73 matches
-
administrare Foarte frecvente : Pirexie Frecvente : Mai puțin frecvente : Frisoane , oboseală Senzație de căldură , eritem la locul injecției , letargie , disconfort general , edem periferic , durere , edem local , intoleranță la temperatură , hipotonie musculară Frecvente : Mai puțin frecvente : Pierdere în greutate , creșterea temperaturii Scăderea albuminemiei , creșterea cloremiei , creșterea uremiei , scăderea hematocritului , scăderea hemoglobinei , scăderea saturației cu oxigen , scăderea proteinelor totale Leziuni , intoxicatii si complicatii legate de procedurile utilizate Frecvente : Mai puțin frecvente : Durere postprocedurală , abraziune Vezicule , hemoragie postprocedurală Dintre reacțiile adverse grave ( RAG ) raportate în
Ro_791 () [Corola-website/Science/291550_a_292879]
-
unui timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare de aproximativ 20 zile . Acest timp de înjumătățire plasmatică este în concordanță cu timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare pentru IgG endogene umane , care este de 18 până la 23 zile . La pacienții cu albuminemie scăzută ( ≤ 29 g/ l ) și cu fosfataza alcalină crescută ( ≥ 484 U/ I ) ( ambii sunt markeri ai gravității bolii ) , clearance- ul a fost cu aproximativ 20 % mai mare decât la pacienții cu valori medii de laborator . Farmacocinetica la grupuri speciale de
Ro_110 () [Corola-website/Science/290870_a_292199]
-
O limitare a clasificării TMN în cazul CHC este aceea că nu ia în considerare prezența insuficienței hepatice asociate și nici statusul general de performanță al pacientului. Sistemul Okuda cuprinde caracteristici tumorale și severitatea cirozei asociate, în funcție de prezența ascitei, nivelul albuminemiei și al bilirubinemiei [1]. Își găsește cea mai mare utilitate la bolnavii cu boală avansată. La pacienții netratați aflați în stadiile Okuda I, II sau III supraviețuirea medie a fost de 8,3 respectiv 2 și 0,7 luni. Scorul
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Cristian Balahura () [Corola-publishinghouse/Science/92140_a_92635]
-
de remisiune indică recăderea SN. Edemele se întâlnesc aproape constant în SN. Sunt albe, moi, lasă godeu. Inițial sunt discrete, palpebrale, apoi apar și retromaleolar, la gambe, în regiunea lombosacrată și scrotală. Extinderea edemelor este proporțională cu severitatea hipoalbuminemiei. Când albuminemia scade sub 1,5 g/dl, practic se constituie anasarcă, cu edeme subcutanate generalizate, revărsate seroase (pleural, pericardic, ascită, hidrocel) și edeme viscerale (edem al peretelui intestinal, edem cerebral, laringian, pulmonar), determinând simptome specifice legate de aceste localizări. Există două
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
fracția HDL2 scăzută; creșterea lipoproteinei (a). Mecanismele acestei hiperlipidemii nu sunt pe deplin clarificate. Sunt implicați mai mulți factori: (1) Producția hepatică exagerată de VLDL are un rol major. Este o reacție la proteinurie. Sinteza VLDL este invers proporțională cu albuminemia și scade sub perfuzie de albumină. (2) Acumularea de mevalonat. Mevalonatul este un precursor al colesterolului, care se acumulează în SN, probabil din cauza reducerii excreției sale renale și a unui defect de catabolizare, stimulând sinteza colesterolului. (3) Scăderea activității lipoprotein-lipazei
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
această metodă are o accesibilitate restrânsă. 6.2.5. Evoluție. Prognostic Remisiunea (sau răspunsul la tratament) se definește prin scăderea proteinuriei la < 1 g/zi (sau < 0,3 g/zi la cazurile de NL diagnosticată mai recent de 6 luni), albuminemie normală, sediment urinar inactiv și funcție renală stabilizată sau ameliorată. Remisiunea parțială (răspunsul parțial) înseamnă scăderea semnificativă a proteinuriei (cu ≥ 50 % și < 3 g/zi, dacă proteinuria a fost inițial nefrotică, sau ≤ 1 g/zi, dacă proteinuria a fost inițial
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
3 g/zi, dacă proteinuria a fost inițial nefrotică, sau ≤ 1 g/zi, dacă proteinuria a fost inițial subnefrotică) și stabilizarea sau ameliorarea funcției renale. Eșecul terapeutic reprezintă persistența unei proteinurii ≥ 3 g/zi, sau a oricărei proteinurii asociate cu albuminemie < 3 g/dl, sau deteriorarea progresivă a funcției renale (creșterea creatininemiei cu > 30 % sau cu > 0,3 mg/dl) după primele 6-12 luni de tratament. Puseele de activitate (sau recăderile) survin la 30-70 % dintre pacienții la care s-a obținut
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
