162 matches
-
este aici aproape în întregime ignorată, lăsând‑o pe cea mitologică să se desfășoare nestingherit. Tandemul Cristos‑Anticrist prezent în aceste două scrieri se situează pe același plan cu tandemul Marduk‑Tiamat, de pildă, din poemul Enuma Eliș al tradiției akkadiene. Este vorba, de fapt, de două principii absolute a căror confruntare va avea consecințe capitale asupra vieții universului și a speciei umane, provocând palingeneza acestora, adică distrugerea totală, urmată de renașterea într‑o formă „complet nouă”. Părinții adoptă în schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Săptămâna”, „Viața românească” ș.a. Versurile din Ceasul umbrei trasează liniile generale pentru dezvoltările lirice următoare. Într-o structură tripartită, fiecare grupaj fiind circumscris, cel puțin teoretic, câte unui citat semnificativ (Imaginea răzbunătoare - sub semnul unui descântec akkadian, Dezlegarea de mare - sub cel al unui extras din opera lui Dimitrie Cantemir, Ceasul umbrei - cu un moto din Pascal), se valorifică trimiteri livrești variate, adecvate cu precădere asocierii dominante dintre eros, femeie și mare. Alături de aceasta, o sferă tematică
MOTOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
poate observa că, paradoxal, motivul tra-gerii la sorți, de unde îi vine numele, aproape că nu are relevanță. b) În orice caz, la nivelul actual al cercetărilor, e dificil de zis unde s-a născut această povestire. Fără îndoială, termenul este akkadian, dar această certitudine nu ne spune multe despre ori-ginea cărții întrucât era una dintre limbile france din regiune. Nici din numele care apar în carte nu putem deduce nimic (evreiescul mardĕkaj amintește de divinitatea națională babiloniană mardūk, ’estēr de zeița
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
special în regiunile din sudul Balcanilor care au cunoscut o elenizare mai profundă. Greaca a rezistat pentru că era o limbă scrisă care se baza pe o cultură solidă. Dacă în alte contexte istorice, limbi vechi de cultură au dispărut (sumeriana, akkadiana) sub presiunea exercitată de noii cuceritori, Roma nu a dus o astfel de politică de forță în raport cu Elada. Din contra, faptul că greaca era vorbită de la Eufrat până la Adriatica nu putea fi decât un avantaj pentru romani. Așa își puteau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sacralitate, pe care studiul nostru le are în vedere. În acest context, arta Orientului antic cuprinde totalitatea manifestărilor creatoare ale acelor popoare care au existat de-a lungul timpului pe teritoriul dintre Tigru și Eufrat, incluzând în această enumerare sumerienii, akkadienii, asirienii, caldeenii, hitiții ș.a., care au lăsat posterității propriul exemplu cultural. Dintre numeroasele populații care au marcat istoric și artistic această zonă, sumerienii sunt însă cei care au construit primele orașe și cei cărora li se datorează primele modele de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
pretindea c] a fost ales de zeul cerului, Anu, si de zeul vântului și al furtunii, Enlil... ...s] asigure dreptatea în acele locuri, s] r]spund] plângerilor, s] elimine ostilit]țile și insurecția armat], și s] aduc] pacea sumerienilor și akkadienilor... Imnurile regale sl]veau pacea. Concentrarea asupra legii familiei reflect] preocuparea pentru valorile familiei și stabilitate prin oferirea de indicații cu privire la drepturile asupra propriet]ții și la moștenire, la copiii n]scuti de soția sau soțiile legale, de sclave sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
XX-lea, utilizând mecanica teoretică, termodinamica, teoria radiației, mecanica cuantică, fizica nucleară. Cosmogonia - numită și mitul creației, reprezintă un set de credințe, într-o formă de legendă, cuprinzând apariția vieții pe Pământ, ca urmare al unui act creator (mitologia greacă , akkadiană , egipteană , chineză , panteistă). Are drept obiectiv tot cosmosul, însă de data aceasta se studiază nașterea corpurilor cerești (planetele, Soarele, cometele, asteroizii, stele) și primele cosmogonii lipsite de suportul analizei cantitative și necunoașterea era suplinită cu o bogată imaginație, uneori remarcânduse
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
552 "Producătorii și consumatorii au suferit consecințele fluctuațiilor aduse de moneda de metal. În Mesopotamia prețul articolului alimentar de bază, orzul, a urcat neîncetat în decursul epocii bronzului. Un gur în orz costa un siclu de argint pe vremea regatului Akkadian, doi sicli sub domnia lui Hammurabi, trei sicli și o treime sub Kasiți. Asemenea creștere de prețuri ne face să ne gândim la inflație". 553 Sursele de tip biblic care condamnă camăta și deci folosința dobânzii la împrumuturi sunt următoarele
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
