83 matches
-
urcat pe scări de îngeri ca să cuceresc eternul, un sisif rămas pe drumuri, după ce-a văzut infernul. timpul doarme-n minutare nu-i știu vrerea, nu mai știu, caut printre clipe- amare, înțelesul lor târziu. plânge cineva în mine, aiurind adesea-n somn, se tot plimbă prin ruine, căutând un os de domn. printre cruguri luna trece, vărsând aur pe zăpadă, sufletul mi-e tot mai rece, fără scut și fără spadă! plouă iar frumos cu vise, adunând uitări și
SĂPÂND FÂNTÂNI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Sapand_fantani_ion_ionescu_bucovu_1386226307.html [Corola-blog/BlogPost/362515_a_363844]
-
martor la asta în ultimele luni.[ 3] Curajul, acea pierdută virtute de care totul depinde Că tot veni vorba de curaj, să urmărim un moment indiciul pe care ni-l oferă martirul și sinucigașul în privința curajului. Nici o calitate nu a aiurit atât mințile înțelepților exclusiv raționali și nu a încurcat atât definițiile lor. Curajul este aproape o contradicție în termeni. Desemnează o puternica dorință de a trăi ce ia forma ușurinței de a-ți da viața. „Cine iși va pierde viața
Curaj România, lupta continuă! by https://republica.ro/curaj-romania-lupta-continua [Corola-blog/BlogPost/338736_a_340065]
-
ZORILE Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 2004 din 26 iunie 2016 Toate Articolele Autorului AM AȘTEPTAT ZORILE Am așteptat zorile; iată, un idiot stă neclintit pe troiță cine știe de când... își ia fluierul și cântă, apoi îngână elegiac, aiurind despre veacul ce-l așteaptă, lăsând oile în turme, fără câini de pază. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: AM AȘTEPTAT ZORILE / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2004, Anul VI, 26 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica
AM AŞTEPTAT ZORILE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 by http://confluente.ro/florica_gombos_1466964913.html [Corola-blog/BlogPost/368530_a_369859]
-
vor lua Camerile în privința stării nenorocite ce i s-a creat prin Tractatul de pace, la a cărei dezbatere n-a fost admisă a lua parte. O nație întreagă așteaptă consternată, și în Cameră un smintit paralitic se ridică și aiurește trei ceasuri, citând pasaje bombaste din producțiile sale proprii. Un caraghioz strigă că el nu vrea să dea Basarabia cu nici un preț, odată cu capul, și că e de părere să ne opunem cu armele oricui va voi să ne-o
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
stabilit: din ’46 suntem brașoveni. Poate că vă mai amintiți cazuri din lagăr ieșite din comun. Ce v-a frapat, momente pe care nu le puteți uita? — Primul moment e boala, tifosul pe care l-am avut. Eu deja visam, aiuream, temperatură mare, fără medicamente... Asta nu pot să uit și cred că n-am să uit niciodată momentul când am intrat prima dată În casă la ucraineanca aia care mi-a dat cana cu lapte și bucata de pâine. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fără intervenția unei conștiințe? Până acum am considerat lumina drept dulcea undă venită din soare să ne încălzească chipurile și să germineze pământul. Și deodată aflăm... Ți se pare enorm ceea ce îți spun?" Ciceo nu vroia să arate că e aiurit de ceea ce auzea. Părea gânditor. "Chiar s-a demonstrat chestia asta?" zise el cu acea bănuială a omului obișnuit că multe drăcovenii se pot spune, dar nici una nu rezistă gândirii practice și obișnuite care, ca să înțeleagă ceva, pornește totdeauna de la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adresă el nevesti-sii care tocmai ne aducea un platou cu sandvișuri, ce zice Petrini, că sandvișurile astea la care ne uităm noi acum și o să le mâncăm știu și ele de noi..." Izbucnirăm toți trei în râs. Ciceo chiar se aiurise, multă vreme după aceea, deși schimbasem subiectul, o lumină de stupoare îi stăruia în priviri și vedeam clar că dacă ași fi continuat pe aceeași temă l-ar fi apucat neliniștea... Curioasă însă, doamna Pop, care își cunoștea bine bărbatul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să mă autodepășesc. În orice caz, când cineva ca Clem mă îndemna și mă lăuda, nu ascultam cu prea mare atenție. Aveam eu propriul meu sistem de îndemnuri. Nu era infailibil, însă permitea greșeli suportabile. Clem nu încerca să mă aiurească atunci când aborda subiectul ăsta așa de important, deși scopul lui principal nu era să-mi vorbească atunci când mă vizita. Nu era acolo să mă îmboldească de la spate sau să îmi dea vești despre Jimmy Klein, care era deja căsătorit, făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Mântuitorului Hristos, la coborârea de pe cruce. Cupa Sângelui Mielului Nevinovat, care ocrotește și sfințește lumea, zice Poetul, într-un acces vădit de inspirație. Prea-Slăvitul și Prea-Sfântul Graal! Fiți fericiți că trăiți, domnii mei, ca să-l vedeți! Hai, Șefu'...! Acu' ne aiuresc ăștia, pesemne, cu parabole și cu chestii de Indiana Jones! Ne cred înapoiați, nesimțiții dracului, recidivează zelos Mânecuță. Nu, nu, nu... Deloc! Nici pe departe! Pace și plecăciune vouă, bărbați tari și buni! Dănuț își ridică împietrit privirea, întâlnind ochii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
