458 matches
-
tragedie când toate valorile sunt puse sub semnul întrebării într-o lume a haosului. Poemele lui Gheorghe Izbășescu au împrumutat mai degrabă tehnica lui Kavafis, alăturând în mod inedit experiențe trecute și prezente, de la existența teluric-erotică în spațiu banal, la alambicul propozițiilor "bine încinse pe plita electrică" a limbajului salvator și unificator. Aventura cunoașterii e, desigur, în prim plan: din Onești - "o Troie perversă" -, Ulise descoperă că "ființa ce-tății în trufia clipei trece/ nepăsătoare pe lângă purpura-n care/ istoria și-a
Din familia înalt-țintitorilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7497_a_8822]
-
propria recoltă alcool din fructe numai dacă dețin în proprietate instalații corespunzătoare condițiilor tehnice minimale stabilite de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și avizate de Ministerul Sănătății. Instalațiile trebuie să fie de tip alambic. (4) În sensul alin. (3), prin alambic se înțelege o instalație de distilare alcătuită dintr-un cazan de distilare, denumit blază, o serpentină de răcire, denumită refrigerent, și un recipient de colectare a distilatului. (5) Toate persoanele fizice care dețin în proprietate instalații de producție de alcool
HOTĂRÂRE nr. 1.106 din 7 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259204]
-
seama că nu are rost să scriu într-o viață de om mai mult de cinci cărți de poezie. Am văzut ce înseamnă hemoragia poetică a celor care scot o carte pe an. Poezia este o decantare. Poezia este un alambic în care prepari un lichid magic, să spunem că din șase sute de kilograme de materie primă brută îți propui să decantezi doar un singur pahar de licoare." (p. 302) Ar fi greșit să se creadă că articolele din Cronica ideilor
O viață de om by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6147_a_7472]
-
formula unui stil foarte puternic personalizat și de aceea ușor recognoscibil. Un fapt demn de consemnat: romanul Anvers a fost scris în sărăcie și clandestinitate, în Spania, în anul 1980, constituind, cum au remarcat criticii și fanii lui Roberto Bolaño, alambicul pentru toate celelalte cărți ale lui. Romanul rămâne însă inedit și nu e publicat decât douăzeci și doi de ani mai târziu, cu câteva luni înainte de moartea autorului.
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
toată perioada de nefuncționare. Atunci când se intenționează să fie produse țuică și rachiuri din recolta proprie, se solicită în scris autorității vamale desigilarea instalației, iar în prima zi lucrătoare după expirarea perioadei de funcționare a instalației, autoritatea trebuie să resigileze alambicul și să calculeze acciza datorată, în funcție de producție. Aceste proceduri presupun ca un reprezentant al autorității vamale să se deplaseze până la respectiva gospodărie pentru a pune/scoate sigiliul și a-l informa pe proprietar cât anume are de plată ca acciză
Țăranii, responsabili pentru accizarea producţiei de ţuică. Vezi proiectul Guvernului () [Corola-journal/Journalistic/50400_a_51725]
-
Oricîtă indulgență ar arăta filozofii pentru figura alchimiștilor, în sinea lor nu-și pot reprima pornirea de a-i execra. Un filosof care a parcurs cîteva texte ezoterice rămîne cu un stăruitor miros de pucioasă, mercur și alte ingrediente de alambic, alături de convingerea că alchimia se hrănește din adînci speze magice. Mai mult, o statornică impresie de scamatorie farmaceutică îți irită atenția, primul imbold fiind de a spune că un gînditor ermetic este forma degradată a ezotericului în varianta lui proto-chimică
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
s-a „sfiit totdeauna să scrie pentru tipar la persoana întâi”, după cum declară în Cred, Liviu Rebreanu nu poate ascunde o vinovăție, mai mult sau mai puțin inventată, decât prin tertipurile sublimării într-un imaginar care răscumpără și disculpă prin alambicurile nevăzute, dar deslușibile, ale inconștientului.
