50 matches
-
intrat ulterior printre canonicii regulari de la Oignies (Dieceza de Namur), unde a fost directorul spiritual al Mariei de Oignies, iar după moartea ei (în 1213), biograf și panegirist. A participat la lupta împotriva ereziilor catară și valdeză predicând „cruciada împotriva albigenzilor” (1208-1228) în Germania, Belgia și Franța. De asemenea, a știut să trezească entuziasmul mulțimilor în favoarea celei de-a cincea cruciade (1217-1221), promovată de papa Inocențiu al III-lea și continuată apoi sub Honoriu al III-lea. Ajuns la Perugia, în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fratele Francisc, în capitulul ținut la Sfânta Maria a Porțiunculei, a trimis câțiva frați în Franța, Germania, Ungaria, Spania și în acele provincii ale Italiei unde frații nu ajunseseră încă. 4. Frații care ajunseră în Franța, fiind întrebați dacă erau albigenzi, au răspuns «da!», neștiind ce înseamnă cuvântul «albigenzi»; necunoscând, ce-i drept, că aceștia erau eretici, au fost considerați și ei eretici. Dar episcopul și maeștrii, în cele din urmă, după ce au citit cu atenție Regula lor și considerând-o
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a Porțiunculei, a trimis câțiva frați în Franța, Germania, Ungaria, Spania și în acele provincii ale Italiei unde frații nu ajunseseră încă. 4. Frații care ajunseră în Franța, fiind întrebați dacă erau albigenzi, au răspuns «da!», neștiind ce înseamnă cuvântul «albigenzi»; necunoscând, ce-i drept, că aceștia erau eretici, au fost considerați și ei eretici. Dar episcopul și maeștrii, în cele din urmă, după ce au citit cu atenție Regula lor și considerând-o evanghelică și catolică, l-au consultat în această
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mediae et infimae latinitatis, Paris, 1858, col. 976-977 (ca și În lexiconul du Cange), „francus” este glosat cu sensurile de „om liber”, „nobil”, „nesupus impozitelor”, „curajos”, „valoros”, „războinic” etc.; pentru sensul etnic (Gallus, „francez”) și cel de „eretic din secta albigenzilor”, vezi „franciscus”, sub voce, col. 976. N.A. Constantinescu, loc. cit. DA, loc. cit. Vasile Bogrea, op. cit., p. 384. Tache Papahagi, Dicționarul dialectului aromân, Editura Academiei, București, 1974, p. 564, sub voce „Frâncu”, cu glosele cele mai numeroase și mai bogate
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sisteme le acordau deplina libertate a cultului (cum era millet-ul otoman, În cadrul căruia administrarea treburilor comunităților era În mare măsură lăsată În grija acestora, sub autoritatea unor oficiali care răspundeau În fața sultanului), regula era mai curând persecuția (În Franța: Împotriva albigenzilor, apoi Împotriva protestanților). Așa cum explică Yves Plasseraud (Plasseraud, 1988), mai ales Începând din secolul al XIX-lea, după Congresul de la Viena (1815) și cel de la Berlin (1878), puterile iau act În mod explicit de diversitatea etnică, lingvistică și culturală a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Ungariei, Suediei, Danemarcei, Poloniei, Bulgariei și Angliei), anexînd statului pontifical Romagna cu Ravenna, regiunea Marches, Ancona și fostul ducat Spoleto, lansînd, în sfîrșit, două cruciade: a patra, care va fi, după cum am mai spus, deturnată către Constantinopol, și expediția împotriva albigenzilor. Conciliul de la Lateran, din 1215, în cursul căruia el dispune de domeniile confiscate de la contele de Toulouse în beneficiul lui Simon de Montfort, marchează apogeul puterii sale. Inocențiu III moare în 1216. Dar, încă din primul an al domniei sale, pupilul
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
fost introdusă în Germania mai întîi, apoi în Nordul Franței, în Lombardia, în Italia Centrală și în Catalonia. De aici, ea trece în Languedoc și în regiunea Albi, găsind un teren favorabil pe domeniile contelui de Toulouse. Pentru cathari (sau albigenzi), idealul de sărăcie este dublat de un refuz al oricărei taine și al autorității Bisericii de la Roma. Ei pun, mai ales, sub semnul întrebării ideea unui Dumnezeu unic și cred înnodînd cumva cu tradiția maniheismului oriental în existența unei lupte
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de Poitiers 132 Agobard 88, 104 Aistulf 73, 74, 75 Alamani 13, 18, 19,22 Alani 13, 15, 18 Alaric 15, 16, 23 Albaștri 44, 49 Albert cel Mare 219,221, 228, 231 Albert de Habsburg 199 Albert Ursul 180 Albigenzi 196, 217 Alboin 26, 27 Alexandru I 167 Alexandru II 127 Alexandru III 136,137, 138, 195 Alexandru Nevski 81,211,212 Alexie I Comnenul 170, 174 Alexie III 176, 177 Alexie IV 177 Alfonso VI 167 Aliénor de Aquitania
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