În jos. De spaimă nu putea nici să urle. Când Îi dăduseră pantalonii jos, Începuse să se zbată și să clatine mușuroiul de haidamaci din spinare. Îi puseseră un prosop pe buci și unul dintre ei mușcase cu sălbăticie. Zăcuse, aiurise din pricina fierbințelii, locul mușcăturii se umflase și scotea puroi de sub piele. De la infirmerie Îl trimiseseră la un spital unde Îi tăiaseră rana, o curățaseră și o cususeră. „Ce dracu’ caut eu la primărie?” se pomeni Întrebându-se, ca să-și alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Othelo la operă, care ar putea muri în realitate. Câteva lacrimi, o batistă cu vomă și niște pantaloni plini cu rahat. EL: Se construiește o ipoteză, ca să se poată susține totul și să fii auzit de un anume lucru. Ești aiurit de un ceva ce placi și săvârșești singur cea mai mare fărădelege, pentru că tu însuți trebuie să fii absența a ceea ce placi. Acum aproape ca s-a terminat, un final previzibil al piesei cu bucăți de vorbire, și se tot
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
așa ai să-l lecuiești. CELE MAI VECHI AMINTIRI Una dintre cele mai vechi amintiri îmi șoptește prin negura vremii. Eram de 3-4 ani, când într-o iarnă am răcit foarte tare și am făcut temperatură atâît de mare încât aiuream. îi văd și acum pe mămica și pe tătica, lângă mine, la pat, seara, cu lampa aprinsă, înnebuniți că nu știau ce să mai facă pentru ca să-mi ia arsura, cum mă țineau de cap, cum mă mângâiau și mi cereau
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
cu odoare din aur, sonoritate de excepție, statui și sculpturi (în marmură) de inegalabilă valoare artistică. TURNUL OROLOGIULUI, MUZEUL și mai ales mai multe clădiri găzduind Opera de stat, sau teatre, operete, etc. Diverse monumente pe aproape fiecare stradă îl aiuresc pe cel care vede prima dată Praga veche. O bijuterie e și metroul, la peste 60 de metri adâncime, cu 3 linii principale, foarte folosit de praghezi care au un mare avantaj pentru deplasare: transportul integrat. Adică am plătit 26
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
însăși noțiunea zidului ca rivalitate demiurgică, "gândiri arhitectonici" ale omenirii: Colo se ridic trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele fantezia unui Scald" " Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatic se plâng regii în giganticul mormânt" (Memento mori) Înscrisă în simbolismul "movilei"1 piramida întruchipează o frână, o amânare, o "piedică" în calea timpului devorator. Fără a avea candoarea acelui autor arab din sec. al
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
repede peste aceste însemne chiar la personaje des comentate. Iată: călugărul ascet din Povestea magului... "aruncă peste lume" ochii lui suri, "ochiu-i țintea întunecos"; Orfeu sta lângă harfa lui zdrobită cu "ochiu-ntunecos" pe care și-1 întoarce "și-1 aruncă aiurind"; în proiectul teatral Petru Rareș Mira spune: "Privește-mă! Privește! Ochiu-mi îngrozitor / seamănă cu privirea îngerului omor". Aceste semne ale "ochilor tulburi", "ochii plini d'eres" crează o atmosferă grea, apăsătoare. Adus parcă din recuzita alchimiștilor, plumbul pare a exprima
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
angajat pentru costume, Beni s-a gândit că nu are destul de lucru și, cum Îi plăceau oglinzile, a adus de la Nunta lui Figaro (spectacolul nostru dinainte), planșeul de oglinzi care acolo servea drept patinoar pentru Cherubino et comp., ca să-l poată aiuri pe rotile pe contele Superman! Dar, văzând la Boston oglinda acoperind suprafața goală a scenei, cele trei surori au fost Întâi șocate, apoi Încântate. Mișcându-se și privindu-se În oglindă, li se părea că au un suport. Se mișcau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
