114 matches
-
în fiecare stea Și viața ta e toată numai așteptare. Cu vise și fiori se cârpește viața mea Și plâng la geamul nostru flori fără culoare. 13-12-11 Elegia timpului Femeie deschide-ți brațe moi și parfumate Azi, când adormite ape albăstresc în noapte... Totuși undeva un râu s-a rătăcit în timp Și spală astăzi fața zeilor din Olimp. Dar Luna...O, Luna mângâie liniștea toată, Iar tu vei răscoli prin vise de alt-ădată Când eu dormeam hipnotic, pe brațul tău
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 by http://confluente.ro/New_york_sub_zapezi_intarziate_.html [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
miros ciudat de aburi, de parcă fierbe undeva-n adâncuri întreaga zare adunată-n plânsuri... Și lacrimi curg pe obrazul de lunimă pe care ploaia-l mîngâie ș-alină, picături dansează precum o balerină cu rochia lungă din crinolină. Pe câmpul albăstrit de tămâioare lacrimile ploii valseaz-amăgitoare, și nu mai știi de mâine va fi soare sau ploaia a devenit atotstăpânitoare..., Noaptea Referință Bibliografică: Flori de tămâioare... / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1199, Anul IV, 13 aprilie 2014. Drepturi
FLORI DE TĂMÂIOARE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_ciurezu_1397405258.html [Corola-blog/BlogPost/347808_a_349137]
-
negru, să clatini deznădăjduită din cap, eu să îți promit că e ultima dată, tu să-mi promiți o vară nonagenară. Aș fi vrut să facem o escapadă, să vedem cum s-au copt pantofii în vitrinele prăvăliilor, cum au albăstrit zambilele tălpile gradinilor. Cum au sfâșiat alb corcodușii coastele dealurilor, ca o hoardă de mirese fugare. Să ascultăm cum viscolesc stelele în rana spovedaniilor de noapte. Să mai avem încă o sută cincizeci de dimineți proaspete, cu eticheta pe ele
SECETĂ DE TINE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 by http://confluente.ro/carmen_laiu_1491162375.html [Corola-blog/BlogPost/359471_a_360800]
-
o să plecați singuri de aici. Auzind-o vorbind așa, balaurii începură să râdă. Râsul lor semăna cu behăituri de oaie. Ploaia se oprise și peste tot rămăseseră stropii ei cristalini. Norii negri își făceau drum spre răsărit și cerul se albăstrea. Soarele își arăta timid câteva raze și încerca să revină pe cer în toată splendoarea sa. Norul cel alb se vedea parcă și mai mare acum. Dacă nu mai erau norii întunecați, cerul parcă strălucea, lalelele se înviorară și zambilele
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Debut_mihaela_mosneanu_lica_barbu_1391350426.html [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
Acasa > Cultural > Modele > ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIȘTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Unde sunt îngerii când artiștii plâng?! În lacrimile artiștilor! De aceea e albăstrit cerul, de plânsul artiștilor, căci dacă artiștii doar ar surâde, cerul ar fi înrozit! Iar îngerii răspund plânsului, chiar din ochii artiștilor. Ecourile de aceea sunt, să răspundă; inimile de aceea se nimeresc, să răspundă; ochii de aceea-și încrucișează
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1420693880.html [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
lucru, la marginea pădurii în care plecase de dimineață după ciuperci. Părul de pe creștet îi dispăruse complet ca și cum ar fi fost ras, iar pe gât, față și mâini avea arsuri ciudate, care când se înroșeau, când se înverzeau, când se albăstreau. A trecut un timp și Pierre Rossalle s-a pus pe picioare, dar se schimbase total. Din omul vesel, glumeț și extrem de prietenos cu toată lumea, devenise un taciturn introvertit, cu priviri dușmănoase aruncate în permanență celor din jur. Bineînțeles că
PRIETENI, DUŞMANI SAU SIMPLII OBSERVATORI COSMICI, CURIOŞI DE EVOLUŢIA „MAIMUŢELOR” DE PE PĂMÂNT ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1444489984.html [Corola-blog/BlogPost/372578_a_373907]
-
de-aproape Stelele îmi cădeau suave pe pleoape Întindeam mîna și le culegeam Univesul se scurgea greoi pe geam Tu îmi erai tot mai departe-aproape Zilele se spălau și ele între aproape-departe Secunda infamă cred că ne desparte Cicoarea se-albăstrește rușinată Vîntul i-a spulberat rochița de fată O fecioară despletită ca o walkirie Este o-ncîntare, par Dieu, o reverie! Să se stingă focul din inima pădurii Pînă peste dincolo de marginea urii Să ne iubim ca frunzele măturate De furia
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/In_visul_meu_etern_de_papadie.html [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
și se veselește! Stelele din ochii ei intră ca sfredelul în ochii ce-o privesc și-i inundă cu un nor albastru. Ochi albaștri, ca aceștia, s-or fi uitat de sus în apele imense ale lumii și le-au albăstrit! Iar voci ca a Marinei Florea s-au separat de corul melozilor heruvimici și au coborât alinătoare la om, spre a-i dărui armonia și a-i estetiza viața sufletească! 22 noiembrie 2014, ziua în care eram prezent la lansarea
MARINA FLOREA. ARTISTĂ IUBITĂ DE OMUL LĂUNTRIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1417343947.html [Corola-blog/BlogPost/371871_a_373200]
-
suprta decadenta Și rupem ideea, distrugem frecvență Prin care am fost conectați la iubire Și geloși și sarcastici suferim în neștire 5 Dar priviți iarbă pură În verdele ei nu e nici un pic de ură Sfioasa cicoare s-a și albăstrit De-atîta ardoare cu care-a iubit Priviți portocala zemoasa și dulce Ispitita de simțuri cînd vrea să se culce Și roua pe frunze e tot poezie Căzută adesea în vreo toamă tîrzie 6 Mesajul fiind adesea un semn de întrebare
ZECE POEME FANTASMAGORICE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_lila_zece_poeme_fantasm_ioan_lila_1363644868.html [Corola-blog/BlogPost/345309_a_346638]
-
binelui”, am fi zăcut după vizionare, cu febră și frisoane, cel puțin trei zile. Sau nu mai voiam, Doamne ferește, să plecăm din sală. Ne-am fi legat de scaune, refuzând să reintrăm în viața noastră și așteptând să ni se albăstrească pielea și să ne crească cozi.
