hotărât în fine retragerea. Personajul este descris de Homer drept înstărit, urât la chip și iute de picior, singur fiu la părinți pe lângă cinci surori. În timpul misiunii el a purtat o piele de lup, arme
Dolon () [Corola-website/Science/305528_a_306857]
-
Agamemnon trebui să-și sacrifice fiica, Ifigenia, pentru a putea primi vânt prielnic de la zeița Artemis. Însă zeița o luă pe Ifigenia și o duse în Taurida (Crimeea), unde deveni preoteasă a cultului ei. Războiul a fost unul dezastros, dar aheii au învins și Agamemnon s-a întors acasă în triumf. Însă soția sa, Clitemnestra, împreună cu Egist (fiul lui Tieste), îl asasinară pe atrid și se puseră pe tronul lui. Fiul lui Agamemnon, Oreste, ajutat de sora sa Electra și de
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
al funeraliilor lui Hector. După armistițiul temporar încheiat cu Priam, Ahile se luptă și o ucide pe regina amazoniană Penthesileia, care venise în ajutorul troienilor. Se spune însă că după crimă, Ahile s-a îndrăgostit de chipul tinerei războinice. Soldatul aheu Thersites ia în râs iubirea lui Ahile și este ucis de acesta. După ce trupurile Penthesileiei împreună cu alte 12 amazoane sunt date troienilor pentru a le înmormânta și după un scurt pelerinaj la Lesbos unde se purifică de păcatul uciderii lui
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
a morții lui Memnon. Așa cum a prezis Hector când se afla în pragul morții, Ahile este ucis de către Paris. O variantă spune că zeul Apollo a îndreptat săgeata lui Paris către călcâiul lui Ahile, unicul său punct sensibil, în timp ce eroul aheu se afla pe câmpul de luptă. O altă variantă susține că Ahile a fost ucis cu un cuțit în spate de Paris în timp ce se afla cu prințesa troiană Polixena, iubita sa, în templul lui Apollo. Amândouă versiunile anulează valoarea și
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
lui Marcel Proust, James Joyce, "Caliban pe Setebos", "Prometeu înlănțuit" a lui Eschil, poeziile lui Shakespeare și chiar la William Blake și "Eneida" lui Vergilius. Cartea reia acțiunea din locul în care o lăsase "Ilion". În trecutul îndepărtat, troienii și aheii se luptă împotriva zeilor de pe Olympus Mons de pe planeta Marte. În viitorul îndepărtat, "oamenii de stil-vechi" sunt atacați și decimați de creaturi mecanice numite "voynicși", care le-au fost servitori docili sute de ani, precum și de maleficul Setebos, un creier
Olimp (roman) () [Corola-website/Science/322374_a_323703]
-
i-au creat cu mult timp în urmă) și a înțelege motivele pentru care sistemul solar este amenințat de manipulări cuantice, cărora le caută sursa. Zeii reușesc să îi învrăjbească din nou pe ahei și pe troieni unii împotriva altora. Aheul Ahile, zeul Hefaistos și scoliastul Hockenberry se coalizează împotriva lui Zeus și, cu ajutorul titanilor din Tartar îl răstoarnă de pe tronul Olimpului. În cele din urmă, Troia este desprinsă de pe planeta Marte alternativă pe care se afla și readus în Asia
Olimp (roman) () [Corola-website/Science/322374_a_323703]
-
în sensul că nu presupune existența unei unități nici teritoriale, nici politice. Dintre numeroasele mici state ahee, cel a cărui capitală a fost orașul Micene era desigur cel mai puternic (urmat de alte orașe ca Argos, Tirint, Pilos, Atena, Teba). Aheii sunt atestați în Grecia încă de prin anul 1600 î.C. În curând ei ocupă Grecia centrală, nordul Peloponezului cu insulele din zona centrală și sudică a Mării Egee. Înainte de 1400 î.C. cuceresc Creta și o jefuiesc de comori pe care
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
de corăbii,cele mai mari ducând câte 120 de oameni,sub comanda regelui Micenei, Agamemnon, au asediat timp de zece ani Troia. Evenimentul este plasat de Eratostene în anul 1183 î.C. După ce au cucerit orașul și l-au jefuit, aheii s-au retras. n-a durat nici șase secole. Rând pe rând palatele și cetățile miceniene au fost jefuite și distruse. Singura cetate care și-a continuat existența încă multe veacuri a fost Atena. Orașul Micene a supraviețuit până către
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
și Tesalia, unde și-au impus limba lor, dar mare parte dintre ei au emigrat colonizând aceeași coastă anatoliană la nord de ionieni și până în Troada, împreună cu marile insule dinvecinătate, Lesbos și Thasos; ținutul acesta se va denumi de Eolia. Aheii au păstrat Arcadia, mai puțin râvnită de invadatorii dorieni datorită reliefului muntos și lipsei de comunicare,iar o parte din ei au migrat în Cipru. Nici dorienii nu au rămas cu toții în Grecia balcanică, ci urmând aceleași direcții cu cei
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
Patroklos") a fost un erou din mitologia greacă, cunoscut ca fiind cel mai bun prieten al lui Ahile. A participat la Războiul Troian. În al zecelea an al războiului, după refuzul lui Ahile de a mai ridica armele împotriva troienilor, aheii au început să piardă teren, fiind împinși de către troienii conduși de Hector către tabăra lor de la malul mării. Mai mult, troienii au reușit să spargă zidul ce împrejmuia tabăra aheilor și chiar să intre în tabără, fiind pe punctul de
