103 matches
-
adresează, fiindcă acesta la ultimele cuvinte care nu-i conveneau lăsase o îmbrățișare mai largă. Pe Matei însă îl cunosc. Are un suflet cald, e un bărbat protector lângă care te simți întotdeauna bine, un sentimental, dar și un romantic aiurit, distrat. Matei, strânge-mă tare în brațe că mi-e frig, îi spune din nou, fiindcă el, ca s-o pedepsească pentru „romantic aiurit”, slăbise din nou îmbrățișarea. Pa Cecilia, pa Matei, bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze, mama natură să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
reconstituirea orologiului s-au dovedit inutile. Cei mai buni cunoscători din țară, ba și câțiva din străinătate, au spus același lucru: nu se poate! Și nici nu au crezut o iotă din istoria mafaldică a ceasului; au pus totul pe seama aiuriților de târgoveți. Nu mai pomeniseră așa ceva în meseria lor, plină de cea mai adâncă rigoare, și au stabilit, cu argumente profesionale, că nici nu va mai fi posibil. Orologiul nu putea fi decât opera unui maniac. Născocise, probabil, totul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
la modă: folosite intens, dar imprecis, greu de definit altfel decât printr-o atitudine subiectivă. Cuvîntul haloimăs are, în această atestare a unei folosiri aproximative și stîngaci explicate, un uz adjectival, vag depreciativ, care ar putea fi echivalat contextual prin "aiurit, nebun". Apariția într-un roman important nu i-a asigurat totuși cuvîntului intrarea în dicționarele generale; dacă cel al Academiei (DA/DLR) trecuse deja de litera H, golul de informație ar fi putut să fie umplut de Dicționarul limbii române
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
somație la o carieră înaltă... Nici un exercițiu de tipul beneficiului de inventar, al prudenței care calculează isteț, nu va da seamă de tăria cotidiană a miracolului. Și nu ne va despărți de trainica lui inerență, nici gafa poznașă a vreunui aiurit ca tenorul Leo Slezak, cu experiență la Opera din Viena și la Covent Garden, care, obișnuit să folosească aparatul de locomoție propriu ficțiunii din Lohengrin, se trezi odată lansînd pe scenă, ca pe un peron de gară, interogația enorm prozaică
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
și pe Pavel Șușară pentru un dicționar zonal de personalități culturale, un alt curriculum vitae, redactat în franțuzește, într-un scop greu de ghicit. Altele de același fel. Mai puțin contul IBAN. Virgil, membru de bază al clubului nostru, clubul aiuriților emeriți, îi cere lui T, alt exemplar de seamă, numărul de telefon al unui medic, ca să pună o vorbă bună pentru ea. T i-l dă, Virgil telefonează și insistă fără rezultat până ce doamna lui bagă de seamă și-i
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3378_a_4703]
-
de pierdut, de parcă El dăduse cu piciorul în minge. Și, în fond, dacă stau bine să mă gândesc, cam așa și era. Mama avea, aproape, dreptate. Nu El începuse cu exemplul acela stupid, cu pământul, cu poziția, și universul lui aiurit? De ce nu s-a gândit la altceva, la ceva mai omenesc, mai la ce se gândesc toți tații? Totuși trebuie să fac ceva să îl scap de furia Mamey, care vad că nu se mai oprește din ( turuit ) În fond
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
ei, Eremitul! Dacă nu cumva o va păți și el... Cu Filozoful sunt mai îngăduitori; chinuie, de ani de zile, nu se știe câți iepuri, îndopându-i cu carne, dar exemplul său nu molipsește pe nimeni. Căutătorul de aur, alt aiurit, le este chiar simpatic. Se numără printre puținii localnici ce părăsesc din când în când Stațiunea. Este liber să plece oricine, însă rar se avântă cineva mai departe de câteva zeci de kilometri, de-a lungul văii, la un descântător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
auzit, Din nou la drum, dar, au pornit S-aducă iarăși în pridvor Pe cea mai scumpă, sora lor! Au mers din zori și până-n seară Și nopțile și ziua iară, Când speriați au tresărit De-un vuiet nemaipomenit! Și aiuriți de vuietură Au vrut să fugă, dar stătură... Gândind că poate-aicea este Cum s-a-ntâmplat și în poveste!... Își luară inima în dinți Și se gândiră la părinți Că nu s-or vedea vreodată Decât : părinți, feciori și fată
TREI, DOAMNE, ȘI TOȚI... PATRU ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363371_a_364700]
-