Avatar – un film slăbuţ, dar un desen animat superb! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21304_a_22629]
-
tot felul de eprubete, flaconașe, tuburi și alte minunății, trecu praful prin ele. Din când În când adăuga câte ceva, și după ce amesteca totul cum se cuvine mai combina În fel de fel de recipiente amestecurile. Unele se Înroșeau, altele se albăstreau, dar nici unele nu-l mulțumeau. Și-atunci arunca totul În fundul curții Într-o groapă de gunoi veche și pleca după alte și alte pietre. În fiecare zi altele. Preotul Îl iscodea din când În când cu câte-o Întrebare. Dar
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
mi-au trebuit ani de zile până să descopăr până unde am căzut trăind cu tine..." " De ce m-o fi insultând femeia asta? exclamai și eu, de astă dată tare și uitîndu-mă absent pe deasupra capului ei pe fereastră, care se albăstrea sub înserare. Ce dracu ți-am făcut, ce-ai cu mine, cotoroanță isterică? Nu te mai osteni, știu totul, nu m-ai iubit, m-ai pândit, vrei să spui că și cei doi ani când m-ai făcut s-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
amprentele lăsate de tălpile lui calde pe pojghița de brumă. Se simțea ușor amețit și orbit, nu numai de aerul rece dar și de lumina puternică. Cât timp înotase în semiobscuritatea învăluitorului nor de abur, ieșise soarele și cerul se albăstrise. O luă pe lângă gardul viu, înalt, care mărginea grădina Camerelor din Ennistone, apoi coti pe lângă celălalt gard viu, de lângă bazin, și pe lângă peretele galben, smălțuit, în direcția „oalelor cu aburi“. Văzu în fața lui, stând chiar pe marginea „oalei“, silueta masivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
anul ăsta era o nouă poșetă Prada. N-a fost vina mea că nu’ș ce fixativ i-a explodat lui Shane în față. Bum, și-a intrat în casă clătinându-se pe picioare, cu fruntea deja înnegrindu-se și albăstrindu-se. Lungul drum spre spital cu un ochi umflat și închis și cu fața din jurul lui devenind din ce în ce mai mare, cu toate venele dinăuntru sparte și sângerându-i sub piele, Shane n-a spus un cuvânt. N-a fost vina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cărare,/ La fântâna lui Iordan,/ La izvorul lui Bogdan,/ S-o pasc și să-i dau apă,/ Babele rele urma i-o luatu./ Și-o luat mana/ Și a început ochii a împăinjeni/ Ghițălu’ n-ă-l mai primi / Laptele s-o albăstrit/ Și ea a început să ragă/ Să boncăiască 2 /.- Ce te ragi Joiană,/ Ce te boncăiești?/ -Cum să nu mă rag,/ Cum să nu mă boncănesc?/ C-au ieșit babele fermecătoare/ Și mi-au luat brânza și untul/ Și miau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Sculatu-s-a Ioana de dimineață/ Și-a plecat la fântâna lui Iordan/ La izvorul lui Adam/ Să ia apă de la trei fântâni/ Sătancile și poporăncile, dușmancile/ Din urmă i-a luat-o/ Ea la față s-a îngălbenit/ Ochii i-a albăstrit./ Nu te mai căina, Ioană/ Că la Ileana ai alerga,/ Ea apa ți-o descânta/ Cine ți-a făcut cu una,/ Eu desfac cu două,/ Cine i-a făcut cu două/ Io îi desfac cu trei,/ Cine i-o făcut
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
zonă" a corpului, e de semnalat că există un întreg simbolism cromatic folosit pentru a desemna, după caz, FURIA în particular, orice emoție negativă în general (supărare, oftică etc.) sau orice emoție pur și simplu: a se înroși, a se albăstri, a se înverzi, a se îngălbeni, a se înnegri etc. Lăsând la o parte caracterul lor lexical (și nu textemic), precum și gradul lor variabil de "specializare" (a se înnegri denotă FURIA, dar a se înroși denotă orice emoție puternică, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