recăderile) survin la 30-70 % dintre pacienții la care s-a obținut remisiune și se află sub terapie de întreținere. Ele pot fi de două tipuri: • Proteinuric: creșterea proteinuriei cu > 2 g/zi, sau cu > 0,5 g/zi, dar cu albuminemie < 3,5 g/dl, sau cu > 50 %, dacă proteinuria a fost redusă în urma terapiei de inducție, dar s-a menținut tot la nivel nefrotic; • Nefritic: ușor (sediment urinar activ, cu eritrocite dismorfice și cilindri celulari), moderat (sediment urinar activ și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Această disparitate arbitrară între suma cationilor și a anionilor reprezintă gaura anionică. GA = (Na+) -[(Cl-) + (HCO3-)]. Valoarea normală GA este 12 ± 4 mEq/l, din care 11 mmol/l reprezintă sarcinile negative ale albuminei. Calculul GA trebuie ajustat pentru valorile albuminemiei (reducerea cu 4 mmol/l a GA pentru fiecare 10 g/l în minus albumină). O GA mai mare de 16 mEq/l traduce o retenție da anioni nedozați. 1. ACIDOZELE METABOLICE (AM) Acidozele metabolice se caracterizează prin pH < 7
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
categoriile de pacienți renali diabetici. II.4. Dislipidemia Dislipidemia din sindromul nefrotic Hiperlipidemia este o trăsătură caracteristică, de mult timp cunoscută a sindromului nefrotic (SN), prezentă la 70-100% dintre pacienți. Este direct proporțională cu nivelul proteinuriei și invers proporțională cu albuminemia [Appel et al., 1985; Kaysen et al., 1987]. Este independentă de etiologia SN [i nu se însoțe[te de semne clinice precum arcul cornean, xantelasmele ori xantoamele, prezente în dislipoproteinemiile primare. Profilul lipidic plasmatic se caracterizează prin: creșterea lipoproteinelor VLDL
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
lipoproteinei (a). Mecanismele acestei hiperlipidemii nu sunt pe deplin clarificate. Sunt implicați mai mulți factori [Dairou et al., 1998]: (1) Producția hepatică exagerată de VLDL are un rol major, fiind o reacție la proteinurie. Sinteza VLDL este invers proporțională cu albuminemia și scade după administrarea de albumină i.v. (2) Acumularea de mevalonat. Mevalonatul este un precursor al colesterolului, care se acumulează în SN, probabil din cauza reducerii excreției sale renale și a unui defect de catabolizare, stimulând sinteza colesterolului. (3) Scăderea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
sugerată ipoteza că, la fel ca în sindromul nefrotic, pierderea de proteine ar stimula sinteza hepatică de VLDL, dar majoritatea studiilor nu au găsit vreo corelație între trigliceridemie sau nivelul VLDL, pe de o parte, și pierderea de proteine sau albuminemie, pe de altă parte [Wheeler et al., 1996; Kagan et al., 1990]. Este de remarcat că la pacienții cu DP, ca și la pacienții HD, se regăsește paradoxul colesterolului: hipolipidemia (ce reflectă malnutriție) este un factor de risc de mortalitate
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
metabolizării renale a Lp(a) [Kronenberg et al., 1999], ca și de intervenția unor factori inflamatori [Stenvinkel et al., 1998]. La pacienții cu dializă peritoneală, nivelul Lp(a) se corelează direct cu pierderile de proteine în dializat și invers cu albuminemia [Wanner et al., 1995; Yang et al., 1997]. Unele cercetări au sugerat că Lp(a) reprezintă un factor de risc cardiovascular independent la pacienții uremici [Cressmann et al., 1992; Docci et al., 1994, 1995; Koda et al., 1999; Webb et
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
pentru a corecta pierderile de vitamine hidrosolubile în dializat. Bostom et al. [1996] au găsit, la 75 de pacienți dializați, toți tratați cu suplimente de vitamine B, o corelație inversă a homocisteinemiei cu folatemia și directă cu creatininemia și cu albuminemia, dar nici o corelație cu nivelul seric al vitaminelor B6 și B12. Într-un studiu pe 76 de pacienți hemodializați, care nu primeau suplimente vitaminice și fără semne de denutriție, Kunz et al. [1996] nu au depistat deficite de vitamină B12
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
1999]. Hipoalbuminemia este un factor predictiv de supraviețuire redusă la pacienții hemodializați [Lowrie și Lew, 1990] și la cei cu dializă peritoneală [Avram et al., 1996]. Owen și Lowrie [1998], într-un studiu pe 845 de pacienți hemodializați, au identificat albuminemia și CRP ca factori de risc independenți de mortalitate. Fibrinogenul este o altă proteină de fază acută, care intervine în procesele de coagulare, agregare plachetară, reologie a sângelui și remodelare vasculară. El a fost implicat, pe baza unor studii epidemiologice
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
și Lew au arătat că, la peste 12.000 de pacienți HD, urmăriți timp de un an, dintre multiplii parametri biochimici predialitici, albumina serică este cel mai puternic factor predictiv al supraviețuirii, riscul relativ de mortalitate crescând exponențial cu scăderea albuminemiei. Pacienții HD care, la intrarea în dializă, au albuminemia mai mică de 30 g/l au un risc anual de deces de 14 ori mai mare decât cei cu albuminemia mai mare de 40 g/l, la aceeași vârstă și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