omnibus creditum est285. Doctrine și dogmă Fericiți cei ce cerșesc Duhul, căci a lor va fi Împărăția Cerurilor!286 Doctrinele și canoanele creștinismului s-au cristalizat în perioada întunecată a istoriei determinând esența credinței pe care o cunoaștem azi. Waldenzii, Albigenzii, Catarii au încercat să gândească altfel, păstrând tradiția învățăturilor cristice. Doctrinele și legile controlate de ierarhiile ce pretindeau depozitarea adevărului au devenit oficiale și s-au impus de cele mai multe ori cu sabia ori cu focul. Impunerea cu forța a reprezentat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în Apus, spre sfârșitul Evului Mediu, Biserica Catolică căpătase o putere enormă atât în plan politic, cât și în plan cultural. Reușise să-i convingă pe principii creștini să participe la cruciade (1095-1272), să-i mobilizeze împotriva ereziilor (cruciada împotriva albigenzilor 1202-1229). În sânul său apăruseră ordine religioase militare și cavalerești, dar și marile ordine de călugări cerșetori, precum franciscanii (1209), carmeliții (1209), dominicanii (1215), care în numele sărăciei evanghelice renunțau la proprietăți, chiar și colective și se dedicau învățăturii și predicării
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
a satelor; exclușii din societatea creștină care sînt evreii, numeroși și bine integrați în activitățile economice; rebelii din această societate creștină, așa cum se definește ea începînd cu reforma gregoriană: în consecință, în vremea aceea mișună ereticii. Erezia *catară sau a albigenzilor, venită dinspre Orient prin Italia de nord, se răspîndește în secolul al XII-lea în toată Franța de sud. Negustori, meșteșugari și burghezi; leproși, evrei și eretici: fiecare, în felul său, marchează limitele societății feudale. DOCUMENT 1 Jurăminte de credință
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
asigura regența în timpul minoratului fiului lor Ludovic al IX-lea, este perioada pătrunderii capețiene în sudul regatului: Ludovic al VIII-lea face un mare turneu în regiunea Languedoc pentru a afirma drepturile regelui asupra principatelor meridionale imediat după cruciada împotriva albigenzilor dintre anii 1209-1213, dusă de baronii din nord la inițiativa papei Inocențiu al III-lea. Ludovic cel Sfînt. Domnia lui Ludovic cel Sfînt (1226-1270) a dat numele său acestui secol: pentru că, în interiorul regatului, ea marchează apogeul unei anumite forme de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Richard Inimă-de-Leu, rege al Angliei 1198-1216 Pontificatul lui Inocențiu al III-lea Sfîrșitul sec. XII Busola în Europa 1204 Cruciada a IV-a. Cucerirea Constantinopolului 1204 Cucerirea Normandiei de către Filip August 1204 Constituirea Imperiului latin din Constantinopol 1209-1213 Cruciada contra albigenzilor 1212-1250 Frederic al II-lea, împărat 1214 Bătălia de la Bouvines 1215 Anglia: Marea Chartă 1221 Moartea Sf. Dominic 1226 Moartea Sf. Francisc din Assisi 1229 Tratatul de la Paris între regele Franței și contele de Toulouse 1230-1240 Romanul trandafirului de Guillaume
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
formă de deschidere a imaginarului și implicit de dezvoltare a acestuia pornind de la noi valențe. Raportul dintre biserică și cei cu idei proprii s-a păstrat în direcția dezvoltată în perioada secolelor XI-XII în lupta împotriva ereziilor. Cruciada împotriva catarilor/albigenzilor pornită în 120857 de Papa Inocențiu al III-lea simbolizează cenzura totală împotriva ereziilor, privite ca formă de opoziție față de politica și teologia oficială a bisericii. Războiul dintre imagini este total și se manifestă la nivel religios, politic și social
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
la episcopie pentru a deveni misionar printre eretici alături de preotul Domingo din Guzman 59. Aceștia predică în Spania și ulterior se mută în sudul Franței unde își continuă activitatea în jurul orașului Toulouse, unde au reușit să convertească numeroși catari și albigenzi. În 1215 ei înființează un nou ordin Ordo fratrum praedicatorum, al cărui scop este curmarea imoralității și convertirea ereticilor. Acest ordin a fost aprobat de către Papa Honoriu al III-lea în 1216 sub numele de frați predicatori 60. Ordinul s-
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
care va face tot ce îi stă în putință pentru a-i elimina. Cu toate că poartă generic același nume ei nu vor avea o singură doctrină și implicit denumirile specifice acestora au fost diferite. Au fost eretici din zona Albi, numiți albigenzi, cei din zona Lionului care îl vor urma pe Peire Valdo și care se vor numi valdezi și în funcție de zonă și statut purtau diferite nume printre care cel mai cunoscut era acela de "om bun". Totuși ceea ce încercăm să dovedim
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
