74 matches
-
vară nu mai venea, toată lumea „bună“ pleca în străinătate, așa că toată distracția se reducea la orchestrele care cântau în câteva grădini restaurant. Grădinile cunoscute și căutate erau: grădina Gagel, mai târziu Blanduzia; grădina Rașca; grădina „la Constantin“, astăzi Epurescu; grădina Alcazar sau Guenter, în dosul Pasagiului român. Pentru cei din înalta societate, care mai rămâneau în București, nu erau decât Capșa și Șoseaua Kiseleff.Pe vremea aceea - acum 40-45 de ani - vara, Bucureștiul era aproape pustiu. Seara, Calea Victoriei era goală, cei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
din cei mai veseli și mai inteligenți studenți. Mai târziu, ca doctor de boale interne, era foarte apreciat. El este funda torul sanatorului din Calea Călărași. Într-o seară din luna lui august, ne aflam, vreo zece camarazi, în grădina Alcazar pe strada Câmpineanu. După un șir de rânduri de halbe de bere, nimeni nu mai avea para chioară. Numai Olchovsky avea o hârtie de 20 lei, pe care însă o păstra ca ochii din cap, spre a-și cumpăra o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Constantinescu și să ți-o strice? Caută-ți de treabă, mă, și ține-ți pălăria așa cum e, fiindcă e foarte bună. Toți am fost, în cor, de aceeași părere și... Olchovsky s-a executat. Pe la 2 noaptea am ieșit de la Alcazar cu cea mai bună dispoziție și fiecare necăjeam cum puteam pe bietul Olchovsky. — Cum se poate, mă, să rămâi fără pălărie? Măcar dacă ți-ai fi băut-o tu, dar să ți-o bea alții?!... anul — Da prost ai fost
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
presupune că unul era lucrat de însuși Ptolemeu. Din Egipt, prin Tripolitania, Tunis, Algeria, Maroc, știința puse piciorul în Europa, pășind în Spania. Aici, califatul din Cordova a fost mai strălucitor decât cel din Cairo, iar înțelepții de pe lângă curțile din Alcazar și cele patru Alhambra rivalizau în renume cu cei din Bagdad. Astrologia nu putea circula în Peninsula Iberică numai printre arabi și evrei, lăsîndu-i neatinși pe spanioli și portughezi. Poporul, burghezimea, nobilimea și suveranii au fost curând molipsiți. In Portugalia
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
și educați, Michel și Bruno alunecă într-o derută fatală, care le înghite și pe cele două femei care i-au iubit. Cît despre Orsenna, grațioasele sale volute lirico-exotice, amestecînd tonuri și paradisuri vegetale, de la Paris la Sissinnghurst și de la Alcazar în China, învăluind în demnitate și legitimitate legen dare senzualitatea fierbinte și inventivă a amanților, i-au asigurat de la bun început o vastă paletă de cititori veniți din toate orizonturile să se adape din farmecele fabulei, cu o neostoită și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
românească). Notabile sunt, însă, textele cu subiecte teatrale ale lui Haig Acterian, eseul Națiunea martiră al lui Dan Botta și articolul Pentru arhitecți, sculptori și pictori al lui Nae Ionescu. Olga Caba traduce din poetul spaniol José Maria Peman (poemele Alcazarul și Lupta Bestiei cu Îngerul). La acestea se mai adaugă numeroasele contribuții folcloristice ale lui Ilarion Cocișiu și Pompiliu Preca, precum și cronicile muzicale ale lui L. Popovici și cele teatrale ale lui Liviu Bratoloveanu. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285508_a_286837]
-
1879 copist la Ministerul de Instrucție Publică, avea însă un venit lunar de 88 de lei. 230. Restaurantul Günther Albert (Guenter) aflat în apropierea bisericii Sf. Ionică, azi demolată, în spatele Palatului Regal, avea și o grădină, vestită în epocă (Grădina Alcazar). la Biserica Albă231, cu firma: „La Mielul alb“. Casa a ars și în loc s-a clădit o alta. Se mânca excelent, cu porții foarte mari, pentru 80 lei pe lună. Berăria și birtul cu bucătăria germană a lui Grebert, mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
multe scrisori prin care unele persoane caută să rectifice oarecari afirmări ale mele. Una din urmă este a d-lui advocat Mandy care îmi atrage atențiunea că birtașul Stavri nu era instalat în localul din str. Câmpineanu, numit mai târziu Alcazar, ci în strada Academiei unde azi e Liedertafelul. Apoi îmi mai spune că pe locul ocupat azi de Poșta Centrală se afla mai înainte un circ care a ars etc. D. Mandy este mai tânăr ca mine, de aceea nu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
anume Christu..., care deținea numeroase economii ale particularilor, dădu un faliment răsunător. Tot pe atunci avea notorietate în București un restaurator, anume Stavri, care ținea restaurantul și grădina din dosul Pasagiului Român, pe strada Câmpineanu, mai târziu, pe rând: Georgescu, Alcazar, Cosman, Günther etc. Grădinile Stavri și Rașca erau cele două grădini aristocratice de vară. Stavri, bulgar și el, își depusese tot ce agonisise la banca lui... și când acesta dădu faliment, I.D. Ionescu îl luă în primire cu versurile satirice