primite de la angrosistul Postolache cum că albastrul cu care pompierii au stropit nu numai aleea, ci și salcâmii, cu farmecul lor unic, ialomițean, era stabil, jumătate dintre cetățenii reprezentativi ai urbei, care se înghesuiau în jurul oaspeților de la București, s-au albăstrit rapid din cap până-n picioare, în vreme ce jumătatea cealaltă, care s-a repezit să se adăpostească sub salcâmi, doar din loc în loc. Și în special doamnele, care purtau rochii deschise, crem și roz. Multă vreme după incident - după albăstreala aia a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-mi stimulez circulația, sîngele o să Împrăștie codeina. După o oră m-am simțit ceva mai bine și m-am dus la culcare. Herman mi-a povestit despre un tovarăș de-al lui care și-a pierdut cunoștința și s-a albăstrit după o doză de codeină. - L-am băgat sub un duș rece și și-a venit În fire. - De ce nu mi-ai spus asta Înainte?, am Întrebat. Herman s-a enervat brusc și inexplicabil. Cauzele supărării lui erau de regulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Din cauza căldurii degajate și a măririi de volum, care se produce în timpul descompunerii, ozonul pur este foarte exploziv. Poate fi identificat cu hârtie iod-amidonată (înmuiată în soluție de iodură de potasiu și amidon în apă) care la temperatură normală se albăstrește. Este utilizat la dezodorizarea și dezinfectarea aerului din sălile de spectacole sau din spitale, cum și la sterilizarea apei potabile, a laptelui și a altor alimente. 234 52. Oxidul de hidrogen (apa), H2O Cu multe secole în urmă, apa era
CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
se scutur liliecii clătinați de-al nopții vânt". Auditorii sunt martori la o reacție considerată curioasă a lui Neculai Beldiceanu. Acesta se ridică din pat, îl întrerupe pe autor spunând că poezia aceasta i se pare extrem de... albastră. Litera I albăstrise, după părerea sa, versurile pe care poetul le-a recitat în seara aceea. Scena este descrisă atât de Arthur Gorovei, cât și de autorii ce scriseseră foarte cunoscutul Caleidoscop al lui A. Mirea. Ultimii relatează că după ce Beldiceanu avusese această
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
acesta a avut un surâs șiret, nebăgat în seama de majoritatea participanților. O parte din aceștia au crezut că este vorba de a glumă a poetului din Preuțeștii Sucevei. Eduard Gruber dă explicația că poetul are audiție colorată. După ce i albăstrise versurile lui Arthur Stavri, acest fenomen Neculai Beldiceanu a fost un intelectual român cu activitate cultural-științifică în diferite domenii: poezie, proză, jurnalistică, arheologie. A avut un interes științific deosebit pentru paleografia, epigrafia și istoria civilizației române. Provine dintr-o familie
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Vulcan. — Dar l-a abandonat! — Știu. Însă regretă că a făcut asta. — Și ce dacă? E normal s-o regrete. — Suze, zic doar că... poate că merită o nouă șansă. Îmi examinez cu atenție buricul degetului, care mi s-a albăstrit de tot. Vreau să zic... uită-te la mine. Câte mii de miliarde de idioțenii am făcut la viața mea. Câți oameni am dezamăgit. Dar ei mi-au dat de fiecare dată o a doua șansă. — Bex, tu nu ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Încerca mereu cu o lingură de lemn pe o farfurie, punând câteva picături. Dacă se închega (se făcea bob), atunci gemul era gata. (Între timp se spuma mereu și eu aveam grijă, să mă îndulcesc, frigându-mi limba, care se albăstrea și ea). Mai pregăteam gem de vișine, de căpșune, de zmeură, de pere și uneori de mere. Mult de tot îmi plăcea dulceața de nuci verzi și de trandafiri (acestea erau mai fine și serveam musafirii, când veneau în vizită
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
părea că goeleta navighează în vid. Curând, însă, umbrele se înfiripau iar și puntea căpăta iarăși contur. La apus, când soarele atingea apa, ridicând aburi verzui, din partea cealaltă răsărea luna, palidă și rătăcită, ca un somnambul. Atunci cerul roșu se albăstrea, treptat, până ce căpăta culoarea apelor adânci ; marea se prefăcea într-o draperie de catifea, cu falduri negre pe fundul valurilor, iar la creste cu fire de argint. Nopți cu lună și numai apă și cer împrejur ! Despre asta să vă
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]