95 matches
-
bucuros că nu locuiește aici și nu trebuie să-l vadă În fiecare zi. Portarul gigantic de pânză ascunde ferestrele, obloanele și lumina filtrată prin ele. Dar poate că lumina nu transpare deoarece sunt toți adormiți, liniștiți, iar tipul acela alarmat suferă de insomnie, făcându-le vecinilor și polițiștilor viața un calvar. Ce tâmpenie apelul ăsta la miez de noapte, chiar când trebuia să termine. Nu răspunde nimeni. Sună din nou, prelung. Noaptea e pustie, cețoasă, iar realitatea e o stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
căutase, un sac de dormit, pe care Îl aruncă la picioarele lui Pablo. — S-ar putea să ai nevoie de el, zise. Eu voi lipsi cîteva ore. — Cum adică, vrei să pleci și să-l lași cu mine aici? strigă alarmat David. Dacă mă atacă? — N-o să-ți facă nici un rău, are mîinile legate. Dar prezența lui mi-a făcut deja rău, a făcut să-mi crească glicemia! Leagă-i și picioarele! Omul cu fața verde părea grăbit și, În același
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
poate fi un zgomot suspect sau prezența unei persoane străine ori a altui animal În preajma gospodăriei. Mai mult, lătratul câinelui-lup În gospodărie este urmat de replicile sau răspunsurile altor congeneri din comunitate, cartier sau zona respectivă, care sunt de asemenea alarmați. Totuși, pentru ca alarmarea prin lătrat să nu fie Întâmplătoare și să nu deranjeze inutil, este nevoie de un dresaj specific și sistematic, la vârsta când este cel mai receptiv, când i se poate imprima obișnuința de a alarma numai În
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
recompensă. În cea de-a opta zi, copiii vaccinați ar fi trebuit să vină la mine, astfel Încât să pot recolta substanța necesară pentru a vaccina În continuare. Dar nu apăru nimeni și mi se aduse la cunoștință că părinții lor, alarmați din pricina acestui lucru, Îi duseseră În afara orașului. Auziseră un zvon cum că În a opta zi, când erau așteptați copiii, medicul european 155 avea să taie mumiai-ul de pe brațul lor, operație care le-ar fi pus viața În pericol. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Măi, n-or fi păduchi, observă unul. Păduchi?, am intonat mirați aproape toți. Da, măi, de porc încă, completă altul. Să știți că părul e plin cu păduchi de porc, ne-am dat toți cu părerea. Ce facem?, întrebă unul, alarmat ca și cum am fi fost în Roma, iar Hanibal ante portas. Ne-am zbătut până la ziuă îngroziți de gândul că vom fi mâncați de vii de păduchi. Dimineață la „deschidere” a venit primul o dată cu sunarea clopotului, însoțit de un gardian care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
noastre medicale am crezut că este vorba de un ulcer perforat. Ne-a spus printre înghițituri și vărsături de sânge că n-a suferit niciodată de stomac. Sângele nu se oprea și începuse să devină palid. Împreună cu Berghea am bătut alarmat în ușă, strigând milițianul. Acesta a venit, ne-a înjurat când a deschis vizeta, dar i-am spus că moare un om. Sângele începuse să se prelingă printre scândurile priciului. Vă rugăm să chemați doctorul sau duceți-l la doctor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
el. Mă săturasem să tot fac eforturi pentru a-i câștiga încrederea și a nu-l speria. Nervii începeau să-mi cedeze și doream să-mi cunosc soarta. — Titus, ascultă-mă, vreau să-ți spun ceva foarte important. Deodată păru alarmat și își lăsă mâna, cu palma desfăcută, pe masă, de parcă ar fi fost gata să sară și s-o ia la fugă. — Vreau să rămâi aici, măcar pentru un timp. Am să-ți explic de ce. Vreau să te vezi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
șeful acestei cete. Între timp veniseră ăștielalți, și care au avut noroc, doi trei ani au stat în țară fără să fie prinși. Fratele meu a venit în iulie ’53 și în august deja i-o descoperit, că deja era’ alarmați și toată țara era împânzită de securiști care-i căutau... Da’ această tabără a americanilor, erau infiltrați o mulțime de spioni de-ai comuniștilor, mai ales ruși, și știți cum îi, că nu-i poți depista și ei trimiteau toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