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Sudenhorst: 359 abatorul („La Tăiere“): 201 abatorul vechi: 31 Academia Domnească (de la Sf. Sava): 5, 50, 54-56, 108, 113, 118, 124, 131, 132, 146, 151, 192, 230, 364, 418 Academia Română: 24, 41, 101, 174, 364 d’Angliterre (hotelul): v. Englitera Alcazar (grădina): 135, 398, 417 anticariatul: Alcalay 114; Zwiebel 150 Arsenalul armatei: 376 Asociația Generală a Lucrătorilor din Ro mânia: 125 Ateneul Român: 10, 31, 104, 121, 122, 174, 188, 198, 218, 225, 251, 258, 285, 300, 398 Automobil-club: 121 Azilul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
versității) 124; Ateneului (scuarul) 121; Cișmigiu 113, 117, 142, 150, 170, 188, 224, 234, 258, 337, 405; Episcopiei 121, 299; Tei 140; Universității (Aca demiei) 124; bisericii Zlătari 124 grădina lui Cornescu: 125 grădina (-restaurant; - cu spectacole de va rietăți): Alcazar 135, 398, 417; Basarabiei 116; Basilescu 116; Blanduziei 126, 143; Bordei 136, 141, 144, 399, 400; Breslea (Brăslea, Braslea) 139, 197; Cărăbuș 125; Constantin 303; „Der grosse Fritz“ 124; Edison 143; W. Gagel 126, 143; Georgescu 417; Giafer 139; Grădina
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la cumpăna anilor 1932-1933, subiectul fiind deschiderea în București a unor localuri cu specific rus sau patronate de cetățeni ruși, suspecți de apartenență la serviciile de informații sovietice. La 13 septembrie 1932, Mihail Moruzov a informat D.G.P. despre deschiderea cabaretului „Alcazar”, condus de trei emigranți ruși, Vasile Krukovski, Victor Krukovski și Ivan Kavura, asupra cărora au fost efectuate investigații amănunțite de Serviciul Secret. Cercetările întreprinse au arătat că cei doi frați Krukovski au venit în România din Grecia în anul 1931
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
nu se autorizeze deschiderea localului iar cei trei să fie expulzați din țară. O lună mai târziu, D.P.S. a cerut Secției a II-a Informații să comunice datele de interes care să stea la baza refuzului de a deschide cabaretul „Alcazar”, întrucât, din verificările efectuate, „nu s-a putut concretiza nimic” împotriva acestora. Peste câteva luni, la 3 aprilie 1933, Secția a II-a a întocmit o notă informativă amplă, cu referire la localurile cu specific rusesc suspecte deschise în Capitală
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
luni, la 3 aprilie 1933, Secția a II-a a întocmit o notă informativă amplă, cu referire la localurile cu specific rusesc suspecte deschise în Capitală, între care s-au numărat „Pavilion Rus” (condus de Constantin Cavura și Vladimir Gheruțki), „Alcazar” (condus de frații Krukovski și Ivan Kavura) și „Venus” (condus de Vasile Krukovski). Cercetarea lui Constantin Cavura a evidențiat că acesta s-a născut la Odessa, avea un trecut „obscur” și era un pasionat al jocurilor de noroc, în special
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
în serviciul poliției sovietice din Caucaz. Despre familia Krukovski s-a aflat că a părăsit Rusia în 1919 în direcția Grecia, de unde a venit în România, iar aici, la sfârșitul anului 1932, a reușit să obțină aprobarea pentru deschiderea cabaretului „Alcazar”. Ivan Kavura, fost ofițer în armata rusă, căsătorit cu d-ra. Krukovski, a venit în România în anul 1928, avea un frate care lucra la G.P.U., secția Moghilev. În România nu a frecventat membrii coloniei ruse din București, dar a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
S.S.I., împreună cu I.G.J., D.G.P. și P.P.C., a luat măsuri de pază și siguranță a imobilului printr-o „minuțioasă percheziție” și înființarea unor posturi mixte (agenți S.S.I. și I.G.J.). În aceeași zi, la Cinematograful «Scala» a avut loc premiera filmului „Asediul Alcazarului”, oferit de Legația Spaniei, la care au fost invitați regele, primul ministru, membrii guvernului, corpul diplomatic și șefii unor autorități civile și militare. O echipă S.S.I. condusă de V. Andreescu, a preluat cinematograful și a procedat la verificarea acestuia conform
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
