99 matches
-
de arc). Imaginile au confirmat o formă duală pentru Hektor, dar au scos în evidență și prezența unui mic satelit, denumit S/2006 (624) 1, de , plasat la circa de primar. Hektor este un asteroid de tip D, cu un albedo slab și un spectru roșiatic. Se află în punctul Lagrange L, "în fața" lui Jupiter. Asteroidul 624 Hektor aparține așa-numitei "tabere grecești", ca una din cele două facțiuni din luptele legendarului Război al Troiei. Ironie a sorții, Hektor a fost
624 Hektor () [Corola-website/Science/337218_a_338547]
-
de vară, acest tei mediu poate filtra 4.000-5.000 mc de aer, din care consumă aproximativ 9 kg dioxid de carbon și produce 6-7 kg oxigen. Sub coroana teiului temperatura aerului este mai mică cu 3-4 grade C, datorită albedoului de 20% al frunzișul (acesta reflectă o parte din radiația solară), iar aerul este mai umed, datorită transpirației arborelui. Cele 300.000 de frunze tomentoase, cu peri stelați, inclusiv pe pețiol, pot reține cantități importante de praf, care apoi este
Istoria teilor în Iași () [Corola-website/Science/336131_a_337460]
-
a purității („lotusul alb” este numele unei societăți secrete care era adepta moravurilor pure). În general în China albul este considerat culoarea de doliu, cu toate că este vorba de fapt de „nonculoarea” veșmintelor de doliu necolorate.- În alchimie decolorarea sau albirea (albedo) aste semnul că după înnegrire (nigredo) materia primară se află pe drumul spre piatra filosofală. Bibliografie: 1. Biederman, Hans, Dicționar de simboluri, Editura Knaur, Munchen, 1998 2. Chevalier, Jean, Dicționar de simboluri, Editura Robert Laffont, Paris, 1969
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
lunară minimă de radiație este de 2 kkal/cm pătrați și se inregistrează în decembrie. În martie se mărește ziua crește înălțimea soarelui față de orizont, se reduce înnourarea și ca urmare crește valoarea radiației totale pînă la 8kkal/cm pătrați. Albedoul raportul dintre radiația reflectată și cea totală constituie în perioada de iarnă 32-39% în perioada de primăvara -16, -22% și în cea de vară -18, -19%. Valoarea cea mai mică (16%) a acestuia se constată în aprilie cînd nu mai
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
perpendicular pe ecuator, în 1973. În perioada 1985-1990 Pământul a fost aliniat cu orbita lui Charon, astfel încât pe Pluto avea loc o eclipsă de Pământ în fiecare zi. Acest lucru a dus la strângerea unor date importante, la apariția hărților albedo (ce stabileau reflectivitatea suprafeței) și la determinarea cu precizie a dimensiunilor lui Pluto și Charon, inclusiv a tuturor datelor ce puteau fi calculate de aici. Perioada de rotație a lui Pluto este de 6,387 de zile, la fel ca
Pluto () [Corola-website/Science/326883_a_328212]
-
unul din cei mai mari asteroizi, Juno are numai 3% dn masa planetei pitice Ceres. Juno este neobișnuit de strălucitor față de ceilalți asteroizi de tip S, ceea ce poate indica faptul că suprafața sa are proprietăți diferite de ale celorlalți. Acest albedo mare explică magnitudinea sa aparentă mică pentru un obiect care nu se află aproape de marginea interioară a centurii de asteroizi. Juno poate avea +7.5 când se află într-o opoziție favorabilă, ceea ce face să fie mai strălucitor decât Neptun
3 Juno () [Corola-website/Science/320715_a_322044]
-
la sol. Norii cirrus acoperă până la 30% din Pământ și au un efect de încălzire. Norii cirrus absorb în mod eficient radiația infraroșie care își încetează activitatea (de căldură) pe sub ei (efectul de seră), în timp ce doar marginea reflectă lumina soarelui(albedo). Un număr mare de nori cirrus poate fi un semn al unui sistem frontal ce se apropie sau tulburări ale aerului superior. Aceștia de obicei semnalizează o schimbare a vremii în viitorul apropiat, de obicei apropierea unei furtuni. Nori cirrus
Cirrus () [Corola-website/Science/320697_a_322026]
-
s-a estimat că Ixion ar fi mai mare de 1000 de km în diametru, dar această estimare a fost o falsă detecție în banda de 250 GHz, neconfirmată în cadrul observațiilor ulterioare. Estimări mai recente sugerează că Ixion are un albedo ridicat, ceea ce înseamnă că este mai mic ca Ceres. Observații ale telescopului spațial Spitzer în spectrul infraroșu-îndepărtat au arătat că ar avea un diametru de 650 km. Ixion este ușor roșiatic (mai roșu ca Quaoar) în spectrul vizibil. Are un
Ixion () [Corola-website/Science/334576_a_335905]
-
ridicat, ceea ce înseamnă că este mai mic ca Ceres. Observații ale telescopului spațial Spitzer în spectrul infraroșu-îndepărtat au arătat că ar avea un diametru de 650 km. Ixion este ușor roșiatic (mai roșu ca Quaoar) în spectrul vizibil. Are un albedo mai mare (>0.15) decât cubewano-urile. Ar putea exista o absorbție la lungimea de undă de 0,8 μm în spectrul său, ceea ce indică spre o alterare a materialelor de la suprafață de către apă. În spectrul infraroșu-apropiat Ixion este uniform și