aceasta participau pe lângă tribunalul inchizițional, clerul și bineînțeles toți credincioșii ce trebuiau să fie parte integrantă a represiunii împotriva ereticilor, căci în caz contrar erau considerați eretici. Lupta împotriva ereziilor a atins apogeul în cadrul cruciadei organizată de către Inocențiu III, împotriva albigenzilor și care s-a finalizat prin căderea fortăreței Montsegur. Aceasta a fost începutul sfârșitului pentru curentele eretice din Occident, căci după urmărirea și arderea pe rug a ereticilor s-a conturat un masacru total. Legenda spune că atunci când a fost
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
al contextului social, pentru că multe dintre autoritățile bisericești erau corupte, iar încercările de limitare a corupției nu au fost eficiente. La acestea se mai adaugă încercările repetate de reformă care s-au realizat la nivelul bisericii prin "ereziile occidentale" (catarii albigenzi, sau direcțiile religioase conduse de Pietro di Bruis sau Pierre Valodo), dorințe de reformă a lui Wycliffe, conflictele dintre puterea ecleziastă și cea laică etc. Toate acestea au contribuit la reușita reformei luterane. În contextul acestor premise a apărut Luther
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
M. Carroll în 1931 este de obicei invocată pentru a apăra această opinie. O seamă de grupări considerate a fi parte a ascendenței baptiștilor ar fi fost persecutate de catolici de-a lungul istoriei, între care montaniștii, novațianiștii, donatiștii, paulicienii, albigenzii, catarii, valdenzii și anabaptiștii. În timp ce unele dintre aceste grupări au împărtășit unele poziții teologice cu baptiștii de astăzi, multe au susținut ceea ce baptiștii de acum ar considera erezii. E dificil și să demonstrezi conexiuni istorice între aceste grupări, adeseori despărțite
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
ul este o doctrină creștină apărută în Evul Mediu. Adepții ei, Catarii (din tradus "Purii", cunoscuți și ca Albigenzii , pentru că erau deosebit de activi în regiunea Albi) sunt o sectă creștină cu puternice influențe gnostice, a cărei teză duce la extrem doctrina celor două principii, Binele și Răul. A apărut în secolul al X-lea, în Sud-Vestul Franței, în regiunea
Catarism () [Corola-website/Science/299805_a_301134]
-
Conciliul de la Constantinopol din anul 381 îi acuză pe binitarieni ca fiind "semi-arieni", dar după ce doctrina trinitară a căpătat forță în cadrul creștinismului, această acuzație nu a mai fost formulată. Unii binitarieni susțin că, de-a lungul timpului, grupări precum paulienii, albigenzii și bogomilii au fost adepți ai viziunii binitariene. Mai târziu, binitarianismul a fost susținut de grupări din ce în ce mai mici.
Binitarianism () [Corola-website/Science/312266_a_313595]
-
trimișii din comitate și reprezentanții orașelor. La început, delegații nobililor, Bisericii și restului populației s-au întâlnit. Între 1264-1265, nobilimea a instaurat o dictatură prin Simon de Montfort, conte de Leicester, unul dintre cei trei fii ai conducătorului cruciadei împotriva albigenzilor din 1213.Contele ce se autointitulase senesalul Angliei a dispărut, în urmă rebeliunii a propriilor partizani, în 1265. Henric al III-lea restabilit pacea în regat după ce a emis edictul de la Marlborough în 1267, fiind un compromis ce menținea în
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
albigenizilor din sudul Franței, care erau sprijiniți de nobili și de conții de Tolouse și vasalii acestora. După moartea lui Filip în 1223, fiul și nepotul lui,Ludovic al IX-lea al Franței , a continuat să lupte în războaiele împotriva albigenzilor. Au fost purtate că cruciade sfinte, scopul fiind cucerirea sudului Franței, atât de înfloritor și de bogat din punct de vedere cultural și lingvistic. Ludovic al IX-lea al Franței i-a învins pe albigenzi și pe conții de Tolouse
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
să lupte în războaiele împotriva albigenzilor. Au fost purtate că cruciade sfinte, scopul fiind cucerirea sudului Franței, atât de înfloritor și de bogat din punct de vedere cultural și lingvistic. Ludovic al IX-lea al Franței i-a învins pe albigenzi și pe conții de Tolouse, anexând sudul Franței proprietăților coroanei. A dominat și în conflictul cu regii englezi, care încă mai dețineau teritorii vaste în sud-vestul Franței, chiar și după confiscarea celor pe care le deținuse Ioan Fără de Țară. Ludovic
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
pentru că aceasta a afectat multe alte doctrine, cum ar fi: închinarea, planul de salvare, etc. Oricum, ea (doctrina Trinității) a avut un atât de profund efect asupra altor doctrine referitoare la planul de mântuire și asupra actelor de închinare exterioare. Albigenzii: au fost ne-trinitarieni. Ei au fost un grup care a înflorit în sudul Franței în secolele XII și XIII d.H. Teologia lor era una dualistă, în care se postula existenta a două principii egale, unul al răului, altul al
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]