1,869 matches
-
Leikanger, Trollstigen, Hommelvik, Reine, Nordkapp), Finlanda, Polonia, Ungaria, Iași - România. Pe langă dorința de a călători este și dorința de a transmite un mesaj din partea Iașului unor personalități culturale reprezentative din fiecare oraș mare prin care Bogdan va trece, odată ajuns va avea întâlniri stabilite cu personalități reprezentative ale țărilor respective, precum Adam Michnik, Ovind Alexander Slatto, Janos Szasz și mulți alții, fiecare din ei primind câte o carte poștală. Darul simbolic reprezintă aproximativ 0 de cărți poștale ce ilustrează locuri
"Iasi Calator" traverseaza pe doua roti prin cultura si istoria a 13 tari [Corola-blog/BlogPost/94393_a_95685]
-
a cunoaște Bucureștiul cenaclurilor, ceea ce pentru provinciala de atunci însemna un progres uriaș din punctul meu de vedere, plictisită să trăiesc la Tomis precum Ovid și să fiu declarată o valoroasă mlădiță dobrogeană pe la tot soiul de concursuri interjudețene. Odată ajunsă aici, am început să tac în cenaclu timp de mulți ani, ca și cum scopul fusese atins și restul venea de la sine. Așa că am tăcut urcând scara până la ultimul etaj în fiecare săptămână, am tăcut mult și bine, dar cu fiecare comentariu
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
averi colosale. Complotul mediocrităților, perfect valorificat în orice democrație, va crea inimaginabile probleme acolo unde Năstase-Iliescu se așteaptă cel mai puțin: în rândul propriilor cadre. Țara e prea săracă pentru a-i satisface pe toți doritorii de înavuțire, iar cei ajunși, peste noapte, la milioane de dolari, nu dau nici un semn c-ar dori să-și deschidă pungile pentru amicii rămași la coada plutonului. Social-democrație — fie, dar nu pentru căței! „Solidaritate socială”? Câtă vreți, dar nu pe buzunarul nostru! Libertate a
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
literați ca și necunoscut. O ediție ce pare completă a creației acestei poete din Craiova, cu resignare intitulată Zilele una cu alta (Ed. Aius, Craiova, 2002), n-a avut darul a risipi indiferența din jurul unei autoare nu de toate zilele, ajunsă acum pe o treaptă a bilanțului. Ne luăm sarcina, în prezenta cronică, o sarcină, mărturisim, impregnată de nostalgie, a comenta menționatul volum, cuprinzînd și textele de odinioară, din paginile Stelei, ce ne stîrneau o neveninoasă, emulativă invidie... Un prim aspect
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
din „teren”. Oricâte procese ale comunismului am dori să inițiem, e limpede că ele se vor lovi de rezistența bine organizată a profitorilor de azi ai acelui regim. În general, e vorba de actori de mâna a doua (foști directori ajunși patroni ai întreprinderilor pe care le conduceau, funcționari de oarecare suprafață care-au știut să pună mâna pe contractele viabile ale fabricilor, mici sau mari rotițe din mecanismul corupției de stat, etc. etc.), dar și câțiva pești mai de soi
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
mea că voi intra, ca membru în C.C., ca director al "României literare", ca membru în Biroul Uniunii Scriitorilor, deci ca Ťștabť cu vilă la șosea, trei mașini la scară, în acel con de critică tămîitoare și penibilă. O critică ajunsă, de la Sadoveanu la Preda, în forme absolut penibile". (p. 13). Una dintre surprizele foarte plăcute ale acestei cărți o constituie, fără îndoială, interviul cu poetul Petre Stoica, unul dintre stîlpii boemei scriitoricești dinainte de decembrie 1989, retras după revoluție în micuța
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
Constantin Țoiu Au fost miniștrii, care, direct ori indirect, au amenințat cu moartea oameni ai scrisului. În felul lor, de bestii joviale, ajunse. Inși cu educație precară. Vagmiștrii ai puterii, instalată, cică, pe veci... Ei, nu-i așa! Și Dumnezeu, se știe, nu bate cu parul... Alți dregători, duioși, sentimentali, însă prefăcuți, nu te amenință cu dispariția fizică. Ei încearcă să te câștige
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
dus" (p. 217). Presupun că nu există nici o legătură între acei "simpli cetățeni", care "îl iubesc" pe autorul Libertății urii și sofisticații cumpărători ai cărții lui Andrei Pleșu care defilează pe stradă cu Despre îngeri sub braț, dar care, odată ajunși acasă "se cufundă în vizionarea show-ului ŤCiao Darwinť, a emisiunii lui A. Gheorghe sau a îngeresei Mihaela Tatu". Luările de poziție ale lui Cristian Tudor Popescu sînt uneori (de multe ori) corecte, alteori discutabile sau excentrice, dar de fiecare
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
