113 matches
-
aproape Stelele îmi cădeau suave pe pleoape Întindeam mîna și le culegeam Univesul se scurgea greoi pe geam Tu îmi erai tot mai departe-aproape Zilele se spălau și ele între aproape-departe Secunda infamă cred că ne desparte 8 Cicoarea se-albăstrește rușinată Vîntul i-a spulberat rochița de fată O fecioară despletită ca o walkirie Este o-ncîntare, par Dieu, o reverie! Să se stingă focul din inima pădurii Pînă peste dincolo de marginea urii Să ne iubim ca frunzele măturate De furia
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
Acasa > Cultural > Modele > ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIȘTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Unde sunt îngerii când artiștii plâng?! În lacrimile artiștilor! De aceea e albăstrit cerul, de plânsul artiștilor, căci dacă artiștii doar ar surâde, cerul ar fi înrozit! Iar îngerii răspund plânsului, chiar din ochii artiștilor. Ecourile de aceea sunt, să răspundă; inimile de aceea se nimeresc, să răspundă; ochii de aceea-și încrucișează
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
Acasă > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU,REZULTATE Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Rezultatele concursului săptămânal Locul I - 35 puncte Textul nr. 15 - Cristina-Monica Moldoveanu nori albi destrămați - bătrână albăstrește cearșafuri vechi Locul ÎI - 20 puncte Textul nr. 45 - Valeria Tamâș vântul toamnei deschizând toate porțile - nici un oaspete... Locul III - 17 puncte Textul nr. 23 - Cristina Ailoaei Aniversare - în fereastră-mi bat numai frunzele toamnei Locul III - 17 puncte Textul
HAIKU,REZULTATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355709_a_357038]
-
veverița ronțăie luna plină Textul nr. 46 - 15 puncte - Valeria Tamâș drumeț însetat - în adâncul fântânii soarele... Textul nr. 6 - 15 puncte - Vasile Coniosi-Mestesanu Joacă de toamnă- arici printre castane numărând puii Comentarii Corneliu Traian Atanasiu nori albi destrămați - bătrână albăstrește cearșeafuri vechi Cristina-Monica Moldoveanu Îmi place să insist asupra imaginilor pentru a descoperi aproape senzorial firele în care ele se despletesc pentru a se reîmpleti într-o țesătura simbolică ce le reunește. Norii albi destrămațidau cerului un aspect scămoșat. Seninul
HAIKU,REZULTATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355709_a_357038]
-
întoarcem în vremea ei și să aflăm ce este albăstreala. Este vorba de o substanță de culoare albstru-indigo care era folosită pentru albirea rufelor. Strămoșul unor produse de genul tide-ului din reclamele de azi. Folosind jocul de cuvinte în care albăstrește stă pentru albește, joc de cuvinte pe care uzul l-a erodat, autorul ne atrage atenția asupra sensului simbolic pe care i-l atribuie aici lui albăstrește. Albind cearșafurile îngălbenite, bătrînă ar vrea să recupereze, într-un anume fel, miraculos
HAIKU,REZULTATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355709_a_357038]
-
de genul tide-ului din reclamele de azi. Folosind jocul de cuvinte în care albăstrește stă pentru albește, joc de cuvinte pe care uzul l-a erodat, autorul ne atrage atenția asupra sensului simbolic pe care i-l atribuie aici lui albăstrește. Albind cearșafurile îngălbenite, bătrînă ar vrea să recupereze, într-un anume fel, miraculos, albastrul cerului spălăcit, seninătatea din vremea cînd așternuturile imaculate erau în lada de zestre. E o activitate demodata, dar numai ea mai deține puterea magică de a
HAIKU,REZULTATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355709_a_357038]
-