vânt, de o iau de cingătoare, Tu ai grijă să nu cadă! Umbră-n juru-ne să faci!... Nimenea să nu ne vadă, că ne suntem foarte dragi. Când eram mai fericit, aud ușa scârțâind, un răcnit: „Iar mai cântă un aiurit?!...” zice-un bărbat răgușit. „Ia să văd cine-mi strică somnul ca să-i plătesc!...” Mă ascund pe loc, de frică, și din umbră îl privesc. Are-un retevei în mână... „plata mea” l-a pregătit. Vai, de m-atinge... cam
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
mirați, la atâta gol - atâta minte, Nu există generație care să nu aibă patru oameni drepți, Unii nu sunt nici drepți, nici strâmbi, drâmbe adică, Îngăduiți unui corp străin să ia locul Pământului, Personal fac parte din Salonul Aurit al Aiuriților, Cu cât violezi mai mute legi, cu atât ești mai liber, Nicio crimă nu se face dinadins, ci din ins în ins, Omorât fu cel ce vorbi de rău pe Puchinete, Mai bine mort, decât cort pentru golanii lumii? I-
PICIORUL MEU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347656_a_348985]
-
bine. E o fată de treabă, dacă vrei să știi. Ține un fel de evidență la firmă, la tata... - Ha, ha, ha! De unde dracu’ evidență? Nu e aia la care mă gândesc eu, aiurită ce ești. Aia era țigancă, băi! - Aiurit ești tu, prostule! s-a enervat Angelica, privindu-l urât, cu mâinile așezate pe șolduri, într-o atitudine amenințătoare. E țigancă, da! Și ce e cu asta? Are carte, știe contabilitate, ce ai tu cu ea, amărâtule? Doru, atent la
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
un cuplu menținut în mod artificios de dragul unei idei, nu mai există armonie și copilul va resimți această răceală, care îi va strica sufletul și Licurișca a rîs: Fir-ai tu să fii de ticălos, n-ai văzut nici un film, aiuritule, tu pur și simplu îți rememorezi greșelile și, ca într-un scenariu prost, schimbi replicile și soarta personajelor, încercînd să salvezi doar povestea, care e cumplit de amară! Da, și să-mi trag șuturi, am continuat eu și i-am
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
și dorinți arzătoare care relevă profunzimea sa interioară și prin care și-a clădit un stil inconfudabil, propriu care îi conferă unicitate: „Și știu că sunt poetul ce pare că-i căzut/ Din vremuri prăfuite, din vremuri de demult,/ Un aiurit ce cântă, cu viers cam desuet/ Iubirea pentru tine, în tainic alfabet.” (Azi vreau să-ți scriu, iubito) Poetul descoperă în iubire unicul rost pe acest pământ. În brațele iubirii totul are sens, de aceea îi închină o odă. Poem
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
mare fiind semnificativă: „vor întreba, sfidător și deloc retoric/ cei care fără regrete, abuziv și discreționar/ împart pâinea noastră cea de toate zilele/ (atât cât să nu mai rămână/ pentru a da și altora)/ «oare pentru ce se tot agită aiuriții ăștia/ ciudați, visători și fără bani»/ și vor răspunde ei, hărăziții/ creatorii de imagini, metafore/ emoții și speranțe/ uite-așa de-ai naibii, pentru a vă arăta vouă/ că muriți proști, îmbuibați/ cu mâinile în afara sicriului/ și fără să vi
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
la margine de tarla. Cică, p-alea să le lucrăm, să trăim din ele!..Și le-a tras taică-tău o înjurătură...Eu, nu-mi mai aduc aminte unde am pus actul ăla. Parcă... --Unde este actul, mă? Vreau actul, aiuriților! Tâmpiților! De ce nu ați protestat, să fi reclamat, să vă fi dat tot pământul pe locul vechi. De ce... --De ce, de ce? Acu’ faci pe deșteptul și furiosul. Dar atunci nici nu ți-a păsat de noi. Aveai serviciu, aveai din
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
mai mult strigat, tocmai când Americanul se apropiase de ei și pe care nici nu-l observaseră din cauza dialogurilor întretăiate: -Voi știți care e culmea neatenției? lansă Papa întrebarea cu dublu cârlig, în timp ce își țuguia buzele și construia ocheade persiflante aiuriților din grup care nu reacționaseră la apariția colegului amfitrion. -Când îți bate inima, să-i spui Intră! îi luă pâinea de la gură Flower-Power, revenită de câteva clipe, privându-l de satisfacția deținerii depline a monopolului asupra sectorului bancuri. Imixtiunea colegei
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
ușor ar fi fost mai mult decât perfect pentru a ridica niște schelete pe care apoi să prindă contur locuințe mult mai confortabile. Și apoi, panouri solare ridicate deasupra nivelului pădurii pe schelete asemănătoare, erau mai mult decât necesare. Ce aiurit! Habar n-avea de necesitățile acelei specii. Putea doar să facă presupuneri prin analogie. - Ar fi ceva de lucru pe aici!Poate și un baraj monitorizat, acolo unde cascada își liniștește căderea, niște panouri de protecție eoliană în dreptul coastei descoperite
