423 matches
-
facă istorie. Dacă - deși dau unei asemenea posibilități slabe, totuși, șanse - intențiile lui Voronca nu sînt ironice, atunci ele sînt blamabile. Însă tablouri delicate, de suprarealism la vîrsta coaptă, dau farmec unei cărți de frumoasă remiză cu viața și cu aleanul, oricare ar fi fost intențiile ei. Întîi, un bărbat iubește o femeie. Amintirea ei încearcă s-o cuprindă, neștiutor de toate compensațiile pe care lumea se zbate să i le ofere. Povestea începe cu o șopîrlă, martorul rece al întîlnirii
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
să comenteze motivul noii lui stări: Dumitre, simt o furnicătură aici în gât... Eu simt o sete adevărată, Pâcule. O sete de catană. Oare Costache mai are vinișor din cel împărătesc? Sau... Pe lângă dorul de vin, eu am dus și aleanul după ochii Măriuței, bat-o norocul s-o bată. Când ai să te lecuiești tu de pofte păgânești, Pâcule?... De ce să mă lecuiesc, Dumitre? Doar nu-s bolnav... De gânduri și vorbe de aiestea. Apoi că doar cu visele și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ne vedea pă noi la pomana porcului, c-un șoric rumenit vorba aia, bucurie la gingie -, c-o țuicușoară acolo, plângea ca un copil. Ca un copil plângea, săracu'." "Zău? I-auzi!", făcu Tăsică visător, zicând după aceea cu mult alean: Dacă o scăpa, poate așa o să-i fie și lu' Cotineață. O să-i vie damblalile alea marile pă el, când o ajungea în halu' ăsta. Bun e Dumnezeu și poate l-o scăpa cu viață. Măcar un an, doi să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Și drept să-ți spun - cu toată inima friptă - nu mi-ar fi părut rău. Vasile merita s-o aibă de nevastă... Când ne-am văzut părăsiți de orice speranță, ne-am dus la crâșma din sat, să ne înecăm aleanul într-o ulcică cu vin. Acolo însă s-o nimerit să fie și unul cu o scripcă... Și pentru că plecau vreo doi flăcăi la oaste, scripcarul o ținea numai pe struna cea groasă de curgea numai jale din diblă. Atunci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
frustrările te dor. În caz de ceva vociferări sau proteste, ești invariabil trimis acasă la madre, deși acestea au fost mereu pricinuite de atingerea unilaterală a înțelegerilor inițiale. La toate necazurile îndurate s-a mai adăugat și un fel de alean al străinătății, un sentiment al depărtărilor care îți pustiește sufletul și-ți răvășește gândurile despre spațiul natal, cu miros de mere coapte și cu zâmbete din partea celor dragi. În orice muncă te-ai afla, băștinașul te privește de sus, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care plac unui critic, spuneam, înzestrat mai curînd cu bucuria descoperirii, decît cu vanitatea dărîmării. Istoria retragerii lui Constantin Negri în tihna unui tîrg moldovenesc, de unde îl îmbie pe Kogălniceanu, cel prins de suflarea vremii, cu dulci și fără timp aleanuri literare, spune destule despre anumite afinități. Nu este, acest diarist răsfoind cu răsfățuri, dar cu o seriozitate refuzată multor cronicari ŕ la page, un boier al literelor, în penumbra luptelor literare? Lungi excursii culturale, cum nu se mai știu face
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
ar putea afla. De tranzitivitatea unei reflecții, de publicul nepoftit în sala unui monolog fără martori. Șir de mărturisiri usturătoare, față de care empatia imposibilă l-ar împinge pe orice spectator la nebunie: "E atâta nepace în sufletul meu/ bătut de alean și de umbre cuprins..." (Un dor fără sațiu). O pîlnie de ciclon, urcînd la cer cu toată mizeria nevoinței, zbătîndu-se să scape și luîndu-și, totuși, biata forță din ea, e acest suflet jucat de vîntoase: "Dincolo de morți, departe de vii
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