săteni care se întorceau de la lucru, la marginea pădurii de mesteceni. Părul de pe creștet îi dispăruse complet, ca și cum ar fi fost ras, iar pe gât, față și mâini avea arsuri ciudate, care când se înroșeau, când se înverzeau, când se albăstreau. ******************************* A trecut un timp și Pierre Rossalle s-a pus pe picioare, dar se schimbase total. Din omul vesel, glumeț și extrem de prietenos cu toată lumea, devenise un taciturn introvertit, cu priviri dușmănoase aruncate în permanență celor din jur. Bineînțeles că
E.T. (SAU RĂZBOIUL DINTRE ENERGII) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370054_a_371383]
-
înalt până acolo unde ai bătut piroanele alea iei șarpele îi faci un nod și-l agăți de un piron iei îngerul prins atârnat de un alt piron și-l obligi să-ți tragă otrava din pulpă până când se va albăstri și se va face strigoi la mulți ne este teamă de șarpe teama aceea ancestrală strivim capul șarpelui și lăsăm trupul să i se usuce crezând că va pieri oricum totuși de fiecare dată din trupul uscat și albit de
CUM BAŢI TU PIROANE ÎN CER de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353491_a_354820]
-
o să plecați singuri de aici. Auzind-o vorbind așa, balaurii începură să râdă. Râsul lor semăna cu behăituri de oaie. Ploaia se oprise și peste tot rămăseseră stropii ei cristalini. Norii negri își făceau drum spre răsărit și cerul se albăstrea. Soarele își arăta timid câteva raze și încerca să revină pe cer în toată splendoarea sa. Norul cel alb se vedea parcă și mai mare acum. Dacă nu mai erau norii întunecați, cerul parcă strălucea, lalelele se înviorară și zambilele
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
Am văzut negru, violet, galben, roșu, verde, ca în final, retină să-mi dea culoarea de albastru. Era călimara de cerneală care, nefiind bine închisă, și-a pierdut dopul și culcând ghiozdanul în bancă, a găsit de cuviință să-mi albăstrească și mai rău ziua decât era. Grasul a început să râdă ca un nebun și să strige: -Tovarășa învățătoare, fata asta a murdărit de cerneală banca, dușumeaua și uniforma, veniți repede! O să mă murdărească și pe mine. Când învățătoarea a
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
Ce fel de scenă și ce fel de microfon te sprijină? Dar tu te sprijini de vocea ta guturala, tabacică, îmbibabă de wischy, dă-mi și mie o drojdie, mi-ar prinde bine, măi fâțo, acum, când mi s-a albăstrit inima de fantasticele intemperii stelare. Unde ești, desculțo? De-atâta umblet prin cer ți s-au făcut tălpile butii. Ai bășicuțe pe inimă. Și mie. De stat în casă. De stat degeaba. De stat în sine. Evora, Evora, Cesaria mea
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358704_a_360033]
-
în fiecare stea Și viața ta e toată numai așteptare. Cu vise și fiori se cârpește viața mea Și plâng la geamul nostru flori fără culoare. 13-12-11 Elegia timpului Femeie deschide-ți brațe moi și parfumate Azi, când adormite ape albăstresc în noapte... Totuși undeva un râu s-a rătăcit în timp Și spală astăzi fața zeilor din Olimp. Dar Luna...O, Luna mângâie liniștea toată, Iar tu vei răscoli prin vise de alt-ădată Când eu dormeam hipnotic, pe brațul tău
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
negru, să clatini deznădăjduită din cap, eu să îți promit că e ultima dată, tu să-mi promiți o vară nonagenară. Aș fi vrut să facem o escapadă, să vedem cum s-au copt pantofii în vitrinele prăvăliilor, cum au albăstrit zambilele tălpile gradinilor. Cum au sfâșiat alb corcodușii coastele dealurilor, ca o hoardă de mirese fugare. Să ascultăm cum viscolesc stelele în rana spovedaniilor de noapte. Să mai avem încă o sută cincizeci de dimineți proaspete, cu eticheta pe ele