drept "Marea Prostituată", avea numeroase temple cu preotese ale zeiței Isthar ce întrețineau cultul acesteia prin uniri sexuale și se numeau istharishtu. Preotesele care-i inițiau pe viitorii soți și pe concubine în arta amorului se numeau harimtu. În imperiile akkadian, babilonian și egiptean, zeița fertilității Qadesh era slujită de preotese cu practici sexuale multiple, qateshtu. Tot la egiptenii arabi, ghazye erau prostituate venerate; ele proveneau dintre tinerele educate în temple ce erau revendicate de demnitari ca soții. În templele indiene
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
i-au supus pe autohtoni, cărora nu li se cunoaște deocamdată componența etnică (din punct de vedere cultural ei aparțineau civilizației zisă de la Obeid, cf. § 13). Destul de curând, grupuri de nomazi venind din deșertul Siriei și vorbind o limbă semitică, akkadiana, au început să intre în teritoriile de la nord de Sumer, pătrunzând mereu, în valuri succesive, în orașele sumeriene. Către mijlocul mileniului al III-lea, sub un conducător devenit legendar, Sargon, akkadienii și-au impus supremația asupra cetăților sumeriene. Totuși, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
venind din deșertul Siriei și vorbind o limbă semitică, akkadiana, au început să intre în teritoriile de la nord de Sumer, pătrunzând mereu, în valuri succesive, în orașele sumeriene. Către mijlocul mileniului al III-lea, sub un conducător devenit legendar, Sargon, akkadienii și-au impus supremația asupra cetăților sumeriene. Totuși, chiar înainte de cucerire s-a dezvoltat o simbioză sumero-akkadiană puternic amplificată după unificarea celor două țări. Acum 30 sau 40 de ani numai, savanții vorbeau despre o singură cultură, babiloniană, rezultat al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
unificarea celor două țări. Acum 30 sau 40 de ani numai, savanții vorbeau despre o singură cultură, babiloniană, rezultat al fuziunii acestor două ramuri etnice. Astăzi, toți savanții s-au pus de acord cu studierea separată a aportului sumerian și akkadian, căci, în ciuda faptului că ocupanții asimilaseră cultura învinșilor, geniul creator al celor două popoare era diferit. Mai ales în domeniul religios, aceste diferențe pot fi lesne sesizate. Din cea mai veche antichitate însemnul caracteristic al ființelor divine era o tiară
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ființele divine. 18. Primul mit al Potopului Regalitatea a trebuit adusă din nou din cer după Potop, deoarece catastrofa diluvială e echivalentă cu "sfârșitul lumii", într-adevăr, o singură ființă umană, numită Zisudra în versiunea sumeriană și Utnapiștim în versiunea akkadiană, a fost salvată. Dar, spre deosebire de Noe, acestuia nu i s-a mai permis să locuiască "noul pământ" care a apărut din ape. Mai mult sau mai puțin "divinizat", bucurându-se în orice caz de nemurire, supraviețuitorul a fost transferat în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în Infern: Inanna și Dumuzi Triada zeilor planetari îi cuprindea pe Nanna-Suen (Luna), Utu (Soarele) și Inanna, zeița stelei Venus și a dragostei. Zeii Lunii și ai Soarelui vor cunoaște apogeul în epoca babiloniană. Cât despre Inanna, omologată cu Iștar, akkadiana, și mai târziu cu Aștarte, ea se va bucura de o "actualitate" cultuală și mitologică niciodată atinsă de vreo altă zeiță a Orientului Mijlociu. La deplinul ei apogeu, Inanna-Iștar era atât zeița dragostei cât și a războiului, adică stăpânea viața
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
el nu va rămâne decât o jumătate de an în Lumea Inferioară și că sora sa, Gheștinanna, îl va înlocui în timpul celei de a doua jumătăți" (Kramer, p. 144). Același mit, dar cu unele deosebiri semnificative, este povestit în versiunea akkadiană a Coborârii lui Iștar în Infern, înainte de editarea și traducerea textelor sumeriene, s-a putut crede că zeița s-a îndreptat către "Tărâmul fără întoarcere" după "moartea" lui Tammuz, și anume ca să-1 scoată la suprafață. Anumite elemente, absente în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
îndreptat către "Tărâmul fără întoarcere" după "moartea" lui Tammuz, și anume ca să-1 scoată la suprafață. Anumite elemente, absente în versiunea sumeriană, păreau să încurajeze o atare interpretare, în primul rând, consecințele dezastruoase ale captivității lui Iștar, subliniate în versiunea akkadiană: o dată cu dispariția zeiței reproducerea umană și animală sunt total întrerupte. Se putea înțelege această calamitate ca fiind o urmare a întreruperii acelei hieros gamos dintre zeița dragostei și fertilității și Tammuz, soțul ei atât de iubit. Catastrofa 19 Traducere de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe ea, amenințând-o că o vor lua în lumea de jos, "îngrozită ea îl abandonează în mâna lor pe Dumuzi! Acestui tânăr (le spune ea), legați-i picioarele etc." (ibid.). Religiile mesopotamiene era de proporții cosmice și, în versiunea akkadiană, Zeii cei Mari, îngroziți de dispariția iminentă a vieții, trebuiră să intervină pentru a o elibera pe Iștar. Ceea ce surprinde în versiunea sumeriană este justificarea "psihologică", adică umană, a condamnării lui Dumuzi: totul pare să se explice prin mânia Inannei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