sfărîmă în abia Silabe potrivite. Jocuri fine, părînd a fi scrise de un alt poet, în sprințăreala lor de cioburi colorate: Dar bucurii, din glii, din ciocârlii/ pe la Florii, când vii, sglobie'n vii./ E primăvară." (Triumful primăverii) Un vag alean de caligrame atinge aceste încercări sonore, aruncînd ici-acolo o silabă, un cîntec. Glume cu aer serios, jucîndu-se cu o bucurie în care nu te-ai încrede, sînt Poeme-le mici: Duce lunecând domol/ ecuatorul către pol.// Luntrea cu parfum
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
Adriana Bittel, fie că avem ce să ne spunem sau nu. Sigurii mei parteneri sunt cartea pe care o traduc (panaceul-muncă) și postul de televiziune Mezzo. Și cea mai cumplită singurătate e cea din weekend. În tinerețea mea, cântam cu alean un cântec care se numea Tristă duminică. Și acum, duminicile mele sunt triste, cu telefonul amuțit, pentru că toți prietenii mei sunt la iarbă verde, la aer așa-zis curat, la copii, la vilele de la munte sau la casele de la țară
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
caricatural jalnică unde aniversarea poetului fusese împinsă de către dictatură, în ianuarie 1989. Și inscripția de pe tablou, în chiar ziua vicleimului oficial, rememora un întreg cutremur lăuntric, - o nebuloasă de întuneric, pe care citeai, dur scrijelată, trimiterea la Eminescu: „plânsu-mi-s'a" - aleanul românesc ajuns insuportabil suspin al elementelor. Talentul lui Flondor nu e acela al unui justițiar pornit să pedepsească aprig. Însă resursele sale, desenul, oricât de palid schițat, zvâcnind ca un lasou în stare de implacabile salturi gestuale, tensiunea de arc
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
filon narativ. Este ușor de perceput de ce modelele lor principale vor fi Giovanni Pascoli și crepuscularii, dar cu deosebire Umberto Saba. Revenind la specificul poeziei lui Penna, se observă monosemantismul și montematismul. Tema recurentă, obsesivă în poetica lui Penna este aleanul homoerotic, Poezia trăită ca echivalent al dorinței și principiului plăcerii nu exclude întâlnirea cu principiul realității, poetul având tăria să le armonizeze în chipul cel mai fericit. Transgresiune permisă care totuși nu-i suficientă pentru a-i stinge poetului insatisfacția
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
au poftă de mâncare, - suna un diagnostic al vremii - inima lor bate neregulat, sunt tăcuți, apatici, singuratici și, în cele din urmă, devin complet nepăsători față de tot ce-i înconjoară". Mai târziu, "dorul de casă" a căpătat sensuri mai largi: aleanul după întâmplări și trăiri din vremi trecute, din adolescență, copilărie. O cercetătoare de la Harvard, descoperă chiar că nostalgia poate deveni un fel "ipohondrie a inimii", un soi de deviere morbidă, irațională și sugerează două cazuri: obsesia nostalgică a dictatorilor după
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
sora mai mică din Kyoto, nimeni din miile de persoane care o cunoscuseră și o admiraseră pe frumoasa dansatoare n-au mai văzut-o pe Kimiko vreodată. Dar ceea ce anticipase ea s-a adeverit; căci timpul usucă lacrimile și ostoiește aleanul; și nici măcar în Japonia nu încearcă cineva să moară de două ori pentru aceeași deznădejde. Iubitul lui Kimiko a devenit mai înțelept; i s-a găsit ca nevastă o persoană minunată, care i-a dăruit un fiu. Au mai trecut
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
fructul verde la-nceput, din pom, De-i copt, cade nescuturat de om. În chip inevitabil, noi uităm De ceea ce nouă ne datorăm: Dacă din patimă se naște-un țel, Când patima s-a stins, s-a dus și el. Aleanul, bucuria-și vin de hac Prin ceea ce chiar singure își fac. Ne bucurăm ori suferim cu zile, Dar sentimentele ni-s instabile. