25,860 matches
-
urcasem până aici, o făcusem în primul rând pentru el... La Monnet, m-am eclipsat repede ca o impresie. Mă îndepărtam grăbit. La Cezanne, n-am putut să nu mă opresc, fixându-l câteva minute pe Achille împărat, piticul hidrocefal albastru ultramarin. În treacăt, salutasem prea plecat slăbiciunea mea, femeia elegantă a lui Toulouse Lautrec, cu mănuși, pălărie și umbrelă. Când am intrat, neprevenit, la Gauguin, îmi pierdui pe loc respirația... Exploziile mănâncă oxigenul. Vairamati, femeia cu gâsca galbenă apucând în
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
căprioara și nemurirea, pasagerul și fericirea lui umilă că trece iubind, nu altfel. Atunci se-ntâmplă ca o nostalgie, și ca un tremur interior, începutul unui dialog cu toate câte sunt și cu propriul suflet încântat de descoperire: "În fața mea, albastră imensitate Atlanticul, de casă mă desparte./ Mă rog de apă(...)/ Mă rog să sece și o punte să clădească/ Și sufletul de dor să-mi mântuiască". Dacă sunteți cu adevărat la prima încercare, aceste versuri, și celelalte, arată un vârf
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
piață se afla la mai puțin de cincizeci de metri și cîteva femei venite la cumpărături, își lăsau copiii să caște gura printre vechituri. Dincolo de grădină, prin geamurile galeriei, am văzut-o pe Susana întinsă pe pat, cu un șal albastru acoperindu-i umerii. Avea ochii închiși și capul dat pe spate, dar nu dormea și nici nu părea să sufere, fiindcă își mișca regulat brațul drept în ritmul unei muzici, de la radio fără îndoială. I-am anunțat pe Finito și
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
pe umăr și un pahar de vin în mînă. Era dintr-un sat din Almerita, al cărui nume l-am auzit rostit pentru prima oară de căpitanul Blay: "Cuevas de Almanzora. Ținea ușa deschisă și în ochii ei frumoși și albaștri ca cerul i-am zărit privirea tristă și oarecum pierdută, cercetîndu-mă. Era mărunțică la trup și vioaie, avea cam treizeci și opt de ani, părul blond și ondulat și cei mai albaștri ochi pe care îi văzusem vreodată. Fața-i
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
ușa deschisă și în ochii ei frumoși și albaștri ca cerul i-am zărit privirea tristă și oarecum pierdută, cercetîndu-mă. Era mărunțică la trup și vioaie, avea cam treizeci și opt de ani, părul blond și ondulat și cei mai albaștri ochi pe care îi văzusem vreodată. Fața-i obosită, pleoapele grele și buzele nerujate răspîndeau o blîndețe tristă și neajutorată. - Vin din partea căpitanului Blay - am zis. Pentru desen... Mă privi o clipă de parcă nu înțelegea. Apoi zîmbi: - A, da. Intră
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
douăzeci de lentile proiectoare. Și imediat vizitatorul se vede el însuși proiectat în spațiul emblematic al Mitologiilor, așa cum fusese acesta vizualizat și analizat critic de semioclastia barthesiană: de la celebra DS 19 - un vehicol al epocii oferit de Citroën - la Ghidul Albastru, la imagini din turul Franței, la catch, la iconografia Părintelui Pierre, la reclamele pentru detergenți, la toate celelalte mituri ale vieții cotidiene franceze de la mijlocul secolului trecut, dintre care unele subzist în avatarurile lor contemporane. Și ne aflăm deja în
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
-ți rupi toate boarfele de pe tine și să te descurci cu cât mai puține. Rochia frumoasă devine atunci de prisos. Dar fără acest material, ne gândim, suntem și mai puțin, suntem această piele plată. Acești sâni care atârnă, aceste pete albastre pe coapsă, acești genunchi ascuțiți, aceste gambe aspre, aceste încheieturi subțiri ale mâinilor, aceste mâini cu denivelări etc., asta suntem? Se poate vedea ceva dedesubt? Se poate vedea că suntem toate astea, dar și altceva? Învelișul este un cuvânt nepotrivit
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
instituie o lume exclusiv obiectuală, o lume moartă ce nu se poate decît înregistra mecanic pe sine, sugerînd o conștiință care tinde și ea spre reificare ("nu ești decît un biet obiect inoperant" - Scrin), aidoma unei oglinzi: "flacoane cu otravă albastră/ bere acră/ o felie de pîine cu unt// mic dejun în iarbă/ fursecuri/ totul fără miros/ nările îngerului dorm pe o mireasmă/ putredă (...) în spațiul degradat al obsesiei/ nu mă aștept la nimic bun" (Intermezzo). Sau: "dumineci brînzoase/ arabescuri compact
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
