52 matches
-
babilonieni și asirieni, așezați În sud, respectiv În nordul Mesopotamiei, mileniile II și I Î.Hr. Trebuie Însă remarcat că Încă În cazul primului registru epigrafic mesopotamian nu se găsesc suficiente explicații pentru singurele două etnii, cea sumeriană și cea akkadiană. De fapt, onomastica, toponimia și alte câteva elemente lingvistice se dovedesc a fi străine acestora și postulează existența uneia sau a mai multor etnii aloglote. Astfel, cu câteva decenii În urmă, s-au propus nume convenabile pentru vechile populații mesopotamiene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
moară! Tulburat de această profundă criză existențială, Ghilgameșxe "Ghilgameș" Își amintește că a existat un om care a scăpat de moarte: eroul potopului, corespondent al biblicului Noexe "Noe", care, În tradiția sumeriană, poartă numele de Ziusudraxe "Ziusudra", iar În cea akkadiană Utnapistim (la fel ca În poemul nostru) sau Atrahsșs (În poemul omonim)1. Eroul potopului este nemuritor și se află pe o insulă Îndepărtată și misterioasă, ferit moarte. Este vorba despre o excepție mitologică singuralră care, prin Însăși existența ei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
le lăsase la intrare. Dar Învierea din morți este pentru mesopotamieni o absurditate mitologică. Este de neconceput ca cineva care a intrat În infern să mai poată ieși: tocmai din acest motiv infernul este numit În sumeriană kur-nu-gi4-a și În akkadiană qaqqar/erÌet l³ târi, „ținutul fără Întoarcere”. Așadar, cum este posibil să afirmăm că Inanna/Iștarxe "Iștar" a Înviat după moarte și a reușit să scape din infern? Spre deosebire de alte vremuri, avem astăzi posibilitatea, datorită faptului că dispunem de unele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
răspuns adecvat la două probleme care se dovedesc a fi foarte legate una de alta. Răspunsul este următorul: zeița nu a putut părăsi infernul fără să plătească, ci a lăsat un Înlocuitor: este vorba despre eroul divin Dumuzixe "Dumuzi" (În akkadiană Tammuzxe "Tammuz", apropiat de Adonisxe "Adonis"), cunoscut din diferite izvoare ca iubit și soț al zeiței Inanna/Iștarxe "Iștar", prezentat uneori și ca rege În Uruk. Inanna/Iștarxe "Iștar" este deci Înlocuită de Dumuzixe "Dumuzi"/Tammuzxe "Tammuz". Dar și dispariția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt tipice corespondențele Între marile divinități sumeriene și semite, cum este cazul zeului soarelui Utuxe "Utu"/Șamaș, zeului lunii Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin", zeului străfundurilor apelor dulci Enlilxe "Enlil"/Ea etc. În etapele politico-culturale caracterizate de dominația semitică (akkadiană), mai ales În perioada babiloniană și asiriană, se observă că, pe textul legat de origini s-a dezvoltat tendința, cât se poate de legitimă și naturală, de a acorda credit zeităților propriu-zis semite. Cu toate acestea, fondul nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Kittuxe "Kittu" („Drept”) și Mșșaruxe "Mșșaru" („Dreptate”), ci, atunci când apar În imnul de laudă al zeului dreptății Șamaș, acestea sunt două atribute caracteristice aceluiași zeu. Totodată, există multe dubluri ale numelor divine, unul În formularea sumeriană, iar altul În cea akkadiană (Utuxe "Utu"/Șamaș, Inanna/Iștarxe "Iștar" etc). Complexul denumirilor din panteonul mesopotamian este rezultatul unei documentări milenare. Trebuie să ținem cont și de faptul că orice epocă, orice cetate și orice dinastie se raportează la un panteon foarte redus. Rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
