311 matches
-
instalat ca putere politică dominantă la nord de imperiu, în [[395]]-[[397]], atacând dinspre Caucaz. La sfârșitul secolului IV, au atacat Europa tot mai frecvent. În anii [[383]]-[[384]], Valentian al II-lea i-a plătit pe huni și pe alani să-i atace pe alamani de la frontiera renana. În [[388]], un grup de huni s-au alăturat goților împotriva lui Maximus. Între [[395]]-[[400]], hunii au provocat dislocări de populație la est și vest de Carpați, ceea ce a marcat începutul
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
vizigoților și burgunzilor. Hunii s-au extins între timp . Spre [[440]], procesul de centralizare a puterii din interiorul neamurilor hunice s-a încheiat, aceștia controlând numeroase triburi, de la Caucaz până la Elba și Dunăre: ostrogoți, gepizi, rugi, sciri, heruli, longobarzi, sarmați, alani și slavi, precum și populația daco-romană din Dacia și cea romanizata din Pannonia. Hunii și-au stabilit în Pannonia centrul confederației Europa centrală oferise surse reduse de hrană, fapt ce i-a determinat să recurgă la expediții facile de pradă. Hunii
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
01.jpg|thumb|Papă Leon și Attila]] În [[453]], când făcea pregătiri să atace Imperiul Bizantin, Attila a murit în somn. Vastul sau imperiu a căzut datorită disputelor interne și răscoalelor. În [[455]], hunii au fost înfrânți de ostrogoți, gepizi, alani, sciri, heruli și sarmați în Bătălia de la râul Nedo din Pannonia, fiind ucis Ellac, fiul lui Attila. Hunii au fugit în Moesia, pe Dunărea mijlocie, și în nordul Mării Negre. Hunii stabiliți în Moesia au mai continuat să jefuiască până când au
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
azi. Chiar dacă pericolul hunic dispăruse, românii nu au putut evita jefuirea Romei de către vandali în 455. În 454 din ordinul împăratului Valentinian al III-lea, "ultimul român", Flavius Aetius este asasinat. [[Fișier:Alani-map.jpg|thumb|right|500px|Migrațiile și așezările Alanilor]] Alanii, de origine iraniană, a căror regat din regiunea Mării Caspice a fost distrus de huni în [[375]], au rătăcit în bande în Europa de Vest, ajungând și în nordul Africii, aliați cu diverse triburi. Au traversat Rinul, dar după [[406]], s-
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Chiar dacă pericolul hunic dispăruse, românii nu au putut evita jefuirea Romei de către vandali în 455. În 454 din ordinul împăratului Valentinian al III-lea, "ultimul român", Flavius Aetius este asasinat. [[Fișier:Alani-map.jpg|thumb|right|500px|Migrațiile și așezările Alanilor]] Alanii, de origine iraniană, a căror regat din regiunea Mării Caspice a fost distrus de huni în [[375]], au rătăcit în bande în Europa de Vest, ajungând și în nordul Africii, aliați cu diverse triburi. Au traversat Rinul, dar după [[406]], s-au
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
pentru a-i opri pe vizigoți și pe huni. Au intrat în Spania în 409, în regiunea Vendome, iar în [[411]], au primit Lusitania și Carthaginiensis. În [[418]] și-au pierdut independența din cauza vizigoților trimiși de români împotriva acestora. Resturile alanilor s-au aliat cu vandalii, pe care i-au urmat în Galicia, Andalusia și în Africa. Au fost asimilați în cele din urmă. [[File:John William Waterhouse - The Favorites of the Emperor Honorius - 1883.jpg|thumb|350 px|Favoriții împăratului
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
-lea, vandalii erau sub protectoratul hunilor. După 453, sub regele Gaiseric, vandalii au prădat Galia, au pătruns în Spania și s-au așezat în sudul peninsulei, ce se va numi Vandalusia (Andalusia). Apoi au trecut în Africa de nord (împreună cu alanii) și au cucerit-o. În 476, Gaiseric a întemeiat un regat vandalo-alan cu capitala la Cartagina, ce cuprindea și insulele din Mediterana apuseană: Sardinia, Corsica și arhipelagul Balearelor. Urmașii lui Gaiseric (Hilderic, Huneric, Gunthamund, Hunderic, Thrasamund, Gelimer) au protejat cultura
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Ostromanichen, Berlin-Leipzig, 1935; C. Diculescu, "Die Gepiden", Leipzig, 1922). Maglavit, sugerează o trecere hunică și prin Valea Bună în secolele IV-V. Hunii au fost un popor nomad de origine turcică, probabil și uralică. Adesea însă au fost confundați cu alanii, care au fost incluși în confederațiile tribale hune (din care au făcut parte și câteva popoare germanice, între care gepizii). În 375, hunii distrug formațiunea statală a regelui ostrogot Ermanaric, iar în anii 376-377 înfrâng și oștile regelui vizigot Athanaric
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
