162 matches
-
căuta în valuri omu’ lui și cum a prins peștoaica. Și ce muzică, dom’le! Parcă vine de undeva, după stâncile alea. Însă...uite că dintre stânci a ieșit o chelneriță cu ceva pe tavă. Trache se ciupi: nu cumva aiurez de foame? Dar, deodată spectacolul se termină. Muzica misterioasă încetă, ... Citește mai mult 0-Misterioasele sireneTrache era uluit de ce vedea. Tot localul era învăluit de o lumină albăstrui-pală, iar un perete, parcă era inundat de valuri, din care răsăreau și se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
căuta în valuri omu’ lui și cum a prins peștoaica. Și ce muzică, dom’le! Parcă vine de undeva, după stâncile alea. Însă...uite că dintre stânci a ieșit o chelneriță cu ceva pe tavă. Trache se ciupi: nu cumva aiurez de foame? Dar, deodată spectacolul se termină. Muzica misterioasă încetă, ... XXXII. TRANDAFIRUL SIRENEI-6, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015. 8-Chiolhan cu „castraveciori” Între timp, Dana umpluse masa cu platouri și farfurii încărcate cu diferite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Dante Încuviință, În timp ce maestrul Îi Înapoia oglinda lucrătorului. - Așadar, Într-adevăr nu e cu putință să construiești una cum ți-am spus eu? Dar ce ai spune de o oglindă lungă de cinci picioare, cu reflecție perfectă? - Aș spune că aiurezi. Sau că ai găsit cutiile meșterului Tinca. - Și totuși, eu am văzut una. Arnolfo scutură din cap aproape mânios. - Ceea ce Îmi spui e cu neputință. Probabil ai comis o eroare. Nu e cu putință, repetă el. Totuși, Începuse deja certitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Păi, da! Vreau os domnesc din neamul românesc, ca acela care ne-a „dat” ȚARA, legile și datinile românești, adică identitatea noastră de români, buletinul cu care avem dreptul să circulăm prin toată istoria. Cineva m-a tras de mânecă: aiurezi? Ce cauți pe Drumul Oaselor? Lungul șir al oaselor domnești s-a sfârșit demult. M-am resemnat, revenind la realitate. Totuși...vreau să cunosc semnalmentele acelor eroi eminescieni, ca să știu ce să le cer Irozilor de astăzi, care pretind că
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
zi! I-oi paște sus pe boltă, lângă stele ... Pe la crepuscul, îi voi priponi De luna nouă, cu argint din ele. Doar pe cel murg l-oi duce să mă piarză Peste grădini cu rouă pe cicoare, Unde regina nopții aiurează Descântecul miresei viitoare. De'o fi și'o fi să mă apuce zorii, Frângându-i trupul, ostoindu-mi dorul, Întârzie venirea aurorii, Sau zăbovește-i, soarelui, nezborul Să-mi împlu'n tihnă noaptea de iubire. Odat' întors cu jar îi
NADIR, MIREASĂ ŞI ZENITUL, MIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362418_a_363747]
-
pe alei Iar vântul pare să dizolve Foșnind alene printre tei... Apatice căderi în crize anonime Agonizând ectenii întreite Cortegiul frunzelor țesut în rime. Canonul norilor,al umbrelor cernite În palida lumină de amiază Șoptesc amnezice materii răvășite Picturi mișcate aiurează Cortegiul frunzelor îngălbenite Ravagii fac pe străzile pustii În valuri vagabonde,anodine Delir suflat în brume argintii Cortegiul frunzelor...blajine Referință Bibliografică: Cortegiul Frunzelor / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 291, Anul I, 18 octombrie 2011. Drepturi de
CORTEGIUL FRUNZELOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361117_a_362446]
-
Ediția nr. 1145 din 18 februarie 2014 Toate Articolele Autorului hai să ne-așezăm pe banca veche cu mâinile împreunate într-o poveste naivă să ascultăm tăcerea ce-a adormit în noi privind la treptele cerului înstelate la luna care aiurează sus pe boltă în cea mai frumoasă primăvară a vieții vin îngerii serii taci lin melodii albe urcă și cad ca dintr-un altar bizantin în largi singurătăți în largi singurătăți chivotul nostru l-am pierdut demult în acestă mare
POVESTE NAIVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364082_a_365411]
-
urma acelui Cal Troian nu Calul e cel care spre undeva i-ar duce ci dorul fără seamăn durerea ancestrală după-acea formă pură a lumilor antice [89] Popoarele-n pustie pierdute în apusuri rătăcite în lume și-n sine aiurând după atâtea veacuri iată-le tot în lume într-un apus de soare mai triste ajungând [90] Un fel de isterie urlete de hiene se-nalță-n lumea care străină le privește durerea fără margini de-a nu putea fi
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