adevăr, o performanță de virtuoz, dar romanul în sine este. A apărut în 1989 și aparține unuia dintre cei mai " dacă nu chiar "cel mai" " importanți scriitori contemporani din Israel. Făcînd parte din așa-zisa "Tînără generație" demolatoare de canoane, ajunsă azi la maturitate, asemenea foștilor "Tineri furioși" din Anglia. Amos Oz este un scriitor de anvergură universală, tradus în peste douăzeci de limbi, pînă și în japoneză sau finlandeză. în română au fost traduse cîteva dintre romanele sale: Soțul meu
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
simțul ridicolului, puterea "democratică" nu ezită a se amesteca și ea în promovarea unor pseudovalori, asortîndu-se cu cele anterioare: "Aleșii noștri au veleități nu doar politice, ci și de critici literari, dramatic, plastici, de urbanism și arhitectură, muzicali, chiar coregrafici. Ajunși acolo unde sînt nu după merite proprii, ci la grămadă, pe o listă de partid, se cred musai competenți în zone subtile și superior calificate, în muzică, să zicem, chiar dacă sînt puțin fuduli de urechi". Apar consemnate cîteva performanțe: "Adrian
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
literare. în al doilea rînd, Gaudé este publicat de la debut - prima piesă de teatru i-a apărut în 1999 - de Editura Actes Sud, puțin prezentă pe birourile redacțiilor editoriale din România. Goncourt 2004 este primul premiu cîștigat de această editură, ajunsă totuși pînă acum de șase ori în finală. Trebuie spus că între critica literară de specialitate și aparițiile de pe piața de carte literară nu există o legătură evidentă. Ultimele interesează publicul larg exact prin ceea ce o lasă indiferentă pe prima
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
unor atacuri mârșave. Dar, așa cum s-a văzut, bombele teroriștilor nu pot fi oprite prin compromisuri. Ei au de îndeplinit o misiune și nu se vor opri până n-o vor duce la bun sfârșit: distrugerea civilizației occidentale. Elita americană, ajunsă ea însăși la o prosperitate materială fără precedent în istorie (când au mai fost clovnii milionari și când a mai fost condusă lumea de cântăreții la chitară?), e firesc să fie înclinată spre pacifism. Nu e o surpriză că starletele
De ce-aș fi votat George W by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12297_a_13622]
-
află pretutindeni: în serviciile secrete (unde ofițerii angajați după 1990 au chipul și asemănarea celor de dinainte: cursurile de la Băneasa au fost și sunt adevărate ședințe de îndoctrinare naționalistă), în armată, unde vechii și incompetenții ofițeri de pe vremea lui Ceaușescu, ajunși astăzi colonei și generali, știu că într-o armată competitivă, de nivel mondial, ei n-ar avea ce căuta - pentru că expertiza lor e legată de știulete, ciorchinele de strugure, mustățile sfeclei și bulbii de cartofi -, în instituțiile publice, deversând de
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
cea mai lungă și mai otrăvită campanie împotriva postului de radio care-l înfuria pe dictator a fost aceea a lui Artur Silvestri din "Luceafărul" condus de Nicolae-Dan Fruntelată și Mihai Ungheanu - alți doi oameni de încredere ai Partidului unic ajunși, firește, și ei politicieni cu funcții după 1989. Sub genericul Pseudocultura pe unde scurte, colaboratorul securiștilor (care îi puneau la dispoziție înregistrările emisiunilor) a publicat pe parcursul anului 1983 aproape săptămînal texte în care "înfiera", cu limbaj din Cursul scurt de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11447_a_12772]
-
din toată lume. ... dar ce instrumente se cade să folosești pentru a răscoli lumea, fără să-i strivești pe cei care nu gîndesc la fel? Este interesantă și radiografia scoasă la vedere acum, după decenii, a mult comentatului '68 occidental. Ajunsă la școala ocupată de elevi, Zaira mai că s-ar fi lăsat contaminată de entuziasmul debordant al adolescenților, deși orarul impus de ei prevedea doar lecții gen Gherila urbană, Eros și libertate, Lupta armată și războiul proletar. Dar înțelegea îngrijorarea
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
o altă turație, prin aceleași bătălii, prin delimitări, prin închideri și deschideri succesive de nuanță. Cu precizarea, strecurată printre rînduri, îmbucurătoare, de n-ar fi atinsă de-o anume "orbire" (pesemne, voluntară...), că, trecute "înfruntările" cu mai vîrstnicii și mai ajunșii (cultural vorbind...) confrați, s-a dus și greul. Viitorul nu le mai promite optzeciștilor vreo concurență sau vreo contestare: "Așa-numita Ťgenerație '90ť, inventată polemic de critici concurenți încă dinainte de Decembrie 1989, nu este decît aripa mai tînără a generației
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
