305 matches
-
Bolgarul, și principalele sale orașe de pe Volga și Kama n-au putut rezista asaltului și au fost jefuite și distruse. Pe Volga mijlocie și inferioară, mongolii au invadat teritoriile unor populații de neam turcic, fino-ugric și iranian, precum bașkiri, mordvini, alani, cumani. Rezistența cea mai îndârjită a fost opusă de tribul cuman, condus de Bacman. După supunerea populațiilor aflate la extremitatea răsăriteană a Europei, la sfârșitul anului 1237, armatele mongole s-au îndreptat asupra cnezatelor rusești, acestea nu s-au coalizat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În mod cu totul neașteptat, ei nu au atacat Novgorodul, centru comercial prosper din nord-estul Europei. Pe parcursul anului 1238, mongolii și-au concentrat forțele în stepele dintre Marea Caspică și Marea Neagră în vederea supunerii populației nord-caucaziene și a cumanilor. Luptele cu alanii și circasienii și cu alte triburi de pe versanții muntelui s-au prelungit până în 1240. Încununarea campaniei mongole în ținuturile rusești a constituit-o cucerirea Kievului, eveniment plasat de letopisețele vechi rusești în 6 decembrie 1240. Pentru cucerirea marelui oraș de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu este imposibilă, deși misionarul apusean îl considera pe Olaha între ducii ruteni supuși tătarilor. Pe de altă parte, Rubruck, în descrierea sa, amintește trecerea spre curtea hanului a "rutenilor, blacilor, bulgarilor, a locuitorilor din Soldaia (Crimeea), a circazienilor și alanilor". Acei numiți "blacorum" sunt, în mod cert, români, dar nu știm dacă sunt cei din nordul Dunării sau din sudul ei, din statul Asăneștilor. Dar faptul că, în 1247, anul Diplomei Ioaniților, la numai câțiva ani de la invazie, Cumania nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după mijlocul secolului al XIII-lea, Vicina a devenit reședință mitropolitană, atestată documentar în 1285, ea se va menține ca reședință până la 1359, când mitropolitul Iachint a fost transferat la Argeș. Autoritatea mitropolitului de Vicina era considerabilă, de vreme ce, în 1302, alanii i s-au adresat lui pentru o intervenție pe lângă împărat în vederea stabilirii lor în Bizanț. Însă dependența mitropoliei de patriarhia de Constantinopol nu presupunea și dependența politică a Vicinei față de Bizanț, datele noastre nu duc la concluzia că zona gurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Carpați, în Moldova, ca meșteșugari și negustori. În expedițiile și războaiele lor, mongolii încorporau și populațiile supuse-ca și hunii, ei au provocat mari dislocări de populație. Unele din acestea au ajuns până în spațiul est-carpatic, chiar dacă locuiau în răsăritul Europei, precum alanii, care au deținut un loc important în armatele emirului Nogai și a fiului său, Joga, care i-au adus în regiunile dunărene, dar grupuri etnice alane sălășluiau în stepele nord-pontice și înainte de 1241. Populațiile iraniene pătrunse în teritoriile est-carpatice apar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
important în armatele emirului Nogai și a fiului său, Joga, care i-au adus în regiunile dunărene, dar grupuri etnice alane sălășluiau în stepele nord-pontice și înainte de 1241. Populațiile iraniene pătrunse în teritoriile est-carpatice apar în izvoare sub numele de alani și iasi. Prezența temporară a alanilor în nordul Dunării este indubitabilă, populațiile iraniene medievale au toponime în teritoriile est-carpatice. Iași ar proveni de la tribul iasilor. În 1302, după înfrângerea lui Joga, alanilor li s-a îngăduit de către mongoli să se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fiului său, Joga, care i-au adus în regiunile dunărene, dar grupuri etnice alane sălășluiau în stepele nord-pontice și înainte de 1241. Populațiile iraniene pătrunse în teritoriile est-carpatice apar în izvoare sub numele de alani și iasi. Prezența temporară a alanilor în nordul Dunării este indubitabilă, populațiile iraniene medievale au toponime în teritoriile est-carpatice. Iași ar proveni de la tribul iasilor. În 1302, după înfrângerea lui Joga, alanilor li s-a îngăduit de către mongoli să se strămute din nordul Dunării în teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritoriile est-carpatice apar în izvoare sub numele de alani și iasi. Prezența temporară a alanilor în nordul Dunării este indubitabilă, populațiile iraniene medievale au toponime în teritoriile est-carpatice. Iași ar proveni de la tribul iasilor. În 1302, după înfrângerea lui Joga, alanilor li s-a îngăduit de către mongoli să se strămute din nordul Dunării în teritoriile bizantine. În același timp, grupuri de iasi au intrat și în serviciul regelui Ungariei. Printre populațiile din răsăritul Europei dislocate de mongoli se pare că s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în conducerea tătarilor apuseni, ceea ce a dus la