Ixion () [Corola-website/Science/334576_a_335905]
-
și cantitatea altor forme de viață, cât și clima planetei în istoria recentă. Văzut din spațiul extraterestru, o mare parte din Pământ prezintă culorile albastru închis și alb - datorită oceanelor, straturilor de gheață de la poli și a norilor din atmosferă. Albedo-ul său este de 36,7%, fiind depășit, dintre planetele din interiorul centurii de asteroizi a Sistemului Solar, doar de cel al lui Venus. Este de asemenea și cea mai mare și densă dintre aceste planete. Zona cuprinsă de câmpul
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
Structura internă a lui Oberon depinde semnificativ de istoricul termic al său, care nu este bine cunoscut încă. Singurul satelit al lui Uranus mai întunecat ca Oberon este Umbriel. Reflectivitatea sa scade de la 31% la unghiul de fază de 0° (albedo geometric) la 22% la un unghi de aproximativ 1°. Suprafața sa este în general de culoare roșie, cu excepția depunerilor din impactele recente, care sunt neutre sau ușor albastre. Oberon este, de fapt, cel mai roșu dintre sateliții mari ai lui
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
devreme. În 1974 a sugerat că dacă încălzirea globală ar deveni o problemă care să amenințe specia umană, am putea „răcori” planeta arzând sulf în stratosferă, lucru care ar crea o ceață. Conform cercetărilor profesorului Ramanathan (1988), o creștere a albedo-ului planetar cu doar 0,5% este suficientă pentru a înjumătăți efectul dublării cantității de CO atmosferic. Cu toate acestea, am avea încă multe probleme cum ar fi: Ideea că ar trebui să creștem emisiile de aerosoli pentru a opri
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
s-au putut formă din ruptură unui singur corp pentru că apoi să formeze doi sateliți coorbitali, dar dacă acest lucru s-a întâmplat, ruptură trebuie să fi avut loc foarte devreme în istoria sistemului de sateliți. Densitatea foarte scăzută și albedo relativ ridicat, indică că Epimeteu este un corp de gheață foarte poros. Există o mulțime de incertitudini în aceste valori, așa încât acest lucru rămâne să fie confirmat.
EEditura Pimeteu (satelit) () [Corola-website/Science/310018_a_311347]
-
Între sateliții lui Uranus, Titania este unul mediu ca strălucire, între Oberon și Umbriel (mai întunecați) și Ariel și Miranda (mai strălucitori). Suprafața sa prezintă efect de opoziție: reflectivitatea sa scade de la 35% la un unghi de fază de 0° (albedo geometric) la 25% la un unghi de 1°. Titania are un albedo de legătură de doar 17%. Suprafața sa este în general roșiatică dar în mai puțină măsură decât suprafața lui Oberon. Depozitele din impacturile mai recente sunt mai albastre
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
și Umbriel (mai întunecați) și Ariel și Miranda (mai strălucitori). Suprafața sa prezintă efect de opoziție: reflectivitatea sa scade de la 35% la un unghi de fază de 0° (albedo geometric) la 25% la un unghi de 1°. Titania are un albedo de legătură de doar 17%. Suprafața sa este în general roșiatică dar în mai puțină măsură decât suprafața lui Oberon. Depozitele din impacturile mai recente sunt mai albastre, în timp ce câmpiile netede de pe emisfera frontală de lângă craterul Ursula și de-a
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
mai multă energie solară decât regiunile ecuatoriale. Întrucât presiunea vaporilor de CO depinde foarte mult de temperatură, aceasta poate duce la acumularea de dioxid de carbon în regiunile de joasă latitude ale Titaniei, unde poate exista stabil pe porțiunile cu albedo ridicat și pe regiunile umbrite ale suprafeței sub formă de gheață. Pe timp de vară, când temperaturile polare ajung la valori de , dioxidul de carbon sublimează și migrează spre polul opus și spre regiunile ecuatoriale, dând naștere unui fel de
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
ani. După aceasta a urmat explozia Cambriană, perioadă în care au apărut noi forme de viață multicelulare. Analiza sedimentelor din epoca arheozoică pare să contravină ipotezei concentrației crescute a gazelor de seră. O altă explicație a temperaturilor moderate poate fi albedoul scăzut al suprafeței terestre în urma unei suprafețe continentale reduse și a lipsei „nucleelor de condensație de sorginte biologică pentru nori”. Aceasta ar fi dus la un nivel mai mare de energie solară absorbită, care ar fi putut compensa nivelul scăzut
Paradoxul Soarelui slab timpuriu () [Corola-website/Science/334531_a_335860]
-
lui Saturn. La o distanță de 136.505 km și cu o perioadă de 0,594 zile (0,59537 și semiaxul mare este exact). Datele actuale nu permit măsurarea inclinației sau excentricitate, desi amândouă probabil sunt aproape de zero. Are un albedo estimat la 50%.