superior de educație, specializați În anumite domenii tehnice, de la medicină pâna la igienă industrială și de la pedagogie până la analiza nutriției. De asemenea, deși nu Îl afirmau deschis, eugeniștii susțineau implicit criteriul etnic, o atitudine relevată de modul În care reacționau, alarmați, ori de câte ori se discuta posibilitatea ca etnici maghiari sau germani să ocupe poziții oficiale. Importanța purității etnice era acceptată fără nici o opoziție de Întregul public educat care citea sau reacționa la articolele publicate În Transilvania sau Societatea de Mâine. Acest public
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
deprimat item 12 îngrijorat item 6 îngrozit item 16 amărât item 7 deznădăjduit item 26 neliniștit item 24 panicat item 20 melancolic item 3 fără speranță item 4 încordat item 14 înspăimântat item 11 necăjit item 13 depresiv item 9 alarmat item 19 înfricoșat item 25 supărat item 21 distrus item 22 tensionat item 1 nervos item 17 îndurerat item 18 disperat item 23 Posibilitățile de răspuns ale subiecților la fiecare din cei 26 de itemi sunt: DELOC FOARTE PUȚIN MEDIU
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
o viteză atât de mare încât a atins cerul. Teșub se îndreaptă atunci spre mare să înfrunte pe uriașul diorit, dar e învins. Textul prezintă mari lacune, totuși se poate reconstitui suita evenimentelor. Ullikummi amenință să distrugă omenirea întreagă și, alarmați, zeii se adună și hotărăsc să apeleze la Ea. Acesta se duce întâi la Enlil și apoi la Upelluri, și îi întreabă dacă au aflat că un uriaș de piatra a hotărât să-1 doboare pe Teșub. Răspunsul lui Enlil s-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
bicicletei intrate-n burtă. Bicicleta derapă, zbură cât colo, eu căzut, alunecam pe mâna dreaptă întinsă instictiv, la vale. Nu mă durea nimic, și mă-întrebam cum de nu mă lovisem la cap. Omul de pe cealaltă parte fugi spre mine alarmat, dar constată că în afară de o zdrelitură serioasă și o capsă a blugilor intrată-n piele, nu pățisem nimic. Tot pe două roți, am avut altă pățanie. Un vecin din spatele blocului, un sârb despre care se spunea că fusese
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
unor asemenea acuzații; unele aduse chiar de către mine pe când trăiam încă în România. Am pus „față în față” vocea rabinului din declarațiile atât de diferite și întrebam când a mințit Eminența Sa - atunci sau acum? Atât. Aurel m-a sunat alarmat, auzise - ca și mine - de reacția rabinului-șef, de numele celor cărora li se plânsese de mine. Știam de la Aurel că avea o relație excelentă cu dl Rosen și că fusese sprijinit de acesta când se aflase la ananghie. Aurel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
spinare, dă buzna pe cărare: Vine! Vine!... E cătrănit! Tună și fulgeră! șoptește el gâfâind, cu sufletul la gură. Boierii sar în picioare, de parcă i-a înțepat o albină: Ce s-a întâmplat?! Care-i pricina?! întreabă ei în surdină, alarmați. Domnul, însoțit de Stanciu și Vlaicu, fiecare cu bolovanul său -, s-au și ițit pe cărare. Stanciu și Vlaicu degrabă se despovărează. Ștefan, mânios, aleargă de colo-colo, se oțărăște cu mânie și bolovanul după el: La "Întrecerile cu arcul", oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu numai cultura, dar și țara Întreagă suferea cumplit, umilită și târâtă În mizerie, așteptând un „semn” de la noi, elita!Ă - Și... ce se va Întâmpla după aceea? a continuat Manolescu să mă Întrebe. I-am răspuns că, foarte probabil, alarmați, cei de la conducerea superioară de partid, văzând că suntem fermi și că el nu acceptă o simplă redresare a situației, Îi vor oferi pur și simplu o revistă literară, visul oricărui critic. - La Început, undeva În provincie, așa cum vi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
piscina noastră. - Nu prea seamănă cu... Jayster, am zis, oarecum șovăielnic. - Cineva a trebuit să-l tragă afară după ce-ai dispărut, zise ea. Cu un năvod. - Cu ce navă? Apoi mi-am dat seama. O, ce năvod? am întrebat alarmat. N-avem năvod. Pauză nervoasă. Sau avem? - Te-am căutat, dar ție ți se rupsese deja filmul, în camera de oaspeți, zise ea cu o nonșalanță prefăcută pe care încă o cultiva de când mă mutasem în casă. Am oftat. - Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
