57 matches
-
facă presiuni asupra orașelor bizantine din Italia.În 969, Ioan I Tzimiskes, a cărui atenție era îndreptată către Peninsula Balcanică, dar și către Orient, acceptă căsătoria uneia dintre nepoatele sale Theophano cu Otto II și recunoașterea titlului de ”BASILEU AL ALAMANILOR” pentru Otto cel Mare. Este adevărat că Theophano nu era o porphyrogenetă, dar Otto I acceptă alianța și renunță la pretențiile asupra sudului Peninsulei Italiei. Otto II nu are o domnie foarte lungă. Domnește până în 982 și își asumă titlul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
care au preluat multe elemente de civilizație iar la sfîrșitul secolului al II-lea i.C. au loc primele ciocniri ale unor triburi germanice cu românii. De la începutul erei noastre avem informații istorice despre populațiile germanice de vest: franci, burgunzi, alamani, thuringi. În cursul secolelor V-IX Britania este ocupată de triburile germanice ale saxonilor, anglilor și iuților veniți din nordul Germaniei și din Iutlanda. Ei își impun limba lor populației locale de limbă celtica. La începutul erei noastre, din Germania
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
începutul teoriei europocentrismului. Populațiile germanice, cele estice - goții, gepizii, vandalii, taifalii, herulii - s-au topit în masa romană din apusul Europei, cei rămași s-au dizolvat treptat în conglomeratul etnic din Romania Orientală. Populațiile germanice vestice, în primul rând francii, alamanii, burgunzii contribuie ca suprastrat la formarea poporului francez. Anglo- saxonii au șansa unei supraviețuiri în Insulele Britanice, unde asimilează masa celto- romană, fiind alimentați până la începutul mileniului al II-lea de populații nord-germanice de pe continent. Toate semințiile germanice ieșite din
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Chiar au întemeiat așezări la Novgorod și Kiev în anul 862, conduși de Rurik. Vikingii au străbătut aproape toată lumea de atunci. Goții devin apoi noii germani, în căutarea unor pământuri fertile. Erau războinici dinamici, diferiți cu totul de lumea romană. Alamanii, burgunzii, francii, galii, germanii, celții sunt câțiva dintre "părinții" Europei, care, treptat, îi subjugă pe romani. Clovis (465-511) a fost primul rege al întregii Galii și s-a convertit la catolicism din motive politice. Se pare că ar fi afirmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
germanice de ramură occidentală: frizii pe malul Mării Nordului și suevii de-a lungul Elbei. Cei mai puternici dintre ei formează trei confederații de populații: la nord, între Elba și Weser saxonii; în centru francii, masați pe malurile Rinului; în sud alamanii, în regiunea Rinului superior și a afluenților săi. Presiunea exercitată de către aceste populații asupra frontierelor Rinului este permanentă încă din vremea domniei lui Augustus. E adevărat că, uneori, bariera cedează. Astfel,, în 258, o parte din alamani trec Rinul și
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Rinului; în sud alamanii, în regiunea Rinului superior și a afluenților săi. Presiunea exercitată de către aceste populații asupra frontierelor Rinului este permanentă încă din vremea domniei lui Augustus. E adevărat că, uneori, bariera cedează. Astfel,, în 258, o parte din alamani trec Rinul și reușesc să ocupe Raetia, în timp ce francii invadează Galia și nu pot fi respinși decît cu prețul sfîșierii unității romane și cel al formării unui efemer "Imperiu al Galiei". Popoarele germanice stabilite în apropierea Mării Negre și a gurilor
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
sub forma sa ariană, eretică. În 436, comandantul armatei, Actius, pune să fie distrus primul regat burgund de către aliații huni și-i instalează pe supraviețuitori mai în sud (Elveția și Savoia), pentru a întări astfel flancul Galiei romane împotriva incursiunilor alamanilor. Acolo se va constitui un stat care va adopta civilizația romană și va juca un rol important în ultimii ani ai Imperiului. Originari din aceeași regiune ca și burgunzii, vandalii, care traversează și ei Rinul în 406, nu fac decît
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
un șef franc salian, fiu al regelui Childcric din Tournai, hotărăște să pună sub autoritatea sa triburile france stabilite la nord de Loara. După ce îl va fi învins, la Soissons, pe generalul galo-roman Syagrius, el pornește expediții războinice împotriva burgunzilor, alamanilor, vizigoților, zdrobiți la Vouillé în 507, înstăpînindu-se astfel asupra celei mai mari părți a Galici și a teritoriilor situate la vest și est de Rin. Cu prilejul unui astfel de război, Clovis, care s-a căsătorit cu o prințesă burgundă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
