45 matches
-
Sîrbu, la Istoria literaturii române, regretabil neisprăvită, a lui I.Negoițescu, la unele culegeri de versuri etc., dar e drept că "efervescența depozițională", vedetă a primilor ani ai democratizării, a făcut loc, treptat, unei indiferențe, căci publicul, inițial "entuziast și ahtiat", s-a transformat într-unul "blazat". E refluxul ce, natural, urmează fluxului. O lege a mareelor și-n materia succesului literar, cu adaosul că și-n alte țări ex-comuniste (bunăoară Rusia, unde recent dispărutul Soljenițîn a ajuns, la nivelul omului
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
nu prea mai are chef de citit, cînd tragi mîța de coadă, cînd trăiești în promiscuitate, înghesuit cu părinții, într-un apartament de bloc infestat de "emisiuni interactive", cu o mamă săracă cu duhul și cu un tată ușor dement, ahtiat să sune la televiziune și să-și răcnească of-ul în direct, fără nici o legătură cu subiectul... Atmosfera e sufocantă, și totuși tu, din sală, privești ecranul cu plăcere și rîzi în hohote; la Porțile Orientului mizeria e aureolată, iată
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
un arc de triumf în stare să sfideze cu obezitatea lui imaginea tizului napoleonian, pe care îl privește de sus, cu un aer de superioritate fizică. Una peste alta, un fragment de New York pus ca santinelă la apus de Paris, ahtiat să vadă tot ce mișcă, dar și vanitos în a fi privit și admirat fără rest. Blocuri chipeșe îndestulează dimensiunea verticală a unui spațiu pe care plictiseala îl îngheață parcă în ramă. O verticală ce nu-și pune cu ardoare
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
relaxarea e confundată cu distracția, iar distracția duce pînă la urmă la plictiseală. E vorba de plictiseala omului care își epuizează gama de excitanți la care poate recurge, consecința fiind căderea în apatie. Marea dramă a omului contemporan e că, ahtiat fiind după senzații tari, a ajuns să vadă în viața tihnită o pierdere de vreme. E ca într-o cursă fără capăt în care orice oprire e considerată un timp mort. În realitate, monotonia ascunde un ritual al comodităților cărora
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
bine și perspectiva sa este cea mai cuprinzătoare, experiențele rememorate, inclusiv cele erotice, numeroase, fiind în primul rând ale lui. Atât că, în cartea sa scrisă târziu, în „jurnalul-roman”, prima importanță i-o acordă prietenului de altădată, lui Raul, dramaturgului ahtiat de succese, iar sieși numai rolul de acompaniator al acestuia. Trage și un profit totuși povestindu-i viața, urmărindu-i lui Raul cariera, pentru că ajunge să afle și despre sine unele lucruri, să se cunoască și să se înțeleagă mai
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4653_a_5978]
-
și minte prodigios, numai că neajunsul denaturării poate fi neglijat, dată fiind delectarea intelectuală pe care ți-o provoacă tensiunea perorației. Fler expresiv, memorie spontană și temperament de scriitor, iată trăsăturile portretului său. Dar întîi de toate, temperamentul: o nerăbdare ahtiată care vrea să se manifeste imediat, și o permanentă agitație care îl face să se smucească mereu, scriind parcă sub impulsul unei trepidații maladive. Și abia intuindu- i firea vitală îți dai seama ce supliciu au fost pentru el anii
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
condus de o persoană blândă care îmi arăta cum e când mori. Când, la capăt, am întâlnit chiar moartea, înmănușată la singura ei mână vizibilă cu o mănușă roșie, fără degete, ca de schilod, m-am repezit spre ea pofticios, ahtiat, nerăbdător. Am simțit ușurarea sufletului care începea să iasă din trup și m-am trezit (pentru orice eventualitate!) ca să nu mor din cauza visului. M-am trezit cu ușurare; dar și cu părere de rău că experimentul nu fusese dus până
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
jos Împreună, din cele două capete ale vieții, la cartierul nostru Înfrunzit. Curând am Început să merg. Animat de cadouri frumos Împachetate, alergam prin cadrele filmate de tatăl meu. Pe acele prime Crăciunuri de celuloid eram Înfofolit ca o infantă. Ahtiată să aibă o fiică, Tessie sărise puțin calul cu Îmbrăcămintea mea. Fustițe roz, manșete de dantelă, fundițe colorate În păr. Nu-mi plăceau hainele și nici pomul Înțepător de Crăciun și de obicei sunt filmată izbucnind dramatic În plâns... Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
devenirea națiunilor fără războaie. Prin ele ajung națiunile la conștiința forței lor și tot prin ele își delimitează conturul în lume. O națiune se verifică prin război. Cu cât poartă mai multe războaie, cu atât își accelerează ritmul de viață. Ahtiată după propria ei realizare, ea își epuizează, prin frecvența războaielor, rezistența vitală. Longevitatea unei națiuni este strâns legată de ritmul ei vital. Războaiele se nasc dintr-o tensiune vitală, pe care, la rândul lor, o măresc. Dar numai în intensitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
eu. Ea citește scrisoarea. —Levins, zice încruntându-se. Mi-e cunoscut numele ăsta. — Da, zboară des. — Am înțeles, zice destul de expeditiv. În fine, mă duc în carlingă să văd dacă băieții au nevoie de ceva. Dispare. Doamne, e un pic ahtiată, nu? De ce naiba crede că ar putea avea nevoie „băieții“? Păi, nu e o stewardesă cu vechime în față, care să se asigure că piloții sunt hrăniți și au ce bea? Pe bune, stewardesele astea noi uneori habar n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