depistarea acelor persoane cu nume și identități similare personajelor fictive. Pauză. Nu sunteți un personaj fictiv, nu-i așa, domnule Ellis? Kimball era conștient că zâmbetul său nu mă liniștea și se lăsă păgubaș. Da, înțeleg de ce sunteți atât de alarmat, dar noi suntem convinși că în acest moment n-aveți de ce să vă temeți. Totuși, dacă vreți să dormiți liniștit, vă putem oferi protecția poliției, total discretă. Iar dacă doriți să discutați despre asta cu domnișoara Dennis... - Nu, nu vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că nu mai suportam! Oricum, nu-ți spun decât ție. în rest nimeni nu știe, nici Georgi... Vreau s-o rup de tot cu trecutul! în două-trei zile, am tulit-o! — Și eu cccum mai dau de tine? întrebase Bobo, alarmat. Ccum ți-nem le-ggă-tura? Clara tăcuse din nou. De data asta, Bobo îi auzea răsuflarea agitată în receptor. — O să te sun eu după ce mă mut și-o să-ți dau amănunte, îi răspunsese, pe un ton nesigur. Poate o să vorbim mai multe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și-a plutit încet pe deasupra copacilor, până într-un loc în care s-a crezut în siguranță. Se simțea amenințat și prin cap îi treceau ace încinse, unul câte unul. În timp ce servitoarea schimba două vorbe cu vardistul care cine știe ce îndruga, alarmat că a uitat pentru ce venise, Zogru văzuse în cerdacul casei un bărbat negricos și atletic, cu sprâncenele împreunate și părul vâlvoiat. Era o apariție mai curând comică, mai ales văzută acum, ca imagine topită de timp, însă pentru Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Faroald. Era cam al optulea ceas, și abia terminaserăm de vorbit, când am auzit tropăit de cai și, puțin după aceea, bătăi în poartă. Și-a făcut apariția Gundo, însoțit cam de vreo șase longobarzi. - Ce se-ntâmplă? am întrebat alarmat. - A sosit un sol de la Cividale cu vești importante. Faroald ne-a convocat pe toți în sală. Am simțit un gol în stomac, de obicei prevestind evenimente nefaste. Nu era un sol, ci chiar judecătorul Saxo cu o escortă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mă facă să pricep că orașul nu era nicidecum locul cel mai sigur pentru un longobard, chiar dacă nu prea semănam cu așa ceva; mi-a mai spus și despre niște zvonuri legate de o eventuală răzbunare a lui Flaviano. Văzându-mă alarmat, mi-a pus o mână pe umăr și m-a liniștit: - Să nu te temi pentru viața ta, aici e mai de temut batjocura decât sabia. Mâine la teatru nu e exclus să pățești ceva, dar ascultă de sfatul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tocmai În acea zi. Era cel mai tânăr dintre cei trei veri. Mitsutada bău sake-ul și, trecând În fața lui Mitsuhide, Îi Înapoie ceașca. Soția lui Mitsuharu ridică sticla cu sake și turnă, Însă, chiar În acel moment, lui Mitsuhide, alarmat, Începu să-i tremure mâna. În mod normal, nu era genul de om care să fie surprins de un sunet, dar acum, când un războinic Începu să bată toba În fața castelului, fața păru să i se golească Încet de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ca științele respective să fie privite într-o lumină negativă în interiorul acelei comunități, într-o perioadă în care interesul și devotamentul față de religie recîștigă teren aproape în totată lumea?! Nu-i de mirare, așadar, că mulți darwiniști s-au declarat alarmați de această încercare de a eticheta concepția lor drept atee.“ (p. 77) În fine, Dawkins a sporit senzația că între științe și religii există un război total. În realitate, tactica e folosită doar de acei ideologi care, vrînd să distrugă
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
Marina Constantinescu Una dintre problemele care ar trebui să macine conștientul și subconștientul nostru este cea identitară. Identitatea are o structură complexă. Discutăm, doar unii dintre noi alarmați, despre degradarea limbii române. Maltratată de-a dreptul, neprețuită, desconsiderată pur și simplu, ea poate fi un martor al degringoladei identitare. Îndepărtarea de valorile autentice și îmbrățișarea pătimașă a nonvalorii - sub toate înfățișările ei monstruoase - vorbește, de la sine, de o
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
bubuit de tunet. Ea se întoarce și fuge - umbră de pasăre moartă... Drum bun și cale bătută! Strâng tot ce s-a răsturnat, furculițe, cuțite, polonice, tigăi, cratițe, oale, suporturi, sunt o fotografie alb-negru pe hârtie lucioasă care zâmbește gardianului alarmat, dar în adâncul sufletului sunt un demon rănit. Mă sperii singur de mine cât pot fi de rău și n-aș dori nimănui să treacă prin așa ceva. La casă e coadă, ea n-avea cum să ajungă prea departe. Și
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]