din Pasajul Român; În după amiaza zilei de 14 august 1916, ziua mobilizării, cu un drac de bucovineancă frumoasă care dansa goală, abandonându-se, când și când, brațelor mele, sau cu capul plecat peste umărul meu, până ne-au trezit, aiuriți ca dintr-un coșmar cu lascivități, sunetul goarnelor și glasul ostă șesc al crainicilor citind mulțimii de pe stradă declarația noastră de război, primită cu un entuziasm de câteva ceasuri numai. și mi-au plecat În război cei doi frați ai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
înconjurat de familie, era la masă când sergentul îl anunță că Politimos a sosit. Primul ministru nu ordonă ca Politimos să fie in trodus, ci se sculă de la masă și se duse să-l primească în persoană. Bietul Politimos era aiurit. Cu sila, Brătianu îl luă de braț, îl împinse în sala de mâncare și ordonă să i se puie un tacâm la masă. Bineînțeles, totul era pregătit mai dinainte. După ce masa se sfârși, Politimos, încântat că fusese primit ca un
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
așa ai să-l lecuiești”. CELE MAI VECHI AMINTIRI Una dintre cele mai vechi amintiri îmi șoptește prin negura vremii. Eram de 3-4 ani, când într-o iarnă am răcit foarte tare și am făcut temperatură atâît de mare încât aiuream. Îi văd și acum pe mămica și pe tătica, lângă mine, la pat, seara, cu lampa aprinsă, înnebuniți că nu știau ce să mai facă pentru ca să-mi ia arsura, cum mă țineau de cap, cum mă mângâiau și-mi cereau
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
aproape 154... De altfel, în noianul intuițiilor poetice, totul prinde glas: uraganul, tunetul, valul, buciumul, cornul, izvorul, râul, clopotul, vântul, albinele, undele, Orfeu însuși: Vântul c-o suflare plânsă codrii negri îi pătrunde/ Și vrăjește lin din frunze, și vorbește aiurind 155. Toate culminează cu armoniile mozartiene din finalul poemului Dorința: Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri,/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri156. În ciuda a tot ceea ce se crede de obicei, poezia lui Eminescu este greu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
clopot urieșesc - moartea mărei, căderea cerului - bolțile se rupeau, jumalțul lor albastru se despica, și Dan se simți trăznit și afundat în nemărginire. Râuri de fulgere îl urmăreau, popoare de tunete bătrâne, vuirea nemărginirei ce tremura mișcată... O, gând nefericit! aiuri el. - Spasmotic ținea în mâna lui cartea lui Zoroastru, instinctiv rupse mărgeaua pământului de la gâtul Mariei. Ea cădea din brațele lui... {EminescuOpVII 108} ca o salcie neguroasă ce-și întindea crengile spre el și striga căzînd: "Dane! ce m-ai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
brațele și el îi spuse: "Vorbește-mi!" Ea vorbi neobosit, transformând în cuvinte trăirile pentru el, descriindu-i trăsăturile așa cum le vedea sufletul ei. El o asculta în extaz, în vreme ce Luana îi săruta fruntea inteligentă, părul frumos, ochii albaștri. Amețit, aiurit de cuvinte pe care nimeni nu i le mai spusese vreodată, Ernest își lipi buzele de ale ei. Învățară sărutul împreună, într-o liniște deplină, în armonia pură a două suflete abia înmugurite care aveau să dea în floare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sirenele cu corp de păsări, atacându-i pe bărbații rătăciți pe mare. îmi place gravura, e atât de adevărat că sirenele au corp de păsări și nu de pești: dorințele sunt aeriene, zburând cu subtilitate de la un lucru la altul, aiurind cu iluziile aerului la care omul e puțin adaptat. Omul, ca în Psalmii lui David, un vierme care se poate răsuci în apă și chiar în foc, dar căruia îi e refuzată sfera aerului, asta înainte de a se metamorfoza în
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
de dânsul, care stă aici, la fereastră - la fereastră? dar el e la ușă! - la ușă? - stai, ce-i cu mine? cine-s eu? unde sunt? - ascultă! răsună iar glasul dinlăuntrul lui, îți dai seama ce faci, te-ai rătăcit, aiurești! unde-i locul tău? - locul meu - aici, lângă ușă?" (p. 436). Am dat un eșantion edificator din acest discurs narativ al incertitudinii, al căutării permanente într-o stare de neputință organică și semitrezie psihologică. Tot romanul e o îndelungă și
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
rebel Își întoarce umbrele din ape, Își adună sori din dimineți, Vreri ursite, pentru șapte vieți, Și eternitatea mai aproape... Nu roși zănatecului gând, Iartă-l și împacă-te cu dânsul, Bucuria doar, să-ți nască plânsul Spasmului de noapte aiurind... Morții sunt cu toți la fel, vezi bine, Lasă-i lumii lor fără suspin, Când spre tine-nfometat eu vin Și-mi hrănește gândul și pe mine...
MOR?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83835_a_85160]