dimensiuni, au evitat lupta. Mihail a încercat să-i confrunte, dar a fost descurajat de generalii săi. Turcii au reluat raidurile sale, practic izolând Magnesia. Armata s-a dizolvat fără luptă, cu trupele locale fugind să-și apere casele, iar alanii s-au alăturat familiilor lor din Tracia. Mihai a fost forțat să se retragă pe mare, urmat de un alt val de refugiați. Pentru a contracara amenințarea Nicomediei, co-împaratul lui Mihail, Andronic al II-lea Paleologul (domnind 1282-1328) a trimis
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]
-
a fost un rege al alanilor din secolul al V-lea din perioada invaziei Galiei a lui Attila, regele hunilor (451). A fost succesorul lui Goar ca rege al alanilor "foederati" în regiunea din jurul Aurelianumului (astăzi Orleans). Conform lui Iordanes, i-a promis lui Attila înainte de
Sangiban () [Corola-website/Science/329544_a_330873]
-
a fost un rege al alanilor din secolul al V-lea din perioada invaziei Galiei a lui Attila, regele hunilor (451). A fost succesorul lui Goar ca rege al alanilor "foederati" în regiunea din jurul Aurelianumului (astăzi Orleans). Conform lui Iordanes, i-a promis lui Attila înainte de bătălia de pe Câmpiile Catalaunice că va deschide porțile orașului și va lăsa Aurelianum în mâinile hunilor. Suspectând acest lucru, romanii și vizigoții l-au
Sangiban () [Corola-website/Science/329544_a_330873]
-
va deschide porțile orașului și va lăsa Aurelianum în mâinile hunilor. Suspectând acest lucru, romanii și vizigoții l-au pus pe Sangiban în centrul liniei de rezistență împotriva hunilor. Iordanes nu menționează dacă Sangiban a supraviețuit bătăliei. În orice caz, alanii din Aurelianum au fost cuceriți de vizigoți câțiva ani mai târziu și încorporați în Regatul gotic de la Toulouse.
Sangiban () [Corola-website/Science/329544_a_330873]
-
secolul II. Majoritatea limbilor (o excepție fiind basca) vorbite în peninsulă, religia și bazele legilor contemporane provin din această epocă. Primele triburi germanice care au invadat Hispania au ajuns în secolul V, când Imperiul Roman decăzuse. Vizigoți, șvebi, vandali și alani au ajuns în teritoriul Spaniei traversând Munții Pirinei. Vizigoții romanizați au întrat în Spania în 415. După convertirea monarhiei lor la romano-catolicism, Regatul Vizigot a cucerit Regatul Șvebilor la nord și teritorii bizantine la sud, ocupând de fapt întreagă peninsulă
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
adept al educației grecești, se referă întotdeauna în propriile memorii la bizantini ca "romani" însă totuși, într-o scrisoare trimisă de "sultanul" Egiptului, Nasser Hassan Ben Mohamed, se face referire la el ca "Împărat al elenilor, bulgarilor, sassanizilor, vlahilor, rușilor, alanilor" dar nu al "romanilor". în timpul următorului secol, Gheorghe Gemistus Plethon i-a arătat lui Constantin Paleologul că poporul în fruntea căruia se află sunt "eleni, așa cum indică naționalitatea și educația lor", în timp ce Laonicus Chalcondyles propunea înlocuirea completă a terminologiei "romane
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
vâslaș”); în Yula: "Korkut"-han, apoi "Kabukșın" (citește /kabukșîn/; „scoarță de copac”); în Külbei: "Ipa", apoi "Suru" („sur, cenușiu”); în Karabay: "Karduhim"; "Kara" („negru”); în Tolmaç: "Kortan", apoi "Boru"; în Kapan: "Yazı" (citește /ia-zî/; potrivit unei ipoteze, probabil din etnonimul alanilor: "as" sau "ias"; în turca modernă, „scriptură”); în Çoban: "Bata"-han, apoi "Bula". Cronica lui Constantin mai spune: "„Cele opt provincii sunt divizate în patruzeci de districte, conduse de conducători mici ca importanță”". Patru clanuri ale pecenegilor erau situate, potrivit
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
de proprietate asupra Iliriei au fost abil exploatate de către regele got Alaric, care din nou, s-au răzvrătit după moartea lui Teodosiu I. Stilicho a apărat abil Italia împotriva goților invadatori, dar nu a reușit să-i controleze pe vandali, alani, și suebii care au invadat Galia în număr. Stilicho a devenit o victimă a intrigilor de la curtea din Ravenna - în cazul în care curtea imperială din vest l-a înlocuit începând cu 402 - și a fost ulterior executat pentru înaltă
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
fost prima dată de la invaziile galice din secolul al IV-lea î.Hr. când orașul a fost cucerit de un inamic străin. Succesorii lui Alaric i-au stabilit pe goții în Galia (412-418), de unde au funcționat ca aliați romani împotriva vandalilor, alanilor, suebilor și în Spania, și împotriva uzurpatorului Iovinus (413). Între timp, un alt uzurpator, Constantin (406-411), a debarcat din Britania cu trupele sale în Galia, în 407, lăsând populația romanizată în mâinilor invadatorilor, în primul rând de către picților și apoi