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
i-am întâlnit s-au arătat dornici să-l primească pe Băsescu în celulele lor. Alții, mai putin generoși, sugerau să fie cazat la Fortul 13 de la Jilava. Unul dintre "pacienți" a anunțat, discret, că el are, în celula, un alambic artizanal. Altul a transmis că i-au rezervat un loc la campionatul de table. Administrația - se pare - a început și ea să ia măsuri. Astăzi, au fost instalate corpuri de iluminat mai puternice. Stația de megafoane a trecut de la Magic
Năstase: Penitenciarul îl cheamă pe Băsescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31037_a_32362]
-
intalnit de miliarde de ori în răstimp, dar nu l-am văzut de prea multe ori așa trist ca acolo, în podul bisericii mele. Iisus al meu este, dacă nu vesel din cale afară, atunci creativ ca un reactiv din alambicul în care fierbe în lacrimă de râs și plâns chiar piatra filozofală”. “Nu am lucruri extraordinare de spus lumii”, spune scriitoarea, în scrisoarea “Iisus din podul bisericii”. ..” Acum spun: sunt ca Iisus din podul bisericii!” ... “Iisus al meu este chiar
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
buna tradiție a umorului evreiesc, în care, după cum observa Schor într-un interviu, se întâlnesc în pașnică și fructuoasă rodire „poante din idiș, proverbe arabe, spiritul slav, bancurile românești, anecdotele poloneze, ironia ungurească, frivolitatea franceză, umorul sec britanic. Creuzet și alambic”. Cum spunea cineva, Dorel Schor „propune viziuni ale lumii în care râzi în loc să plângi”: cititorul face cunoștință cu invitații la „Congresul Poligloților Pensionari organizat din fondurile ONU pentru propășirea trecutului”, cu turiștii israelieni sfătuiți, în preajma unei călătorii în Marea Britanie, să
RÂZÂND CU GURA PÂNA LA URECHI ! de MIRCEA RADU IACOBAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367415_a_368744]
-
putea să prindă și el ceva. Marian se ocupa de grătar. Împreuna cu fiica-mea întorceau fripturile de zor. Din când în când, umplea păhăruțele de unică folosință cu țuica de mere, făcută de mine în casă pe aragaz, în alambicul din inox. Femeile își povesteau serialele preferate și sporovăiau câte în lună și în stele, istorii numai de ele știute. Toată lumea era relaxată și se înfrupta din fripturile și micii fierbinți, stropindule unii cu bere sau țuică, alții cu sucuri
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
taumaturgic. Ea poate nutri, potoli setea și tămădui sufletele, pentru că este plămădită din substanță divină. Adică din „acel ceva plăpând, înaripat și sacru” (după Platon). Poemele sunt produsul eului liric străfulgerat de darurile Duhului. În ele sunt amestecate ca-n alambicul magicianului, ingredientele care pot fabrica aurul sufletesc: candoare, frumusețe lăuntrică, gingășie, putere de sacrificiu. Și nu în ultimul rând, iubire. Toată gama de stări afective se regăsește în aceste poeme: tristețea, melancolia, spaima, ardoarea, un dor fără sațiu, voluptatea, solitudinea
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
strămoșesc, adevărul, lumina, pacea și liniștea după voia Domnului. Poetului Adrian Erbiceanu i-a intrat în suflet această operă populară, de o construcție cu totul aparte, și nu a mai lăsat-o să plece decât după ce a trecut-o prin alambicul creației sale și a reîmprospătat-o cu puternica forță a recreerii într-un limbaj poetic autentic. Îmbrățișând valorile secular-românești ale basmului și transpunându-l în poezie, autorul ne oferă reîntâlnirea cu bucuria curată a copilăriei, concomitent cu prelevarea substraturilor basmul
UN NOU VOLUM: „TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE”) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365143_a_366472]
-
deosebit în literatură, o cale de întoarcere spre sine, o fugă retrogradă pe același fir al îndepărtării, fuga spre sine: contopirea cu lumea prin intermediul prenumelui impersonal „se”. „Strângeam în pumnii goi de frunze/ cohorte de alcool și de idei/ Din alambic, curgea pe buze/ o mare (aspră) de scântei [...]/ Eu vă strigam să fiți mai buni/ dar strigătul strivit de ceruri/ se prăbuși din zborul ciung [...]/ Pământul însuși se crăpase...” (Plecări); „Se doarme încă după toate/ Din amintiri se naște vântul
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
de sesizat dintr-o privire, ori, dacă ne gîndim bine, a doua privire este mai tulbure deja decît prima, după ce începe să fiarbă cazanul și să țîșnească aburi moi din serpentina miraculoasă. Ce alchimie s-o fi petrecînd în acel alambic măreț, nimeni nu știe, dar nici nu are importanță, atîta timp cît fiecare picătură ne face tot mai buni și mai simțitori. Cînd tace cazanul, ne luăm toporiștile și urcăm dealul, în căutare de vreascuri pentru foc. Ce țară de
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
astfel un soi de complicitate intimă, ceea ce semnifică, de fapt, un binemeritat triumf al autorului. Citind romanul, te simți ca și cum ai urmări un film 3D, unde și tu participi, temporal și spațial, la acțiune. Mintea și inima unui scriitor reprezintă alambicul în care, cenușiul vieții se transformă în aur pur ... pe tărâmul emoțiilor. Cu har și minuțiozitate de bijutier, prozatorul descrie portrete memorabile de profesori și colegi , care i-au marcat acele frumoase și tumultoase timpuri. Aș aminti aici, doar câteva
