433 matches
-
lui Macbeth, spectacolul său de clasă la regie. O coroană în tablă, cu dinți parcă decupați în carton, o coroană de teatru și totodată un semn regal. De această coroană, ani de zile nu m-am despărțit. Rică, ironic și aiurit, va povesti mai târziu: „Biță mă invitase la o aniversare de-a lui și nu știam ce să-i dau. Am ales coroana!” Această mărturisire, în ochii mei, nu o devalorizează, ci dimpotrivă: cadoul aleatoriu se va încărca de sensul
Coroana de tinerețe și moarte by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2676_a_4001]
-
de provocarea pe care mi-o oferă. Hârca este un personaj viu, fascinant prin complexitatea lui. Este mai mult decât o escroaca. Ea știe să trăiască clipă, si asta o salvează”, spune actrița Dana Rotaru. Vladimir Drăghia este Chiosa, aghiotantul aiurit, stângacea mâna dreaptă a Hârcâi. Actor, producător și sportiv de performanță, Vladimir a jucat în seriale TV precum „Narcisa Sălbatică“, „Detectiv - X“, „Vocea Inimii“ și „Mondenii.“ În prezent, el este concurent în emisiunea „Sunt celebru, scoate-ma de aici”, difuzată
PREMIERA la Teatrul Elisabeta: Harca se intoarce [Corola-blog/BlogPost/92591_a_93883]
-
a zidit sufletul în interior, Nearătând vreodat emoție în exterior. Dar toată treaba cea mare e la băiat, Căci odată ce de la școala asta - plecat, Fară-o scrisoare de recomandare, S-ar putea ca tragedia să-i fie mare... Malin rămase aiurit cu fața crispată, Mai că mulți fiori i-au venit deodată, Pe spate l-au furnicat mulți kilovolți "Eu ce-aș mai zice că să și dezvolți?" Zise Alin în încheiere. Culcându-se ei așa în suflet terifiați, Malin -"ce-
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
Un punct extraordinar pentru Delia, așadar acesta a fost începutul. Mărturisirea ta are valoare deosebită, dacă ar fi rămas aici problema „Trandafirii”, nici nu ar fi existat un dosar cu acest nume. Dar s-a mers mai departe. Anton privea aiurit la Ștefan. — Nu înțeleg , ce va să fie asta? Sună telefonul lui Ștefan: — Bună Delia, dragă! Ce faci? Cum ești? Dorești să-mi spui ceva deosebit? Să vin la tine la spital? La tine acasă? Delia îi telefonă lui Ștefan
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383743_a_385072]
-
de ei înșiși când făceau câte o afacere în folosul propriu, dar pe banii statului sau dădeau pe "sub mână" câte un obiect care nu se găsea de obicei la "liber", contra unei anumite “atenții”. A doua zi, Simona începu aiurită să cuprindă cu privirea șifonierul din lemn de mahon din camera sa, întrebându-se care ar fi cea mai potrivită costumație pentru aventura ce tocmai o aștepta. Se ridică din pat cu mișcări domoale de felină la pândă și postându
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
al unui limbaj specific, dar și de cel comportamental (de exemplu o simplă rotire cu subînțeles a ochilor, care parcă spune, fără nici o putere de tagadă, ,,lasă că știm noi tot’’ - Florin Dumitru - consilierul Karpov), dar și interpretarea magistrală, parcă ,,aiurită, bâlbâită, bâjbâită printr-un întuneric voit indus și cu aceeași mimică a unor ochi gata, gata să-i iasă din orbite de uimire, stupoare și surpriză a lui Petrișor Stan (Robert Pigeon), este și scena întâlnirii dintre ei doi. Din
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
Ediția nr. 1694 din 21 august 2015 Toate Articolele Autorului De ziua ta... îți doresc, Să te păstrezi ca apa lacului cea lină, Să îngenunchezi greul dacă are să vină, Zâmbetul ochilor să-l menții nestingherită, De vreo meteahnă a zodiacului aiurită... Să fi frumoasă-n continuare ca un buchet, Iubirea să-ți curgă din izvorul lui ‘berechet, Cu deschideri de lagune în bucuriile din pârg, În bunele predispozițiilor ce de la sine curg. Să nu poți construi castele pe mal de mare
PENTRU CE EȘTI...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378251_a_379580]
-
aiurelile astea, ale tale! Bați câmpii în timp ce tu stai cu ochii închiși, în casa! Ți-am zis; mai bine-mi dai două plame, pac-pac, și gata; decât să ascult aiurelile tale...Mai le și publici, ca să afle toată lumea cât de aiurit ești. - Nu, dar ce zici, are logică!? Să zicem că avem o încăpere unde sunt foarte mulți oameni. Încăperea asta are doar două uși; una spre libertate și una spre un gol infinit. Nimeni nu știe cum sunt ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