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
avându-i în frunte pe Batu Han și pe Subutai, au traversat râul Volga și au invadat Bulgaria de pe Volga în toamna anului 1236. Mongolii au avut nevoie de un an pentru a învinge rezistența bulgarilor de pe Volga, kipciakilor și alanilor. În noiembrie 1237, Batu Han și-a trimis ambasadorii la curtea lui Iuri al III-lea al Vladimirului cerându-i să se recunoască vasal. O lună mai târziu, hoardele asediau Riazanul. După șase zile de lupte sângeroase, orașul a fost
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
de capriciile naturii. În anul 373, o modificare climatică distruge recoltele, iar animalele mor în urma unei ierni năprasnice. Sub conducerea hanului Balamir (Balamber) poporul Xiongnu (Xiungnu), hotărăște să migreze spre vest. În stepele din nordul Caucazului, Xiongnu îi lovesc pe alani. În urma unor bătălii sângeroase alanii sunt supuși de Xiognu. Atunci au aflat Imperiul Român și semințiile europene de Xiognu și le-au dat numele de huni (în greacă hunnoi, în latină hunni). Hunii au continuat să înainteze spre vest ciocnindu
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
373, o modificare climatică distruge recoltele, iar animalele mor în urma unei ierni năprasnice. Sub conducerea hanului Balamir (Balamber) poporul Xiongnu (Xiungnu), hotărăște să migreze spre vest. În stepele din nordul Caucazului, Xiongnu îi lovesc pe alani. În urma unor bătălii sângeroase alanii sunt supuși de Xiognu. Atunci au aflat Imperiul Român și semințiile europene de Xiognu și le-au dat numele de huni (în greacă hunnoi, în latină hunni). Hunii au continuat să înainteze spre vest ciocnindu-se cu regatul ostrogoților. Întâlnirea
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
toate părțile enclava devenită selgiucă de la Tbilisi. Domnitor peste întinse ținuturi nepopulate, regele David a chemat în 1118-1119 războinici turcici kipchaci din nordul Caucazului să se stabilească cu familiile lor în Georgia. Acest remarcabil rege a populat și Kartli cu alanii veniți din nordul Caucazului, din Alania (Oseția de azi) care era din 1120 vasală Georgiei. Oștirile regale includeau mercenari ruși din Kiev și occidentali recrutați din rândurile cruciaților, numiți în Georgia "franci", deși proveneau din diverse părți ale Europei. În
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
i (sau "Alauni, Halani, Așii, Iașii, Iazygii") sunt un popor de origine sarmată, inițial un popor nomad, de origine indo-europeană. Cea mai apropiată populație înrudită: roxolanii. Descendenții alanilor, denumiți oseți, osetini sau „iron” (denumirea proprie, folosită în Oseția), trăiesc astăzi în Rusia (Federația Rusă) în principal în Republica Autonomă a/Oseția (denumirea "Oseția" este oficială, alături de "Alania"), de pe versantul nordic al muntelui Caucazul Mare, între Republica Autonomă Ingușeția
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
muntelui Caucazul Mare, între Republica Autonomă Ingușeția, regiunea Stavropol, Republica Autonomă Kabardino-Balkară și Republica Georgia (la sud.) Limba osetă (osetină) face parte din grupul nord-estic al dialectelor iranice (împreună cu avestana, bactriana, sogdiana și horezmiana; vezi și listă de limbi dispărute). Alanii sunt atestați în izvoarele istorice începând cu secolul I în zona de stepă dintre Don și Volga, la de nord Caucaz. Din aceste regiuni, alanii faceau repetate incursiuni de jaf în Persia și în provinciile caucaziene și danubiene ale Imperiului
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
al dialectelor iranice (împreună cu avestana, bactriana, sogdiana și horezmiana; vezi și listă de limbi dispărute). Alanii sunt atestați în izvoarele istorice începând cu secolul I în zona de stepă dintre Don și Volga, la de nord Caucaz. Din aceste regiuni, alanii faceau repetate incursiuni de jaf în Persia și în provinciile caucaziene și danubiene ale Imperiului Roman. Istoricul roman Ammianus Marcellinus descria alanii ca fiind " Aproape toți înalți și frumoși. Părul le este în general blond și ochii lor sunt înfricoșător
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
cu secolul I în zona de stepă dintre Don și Volga, la de nord Caucaz. Din aceste regiuni, alanii faceau repetate incursiuni de jaf în Persia și în provinciile caucaziene și danubiene ale Imperiului Roman. Istoricul roman Ammianus Marcellinus descria alanii ca fiind " Aproape toți înalți și frumoși. Părul le este în general blond și ochii lor sunt înfricoșător de mândri.". Tot Ammianus arată că alanii erau continuatorii triburilor nomade ale massageților, sarmaților și ai sciților, popoare iranice care ocupau de
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]