și află că în cădere se izbise de un sloi, leșinase și a fost pescuit cu greu cu ajutorul prăjinilor, că a făcut dublă pneumonie care l-a ținut timp de două săptămâni la limita dintre viață și moarte. Tot timpul aiurase ceva despre Crăiasa apelor, despre Radu și o crăpoaică. Și totuși el este convins că a fost în lumea apelor și aduce drept argument semnul dintre sprâncene, iar de câte ori se aude vuietul apelor simte durere în frunte și un dor
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
eu că un resort am răspuns: Da, veșnic am s-o iubesc!!", "Veșnic de când nici nu eram, sau eram în alt timp cu ea sufletul meu pereche, veșnicia numelui meu, și a faptelor mele de iubire!". "Hei, tu ce faci aiurezi..? Sărută-mi genunchii!" m-am conformat. “Iar acum ești mort și te îngrop cu frunze, scumpul meu mort!", " Da, scumpa mea..!", "cum ai zis? N-ai respect? Carceră...", da, scumpa mea Regina, ziceam!" și m-ai acoperit total cu frunze
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
-s recolte și nici miriști doar cântec de incendii hialine timpul acolo meditează-oceane zeii-ospețesc în muntele de raze nu-i peste și nici prin: candeli de rane veghează-n cruci cereștile barcaze acolo-s stele - capăt de durere tămăduite vise aiurează: doar Maica Lumii - cea de pururi trează uitare firii Fiului ei cere ...și nimeni nu vorbește și nu spune ci doar privește-n pisc de rugăciune! *** Referință Bibliografică: CONTRADICȚII DE PRIMĂVARĂ / Adrian Botez : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 89
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
Eva: (adânc mișcată) Din tot ce-a fost, ne-a mai rămas doar nostalgia nesfârșită - puteam fi tineri și eterni de făceam față la ispită ... (Eva plânge încetișor, Adam cade pe gânduri. Deși foarte nedumerit, Set crede că părinții lui aiurează, așa că nu-i mai întreabă nimic.) Scena 4 Glasul Domnului: Voi oameni osândiți de timp după edenica ratare, aveți acuma de luptat pentru a voastră înălțare. În lupta fără de răgaz cu rău-n inimi încuibat, veți arăta spre ce optați
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
ajung neapărat acasă, mi-era drag nemaipomenit de cai și de căruță, era o avere: erau niște cai mari și frumoși, roibi, pintenogi, și o căruță boierească ferecată în bronz, nouă-nouță... Acasă am găsit-o pe mama bolnavă, îmbătrânise și aiura, spunea de pe lumea cealaltă povești cu sfinți și cu cei doi frați morți, îi slăbise și vederea și nu mă mai cunoștea bine. Când a auzit că am sosit eu, a început să plângă. “Nuuu, nu, n-am făcut nimic
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
Articolele Autorului Involuții Mulțimi de existențe paralele Cum merg alături, dar se ignorează, Adesea își zâmbesc și cochetează Prea sigure și pline doar de ele. Morbizi apocalipse desenează, Văd numai suferințe și zăbrele. Tot sarabande, oasele - surcele - Structuri de luciferici aiurează. Expresii cizelate, elegante Le sună-a vechi, sunt lesne ocolite; Alăturări bizare, chiar șocante Și involuții ludic-insolite, Bufonerii anoste, delirante, Tăceri plângând finaluri plictisite. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Involuții / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul
INVOLUŢII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361723_a_363052]
-
dreptate... Acest drept nu-l are nimeni... Geniul nu are voie să ucidă. Și dacă nu are dreptul să ucidă el nu are dreptul nici să nu facă copii, lucrul asemenea cu pruncul... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : ( încearcă să zâmbească, de fapt aiurează) Da, Doamne, așa este. Recunosc. Mi se luminează mintea și văd că așa e... Iartă-mă, Doamne, îmi cer luare din pedeapsă... Însă eu care am crezut toată viața, și apoi au mai fost și împrejurările... VOCEA : (milindu-se de el
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
porumbei Coapsele tale catifelate Părul tău în care stelele străluceau Toate astea vor fi fost cîndva adevărate ? & TE-AM IUBIT DE TÎNĂR 2006-05-26 Te-am iubit de tînăr, mai eram imberb, Luăm luna în coarne că un pui de cerb, Aiuram pe stradă și visăm frumos: Că te țin de mînă și mergem pe jos Că foșnește frunză cînd îți pun în păr Flori de iasomie, ramura de măr Chiar și ploaia dulce presărată rece Cu o fericire grea vrea să
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
Eva: (adânc mișcată) Din tot ce-a fost, ne-a mai rămas doar nostalgia nesfârșită - puteam fi tineri și eterni de făceam față la ispită ... (Eva plânge încetișor, Adam cade pe gânduri. Deși foarte nedumerit, Set crede că părinții lui aiurează, așa că nu-i mai întreabă nimic.) Scena 4 Glasul Domnului: Voi oameni osândiți de timp după edenica ratare, aveți acuma de luptat pentru a voastră înălțare. În lupta fără de răgaz cu rău-n inimi încuibat, veți arăta spre ce optați