originală, ci de sorginte avară, germanică etc.), este cneaz (mare cneaz). Index Abbassizi 28 Abelard 221, 224, 225, 230 Adrian I 77, 81 Adrian IV 136 Agilulf 26, 35 Agnès de Poitiers 132 Agobard 88, 104 Aistulf 73, 74, 75 Alamani 13, 18, 19,22 Alani 13, 15, 18 Alaric 15, 16, 23 Albaștri 44, 49 Albert cel Mare 219,221, 228, 231 Albert de Habsburg 199 Albert Ursul 180 Albigenzi 196, 217 Alboin 26, 27 Alexandru I 167 Alexandru II
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și herulii. — Atila o să invadeze, deci, Galiile dinspre miazănoapte, observă Sebastianus, mângâindu-și gânditor bărbia și având în minte zvonurile ce ajunseseră la Ravena înainte de plecarea sa, legate de o armată hună care încerca în Reția să-i forțeze pe alamani să le cedeze trecătoarea. Ar trebui să vă bucurați de asta; pământurile voastre nu vor fi devastate... Deci, dacă... — Nu, îl întrerupse Gundovek. Apoi, întorcându-se spre fiul său, adăugă: — Spune-i și restul. Mai e și o altă armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întorcându-se spre fiul său, adăugă: — Spune-i și restul. Mai e și o altă armată, alcătuită mai ales din gepizi. Sunt cel puțin zece mii, poate mult mai mulți, și urcă pe malul stâng al Dunării, pe vechiul drum roman. Alamanii au fost înfrânți. S-au retras în pădurile lor și i-au lăsat să treacă. în mai puțin de o săptămână, armata aceea va fi aici. — Dar... Voi de unde știți? Și de când? îi răspunse Gundovek: — De două zile. Am trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu condiția să nu aducă - decât pentru schimb - semințe ori animale de pășune și să se angajeze să lupte cu dușmanul comun. în scurt timp, conducătorul burgund se găsi în situația de a avea în subordine un detașament consistent de alamani; conștienți că nu puteau fugi la nesfârșit, nu cereau altceva decât să poată înfrunta din nou dușmanii comuni. Sosiră apoi helveții și galoromanii, cu fiecare zi tot mai numeroși. Bisericile îi găzduiau, iar prezbiterii făceau colecte ca să-i hrănească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care îl înconjurau ca o coroană, oglindindu-se în apele lui. Vitalius, ce se găsea alături de comandantul lui, scruta și el peisajul, cu gândul poate la Benaco, lacul său: era într-adevăr, pe jumătate barbar, descendent - din partea tatălui - din coloniști alamani așezați, cu optzeci de ani înainte de marele Valentinian, în Lunca Padului. Familia sa trăia lângă Brixia, pe domeniul imperial. Puțin mai departe de el, cele două santinele burgunde păreau mult mai puțin interesate de peisaj și pălăvrăgeau cu voce scăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi potolise foamea după ce clanul lui fusese exterminat într-o incursiune a avarilor. Urmându-l pe Utrigúr, luptase încă de la început pentru a-și răzbuna familia, apoi împotriva goților împotriva bizantinilor, împotriva burgunzilor și, de curând, împotriva marcomanilor și a alamanilor, ucigând, jefuind, incendiind, violând și îmbătându-se ca toți ceilalți. Mai mult decât toți ceilalți. Focul ambiției mocnea în sufletul său, dar, până în acel moment, el se gândise mai mult să dea lustru taurului negru ce-l avea pe stindard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privirea tot mai împăienjenită. Sebastianus, care îi susținea capul cu brațul, nu încetase să-i vorbească, de parcă ar fi putut să înlăture astfel inevitabilul: — Trebuie să te punem pe picioare, înțelegi? Tu ești un băiat puternic. Ești un alaman, nu? Alamanii sunt oameni puternici. Acum trebuie să ne ajuți. Ajută-ne, da... trebuie să te scăpăm de fierăria asta blestemată și o să vezi pe urmă că... Mai fu un ultim suspin, apoi mâna lui Vitalius căzu în iarbă și puterile îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi gestionat dintr-un singur centru, se scindează definitiv în două părți, în jurul a două capitale: Roma și Bizanț, devenit Constantinopol. începe istoria Imperiului Roman de Răsărit, iar Europa se îndepărtează de Asia. Numeroase triburi indo-europene îgoți, franci, vandali, slavi, alamani, lombarzi, teutoni, vikingi, huni și mongoli) se concentrează pentru a ataca ceea ce a mai rămas din Imperiul Roman de Apus. Acești invadatori nu se gândesc decât cum să devină romani - adică, de fapt, creștini și iudeo-greci - prin cultură și mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
constitui un volum aparte, mai ales că s-au păstrat și scrisorile primite în replică. Relevantă pentru starea lui de spirit este corespondența cu Francesco Vettori, pe durata de 15 ani, cu Francesco Guicciardini, Francesco del Nero, Guido Machiavelli, Ludovico Alamani și cu "o nobilă doamnă". 7 Machiavelli attuale Machiavel actuel a cura di Georgcs Barthouil (sub îngrijirea lui...), Ravonna, 1982. Sînt publicate aici, în italiană și franceză, lucrările celui de al treilea colocviu de studii italiene ținut la Avignon. 8