SECETĂ DE TINE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359471_a_360800]
-
în legea ei puncte de lumină, forme care-i trezeau curiozitatea. N-aveam timp să judec, așa cum fac atunci când mă aflu într-un muzeu, doar să privesc și să reacționez. Și să râd zgâlțâit, când dintr-o dată ecranul s-a albăstrit și în mijlocul lui trona un fel de femeie ca-n Avatar, cu un trandafir roșu gata să-i atingă sfârcul de gheață. Imediat după și-au făcut apariția trei arătări butucănoase, un fel de sfincși cu fețe de focă și
Un creier la muzeul de artă () [Corola-blog/BlogPost/337821_a_339150]
-
o beție cumpărată la litru nu i-am răspuns decât să-mi lase zilele nescrise la apel nu răspund în serile când negrul din cerul gurii nu mă lasă să dau seara bună așez luna pe alfabet mi s-au albăstrit unghiile de cerneala care se scurge din cer timpul sâsâie ca un șarpe agățat de sternul meu saliva secundelor îmi unge memoria de scurtă durată din torace ziua eclipsează fanta destinului scriitorii scuipă o zi bună printre dinți ziua / diorama
APELUL DE DIMINEATĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377451_a_378780]
-
miros ciudat de aburi, de parcă fierbe undeva-n adâncuri întreaga zare adunată-n plânsuri... Și lacrimi curg pe obrazul de lunimă pe care ploaia-l mîngâie ș-alină, picături dansează precum o balerină cu rochia lungă din crinolină. Pe câmpul albăstrit de tămâioare lacrimile ploii valseaz-amăgitoare, și nu mai știi de mâine va fi soare sau ploaia a devenit atotstăpânitoare..., ← Noaptea ... Citește mai mult Flori de tămâioare...Mă -mbracă primăvara cu flori de tămâioarepe câmpul înverzit de-atâta soaredoar noaptea cerne
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
gânduri împrăștiind miros ciudat de aburi,de parcă fierbe undeva-n adâncuri întreaga zare adunată-n plânsuri...Și lacrimi curg pe obrazul de lunimăpe care ploaia-l mîngâie ș-alină,picături dansează precum o balerinăcu rochia lungă din crinolină.Pe câmpul albăstrit de tămâioarelacrimile ploii valseaz-amăgitoare,și nu mai știi de mâine va fi soaresau ploaia a devenit atotstăpânitoare...,← Noaptea... XVIII. NOAPTEA GÂNDURILOR MELE..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1198 din 12 aprilie 2014. S-a așezat pe altarul gândurilor
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
și i-am răspuns. -Din Bucovina, am îngânat eu ceva tremurând. -AAA, români dăia șmecheri, se încrunta el de parcă cine știe ce am zis , Lasă că te șmecheresc ăștia aici de o să rămâi șmecher pe viață. Afară era o întindere de zăpadă albăstrită de ger, așa ger că genele și sprâncenele mi se albiseră deja, nu îmi mai simțeam degetele de la mâini și de la picioare și pe nări scoteam un fum alb care îngheța și el la câteva palme de mine. Minus patruzeci
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
râs la plâns, pe parcursul unei singure povestiri. Natura pe care ne-o releva ca fiind parte dintr-un întreg ce se numește viață, este părtașă la toate celele povestite. „Izbea soarele un pui de foc, de zâmbeau lemnelele. Și parcă albăstreau lizierelele de salcâmi pe dealuri departe...”( Aria). Alt exemplu, „...peste noapte a plouat îndesat, ploaie boboasă de vară. S-auzea bătutul picăturilor în ropot de milioane de alice lucitoare în verdeața grădinilor și-n uscăciunea streșinilor rânduite de pe acoperișurile caselor
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