aiurelile astea, ale tale! Bați câmpii în timp ce tu stai cu ochii închiși, în casa! Ți-am zis; mai bine-mi dai două plame, pac-pac, și gata; decât să ascult aiurelile tale...Mai le și publici, ca să afle toată lumea cât de aiurit ești.- Nu, dar ce zici, are logică!? Să zicem că avem o încăpere unde sunt foarte mulți oameni. Încăperea asta are doar două uși; una spre libertate și una spre un gol infinit. Nimeni nu știe cum sunt ... III. PRIMARUL
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
schimb direcția lingvistică, regizorală... Am zis: - Zicea că erați geniale,... dar... nu știu cum...a scăpat cuvântul acela,... în sensul că, uneori, veniți așa, cu o trăznaie, că se miră mult cum de v-a trecut prin cap... - Cum adică, făcu Lelia, aiurită. - Nu tâmpenie,... o trăznaie! - Așa, așa! Ai nimerit-o! - Exact. - Deci... Șecspir, - cum îi spuneți voi, - v-a făcut de fapt un compliment, - numai că l-a luat gura pe dinainte... - Uite, - sări ea, - de pildă eu, pe scenă, n-
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8448_a_9773]
-
asta pe mâine! când vine femeia. Ana: - Șterge-mă! Acu’... du-le în baie!... Femeia și-a luat concediu. Două săptămâni... (Rareș cade peste lighean.) Vezi dacă nu caști ochii?... Ai umplut de apă!... Îmi putrezește covoru’. Rareș: - (Se ridică, aiurit.) Cum adică și-a luat concediu?!... Ana: - Ca toată lumea... Orice om are drept la odihnă... Rareș: V-ați bătut joc de mine! Amândouă. (Merge în baie și revine.) E absolut... imoral! ce-ați făcut. Imoral! Ana: - Deschide ochii și acoperă-
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
a urlet mut? În ce fantomă am tras? - Hai să vedem ce dracu' am făcut! mormăie Mihai înciudat, desprinzându-și lanterna agățată la brâu. O aprinde și ne apropiem de pâlcul de cătină. La naiba! Nici un lup! - Uite ce formă aiurită poate avea păducelul ăsta! Ce drăcie! Lup, nu alta! Ce mai vânători!...Iată-ne iar de batjocora Unchiului! Dar unde a rămas? Ne întoarcem toți deodată, înfiorați de noaptea aceasta de-a dreptul ciudată. Unchiul nu se vede, nu se
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
voi. Așa le vine ideea să picteze femei goale. GETA (cu reproș, făcîndu-i semn să nu vorbească despre asta în prezența băiatului): Mamă! Zău... Fiul se așează indiferent pe canapea, ele încep să caute, scoțînd la iveală și alte schițe aiurite făcute de tată. Intră SONIA plîngînd, nu salută, traversează camera și iese. GETA: Ce-i cu tine? BUNICA (gata să iasă după ea): Ce-ai pățit, dragă? EDUARD: Las-o în pace, bunico! Are și ea problemele ei. GETA: Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Un model și un reper. Cînd a luat Premiul Opera Omnia, decernat de juriul Fundației Anonimul, a luminat, la propriu, locul de la Prometeus. Prezența lui, limba română perfectă, discursul remarcabil au tulburat asistența. Spiritul lui Paul Bortnovschi, aerul său ușor aiurit, desprins cumva de proximități, ne amuțise. Întru admirație. L-am văzut ultima oară acum un an, în foaierul Teatrului Național din București, la brațul Pușei, invitat de mine cu cerul și cu pămîntul la vernisajul expoziției de scenografie a lui
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
Stai, n-am zis bine, nu că n-are nici o legătură, dar viața noastră adevărată e undeva departe, ca un zmeu care zboară cine știe pe unde, în vreme ce pe pământ noi ținem doar un capăt de funie și ne holbăm aiuriți..." (p. 72) Pretextul epic al narațiunii este căutarea unei presupuse săbii a lui Mihai Viteazul care urma să fie donată șefului Delegației Marilor State la București, pentru a fi expusă la Centrul multicultural din Lyon. Nimeni nu este în stare
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
deși a urât-o toată viața: o savurează aproape zilnic. Vă spun așa, că suntem prieteni, deși nu-i frumos să bârfești, dar am impresia că Fatima a început să devină dependentă de lichior. — Potasiu ziceți? se miră Lionel, complet aiurit de povestea portăresei. Am reținut. Să vedem cum fac rost. La revedere, madame Agnès. Mulțumesc pentru pont. — Pentru puțin. La revedere, domnule Lionel și, vă rog, nici o vorbă despre năravul Fatimei: e o femeie respectabilă. Sau, mă rog, a fost