rapid. Taxa pe poezie nu a fost încă inventată. Poeți există peste tot, chiar dacă centrele de putere și de validare sunt mai rare. Nu cred în aceste centre și în acele caste care acordă diplome și medalii unor oameni prea ahtiați să și le pună în piept sau deasupra patului unde dorm. Unii au pretenția că sunt statui în viață, muzeografi ai propriei glorii, ceea ce mă face să râd cu poftă, dar și să mă întristez: e ceva în ei ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Orgie onanism oligofren / Matol matoală mofturi miștocare / Indiferență ins ipochimen / Nu ne negăm nesocotind natura? / Iluziile iscă isterii? / Cu ce curaj comandă corcitura / Denaturând divine datorii? / Indu ispita iederii hilare / Amplifică-i alura alarmant / Mizeria mustiva mult mai mare / Asupra ahtiatului actant / Nimicnicia neamul nu-l nutrește / Trufia toacă totul tâlhărește.“ Sonetele par produse cu ajutorul unei mașini de versificat. Ni-l imaginăm pe poet învârtind la manivela acestei mașini din care iese o nesfârșită bandă de hârtie acoperită de sonete. Versuri
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din jur, „Păzea Domnilor, că mușc!”... - 20 -România lui Ițic și Ștrul M-am născut în timpurile în care evreii de pe la noi se aflau încă în stadiul de jidani. Așa le spuneam noi, țăranii de pe acolo, acestei populații slinoase dar ahtiate după bani, care împânzea târgul Pungeștilor vorbind românește cu un accent ciudat. Când ieșeam de la școală, în drumul de peste trei kilometri spre casă, treceam de obicei chiar prin cimitirul jidănesc, cimitir care în acest târg era cam de patru ori
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
întâmplat ce s-a întâmplat. Tot mai lipsiți de haruri, viitorul părea pecetluit. Dacă mai exista vreunul. Numai că tatăl nostru - un extraordinar speculant de situații, fie și nefavorabile - nu s-a dat bătut. Observând că ne place muzica - eram ahtiați -, papa (fader, babacu’, padre, barosanu’, îl tachinam în fel și chip) s-a gândit să ne cumpere trei piane! Așa că ne-am trezit în casă cu trei dinozauri și cu trei dresori. Profesori. Nu prea ne-a convenit, tocmai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
renunța la perieri și temeneli. Se știe că adesea sugarul stă flămând Dacă nu plânge când și când. De-aceea, n-aștepta să vină de la sine, toate, Atacă, cu tupeu, și dă din coate... Lecția au învățat-o bine demnitarii ahtiați, Care au supt cu sete și-au devenit bogați. Scriitor din categoria „Ciuperci după ploaie” Fără ocupație, Lipsit de vocație, A-nceput, cu frenezie, Să tot scrie. Scrie toate cele... Poezii cu floricele, Proză cu zorzoane, După toane. Scrisu-i pare
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
talpă de 10 cm mă inhibau. Parcă erau coturni grecești sau geta japoneze. Deci am ieșit cu puștoaica înălțată artificial cu un cap peste mine. Ca să reduc ridicolul, m-am trântit pe o bancă. Nu prea i-a convenit: era ahtiată după mersul pe jos. Avea un fular remarcabil, care o vindeca de orice bănuială de feminitate. Nu ne-am dus în Cișmigiu, ci în parcul Izvor, evitând privirile indiscrete. Stăteam cu ochii pironiți pe Casa Poporului și mă gândeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu părul castaniu Încă nu mă părăsise. Nu la o sinucidere neapărat În realitate, de fapt mi-am imaginat cu lux de amănunte, Înfășurat În propria-mi durere insuportabilă, cît de mult mi-ar suferi după o asemenea pierdere părinții ahtiați după premiile mele pe care n-ar mai avea cine să le ia, cum ar veni ei cu pași mărunți de vals ca-n Mahler În urma dricului plîngînd În hohote și promițîndu-mi că nu mă vor mai pune niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de lașitate care duseseră la o „imperceptibilă decădere din bărbat în bărbat” a unui neam. Personajul central pare a fi, astfel, ispitit să compenseze lipsa de demnitate a celor care își trimiseseră cândva nevestele în brațele unui fantomatic strămoș voievodal, ahtiat să își exercite, ca stăpân al locului, „dreptul primei nopți”. Interesantă în sine, explicația rămâne exterioară psihologiei personajului, prilejuind doar o reintrare redundantă în tema descendenței. Ea se va infiltra și în romanul cu caracter istoric Rodeo (1983). Decupând o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
Ă Destul de bine. Dar ia spune-mi, ești și antreprenor de pompe funebre? Ă Sînt, domnule. I-am făcut coșciugul ăsta lui Queequeg, dar acum m-au pus să-l transform în altceva. Ă Ce fel de păgîn nemernic și ahtiat de cîștig ești, de faci într-o zi picioare, a doua zi coșciuge ca să le vîri înăuntru, iar a treia zi colace de salvare din aceleași coșciuge? Ești la fel de lipsit de principii ca și zeii și bun la toate ca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
arătare, ieșită chiar atunci din cețuri beowulfe și menită a ne induce transa ședinței de hipnoză. Nu mai văzuserăm așa ceva. Nu ne aducem aminte să mai fi văzut așa ceva. Se perindaseră o viață aici, în fața ochilor noștri curioși, în urechile ahtiate, sute de personaje cu baghetă: așa ceva însă ne depășea imaginația, ne anula memoria. Doi metri (cel puțin), efilat ca dansatorul lui Lautrec, partenerul tuciuriu al roșcatei La Goulue de la Moulin Rouge, sau, poate mai degrabă un posedat Paganini, de ce nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]