și se veselește! Stelele din ochii ei intră ca sfredelul în ochii ce-o privesc și-i inundă cu un nor albastru. Ochi albaștri, ca aceștia, s-or fi uitat de sus în apele imense ale lumii și le-au albăstrit! Iar voci ca a Marinei Florea s-au separat de corul melozilor heruvimici și au coborât alinătoare la om, spre a-i dărui armonia și a-i estetiza viața sufletească! 22 noiembrie 2014, ziua în care eram prezent la lansarea
MARINA FLOREA. ARTISTĂ IUBITĂ DE OMUL LĂUNTRIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371871_a_373200]
-
miros ciudat de aburi, de parcă fierbe undeva-n adâncuri întreaga zare adunată-n plânsuri... Și lacrimi curg pe obrazul de lunimă pe care ploaia-l mîngâie ș-alină, picături dansează precum o balerină cu rochia lungă din crinolină. Pe câmpul albăstrit de tămâioare lacrimile ploii valseaz-amăgitoare, și nu mai știi de mâine va fi soare sau ploaia a devenit atotstăpânitoare..., Noaptea Referință Bibliografică: Flori de tămâioare... / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1199, Anul IV, 13 aprilie 2014. Drepturi
FLORI DE TĂMÂIOARE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347808_a_349137]
-
culesul viei 12 Crucea uitată - doar sălcia bătrână plânge lângă ea 13 Noapte de toamnă - parfumul iasomiei într-o sticluța Fratila Genovel-Florentin` 14 mâna în mână pe trotuarul cu soare - umbrele toamnei Corneliu Traian Atanasiu` 15 nori albi destrămați - bătrână albăstrește cearșafuri vechi 16 drum cu serpentine - oriunde întorc ochii brândușe de toamnă 17 trandafiri uscați - boabele de roua strălucesc mai mult Cristina-Monica Moldoveanu 18 sperietoare - păsările ciugulesc strugurii negri Sorin Micutiu` 19 cocenii uscați - poate secera lunii mai ascuțită Marcela
HAIKU. 202 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346491_a_347820]
-
suprta decadenta Și rupem ideea, distrugem frecvență Prin care am fost conectați la iubire Și geloși și sarcastici suferim în neștire 5 Dar priviți iarbă pură În verdele ei nu e nici un pic de ură Sfioasa cicoare s-a și albăstrit De-atîta ardoare cu care-a iubit Priviți portocala zemoasa și dulce Ispitita de simțuri cînd vrea să se culce Și roua pe frunze e tot poezie Căzută adesea în vreo toamă tîrzie 6 Mesajul fiind adesea un semn de întrebare
ZECE POEME FANTASMAGORICE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345309_a_346638]
-
lucru, la marginea pădurii în care plecase de dimineață după ciuperci. Părul de pe creștet îi dispăruse complet ca și cum ar fi fost ras, iar pe gât, față și mâini avea arsuri ciudate, care când se înroșeau, când se înverzeau, când se albăstreau. A trecut un timp și Pierre Rossalle s-a pus pe picioare, dar se schimbase total. Din omul vesel, glumeț și extrem de prietenos cu toată lumea, devenise un taciturn introvertit, cu priviri dușmănoase aruncate în permanență celor din jur. Bineînțeles că
PRIETENI, DUŞMANI SAU SIMPLII OBSERVATORI COSMICI, CURIOŞI DE EVOLUŢIA „MAIMUŢELOR” DE PE PĂMÂNT ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372578_a_373907]
-
al singurului măr M-ai lăsat, păgână remușcare, Într-un sertar al vieții-ngrețoșat O simplă bătătură a valului de mare Peste lovita-mi lavă - vulcanul nesperat M-ai lăsat și-s moartă de-atâta viețuire În igrasia vremii m-am albăstrit de tot Dar mâine îmi voi cere - tardivă - o trăire Din care moartea ierbii să-nvie idiot Referință Bibliografică: M-ai lăsat / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1691, Anul V, 18 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright
M-AI LĂSAT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372258_a_373587]