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a face o trăsnaie mai boacănă ca toate, să se ducă vestea. Așa că avem de menit în jurul carului, să-l încâlcim de cap, cum arătam. Aista-i omul nostru, pe el! Hai, prindeți-vă de scurmace și roata-mprejur! (Muzică aiurită, balet grotesc) Bun așa! Acuma, huștiuliuc în baltă, că acuși se luminează de ziuă. (Dispar după o buturugă de lângă iaz. Crește ușor lumina.) DĂNILĂ (se scoală în capul oaselor): Iaca na! S-a făcut dimineață. Bun somn am tras! După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am fost un om rațional și cu capul pe umeri și am știut să aduc argumente pentru toate, însă, de când m-am îndrăgostit, parcă a dat dracu’ în mine, luându-mi mințile cu totul, zău așa! Mă simt tot timpul aiurit, împrăștiat, buimac și cu gândul numai într-o singură direcție; am devenit foarte supus; eram orgolios înainte, iar acum nu-mi explic unde mi-a dispărut orgoliul! Deja este limpede pentru mine: dragostea știe a te dociliza într-o asemenea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din asta. Există bărbați care se aruncă prea năvalnic înspre o femeie, crezând că, în așa fel, au și căzut în grațiile ei. Aceștia sunt bărbații care au atâta încredere de sine, încât, făcând mai multe imprudențe decât un copil aiurit, au parte de mai multe deziluzii în dragoste, decât pot ține ei socoteala. Dimpotrivă, există și bărbați care au așa de puțină încredere în ei înșiși, încât, când se găsesc în fața porților iubirii, ce s-au deferecat dinaintea lor, sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
este pentru tine, și asta întotdeauna! Am ajuns la limita răbdării, m-am săturat de voracitatea oamenilor pentru sufletele necăjiților! Câtă pervertire! Și când te gândești că mai vezi și mai auzi, pe ici, pe colo, și pe câte unul aiurit, caraghios și condus doar de utopii, care tot face el zarvă mare, răspândind idei nenumărate despre o lume mai bună! Numai prostii, nu se poate înfăptui deloc așa ceva, m-am convins bine de asta! Dacă teoria evoluționistă a lui Charles
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-mă de orice imagine. Cotloanele memoriei Îmi sunt Înfundate. Beznă. Memoria mă refuză Îngrozită. Mi-am regăsit trupul gol Întins În fața oglinzii, asemeni unui vierme fantastic. Piciorul drept stă Întins cuminte lângă celălalt. Glezna Îmi este julită. M-am ridicat aiurit. Soneria se aude iar. Pe noptieră am găsit o revistă veche. Răsfoiesc la Întâmplare. Un braț acoperit cu o mănușă neagră, de nailon. Chenare cu brățări și inele de tot felul. Buze pline, arcuite, rujate ispititor. Pe cealaltă pagină e
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ale Inei nu avu încotro și-i aduse copilul. Mama își privi o clipă băiatul, îl lipi strâns de trupul ei și, după ce îl sărută îl privi insistentă, sesizând că e cam brunețel și nu prea îi semăna. Ce gânduri aiurite poate să-mi umble prin minte își spuse ea, e fiul meu, oricum ar fi! În timp ce își privea copilul, căutând parcă o confirmare din partea Olgăi, aceasta avea privirea undeva în salon. Olga nu putea suporta acum, mai mult ca niciodată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
conchide Săvuleasca, revenind la subiectul de la care se dezvoltaseră mai apoi panseurile pe seama Milenei. "Cam ciudat. O fi el zăbăuc, da' funcționa tot timpu' într-un program al lui." " Da. Asta mă pune și pe mine pe gânduri. Era el aiurit, dar nu sărea calul niciodată. Mai avea momente când trebuia să tragi de el, dar era îndeajuns un imbold și se urnea. Totuși, era un băiat bun. Da' o asemenea chestie te face să-ți închipui orice..." Măi să fie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Numai că mesajul ăsta ar veni din partea realistului, eficientului, capabilului, consecventului (și încă vreo șapte epitete de același fel) Adrian, nu din partea zăbăucului (că alte "calități" de aceeași teapă n-am chef să mai dau) Dan, frățiorul cel mic și aiurit. Ei și ce? Eu n-aș putea să am cumva resurse ascunse de genul celor care îl caracterizează pe frate-miu? Ba aș putea, dar nu știu cât de convingător ar suna o asemenea supoziție în fața lui taică-miu. Ca de obicei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o s-o vadă sigur. O să se gândească, după ce o citi-o, că am trecut pe la el, dar n-am vrut să-l deranjez, iar modalitatea mea de a acționa o s-o pună pe seama delicateții mele native ori a modului meu aiurit de a fi și de a deranja omul pentru toate prostiile din lume, dar pentru chestiunile importante nu. Tata, care mă cunoaște de atâta amar de timp, le va îmbina într-un mod fericit pe amândouă. Cât despre ceilalți contemporani
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]