o apropiere a domnului român de ei, fără știrbirea statutului țării. Iorga subliniază că întâiul act politic al statului, acum definitiv închegat, ni-l dezvăluie un izvor bizantin, care vorbește de "masageții", "alanii" formați la școala celorlalți "sciți", tătarii, învățând de acolo felul de luptă cu arcul a adevăraților mongoli. Numele "ungrovlahilor", ca putere politică și militară, apare numai la istoricul (împărat) bizantin, Ioan Cantacuzino, în 1322, când un conducător bulgar, Voisil, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numai la istoricul (împărat) bizantin, Ioan Cantacuzino, în 1322, când un conducător bulgar, Voisil, în luptă cu bizantinii recurge la ajutorul "ungrovlahilor" și chiar la "sciții" (tătarii), iar învățatul teolog Nichifor Gregoras va vorbi de acei "tătari creștini", confundați cu alanii, puțin numeroși și neînsemnați. De fapt, situația lui Basarab, după 1324, pe plan extern, era complicată, fiind în relații tensionate atât cu ungurii cât și cu sârbii. El era aliat cu bulgarii încă din 1323, îl ajutase pe țarul Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
susține că atunci au luptat contra lor (sârbilor) "șapte țări": bizantinii, Mihail de la Târnovo și fratele său domnul Vidinului, Ivan Alexandru, apoi "Ivanco Basarab, socrul său, cu tătarii negri, care se aflau împreună cu el (adică în țara lui) și domnul alanilor, supuși tătarilor". Și Iorga scrie că "prima intervenție militară fățișă" a noului stat, Țara Românească, este împotriva sârbilor, porniți spre cucerirea Balcanilor. La Velbujd, în Macedonia, sârbii ies victorioși, iar țarul Mihail este ucis. Un cronicar din Raguza consemnează: "de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și hotărî să le ofere o bătălie lângă un cătun, anume Imeri. Ciudată era compoziția și ordinea de bătălie a oștirii romeice. Încuviințând cererea casei împărătești în considerația încuscririi pomenite mai sus, tartarhanul Tuktai trimisese romeilor o trupă auxiliară de alani și de turcomani păgâni, numiți grecește turkopuli, cari contribuiră mai mult spre pierzarea decât spre biruința oștirii de căpetenie, precum se va dovedi mai pre urmă. În prima linie a ordinei de bătaie Mihail puse tocmai pe alanii și turcomanii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
auxiliară de alani și de turcomani păgâni, numiți grecește turkopuli, cari contribuiră mai mult spre pierzarea decât spre biruința oștirii de căpetenie, precum se va dovedi mai pre urmă. În prima linie a ordinei de bătaie Mihail puse tocmai pe alanii și turcomanii aceștia, sub comanda bulgarului Bossilas; în centru, pe care îl comanda marele primicheriu, erau macedonenii și trupele aduse din răsăritul asiatic de cătră Teodor, unchiul împăratului, iar linia dindărăt se compunea din români, din voluntari și din alte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în spatele oștirii pentru siguranța împărătescului său părinte. Romeii numărau în șirurile lor preste tot cinci legiuni mai mari, dușmanii într-ale lor numai patru, dintre cari una se compunea din persieni, ce apăruseră la chemarea catalanilor. Bătălia începu cu năvala alanilor și turcomanilor asupra catalanilor, iar acești din urmă, greu împlătoșați, eminent de viteji și sperând un apropiat ajutor, își bat în liniște joc de săgețile azvârlite asupra lor, rezistă ca un zid tare și-și mențin inimoși poziția lor. Deodată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acești din urmă, greu împlătoșați, eminent de viteji și sperând un apropiat ajutor, își bat în liniște joc de săgețile azvârlite asupra lor, rezistă ca un zid tare și-și mențin inimoși poziția lor. Deodată și fără a fi siliți alanii și turcomanii se risipesc în fugă și aleargă neopriți îndărăt în timpul luptei chiar și din impuls propriu, nu atâta de sfială pe cât de răzbunare pentru lefile mici și de necaz pentru că, prin un anume sol Tuktai ceruse de la împăratul retrimiterea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Mesembria și se pregătea să supuie Agathopolis cu ținut cu tot, care pe sub mână i se și supuseră, învoindu-se prin tratat. Acest progres, bogat în biruințe, sporea nu numai puterea bulgarilor, ci vaza și înrîurirea căpeteniei lor. Din cauza aceasta alanii, cari acuma se lepădaseră de-mpăratul, trimiseră solie cătră Sfentislav, a cărui putere le inspira respect, și-l rugară să le rânduiască căpetenii bulgare, sub a cărora ordine sânt dispuși să se lupte, și-i făgăduiră a combate cu efect