subterane, apsû. a) Zeul cerului Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m) Fiind, divinitatea cea mai importantă, acest zeu se află În culmea a tot ceea ce este creat, culme care coincide cu cerul. Numele său (În sumeriană a n) a trecut În akkadiană aproape neschimbat, adăugându-i-se o singură vocală pentru cazul nominativ (-u) și eventual, o consoană (-m). Semnul cuneiform care indică termenul „cer” este identic cu cel care denumește „zeul” (d i n g i r, În sumeriană, și ilu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adăugându-i-se o singură vocală pentru cazul nominativ (-u) și eventual, o consoană (-m). Semnul cuneiform care indică termenul „cer” este identic cu cel care denumește „zeul” (d i n g i r, În sumeriană, și ilu(m) , În akkadiană). Divinitatea noastră Își asumă cele două concepte și numele său sugerează de la sine că acesta aparține cerului. Pe lângă rolul său de divinitate majoră, zeul cerului apare, așa cum se Întâmplă și În alte religii vechi, un zeu mai degrabă șters și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și principala zeiță feminină Inanna/Iștarxe "Iștar". Anxe "An"/Anu(m) avea ca principal centru de adorație cetatea sud-babiloniană Uruk (templul Eanna, „Casa/Templul lui An sau al cerului”). b) Zeul fenomenelor atmosferice Enlilxe "Enlil" Numele sumerian, același și În akkadiană, se scrie cu două semne en-líl și Înseamnă „Stăpân al atmosferei”, adică al fenomenelor atmosferice care interesează În mod direct omul, astfel Încât Enlilxe "Enlil" este corect considerat ca fiind cel care are putere asupra omului. Din acest motiv, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de Utuxe "Utu"/Șamaș, zeul soarelui; de Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin", zeul lunii și de Inanna/Iștarxe "Iștar", zeița stelei Venusxe "Venus". a) Zeul soarelui Utuxe "Utu"/Șamaș Utuxe "Utu" și Șamaș Înseamnă „soare” În sumeriană, respectiv În akkadiană. Al doilea termen este pansemitic. Vorbim despre Soarexe "Soare" ca despre prima divinitate a triadei astrale, urmând sistemul nostru curent, care este și cel mesopotamian. Trebuie totuși remarcat faptul că zeul soarelui este declarat de multe ori, dacă nu chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sumeriană căruia Îi corespunde În cea akkadiană Ș¶du. În mod obișnuit, acesta este considerat, În perioada babiloniană antică, dar și mai târziu, un spirit protector benefic, de natură masculină. 2) Lama din religia sumeriană căreia Îi corespunde În cea akkadiană Lamasu (a nu se confunda cu teribilul Lamaștuxe "Lamaștu" despre care se va vorbi mai jos, la categoria demonilor). Acest spirit are natură feminină. Trebuie menționat faptul că În perioada neoasiriană, adică În prima jumătate a mileniului I Î.Hr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cele care pot fi folosite În lumea mesopotamiană: acestea din urmă sunt acceptabile În baza principiului analogiei. În acest sens, se poate afirma că termenul (epitet) principal pentru „erou” este ur-sang, În sumeriană, și qur³du(m) sau qarr³du(m) În akkadiană. Astfel, pe baza acestor titluri putem identifica În poemele epice, În imnuri și alte texte, eroii fie că ei provin dintre oameni sau dintre zeii mesopotamieni. Printre oameni, Îi avem pe Enkiduxe "Enkidu", prietenul lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" (după cum am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Î.Hr.), s-a ajuns la divinizarea regelui Încă din timpul vieții, iar numele său Începe să fie precedat În scris, ca În cazul zeilor propriu-ziși, de determinativul divin (d i n g i r, În sumeriană, și ilum, În akkadiană). Primul rege divinizat a fost, În timpul dinastiei akkadiene, marele Nar³m-Sinxe "Sin" (2254-2218 Î.Hr.). Desigur, nu este vorba despre o divinizare În sensul că regele ar avea o natură divină identică cu aceea a zeilor propriu-ziși, fiind clar mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre Arbore și Trestie (giș și gi). 