vocativele mele epistolare. Caro Prof. Constantin, dacă veți dori să mă adresez Dvstră cu un simplu : "Caro Constantin", va trebui să încetați a-mi scrie cu umflatul "Caro Maestro Betocchi". Mi-a făcut multă plăcere scrisoarea Dvstră din 27 mai, ajunsă aici pe 7 iunie, cu excelentele vești pe care mi le dați. Înțeleg că lucrați și sunt convins că va fi cu profit pentru poezie și litere. Eu trebuie să aprofundez încă lectura textului Dvstră pe care sper cu adevărat
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
se acoperă de ridicol. Ei bine, nu: inșii ce semnează uniform cu titlul de "dr." aleg calea recursului administrativ, adresându-se direct lui Traian Băsescu, pe care-l somează să mă demită din vicepreședinția Institutului Cultural Român. Mentalitatea de ciocoi ajunși, care de la înălțimea supraputerii politice și militare (la edificarea căreia n-au nici un merit, de altfel!) privesc cu scârbă absolută spre instituțiile românești, nu e nouă. Noi sunt doar măștile. A-l reduce pe președintele României la măruntul rol de
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
în familie și în anii de școală, modul lor de a privi și interpreta lumea ajung să fie contrazise de o realitate culturală nouă ale cărei mecanisme se dezvăluie lent, din detalii aparent lipsite de importanță. Principala problemă a europenilor ajunși în Statele Unite este una de comunicare, de adaptare culturală și comportamentală. Cel puțin în proza lui Dumitru Radu Popa, ei reușesc pînă la urmă să înțeleagă și să se adapteze la rigorile vieții culturale, dar au probleme reale în a
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
exemplar vegetal și a întregului ansamblu. Câteva decenii la rând se zbate pentru a-și impune regulile. În ciuda nesfârșitelor extinderi, minuțioaselor reveniri, izbutește: subjugă un întins peisaj, care devine armonios, subtil; pe întreg domeniul său natura se desprinde de sălbăticie. Ajuns sexagenar transformă și blazonul familiei, introducând pe scut un labirint arboricol flancat de îngeri, în patima cărora căzuse. Motivul vegetal și auriții îngeri îl seduc o dată în plus pe Mateiu, acestea fiind și culorile lui heraldice, vert et jaune. Contele
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
va putea intra în NATO sau în Europa cu un simbol național ca Petőfi Sándor, denigratorul de popoare străine. Pe când în România ni se atrăgea atenția în chip foarte serios, încă din anii ’90 ai secolului trecut, de către intelectuali subțiri - ajunși apoi, unii dintre ei, înalți demnitari de stat - că Eminescu este complet revolut, învechit, desuet, că era bun de pus între paranteze (în „debara”) și că, în niciun caz, România nu putea visa la NATO și la UE pe buze
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
trecerii unei garnituri, a fost provocată de o „mașină infernală” de construcție artizanală ce fusese plasată în dreptul uneia dintre joantele liniei. Din fericire și de această dată explozia s-a soldat numai cu avarierea ușoară a locomotivei ce remorca garnitura, ajunsă ulterior la destinație fără alte incidente, însă cu o întârziere de aproape 3 ore. În ciuda amplelor anchete demarate de „Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale”, organizatorii celor două atacuri nu au putut fi descoperiți, o posibilă indicație privind identitatea lor fiind
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94053_a_95345]
-
pași de dans! Însă adevăratele legături "sexuale" le aveam cu Profira, servitoarea. Ea mă lăsa s-o "aud". Un adevărat ritual! Cînd se făcea noapte coboram împreună scările (stam într-o haltă, la etaj) pe întuneric. Ne țineam de mînă. Ajunși jos, ea ieșea afară, închidea ușa și se pișa în praful de lîngă zid. Pentru mine era ca o rugăciune! Ceva sfînt și necunoscut! Cu urechea lipită de ușă, ascultam, ascultam la nesfîrșit. Apoi ea deschidea, mă lua iar de
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
aceste călătorii: întîlnirile neașteptate, cutremurătoare (mai întîlneam îngeri la vremea aceea!... nepedepsit de dînșii...), florile cărnoase, cu tije unduite, agățătoare... prăfuite sau incredibil de fragede, de pline de miez, îmbrățișînd cîte un burlan ruginit... pata de păcură căzută pe trotuar, ajunsă acolo într-o dezolare stranie, într-o înstrăinare dificil de suportat, persecutată de oamenii din jur... bucățile de tablă zdrăngănind ritmic pe cimentul grădinilor pustii, perfect rotunde, lipsite de plante...imaginile halucinante, strălucind și dispărînd rapid pe geamurile scăpate de sub
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Iată-mă ajuns, tîrîș-grăbiș, mai cu haz, mai cu necaz, la a cincizecea scrisoare către dumneavoastră, (seria numerotată!), moment de bilanț, clipă de dovleac cîntărit gospodărește-n palme, secundă cu iz de mărar și-amintire. Totodată, dacă ținem seama că mai trebuie 950
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]