când își găsește soțul instalat glorios pe tronul ei. Această explicație romanescă pare să cuprindă o idee mai arhaică: "moartea" rituală și, deci, reversibilă însoțește, inevitabil, orice act de creație sau procreație. Regii din Sumer ca și, mai târziu, regii akkadieni, îl întruchipează pe Dumuzi în hieros gamos cu Inanna 21. Aceasta presupune, mai mult sau mai puțin, acceptarea "morții" rituale a regelui, în acest caz, trebuie să bănuim, în spatele narațiunii transmise în textul sumerian, un "mister" instaurat de Inanna, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
despre care avem cunoștință. O generație mai târziu, întreprinderea e repetată, cu mai mult succes, de către Sargon, regele Akkadului. Dar civilizația sumeriană și-a păstrat toate structurile. Schimbarea îi interesa exclusiv doar pe regii cetăților-temple: ei se recunoșteau tributari cuceritorului akkadian. Imperiul lui Sargon se prăbuși după un secol, ca urmare a atacurilor gutilor, "barbari" care nomadizau în regiunea Tigrului de Sus. De aici înainte, istoria Mesopotamiei pare să se repete: unitatea politică a 21 Cf. S. N. Kramer, The Sacred Marriage
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fi vorbită către ~2000, și-a păstrat funcția de limbă liturgică, și, în fond, de limbă savantă, încă cincisprezece secole. Alte limbi liturgice vor cunoaște o soartă similară: sanscrita, ebraica, latina, vechea slavă. Conservatorismul religios sumerian se prelungește în structurile akkadiene. Triada supremă a rămas aceeași: Anu, En-lil, Ea (= En-ki). Triada astrală a împrumutat, în parte, numele semitice ale divinităților respective; Luna, Sin (care derivă din sumerianul Suen); Soarele, Șamaș; steaua Venus, Iștar (= Inanna). Lumea inferioară a continuat să fie guvernată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
A se vedea traducerea în ANET, pp. 387-389. Religiile mesopotamiene mai ales prin luminozitatea lor terifiantă. Lumina este considerată atributul prin excelență al divinității, și în măsura în care regele împărtășește condiția divină, el însuși radiază 28. O altă creație a gândirii religioase akkadiene este divinația. Se remarcă, de asemenea, înmulțirea practicilor magice și dezvoltarea disciplinelor oculte (mai ales astrologia), care vor deveni mai târziu populare în toată lumea asiatică și mediteraneană. În fond, aportul semitic se caracterizează prin importanța acordată elementului personal în experiența
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Această nouă și grandioasă sinteză mesopotamiană prezintă totuși o viziune tragică a existenței umane. 21. Crearea Lumii Poemul cosmogonic cunoscut sub numele de Enuma eliș (după incipit: "Când sus.") constituie, împreună cu Epopeea lui Ghilgameș, cea mai importantă creație a religiei akkadiene. Nimic comparabil în grandoare, în tensiune dramatică, în efortul de a uni teogonia, cosmogonia și crearea omului, în literatura sumeriană. Enuma eliș povestește originile lumii pentru a-1 slăvi pe Marduk. În pofida reinterpretării lor, temele sunt vechi. Mai întâi, imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Eroul, Ghilgameș, regele Urukului, era deja celebru în epoca arhaică, și au fost regăsite și câteva episoade din versiunea sumeriană a vieții sale legendare. Dar, în ciuda acestor antecedente, Epopeea lui Ghilgameș este opera geniului semitic; a fost compusă în limba akkadiană, pornindu-se de la diverse episoade izolate. Este una din cele mai emoționante legende despre căutarea nemuririi sau, mai exact, despre insuccesul final al unei întreprinderi care părea să aibă toate șansele de reușită. Această saga, care debutează cu excesele erotice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
activității imaginare. Cel puțin, în cazul romanelor arthuriene cunoaștem tradițiile inițiatice care le-au precedat redactarea, în timp ce protoistoria eventualului scenariu inițiatic, implicat în aventurile lui Ghilgameș, nu o cunoaștem. S-a insistat, pe bună dreptate, asupra faptuiui că gândirea religioasă akkadiană pune accentul pe om. În ultimă instanță, legenda lui Ghilgameș devine exemplară: ea proclamă precaritatea condiției umane, imposibilitatea - chiar pentru un erou - de a cuceri nemurirea. Omul a fost creat muritor, și el a fost creat exclusiv pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din corp, ca și cum ar fi dezrădăcinat o plantă. În cele din urmă, sănătos, cel drept aduce mulțumiri lui Marduk, traversând în mod ritualic cele 12 porți ale templului său din Babilon 53. În fine, punând accentul asupra omului, gândirea religioasă akkadiană scoate în evidență limitele posibilităților umane. Distanța dintre oameni și zei se dovedește de netrecut. Și totuși omul nu este izolat în solitudinea sa. Mai întâi, el împărtășește un element spiritual care poate fi socotit divin; este vorba de "spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]