3) Prologul mitului sumerian Cearta dintre Iarnă și Vară (é-me-eș și en-te-en). 4) Textul magic akkadian Viermele durerii de dinți. 5) Invocația exorcistă akkadiană Râul creator. 6) Lucrarea creatoare a lui Ea, În akkadiană, reprezentată de două texte. 7) Rugăciunea pentru reconstituirea unui templu, În akkadiană. 8) Prologul Marelui tratat de astrologie, reprezentat de o versiune sumeriană și două akkadiene. 9) Prologul Cerții dintre două insecte ¿amanirru și ișqapiÌu, În akkadiană. 10) Mardukxe "Marduk
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre Iarnă și Vară (é-me-eș și en-te-en). 4) Textul magic akkadian Viermele durerii de dinți. 5) Invocația exorcistă akkadiană Râul creator. 6) Lucrarea creatoare a lui Ea, În akkadiană, reprezentată de două texte. 7) Rugăciunea pentru reconstituirea unui templu, În akkadiană. 8) Prologul Marelui tratat de astrologie, reprezentat de o versiune sumeriană și două akkadiene. 9) Prologul Cerții dintre două insecte ¿amanirru și ișqapiÌu, În akkadiană. 10) Mardukxe "Marduk", creatorul lumii (sau Cosmologia caldeeană), bilingvă. 11) En¿ma eliș, tab. V
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dinți. 5) Invocația exorcistă akkadiană Râul creator. 6) Lucrarea creatoare a lui Ea, În akkadiană, reprezentată de două texte. 7) Rugăciunea pentru reconstituirea unui templu, În akkadiană. 8) Prologul Marelui tratat de astrologie, reprezentat de o versiune sumeriană și două akkadiene. 9) Prologul Cerții dintre două insecte ¿amanirru și ișqapiÌu, În akkadiană. 10) Mardukxe "Marduk", creatorul lumii (sau Cosmologia caldeeană), bilingvă. 11) En¿ma eliș, tab. V, 1-76, În akkadiană. Se mai cunosc și alte fragmente de texte care ating tema
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Ea, În akkadiană, reprezentată de două texte. 7) Rugăciunea pentru reconstituirea unui templu, În akkadiană. 8) Prologul Marelui tratat de astrologie, reprezentat de o versiune sumeriană și două akkadiene. 9) Prologul Cerții dintre două insecte ¿amanirru și ișqapiÌu, În akkadiană. 10) Mardukxe "Marduk", creatorul lumii (sau Cosmologia caldeeană), bilingvă. 11) En¿ma eliș, tab. V, 1-76, În akkadiană. Se mai cunosc și alte fragmente de texte care ating tema cosmogoniei, cum ar fi diferite imnuri și rugăciuni. Merită să amintim
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Marelui tratat de astrologie, reprezentat de o versiune sumeriană și două akkadiene. 9) Prologul Cerții dintre două insecte ¿amanirru și ișqapiÌu, În akkadiană. 10) Mardukxe "Marduk", creatorul lumii (sau Cosmologia caldeeană), bilingvă. 11) En¿ma eliș, tab. V, 1-76, În akkadiană. Se mai cunosc și alte fragmente de texte care ating tema cosmogoniei, cum ar fi diferite imnuri și rugăciuni. Merită să amintim că, prin analogie cu ceea ce se spune În Biblie (Genza), la mesopotamieni lumea nu a fost creată „din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
templul Apsûxe "Apsû" din Eridu. Mai apoi, Însăși Inanna a reușit să intre În posesia acestor m e, și le-a transportat cu barca de la Eridu la Uruk, cetatea ei sacră. Această doctrină a m e corespunde Îndeaproape cu cea akkadiană a „Tablelor Destinelor”, despre care s-a vorbit În subcapitolul 3.6c. De fapt, doctrina aceasta trece dincolo de guvernarea divină a lumii, din moment ce Îi implică pe zei și Întreaga situație a regatelor lor, inclusiv a infernului (după cum demonstrează mitul Coborârea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