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
cu parfumuri delicate într-o armonie universală exprimată fonic, sugerând o pace supremă. Delirul iubirii pătrunde și însuflețește întreg cosmosul, apele, stelele, cetinile, făcându-l să participe la unica aventură a îndrăgostiților, rămași singuri și reintregați în univers: „Codrii negri aiurează și izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre Și luceferii ce tremur așa reci prin negre cetini, Tot pământul, lacul, cerul... toate, toate ni-s prieteni...” Partea a doua a scrisorii dezminte dureros visul iubirii. Parcă
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
condei de lemn înnegrit si-aceeași nesănatoasă beție. Cei ce-așteptau sa le vina rândul mureau fără cei dinaintea lor. Ca un pumnal, condeiul se îndreptă spre pieptul tuturor, în locul plămânului sec, străpungându-l. Când oamenii vineți piereau, umbrele lor, aiurând, se-ntorceau în sanatoriul din parcul imens și gol. Joc de Hydrargir Pat îmi făcusem din masa aceea, grea, pentru adormire după crugul zilelor. În ultimul pahar dansul bacililor ca un exod lunar se arcuia. Cântecul violei în pieptul osos
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
Ediția nr. 1142 din 15 februarie 2014 Toate Articolele Autorului în dimineața asta sorb razele soarelui care cad prin geamul meu ce frumoasă e primăvara când își desfac florile lujerii multicolori o privighetoare s-a urcat în vârful cerului și aiurează nebună viața străbate prin zidurile durerilor din noi spre paradisul celest luna grea ca o lubeniță obosită după priveghiul îndelung al iernii strălucind a fanar murdar se sinucide de după dealurile din zori umbrele cerului joacă rotundul pe boltă din păsări
REÎMPRIMĂVĂRARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342085_a_343414]
-
scârție. Scârțiala asta devine o idee centrală, văd eu. Cioc-cioc! Vâșt-scârț!...E-te-te! E și un “vâșt” acum. Mă trece un gând fioric. De când n-am mai fost eu la medic? Fâl-fâl! Cioc-cioc! Vâșt-vâșt!...A schimbat cadența. E clar. Aiurez. Să-mi continui studiul poate dau de normalitate. Cititul unui simplu pasaj mă va cunfunda în nostalgia literaturii. Dar, abia ating o carte și ... - A fi sau a nu fi? Aceasta-i întrebarea! Am auzit clar replica. Așa cum o aud
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
gunoi și i-am aruncat acolo fără nici un regret. Am ajuns acasă si, la mai puțin de cinci minute, s-a întâmplat ceva care m-a lăsat mut de uimire. Linda, sărea gardul si venea spre mine! Am crezut că aiurez! Dar ... nu la mine venea. Chiar a trecut pe lângă mine și nu m-a văzut, sau n-a vrut să mă vadă. S-a dus direct la coțetul ei fără să mă privească. Lucrul ăsta, m-a năucit de tot
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
căuta în valuri omu’ lui și cum a prins peștoaica. Și ce muzică, dom’le! Parcă vine de undeva, după stâncile alea. Însă...uite că dintre stânci a ieșit o chelneriță cu ceva pe tavă. Trache se ciupi: nu cumva aiurez de foame? Dar, deodată spectacolul se termină. Muzica misterioasă încetă, valurile cu sirene și lumina albăstruie dispărură ca prin farmec. În lumina lustrelor din plafon mai rămăseseră doar Zamfirescu și sirena reală cu care dansase. Era frumoasa Sofica, fericită că
TRANDAFIRUL SIRENEI-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342827_a_344156]
-
azvârli în brațe.El o sărută pe gură,pe ochi,pe frunte,pe gât. ---Până ieri am fost copii.Azi am intrat în viață,îi spuse Ana lui Dan.Avem dreptul să ne iubim. Dan aproape nu înțelegea.Visa oare?Aiura? Alunecă ușor sub așternutul făcut de ea,uimit,prostit ,amețit. Iubire?Nu! Împlinire! În zori ,Ana a plecat devreme,sărutându-l și lăsându-i un bilet.Îi dădea întâlnire în altă parte,unde închiriase o cameră.De ce?se întrebă Dan
CAMERA CU TRANDAFIRI (ULTIMUL BUCHET) de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343373_a_344702]
-
cuvintelor simple le tot încurc și nu mă mai descurc de exemplu cuvântul fir îl încurc adesea și r-ul de la final umple iarba cu ghemotoace de gânduri în care mintea lasă puii dorului să pască liniștiți pe pajistea inimii aiurez. înșir cuvintele în șiragul cu mărgele amare le laud artificial frumusețea apoi aleg piatra incoloră de cuarț ca o lacrimă răsturnată în ființa mea pentru trezire ca într-o progresie a trăirilor mereu utile inimii ridic broderia din lada de
BRODERIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343076_a_344405]