UN LICEU LA MALUL MĂRII DE AUREL AVRAM STĂNESCU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355497_a_356826]
-
pe câmp haihui. Nu prea eram deloc cuminte. Cine nu recunoaște, minte! Pe drept vă spui. Examene și plictiseală Pe fondul meu cel optimist. Cine mai ține socoteală? Însă ajuns-am la iuțeală Idealist. Și picură secunde, ore Din fermecatul alambic, Iar anii trec așa în hore Tumultuoase și sonore Și iar sunt mic. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Sosesc... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 296, Anul I, 23 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae
SOSESC... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356918_a_358247]
-
întâlnit de miliarde de ori în răstimp, dar nu l-am văzut de prea multe ori așa trist ca acolo, în podul Bisericii mele. Iisus al meu este, dacă nu vesel din cale afară, atunci creativ ca un reactiv din alambicul în care fierbe în lacrimă de râs și plâns chiar piatra filozofală. Pe când tânără și mereu în grabă trăiam, am traversat o dată autostrada cu copilul în brațe - țuști! chiar pe sub nasul autobuzului, de parcă nu aș fi cunoscut regulile de circulație
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
în orizontul cunoașterii metaforice necuvântul / necuvintele: «necuvintele (ca noțiune) sunt finalitatea scrisă a acestei poezii, superioară ideii de scris» (SRes, 175 / SFiz, 38 sq.); poezia superioară ideii de scris este alcătuită din «versuri situate deasupra metaforei, ignorând orice fel de alambic posibil» - ceea ce se revelează la Nichita Stănescu drept «tipul de tensiune semantică spre un cuvânt din viitor» (ibid). Din această perspectivă amendează „poezia primitivă“, într-o „limbă (poetică) de tip fonetic“, aliterativă («Prin vulturi vântul viu vuia»), ori poezia morfologică
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
mult mai bună calitate, decât hohotul gâlgâitor-zgomotos și vulgar, pe care niciodată nu-l vei întâlni la Dorel Schor. El ne oferă un zâmbet ștrengar (cum bine îl definea cineva) în spatele căruia se află o deosebită profunzime a gândirii, un alambic ce rafinează fructele mâniei, transformându-le în zâmbet și glumă, atent și degajat exprimate. Și asta - spre a nu deranja sau lovi, spre a nu insulta pe cineva anume. Dorel Schor e corziv fără ca să-l simți, el arzând adesea
UMORISTUL DOREL SCHOR ŞI VIRTUŢILE PĂCATULUI SĂU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353737_a_355066]
-
TĂCUȚI Din trupul slovei ne hrănim tăcuți Sorbim cu sete din căușul vorbei Când visele-mpletim la gura sobei Și peste amintiri pășim desculți. Retortele de suflet fierb simțire Zăpezile ne sângerează-n ploi De purpură, și trecem amândoi Prin alambicuri distilând iubire. Suntem fărâme calde de azimă Din noi se-nfruptă cei care iubesc Ne curge versu-n vad dumnezeiesc Și aripi albe-n ceruri se reazimă. Ne prindem lent în dansul norilor Foșnesc prin noi misterele pădurii Când luna-și
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
librarii (anii celor trei apariții 1978, 1985, 1977), a puținului, adică, pe care ni-l pune la îndemână din când în când, George Peagu, poetul acesta rafinat, care se simte ca peștele în apă în orice formulă și în orice alambic, este o prezență care întreține tinerețea sufletului și a minții noastre. Firește că îndesirea acestor daruri pe care el ni le face atât de rar ne-ar aduce și mai multă bucurie. Da, Doamne!” - Marcel Crihană. PORTOFOLIU EDITORIAL ARMONII CULTURALE
ÎNGRIJITORUL DE STELE (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358629_a_359958]
-
sfârșise prin a se întoarce o dată cu divizia Tudor Vladimirescu. Din toată ambiția lui de a cuceri Rusia lui Petru cel Mare se-nțelesese doar cu acel cazan de inox, pe care, o dată lăsat la vatră, avea să-l transforme în alambic. Trecuse cu vasul acela în spate pe lângă podețul de la marginea satului ridicat la repezeală de către pontonierii nemți în graba lor de a nimici marele imperiu. Ajuns în direcția unor tufișuri de soc, ale căror flori erau scuturate de mult, mirosul
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
inițială de inspirație pentru Eliade: propriile sale întâlniri cu prietenii de generație înainte sau după conferințele Criterionului. Cafenelele Bucureștiului interbelic nu erau prin urmare doar locuri de reuniune, ci și locuri de comuniune a spiritelor. În ele, ca-ntr-un alambic când serios, când plin de umor, prindeau consistență ideile care aveau să schimbe literatura și scena culturală românească în genere. Aici viitorul, în aburii cafelei sau ai alcoolului și în fumul dens al țigărilor, prindea contururi în mod paradoxal din ce în ce mai
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
intalnit de miliarde de ori în răstimp, dar nu l-am văzut de prea multe ori așa trist ca acolo, în podul bisericii mele. Iisus al meu este, dacă nu vesel din cale afară, atunci creativ ca un reactiv din alambicul în care fierbe în lacrimă de râs și plâns chiar piatra filozofală. Nu am lucruri extraordinare de spus lumii, spune scriitoarea, în scrisoarea Iisus din podul bisericii. .. Acum spun: sunt ca Iisus din podul bisericii! Iisus al meu este chiar
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]