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în Bulgaria daca aceștia și-ar fi pus de gând s-o facă. Propunerea lor fu primită și curând li se rânduiră și sosiră la noii aliați căpetenii bulgare, întovărășite de o mie de luptători bulgari. Devenind îndrăzneți prin aceasta, alanii întreprinseră incursiuni cu folos, roiri de pradă și de pustiire pe teritoriul romeic de primprejur și la urma urmelor trecură cu casnicii lor cu tot la Sfentislav. Puterea alanilor se stinse-n curând în urma unei înfrîngeri ce o suferiră într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întovărășite de o mie de luptători bulgari. Devenind îndrăzneți prin aceasta, alanii întreprinseră incursiuni cu folos, roiri de pradă și de pustiire pe teritoriul romeic de primprejur și la urma urmelor trecură cu casnicii lor cu tot la Sfentislav. Puterea alanilor se stinse-n curând în urma unei înfrîngeri ce o suferiră într-o luptă pe care o avură cu turcomanii (turcopuli) și amogabanii uniți; dar împărăția romeică era pe de altă parte cu atât mai neliniștită și mai strâmtorată de cătră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fură destinați a merge ca misionari religioși și propovăduitori ai credinței în acele țări ale Răsăritului cari erau de altă lege, fie necreștină, fie necatolică. Li se recomandară deci în mod espres următoarele neamuri: saracinii, păgânii, grecii, bulgarii, cumanii, rutenii, alanii, iberii, chazarii, goții, etiopienii, sirienii, zikii (? ), iacobiții, nubienii, nestorianii, armenii, inzii, mesoliții și alți necredincioși, ca să-i convertească, prescriindu-li-se în genere să convertească pe necreștini la creștinism, pe creștinii eretici și schismatici la biserica romano-catolică. Spre acest sfârșit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poet. Bibliografie. Ediții: Anthologia latina, I, 2, Teubner, Leipzig, 1906 (Fr. Bücheler - A. Riese). 3. Paulin Nu știm prea multe despre un anume Paulin care, într-o Epigramma în o sută zece hexametri, scrisă imediat după invazia vandalilor și a alanilor din 407, a satirizat moravurile epocii printr-un dialog între un tânăr cleric, Salmon, și bătrânul călugăr Thesbon. La decadența morală a Galiei epocii, descrisă în poem cu o insistență critică, se adaugă devastările materiale provocate de invaziile barbare. Nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Victorius De cu totul altă valoare, chiar dacă la fel de necunoscut, a fost Claudius Marius Victorius; după unii, numele este „Victor”, iar poetul ar fi una și aceeași persoană cu un retor din Marsilia despre care vorbește Ghenadie. O referire la invazia alanilor din acea vreme ne face să ne gândim la primele decenii ale secolului al cincilea; sublinierea importanței liberului arbitru pentru oameni îl plasează în același cadru cronologic care e acela al dezbaterilor dintre augustinieni și Maeștrii Provensali. De altfel, potrivit lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poet. Bibliografie. Ediții: Anthologia Latina, I, 2, Teubner, Leipzig, 1906 (Fr. Bücheler, A. Riese). 3. Paulinus Nu știm prea multe despre un anume Paulinus care, într-o Epigramma în o sută zece hexametri, scrisă imediat după invazia vandalilor și a alanilor din 407, a satirizat moravurile epocii printr-un dialog între un tînăr cleric, Salmon, și bătrînul călugăr Thesbon. La decăderea morală a Galiei epocii, descrisă în poem cu o insistență critică, se adaugă devastările materiale provocate de invaziile barbare. Nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Victorius De cu totul altă valoare, chiar dacă la fel de necunoscut, a fost Claudius Marius Victorius; după unii, numele este „Victor”, iar poetul ar fi una și aceeași persoană cu un retor din Marsilia despre care vorbește Ghenadie. O referire la invazia alanilor din acea vreme ne face să ne gîndim la primele decenii ale secolului al V-lea; sublinierea importanței liberului arbitru pentru oameni îl plasează în același cadru cronologic, care e acela al dezbaterilor dintre augustinieni și Maeștrii Provensali. De altfel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în primăvara anului 451 d.H., armatele lui Atila au trecut Rinul și au invadat Galiile, aceste regiuni, în mare parte, erau deja scoase de multe decenii de sub puterea romană. Frontiera renană, întradevăr, fusese călcată de barbari încă din 406: vandalii, alanii și alemanii năvăliseră în provinciile romane, ajungând chiar până la Peninsula Iberică și Africa Septentrională, devastând totul în calea lor și făcând astfel începutul perioadei din urmă - și cea mai tristă - a Imperiului de Apus. Roma însăși, jefuită de goți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plan amintea de o potcoavă, ce avea în centru un turn masiv și, anexate lui, de o parte un dormitor, iar de cealaltă, un grajd. Nu fusese posibil nici măcar să adăpostească întreaga escortă - douăzeci de cavaleri iliri și zece arcași alani - astfel că o parte din oamenii săi trebuise să aștepte în curte. Odată, stațiunea fusese apărată de soldați romani și făcuse parte integrantă din splendida rețea de stațiuni și posturi militare ce veghease pe drumurile imperiului, asigurându-i legături comerciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]