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
triburi 6, grupate în trei ramuri, aparținătoare părților de nord, vest și est-centrale ale teritoriilor locuite de germanici. În următoarele secole sunt menționate și alte triburi, împărțite tot în trei ramuri: ramura apuseană (francii pe cursul Rinului inferior și mijlociu, alamanii pe cursul Rinului superior, frizii în regiunea Olandei, saxonii pe coasta germană a Mării Nordului, anglii, warnii și iuții în peninsula Iutlanda, longobarzii între Weser și cursul inferior al Elbei, hermundurii pe Weser și cursul mijlociu al Elbei, suabii între Elba
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în părțile Bavariei de astăzi, dar cei doi conducători și-au îndreptat atenția spre alte zone. Nevoia de a dispune de o conducere permanentă întărește divizarea socială, crește puterea aristocrației și permite formarea regalității militare. Triburile, în principal francii, saxonii, alamanii și bavarezii, constituie și rămân punctul de pornire în formarea statului german. La rândul său acesta se poate afirma după constituirea statului franc. Între timp, în special în cursul secolelor III-V, unele triburi s-au unit, formând uniuni de
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
dintr-un trib germanic, a zdrobit trei legiuni romane la Teutoburger Wald. Constituirea poporului german și a limbii germane este rezultatul unui proces care a durat sute de ani, desăvârșit în perioada secolelor VI-IX. Baza etnică au constituit-o alamanii, francii, frizii, saxonii, thuringii și bavarezii, la care s-a adăugat populația celto-germană așezată la vest de Rin. Termenul deutsch (german) nu apare pentru întâia oară decât în secolul al VIII-lea și desemnează, la început, doar limba părții orientale
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
puțini nobili din Germania, și aceștia numai din regiunile vestice 179, alcătuind nu o armată proprie, ci luptând alături de loreni și frisoni. Cronicarul Ekkehard scria că această chemare nu a produs impresie "asupra francilor răsăriteni, a saxonilor, thuringilor, bavarezilor și alamanilor" din cauza rupturii dintre cler și Imperiu 180. În rândurile mulțimii s-a înrolat și o destul de numeroasă populație săracă din Germania, pe care seceta și foamea o determinaseră să renunțe și la puțina agoniseală pentru a îngroșa rândurile "oastei sfinte
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de la începutul Imperiului pe granițele de la Rin, germanii sînt o amenințare permanentă, oprită cu greu de fortificațiile *limesului. Sosirea unor noi elemente accentuează această presiune. La est, goții și vandalii sînt cei care devastează Orientul roman; la vest, francii și alamanii trec Rinul începînd din anul 253. Invaziile se prezintă ca niște raiduri de jefuire și drumurile lor sînt jalonate de comorile în bani îngropate în pămînt de gali. Trei valuri mari vor buscula astfel popoarele Galiei. În 253-254 și în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din anul 253. Invaziile se prezintă ca niște raiduri de jefuire și drumurile lor sînt jalonate de comorile în bani îngropate în pămînt de gali. Trei valuri mari vor buscula astfel popoarele Galiei. În 253-254 și în 256, francii și alamanii efectuează raiduri în regiunile din nordul Galiei. Situația se agravează între 259 și 262, cînd germanii parcurg văile rîurilor Saône și Rhône și ajung în sud. Dar cea mai teribilă dintre invazii este cea din 275-277: întreaga Galie cade pradă
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
regiunile din nordul Galiei. Situația se agravează între 259 și 262, cînd germanii parcurg văile rîurilor Saône și Rhône și ajung în sud. Dar cea mai teribilă dintre invazii este cea din 275-277: întreaga Galie cade pradă jafurilor francilor și alamanilor. Mai mult de 60 de orașe au fost devastate. Satele sînt devastate și vilele incendiate. În același timp coastele Armoricii sînt ruinate de pirați. Chiar dacă sursele au tendința de a întuneca tabloul, rar s-a întîmplat ca Galia să cunoască
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
352 vede reluate invaziile germanice în Galia, suscitate în parte chiar de puterea imperială. Într-adevăr, Galia este sub controlul unui uzurpator, Magnențiu, încă din 350. Pentru a-i veni de hac, împăratul Constanțiu al II-lea face apel la alamani, care profită și invadează Galia. Constanțiu îi încredințează nepotului său, Iulian, apărarea țării. O campanie remarcabilă (victoria de la Strasbourg în 357) duce la expulzarea barbarilor și Iulian este proclamat împărat de către trupele sale la Lutetia în 360. Dar răgazul este
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]