Patrocles () [Corola-website/Science/322313_a_323642]
-
troieni. El a reușit să îi alunge pe troieni, făcându-i să se retragă dincolo de zidurile cetății. Patrocles a fost însă ucis de Hector (cu ajutorul zeului Apollo), fiind străpuns de sulița troianului, care a luat armura lui Ahile de pe trupul aheului. După o luptă îndârjită, grecii au reușit să recupereze trupul lui Patrocles și să i-l ducă prietenului său, Ahile. Acesta, furios, reintră în luptă și-l ucide pe Hector sub zidurile Troiei, răzbunându-l astfel pe Patrocles. În memoria
Patrocles () [Corola-website/Science/322313_a_323642]
-
din cele mai vechi texte ale literaturii grecești și este cunoscut mai ales pentru mitul vindecării miraculoase a impotenței (sau infertilității) sale de către ghicitorul-tămăduitor Melampus. În "Iliada" lui Homer, Iphiclos din Phylace este menționat ca tatăl eroului Protesilaos (primul dintre aheii căzuți la Troia) și al fratelui său Podarces. Bătrânul Nestor îl evocă drept un concurent redutabil la alergări, pe care l-a învins în tinerețe la întrecerile funerare organizate în cinstea lui Amarynceus. Avea reputația că putea alerga atât de
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
fost probabil compus între 850 și 750 î.Hr. (date deja menționate de către Herodot), deci cu patru secole după perioada în care istoricii înscriu războiul mitic pe care acesta îl relatează. Tema epopeii o reprezintă războiul Troiei, în care se confruntă aheii veniți din Grecia cu troienii și aliații acestora, fiecare tabără fiind susținută de diverse divinități, cum ar fi Atena, Poseidon sau Apollo. După zece ani de război, soarta acestuia nu continuă prin numeroase lupte colective sau individuale care ilustreaza figuri
Iliada () [Corola-website/Science/300831_a_302160]
-
acestora, fiecare tabără fiind susținută de diverse divinități, cum ar fi Atena, Poseidon sau Apollo. După zece ani de război, soarta acestuia nu continuă prin numeroase lupte colective sau individuale care ilustreaza figuri ca Ajax, Hector sau Patrocle. În final, aheii înving grație victoriei lui Ahile care îl ucide pe conducătorul troian în luptă directă. În cele 24 de cânturi, însumând circa 15.000 de versuri, "Iliada" relatează fapte de vitejie excepțională făcute de eroi neînfricați, dintre care se detașează Ahile
Iliada () [Corola-website/Science/300831_a_302160]
-
fiul lui Priam într-o ceață deasă spre a-l feri de mânia Peleianului. Cele două epopei homerice (Iliada și Odiseea) au fost traduse în limba română de George Murnu. Războiul Troiei durează de aproape zece ani. Se confruntă astfel aheii veniți din toată Grecia cu troienii și aliații acestora. În fața cetății fortificate, sute de nave de asediatori se află întinse pe plajă și le servesc drept tabără. Agamemnon, comandantul aheilor, o ia prizonieră pe Chryseis, fiica preotului troian al lui
Iliada () [Corola-website/Science/300831_a_302160]
-
acest vis aliaților săi, apoi, pentru a îi încerca, se preface a dori să părăsească sediul Troiei. Războinicii se pregătesc de retragere, însa Ulise, rege al Itacăi, reușește să îi împiedice să plece. Cele două armate sunt gata de luptă: aheii, veniți cu un număr mare de vase din întreaga Grecie vor face față căpeteniilor troieni și aliaților acestora, dardanieni, pelasgieni, lycieni și traci. Troianul Paris, fiul regelui Priam, este cuprins de teamă la vederea lui Menelau, căruia îi furase soția
Iliada () [Corola-website/Science/300831_a_302160]
-
și întâmplă. Revizuindu-și trupele, Agamemnon îi îndeamnă la luptă pe cei mai mari comandanți ai săi — Idomeneus, cei doi Aiax (Aiax fiul lui Telamon și Ajax fiul lui Oileu), Nestor, Ulise și Diomede — și luptele reîncep. În furia bătăliei, aheii masacrează un număr mare de troieni. În mod particular se evidențiază Diomede, susținut de către Atena, care îl ucide, între altele, pe Pandare și care îl rănește pe Eneas și pe mama acestuia, zeița Afrodita, venită să îl salveze. Zeii se
Iliada () [Corola-website/Science/300831_a_302160]
-
intelectualității, pentru reducerea vechilor doctrine sacre la simple superstiții, precum și pentru disprețul cu care mulți moderni au considerat Evul Mediu european inferior antichității clasice. Poporul și cultura veche greacă au rezultat din unificarea ionienilor Aticii și din nord-estul Peloponezului cu aheii din Peloponez și cu eolienii din Tesalia și partea de mijloc a Greciei. Acestea au fost popoare numeric reduse, dar mânate de idealuri deosebite în ceea ce privește creația. De necomparat cu popoarele mici și mijlocii de astăzi, incomodate de alți factori dominatori
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a unui bătrân, cam vorbăreț, care îmbrățișează ideea de a-l reține pe oaspete pentru a-i povesti îndelung faptele sale de bătrân luptător: "De ai sta aici și cinci , și șase ani să întrebi de toate ce au pătimit aheii"54. Se conturează un portret al acestui conducător de car bătrân, ai cărui copii, aproape toți, sunt căsătoriți, care pare să se fi refugiat în amintiri și credință. De altfel, Telemah, odată cu întoarcerea sa, foarte conștient de pericol, evită să
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]