i-a cunoscut și pe romani (in timpul cărora se chema Hispolis, făcând parte din provincia Hispania Boetica), și pe vandali, și pe vizigoți, și pe mauri. Am vizitat Catedrala, una din cele mai mari construcții gotice, celebrul turn Giralda, Alcazarul și am trecut podul peste Guadalquivir pentru a ne plimba puțin prin vestitul cartier Triana. Întorceam mereu capul, așteptând pe străzile Sevillei să-i întâlnim pe Figaro, Carmen, Don Juan sau pe frumoasa și talentata cântăreață de copla, Isabel Pantoja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de specialiști și s-a scufundat, "Arca" lui Noe a fost construită de un amator și a rezistat potopului!). Bineînțeles că Segovia nu și-a dobândit titlul de "Patrimoniu cultural al umanității" din partea UNESCO numai pentru apeduct, ci și pentru Alcazar, catedrala gotică și alte construcții din centrul istoric. La Aranjuez mergeam nu atât pentru Palatul regal cât pentru fascinantele sale fântâni și grădini, complexul fiind și el sub patronajul UNESCO. De câte ori am fost cu soția, nu am uitat să luăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
toți și-au părăsit interesele, unul {EminescuOpX 113} stosul, altul proslăvirea zeului Bacchus, moșiile pe cari nu le au și tacurile de biliard, pentru a se aduna și a dezbate interese grave. Aci capetele și inimele cultivate la focariul canțonetelor alcazarului Ionescu, frunțile înăsprite la cruzimile de hazard ale jocului cu cărți măsluite, diurnașii și cumularzii, oamenii ce nu știu nimic, nu au nimic, nu cred în nimic, naturile catilinare scoase la maidan de comitetele de salut public, indivizi a căror
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
numai pentru publicul cititor mai căutăm a-i spulbera pe aceasta din urmă, și poate cea mai neobrăzată. Ne aducem bine aminte cu ce lipsă de rușine "Romînul" ne arunca cuvântul calomnie când noi dădeam alarma că guvernul ctitorilor de la Alcazarul Ionescu are să aducă în Camere proiectul de hârtie-monedă. Noi nu ne-am pălit atunci dezmințirea "Romînului" și, cu toată calomnia lui, am susținut necontenit că hîrtia-monedă vine, și hîrtia-monedă a venit. Cine dar a rămas calomniator? Pățind de bună-credință așa
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
câteva cântece ale muzicei militare, o reprezentație gratis la teatru și căpătuirea patrioților în Dobrogea îi vor lua ochii. Apoi mai e cestiunea Afganistanului și a Africei centrale, care ne interesează pe toți într-un grad cu mult mai mare, alcazarul Ionescu, unde vor veni celebrități care să netezească neplăcutele încrețituri ale frunților sibarite și să readucă râsul pe buzele stâlpilor de cafenele care pun la cale țara și soarta nației. [6 octombrie 1878] LA VOCE D' ITALIA D. Cavaler Enrico
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nici mai puțin, încît nu înțelegem absolut cum ele pot fi lungi, cu mult mai lungi pentru niște aleși ai națiunii cari au învățat a iubi. Dar permită-ni-se a întreba ce? A iubi [ce]? Vinul? Jocul de cărți? Alcazarul Ionescu și pe cuvioasele lui mironosițe? Se pare o minune de a face o parte din ce datori sîntem a face; veți face însă, căci români sînteți, și prin minuni a trăit 18 secole colonia lui Traian". Noi, din contră
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu pictarea portretului poetului Luis de Góngora y Argote. Ministrul Olivarez, originar din Andaluzia, îl cheamă pe tânărul Velázquez la curtea regală pentru a picta portretul capelanului Don Juan de Fonseca. Portretul, realizat foarte repede, este transmis la palatul regal ""Alcazar"". Impresionat de creația artistului, regele Filip al IV-lea îi cere să-i picteze portretul (astăzi pierdut), pe care Velázquez îl termină la 30 august 1623. Acest tablou marchează începutul unei legături pe viață între pictor și suveran. La 6
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
îl termină la 30 august 1623. Acest tablou marchează începutul unei legături pe viață între pictor și suveran. La 6 octombrie 1623, tânărul Velázquez este numit ""pintor de camera"" (pictor de curte) și locuiește împreună cu familia la Madrid, în palatul "Alcazar". Din august 1628 până în aprilie 1629, se află la Madrid pictorul flamand Peter Paul Rubens, care pictează portretele familiei regale. Împreună vizionează întreaga colecție din palatul ""Escorial"" și admiră operele lui Tiziano și discută despre pictura italiană. Aceste discuții trezesc
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
că Venus nu-și admiră propria frumusețe, ci mai degrabă urmărește pe cel care o privește. În 1649, Velázquez îi propune regelui să-l trimită în Italia cu misiunea de a achizițona picturi și sculpturi pentru galeria nouă a palatului "Alcazar". Pictorul sosește la Veneția unde cumpără tabloul ""Venus și Adonis adormit"" de Paolo Veronese, precum și numeroase lucrări ale lui Tintoretto. După aceea pleacă la Modena, Parma, Bologna, iar la sfârșitul lunii mai la Roma. Pictează portretul servitorului său, Juan de
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]