de metri de la casa sa din strada Zambaccian pînă aici, dar îl face numai și numai pe jos. E mai aplecat decît apare în desenul lui Corneliu Baba, prietenul său cel mai de aproape. Acolo, silueta lui e de cocostîrc albastru, ori de pasăre cu picioare înalte și subțiri, alergînd prin savana africană. Curînd se vor aduna în desaga pe care o poartă încă vitejește în spate nouăzeci și șase de ani. Se va întîmpla la 27 februarie următor. Cu puteri
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
ținea mâna stângă întinsă pe masă, până dincolo de ceașcă, parcă într-un gest instinctiv de a-și apăra micul dejun. Soția lui stătea și ea la masă, dar mânca fără prea multă poftă, privind în zare. Era tânără, avea ochii albaștri și părul lins, de culoarea paiului, fără pic de strălucire. Eu n-am răspuns nimic, dar eram foarte bucuros de prilejul acela de hoinăreală. Căutătorul de minuni sosise în ajun, spre seară, cu o mașină prăfuită, pe care, după câteva
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
de lumină în desișul de nepătruns al codrului, ori numele păsărilor, ce treceau în zbor pe lângă noi înveselindu-ne cu trilurile lor. Pe măsură ce suiam, se descoperea tot mai clar larga perspectivă a muntelui, îngăduind privirii să se piardă în zările albastre. Transparența desăvârșită a zilei era din ce în ce mai evidentă cu cât urcam mai sus, unde se deschideau plaiurile tot mai întinse, se vedeau crestele albicioase ale munților, petele albăstrui ale pădurilor, văile verzi, panglica râului strălucind în soare, sub un cer fără
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
după '89. Adevărul e că numai în ultimii trei ani, poetul a publicat în Rm. Vâlcea nu mai puțin de cinci volume de versuri: Cartea Claudiană (1999), Declanșatorul de plăceri (1999), Călimara goală și gândacul de bucătărie... (2001), Cartea inimii albastre (2001), precum și o antologie cu un titlu cam neinspirat: Cartea cu ele, cele din elegii... Dintre toate acestea ne-am oprit asupra celei mai interesante, volumul care adună "101 poeme antologice", proiect și selecție care aparțin lui Eugen Negrici. Criticul
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
cea mai decentă dintre minciuni", o aprecia cu scepticism Chamfort), ea nu alcătuiește o calitate intrinsecă a scriitorului. A declara că apreciezi "în primul rînd"la un scriitor modestia e ca și cum ai spune că-i apreciezi "în primul rînd"ochii albaștri sau părul negru. Valorea estetică se poate asocia la fel de bine cu structurile psihologice ale umilinței ca și cu cele ale orgoliului, aceste categorii interferîndu-se astfel încît s-a putut vorbi despre un orgoliu al umilinței și despre o umilință a
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
se fură cel puțin la fel, se construiesc săptămînal sute, sau poate mii, de hectare de pereți, care trebuie umpluți urgent cu ceva. Și cum Bălașa nu-i poate umple pe toți cu Elene Ceaușescu imponderabile și dotate cu țîțe albastre și metafizice, mai rămîne suficient spațiu și pentru ceilalți. Așadar, așa cum se spunea mai sus, artistul se mișcă! Lumea se mișcă și totul se mișcă! Pînă și nimica mișcă, pentru că tot sîntem noi în "Anul Caragiale"! (P.Ș)
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
soarele este ochiul lui/ vîntul îi este sufletul...". Orașul, prins între "oarbe oglinzi de asfalt", permite încă apariția viziunilor și a viselor care vorbesc despre o lume perfectă: "ți-ai dori să vezi prin fereastră o creangă luminată de muguri albaștri/ în formă de pești/ din care vor izbucni în curînd florile portocalii", deși "interesul tău pentru vise apare doar în momentele de criză" și nu te poți întrupa "în visul de dimineață/ în visul prietenului despre tine sau/ măcar în
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
cursuri în holul imens, plin de lume - cea mai mare parte studenți - stăteam pe o bancă și mâncam un covrig. Brusc, s-a apropiat de grupul nostru o femeie între două vârste, corpolentă, cu o coafură caracteristică, îmbrăcată în halat albastru, pe care am interpretat-o ca fiind șefa femeilor de serviciu. Când a ajuns în dreptul meu, a explodat: Da sculați-vă în picioare, nu vedeți că e o delegație străină!". După care a intrat în amfiteatru urmată într-adevăr de
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
ca vreunul din marii mahări provenind din Securitate sau controlat de Securitate să-și fi trimis copiii la studii la Moscova sau la Beijing. în schimb, Harvardul, Oxfordul, Cambridgeul, Princetonul gem de fumurile fiilor și fiicelor vechilor băieți cu ochi albaștri. Din acest punct de vedere, lucrurile sunt limpezi. Partea proastă e că tranziția se derulează greu și încă n-am reușit saltul de la miliardarii de carton la miliardarii de oțel. Averile colosale, adunate prin inginerii financiare, dacă nu chiar prin