Dafnis (satelit) () [Corola-website/Science/310016_a_311345]
-
îngheța, iar dacă ar fi mai apropiat de Soare, temperatura de suprafață mai ridicată ar împiedica formarea calotelor glaciare, sau ar cauza existența apei doar sub formă de vapori. În primul caz, Pământul ar absorbi mai multă energie solară din cauza albedoului redus al oceanelor, iar în al doilea ar rezulta un efect de seră scăpat de sub control și condiții neospitaliere similare celor de pe planeta Venus. S-a propus că însăși viața păstrează condițiile care i-au permis existența. Temperatura de suprafață
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
de vară, acest tei mediu poate filtra 4.000-5.000 mc de aer, din care consumă aproximativ 9 kg dioxid de carbon și produce 6-7 kg oxigen. Sub coroana teiului temperatura aerului este mai mică cu 3-4 grade C, datorită albedoului de 20% al frunzișul (acesta reflectă o parte din radiația solară), iar aerul este mai umed, datorită transpirației arborelui. Cele 300.000 de frunze tomentoase, cu peri stelați, inclusiv pe pețiol, pot reține cantități importante de praf, care apoi este
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
să sacrifice câteva lumi din "primul val", pentru a câștiga timpul necesar organizării defensivei pe lumile care urmează să fie atacate ulterior. Speranțele de negociere dispar atunci când prima lume invadată este bombardatî cu arme nucleare și plasmatice. Prin intermediul Consilierului Consultativ Albedo, TehNucleul afirmă că ar fi găsit o soluție, sub forma unei variante extrem de periculoase a baghetei-letale (similară unei bombei cu neutroni). Arma ar urma să distrugă atât Expulzații, cât și cetățenii Hegemoniei aflați în apropiere. Pentru a evita ultimul aspect
Căderea lui Hyperion () [Corola-website/Science/322294_a_323623]
-
a Soarelui, polul sud se întunecă în timp ce polul nord se iluminează, ceea ce determină ca eliberarea metanului să treacă spre polul nord. Din cauza schimbărilor sezoniere, s-a observat că în emisfera sudică a planetei benzile de nori cresc în dimensiuni și albedo. Această tendință a fost remarcată pentru prima dată în 1980 și se așteaptă să dureze aproximativ pâna în 2020. Rezultatul perioadei orbitale lungi a lui Neptun este că durata anotimpurilor este de aproximativ patruzeci de ani. În 1989, Marea Pată
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
pentru corp, zeul Orcus fiind echivalentul etrusc al zeului roman Pluto, iar în antichitate cele două zeități erau interschimbabile, dar Pluto l-a dizlocuit pe Orcus din panteon odată cu dispariția culturii de sine stătătoare etrusce. Suprafața lui Orcus are un albedo ridicat, de aproape 30%, este predominant de culoare gri și cu cantități importante de apă observabile, care pot fi asociate unei activități criovulcanice din trecut. La suprafață mai pot fi prezenți metanul și amoniacul. Existența unui satelit a permis astronomilor
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
2,2 (comparabilă cu cea de 2,6 a cubewano-ului Quaoar). Observațiile făcute de telescopul spațial Spitzer în spectrul infraroșu-îndepărtat și de telescopul spațial Herschel în spectrul submilimetric i-a constrâns diametrul la 850 ± 90km. Orcus pare a avea un albedo între 22% și 34%, tipic pentru obiecte transneptuniene care se apropie de 1000 km în diametru. Estimări ale magnitudinii și mărimii au presupus că Orcus ar fi un singur obiect. Prezența unui satelit de dimensiuni mari (Vanth) poate schimba acest
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
că Orcus ar fi un singur obiect. Prezența unui satelit de dimensiuni mari (Vanth) poate schimba acest calcul în mod considerabil. Magnitudinea absolută a lui Vanth e estimată la 4,88, adică de 11 ori mai slabă decât Orcus. Dacă albedoul ambelor corpuri este același, la valoarea de 27%, atunci Orcus are 810 km în diametru și Vanth aproximativ 270 km. Dar dacă albedoul lui Vanth este de doar 12% - valoare tipică pentru obiecte Kuiper roșiatice - mărimile lor pot fi 760
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]