de pacienți HD, urmăriți timp de un an, dintre multiplii parametri biochimici predialitici, albumina serică este cel mai puternic factor predictiv al supraviețuirii, riscul relativ de mortalitate crescând exponențial cu scăderea albuminemiei. Pacienții HD care, la intrarea în dializă, au albuminemia mai mică de 30 g/l au un risc anual de deces de 14 ori mai mare decât cei cu albuminemia mai mare de 40 g/l, la aceeași vârstă și în prezen]a altor factori de risc similari. Colesterolul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
al supraviețuirii, riscul relativ de mortalitate crescând exponențial cu scăderea albuminemiei. Pacienții HD care, la intrarea în dializă, au albuminemia mai mică de 30 g/l au un risc anual de deces de 14 ori mai mare decât cei cu albuminemia mai mare de 40 g/l, la aceeași vârstă și în prezen]a altor factori de risc similari. Colesterolul seric, ureea, potasiul, fosforul și creatinina serice scăzute au fost, de asemenea, asociate cu o mortalitate crescută, dar în mai mică
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
fost, de asemenea, asociate cu o mortalitate crescută, dar în mai mică măsură. Aceiași cercetători au arătat că riscul crescut de deces al pacienților cu diabet zaharat devine egal cu al pacienților non-diabetici, dacă se exclude influența creatininemiei și a albuminemiei. Un studiu multicentric canadian [Churchill et al., 1992] a raportat o corelație directă între nivelul albuminei serice și morbi-mortalitate, la 486 de pacienți HD: o albuminemie sub 30 g/l s-a asociat cu o rată crescută a infecțiilor (altele
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
zaharat devine egal cu al pacienților non-diabetici, dacă se exclude influența creatininemiei și a albuminemiei. Un studiu multicentric canadian [Churchill et al., 1992] a raportat o corelație directă între nivelul albuminei serice și morbi-mortalitate, la 486 de pacienți HD: o albuminemie sub 30 g/l s-a asociat cu o rată crescută a infecțiilor (altele decât ale accesului vascular), a complicațiilor cardiovasculare (tromboza fistulei arterio-venoase, edem pulmonar acut), a zilelor de spitalizare și a deceselor. Owen și Lowrie, analizând 845 de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
accesului vascular), a complicațiilor cardiovasculare (tromboza fistulei arterio-venoase, edem pulmonar acut), a zilelor de spitalizare și a deceselor. Owen și Lowrie, analizând 845 de pacienți HD, au evidențiat un risc de mortalitate de 13 ori mai mare la cei cu albuminemia sub 25 g/l față de cei cu albuminemia peste 40 g/l. în fine, Combe et al. [2001] au analizat un subset de 1.610 pacienți HD dintr-un mare studiu multicentric francez și au constatat că markerii biologici ai
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
edem pulmonar acut), a zilelor de spitalizare și a deceselor. Owen și Lowrie, analizând 845 de pacienți HD, au evidențiat un risc de mortalitate de 13 ori mai mare la cei cu albuminemia sub 25 g/l față de cei cu albuminemia peste 40 g/l. în fine, Combe et al. [2001] au analizat un subset de 1.610 pacienți HD dintr-un mare studiu multicentric francez și au constatat că markerii biologici ai stării de nutriție (concentrațiile serice predialitice ale ureei
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
și la pacienții cu dializă peritoneală. Un studiu ce a cuprins 698 de pacienți cu DP din 10 centre de dializă din SUA și Canada a identificat albumina serică drept cel mai important factor de risc de deces: astfel, o albuminemie mai mare de 35 g/l s-a asociat cu o supraviețuire la 1 an și la 2 ani de 96% și, respectiv, 88%, în timp ce pentru o albuminemie mai mică de 35 g/l supraviețuirea a fost de numai 89
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
serică drept cel mai important factor de risc de deces: astfel, o albuminemie mai mare de 35 g/l s-a asociat cu o supraviețuire la 1 an și la 2 ani de 96% și, respectiv, 88%, în timp ce pentru o albuminemie mai mică de 35 g/l supraviețuirea a fost de numai 89% și, respectiv, 68% [Keshaviah et al., 1994]. Mecanismele fiziopatologice prin care malnutriția proteinocalorică se asociază cu creșterea mortalității, în special din cauză cardiovasculară, la pacienții uremici, nu sunt
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
ramificați [Nawabi et al., 1990]. Kaizu et al. [1998] au demonstrat că starea de nutriție a pacienților hemodializați este afectată, în parte, de nivelul IL-6 circulante, iar Tsujinaka et al. [1996] au arătat că perfuzia de IL-6 recombinantă induce scăderea albuminemiei și că șoarecii transgenici IL-6 prezintă un sindrom de atrofie musculară. Creșterea CRP serice se asociază cu reducerea sintezei de albumină [Kaysen et al., 1997]. De asemenea, se știe că inflamația se asociază cu creșterea metabolismului energetic bazal la pacienții
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]