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
în colecția de fluturi o iubită vie, dar fixată în "acul" izolării (o ține ferecată în pivnița unui conac de țară) i se împlinește. Săptămânile de recluziune ale Mirandei o schimbă nu numai pe ea, ci și pe acest "Barbă Albastră" reprezentând forțele întunecate, iraționale ale personalității. Pe lângă povestea shakespeareană, nu poate fi ignorată influența operei lui Bartók asupra lui Fowles: Castelul lui Barbă Albastră, versiune modernă pentru Ariane et Barbe Bleu, ou la délivrance inutile, de Maurice Maeterlinck). Cei doi
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
Săptămânile de recluziune ale Mirandei o schimbă nu numai pe ea, ci și pe acest "Barbă Albastră" reprezentând forțele întunecate, iraționale ale personalității. Pe lângă povestea shakespeareană, nu poate fi ignorată influența operei lui Bartók asupra lui Fowles: Castelul lui Barbă Albastră, versiune modernă pentru Ariane et Barbe Bleu, ou la délivrance inutile, de Maurice Maeterlinck). Cei doi nu reușesc să se cunoască unul pe altul - cei "aleși" și cei "mulți" sunt specii diferite - dar se cunosc pe sine și evoluează către
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
consemnat despre fața lui Creangă, despre statura lui, despre burtă (fiul și nora susțin că n-a fost niciodată "burduhănos"), despre păr (cu toții păstrăm imaginea unui Creangă brunet și cu ochii negri, în timp ce el era în realitate șaten cu ochii albaștri, ba chiar "blond, cu părul alb ca oaia"), era punctual la ore, dar bătea copiii ca un barbar, purta o batistă roșie la găt ca popii, dar era "ateu din suflet". Ba chiar s-ar putea detecta și o urmă
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
cu prostiile, cum e cu țîncii din vecini/ cu numeroșii mei frați/ cu sandalele rupte, iubiții de mai tîrziu/ nefericirile și neliniștea/ și rîdea și mai mult/ printre fericiri solidificate între certuri/ și spălat rufe/ ducîndu-mă la doctor/ luîndu-mi uniforma albastră de școală/ printre fericiri și uitare// și rîdea ș...ț". Am căzut în păcatul de a cita foarte mult, adică exact ce nu-mi place la așa-zișii critici de poezie. însă volumul Ioanei Nicolaie e entuziasmant pur și simplu
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
a dorit cu orice preț să-și atingă ținta și-a atins-o. Ca să nu mai vorbim de cazurile în care înseși gărzile pretoriene s-au transformat în călăi: de la Indira Ghandi la Ceaușescu modelul a funcționat ireproșabil. Despre cerneala albastră zvârlită în barba colilie a ex-președintelui Constantinescu, sub privirile ocrotitoare ale gărzilor de corp, nici nu e cazul să amintesc. Evident, nu pledez pentru abandonarea președintelui țării ori a primului ministru nici măcar în mâna celor mai entuziaști membri ai electoratului
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
Palahniuk la sfîrșitul „ghidului” său. Scrisul ca instinct de conservare apare și în romanul intitulat Jurnal, centrat pe Misty Mary Wilmot, o pictoriță însingurată, și pe sinistra familie în care a intrat prin căsătorie, un clan de insulari cu sînge albastru. Misty își relatează povestea sub forma unui jurnal pe care-l adresează soțului ei, Peter, aflat în comă după o tentativă de sinucidere. Impregnat de climatul de angoasă și paranoia al insulei, plin de detalii ciudate, Jurnalul poartă marca stilistică
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
făcut cu un automobil de opt sute de milioane de lei, garajul și vila aferentă, este fără de seamăn, lasă urme fie și celui mai placid dintre semeni. Mai convenabil este să accepți că fiecare producător de umbră de pe curba suprafață a albastrei noastre planete posedă un alt personaj corespunzându-i, cu identice trăsături - grupă de sânge, greutate, înălțime, mustață - dar viind la acel pol opus al pământului unde lucrurile se văd pe dos. De acolo, de nespus de departe, nici un risc de
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
ca să-i spună de scrisorile anonime. Apoi a crezut c-ar fi fost o cruzime inutilă fiindcă nu se putea face nimic împotriva acelor ticăloși care-l hăituiau. Cea mai groaznică sosi într-o sâmbătă la prânz într-un plic albastru. Mario rămase cu ochii la fotografia lui Héctor din Ultima Hora și la paragrafele subliniate cu cerneală albastră. „Numai o disperare adâncă a putut să-l ducă la sinucidere, după declarațiile familiei”. Îi trecu prin cap că era ciudat că
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]