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
unui târg de provincie scos din tiparele și ritmurile lui tradiționale de un intempestiv proces de industrializare, căutând să-i restituie nu atât biografia, cât mai ales memoria. Închiși în maniile, obsesiile și habitudinile lor, dumbrăvițenii preferă „postura comodă de aiurit”, făcându-se că nu observă, chiar și atunci când îi resimt urmările, că au intrat în mecanismele unei istorii care sfârșește inevitabil prin a-i aplatiza. Punând accentul pe atmosferă, romancierul creionează o lume în derivă, care mai are, măcar în
COTUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286454_a_287783]
-
cuibărește imediat la umărul lui Tarquin, de parcă știe că acolo e locul lui. Îți plac unghiile mele, Tarkie? zic, dînd din degetele de la picioare. Tarquin e atît de dulce. CÎnd l-am văzut prima dată, era un ciudat și un aiurit și nu puteam să am nici măcar o conversație normală cu el - dar, În mod surprinzător, odată cu trecerea anilor, a devenit din ce În ce mai normal. Se uită la unghiile mele cu o privire total lipsită de expresie. — Minunat. Hai, prietene. Îl bate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
uriașă numai ca să o facă să dispară la „vărsare”. Armurile timpului, un astfel de inventar de contrarietăți ale sufletului poetic împiedicat în magma vieții prozaice, e continuat de o serie de prozopoeme confesive, cu titluri umoristic savante (Despre glorie, Despre aiuriți), în care se revine la accente retorice teribiliste, compensate însă de un umor complice cu un cititor-copil, căruia par să i se adreseze unele texte (Hoții au furat zăpada). Versul e vag înrudit cu naivitățile argheziene, însă nu are și
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
practică portretul ca atare. Considerăm că portretul face parte din discursul descriptiv și, în linii mari, se supune acelorași exigențe: luarea în posesie a locului (a chipului) și identificarea trăsăturii-cheie. Cu precădere în portret, contează prima impresie: dur, timid, ezitant, aiurit etc. Pentru a descrie o persoană, trebuie mai întâi să o înțelegem, să propunem o grilă de lectură (chiar și lipsa unei trăsături dominante poate fi o trăsătură-cheie). Oamenii se deconspiră prin detalii (machiaj, cercei, pieptănătură) sau prin haine (snob
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cu asta, lumea va fi la picioarele tale. ― Știu. Ben a dat din cap, încă nesigur ce să spună. Firește că era o ocazie minunată, dar oare asta voia el, să apară ca reporter pe showbiz? Un reporter amuzant, un aiurit superficial care intervievează celebrități? ― Pot să mă gândesc și să te sun înapoi? a întrebat Ben, neștiind că nimeni altcineva, nici măcar un prezentator debutant, nu s-a gândit vreodată că va primi o asemenea propunere de la Diana Macpherson. ― Bine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
țintirimul singur cu strâmbe cruci veghiază, O cucuvaie sură pe una se așează, Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca, Și străveziul demon prin aer când să treacă, Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână, Și prin ferestre sparte, prin uși țiuie vântul - Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvântul - Năuntrul ei pe stîlpi-i, păreți, iconostas, Abia conture triste și umbre au
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de la ușă, cu un fel de impertinentă dezinvoltură, "o chilă de zahar". Negustorul, rubicond și stacojiu de ani și de "comestibile", își pierdu cumpătul, începu să joace pe cele două picioare groase în dosul tejghelei ca un curcan apoplectic, repetând aiurit, cu glasul alterat: "Zahar...fetiță?... zahar?... zahar?" Adela se îneca, "murea" de râs, cu batista pe față. Eu cugetam că pretențiile omului de cincizeci de ani, exagerate față cu cei optsprezece, erau încă și mai exagerate față cu cei douăzeci și cinci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
domol cu mânica, de pe buze, sângele năvalnic. Și deodată avu o privire stranie, fixă spre boier. Acu ce să fac? zise el cu glas schimbat, jos, adânc. Acu eu zic așa: mă-nsor... Tăcu, privind stăruitor spre boier. Începu iar, aiurit: —Acu zic: Hai, măi nevastă, la câmp, la Cioara. Acolo muncim o vară-ntreagă și dormim sub căruță... cu cânele legat lângă noi... În casă era tăcere. Chihaia se așezase pe un scăunaș într-un colț. Boierul asculta încremenit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]