37 matches
-
acum, jumătate la sfârșit. E bine, domnule Petre, te văd om serios și ce mi-a mai povestit Carmen despre dumneata... De ispravă, fata. Da, de ispravă, cinstită, harnică, sănătoasă, serioasă. Bade Ioane, acu', dacă ne-am înțeles, putem bea "aldămașul" cum se spune? Mulțumesc, domnule Petre, dar mai am câteva ceasuri de lucru. Dacă ai binevoi, ne-ar face mare cinste să poftiți într-o duminică la noi, la masă, să ne cunoaștem mai bine. Mulțumesc, cu plăcere. Atunci, ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
culoare. Dispăru pentru câteva clipe și reveni cu un platou mare plin cu tot felul de bunătăți și cu un coș cu pâine. Domnule Petre, bine ați venit. Nu-mi mai amintesc dacă atunci când mi-ați dat comanda am băut aldămașul, dacă nu, o facem acu', de două ori nu strică. Umplu paharele și un parfum de pădure năvăli în cameră. Noroc și numai bine, domnule Petre! Noroc să ne dea Dumnezeu! După țuica de foc a babei Floarea, Petre duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și, după câțiva pași, ulița începe să urce domol. Se aude muget și boncăluit de taur. Uite că am și ajuns în Târgul Boilor. Și pe aici ai să găsești dughene și mai cu seamă crâșme. Păi unde să bea aldămașul cei care au încheiat o vânzare a unei perechi de boi sau a unui taur? Se știe doar ce inimă largă au oamenii atunci... Se întâmplă să aibă inimă largă și alții, fiule. Așa a avut și Maria, soția lui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
norocului continuă să urce vertiginos, astfel că, încărcat de faimă, îi comunică telefonic mărunțelei timide cu funcție de director economic al societății: Mai trebuie să rămân, pe câtva timp, în Capitală, la bătaia peștelui. Firește că, se trezi, pentru un nou aldămaș, invitat fără să știe cum, la o petrecere-monstru, oferită de un celebru boss, îmbogățit din speculații imobiliare. Chermeza era programată și susținută de un miliardar cu mustață de morsă și cu burtă mare, într-o imensă imitație a unui Complex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
voia „Gerovital” ambalat în lăzi din lemn de nuc, făcură târgul: roboții pământeni dădură cele patru lăzi cu medicamente, iar marțianul le dădu coordonatele direcției în care dispăruse satelitul „Veac Nou”. — Deși nu beau - spuse marțianul, frecându-și mulțumit mâinile -, aldămașul îl dau eu. Ce beți? Antigel, răspunse comandantul Felix S 23. — Și fetele? făcu marțianul, arătând spre femeiuști. — Tot bitter, răspunse cu același glas gros una din ele. — Atunci - zise marțianul, chemând chelnerul și apăsând pe tabloul de comandă -, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cu fuselajul căzut. - Domnule Floyd, se foi Cocondy, iertați-mă că vă întreb. Poate aveți alte gusturi. În Orient așa se obișnuia. Pentru început, în cinstea vizitei dumneavoastră, n-ați dori să închinați, alături de noi, un păhărel de lichior? Bem aldămașul. Se ridică, abținîndu-se să-și pocnească și călcâiele, și bău. Babele rămăseseră jos. Chicotiră. Suporta foamea, amețelile, tăieturile, loviturile de vâslă, măciucă și pumn, dar nu suporta bătaia de joc. - Ce mai face doamna dumneavoastră? încercă Cocondy, intuindu-l înnegurat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și să le mâie spre câmpul Cuțaridei, la drumul Dudeștiului, peste maidane, cu Gheorghe de ajutor. Ceilalți rămâneau în treabă, dacă s-ar fi ivit greutăți. Căruțașii, îi știa Florea, erau cam cheflii și or să petreacă în bordei, bând aldămașul în cinstea mireselor. Numai ucenicul să fie priceput și cu mână ușoară, să nu-l simtă ageamiii. - Las' pe mine, nene Floreo! spuse el după ce auzi ce are de făcut. Eu le sânt naș. Numai dumneavoastră să-i țineți în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sărăcia în care trăiam. Am stat pe o bancă, ne-am tocmit câteva clipe, apoi mi-a oferit prețul pe care îl cerusem. Erau banii de care aveam nevoie. Mi-a propus să mergem la un local să bem cuvenitul aldămaș. Spunea că el așa face întotdeauna. O superstiție, poate, dar credea că-l ajută să-i meargă bine afacerile. Să nu-l blesteme cel ce vinde, „că mai sunt și din aceștia, care aduc ghinion cumpărătorului cinstit“. Mergând spre ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
râs. — Bineînțeles. A fost ca și fiica noastră. Cred că acum știu și eu de unde să vă iau. Ne-am cunoscut, demult, în trenul acela de la Brăila. Am intrat în localul gol la acea oră a dimineții. Am băut cuvenitul aldămaș. I-am povestit de mine. Mi-a povestit de Pu. Îl ascultam fără interes, ușor uimit doar de întâmplare. Credeam că viața le potrivește astfel spre a-și bate joc de mine, spre a mă umili, dacă de rănit nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
duc boii. Ei nu rătăcesc drumul niciodată. Eu am să mă culc în coșul carului și ai să vezi tu cum ajung acasă viu și nevătămat. In ziua aceea, urmând același ritual, au ieșit din ograda crâșmei, unde au băut aldămașul pentru o afacere bună făcută la târg, Gheorghe Amnar și Alecu Slobodă... Măi Alecule, tu vezi cine vine? a întrebat înveselit Gheorghe, arătând spre șirul de care ce se apropia cu mers de melc. Cum să nu văd, Gheorghe? Ii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a zis ? — Așa vine lumea la biserică, de Paști... Bodega era așezată la încrucișare de drumuri. Cel care o pusese acolo făcuse asta cu rost, căci acela era drumul spre iarmaroc. Tot acolo se adunau norocoșii și păgubașii, se beau aldămașurile și se înșirau vorbele goale. Între timp, iarmaroacele s-au rărit și s-au depărtat. Pe măsură ce orașul se lățea spre câmpie, străzile vechi erau demolate, clienții de ocazie se împuținau, iar clienții statornici se mutau la bloc. Mai rămăseseră megieșii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]