crearea omului avem la dispoziție numeroase texte mitologice sau Înrudite cu acestea. Cele mai importante sunt În număr de nouă, mesopotamiene sau de inspirație mesopotamiană: 1) Enkixe "Enki" și Nima½ (sumerian); 2) Lauda Sapei (sumerian); 3) Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" (akkadiană, vezi mai jos subcapitolul 5.2.b); 4) En¿ma eliș (akkadian, vezi mai jos subcapitolul 5.2d); 5) Crearea lui Enkiduxe "Enkidu", povestită pe tab. I, col. II, 29-41 din poemul akkadian al lui Ghilgameșxe "Ghilgameș"; 6) Lucrarea creatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
akkadian, vezi mai jos subcapitolul 5.2d); 5) Crearea lui Enkiduxe "Enkidu", povestită pe tab. I, col. II, 29-41 din poemul akkadian al lui Ghilgameșxe "Ghilgameș"; 6) Lucrarea creatoare a lui Ea (akkadian; vezi subcapitolul 5.1a); 7) Teodiceea babiloniană (akkadiană); 8) Mitul KAR-4 (bilingv); 9) Babyloniaka lui Berossos (text grec, de inspirație mesopotamiană, Întrucât se referă direct la En¿ma eliș). Dincolo de dubla perspectivă asupra modalității fundamentale În care a fost creat omul (ivire sau formare), este acceptat faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe care Înainte erau obligați să o realizeze singuri (cf. subcapitolul 3.2). Principalele izvoare referitoare la această temă sunt miturile sumeriene Enkixe "Enki" și Nima¿, Lugal-e (afirmație implicită), Lauda Sapei (sumerian) și Cearta dintre Oaie și Grâu (sumerian); miturile akkadiene sunt Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" și En¿ma eliș; textul, akkadian și acesta, Lucrarea creatoare a lui Ea; textul mitic bilingv KAR-4. Conform narațiunii din Atra¿asșsxe "Atrah~asșs", tab. I, 194-243, ideea de a crea omul pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
templului. Sumerienii Îl numeau en pe preotul care se afla În vârful ierarhiei personalului unui templu; akkadienii, babilonienii și asirienii au modificat termenul, acesta ajungând enu(m). Dubla funcție sacerdotală, sacră și administrativă, este numită În sumeriană sanga, iar În akkadiană șangû(m). Organizarea personalului sacru devine, odată cu trecerea timpului, din ce În ce mai perfectă și mai bogată. Diferitele categorii de preoți trebuiau să acopere diversele funcții ale templului. În perioada babiloniană antică se disting următoarele categorii: 1) cei dedicați propriu-zis cultului, Împărțiți În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
w)³șipu(m). b) Descântecele (incantații, exorcisme) Riturile magice presupuneau acțiuni descrise și prescrise cu exactitate. Existau Însă și formule de rugăciune, numite „descântece” sau „incantație” (În franceză, incantantion, În engleză, incantation, În germană Beschwörung); În sumeriană é n, În akkadiană șpitu(m). Aceste rugăciuni erau Întrerupte de descrierea acțiunii care trebuia Îndeplinită În cadrul ritualului. c) Amuletele Din cadrul magiei mesopotamiene face parte și folosirea amuletelor, de altfel destul de răspândite. Se cunosc multe tipuri de amulete. Acestea erau purtate de oameni sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la care erau supuse motivele mitice provenite din diferite culturi. Același fenomen caracterizează și cele două „cântece” de origine mesopotamiană, mitul lui Ghilgameșxe "Ghilgameș", din care s-au găsit la Boghazköy fragmente dintr-o variantă hitită, una hurrită și una akkadiană, precum și mitul babilonian al potopului, al cărui personaj principal este eroul Atram¿așiș; acest mit s-a păstrat Într-o redactare hitită și una akkadiană. Tot de origine extra-anatoliană mai sunt: un text mitologic legat de divinitatea Ba’l, Elkunirșaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]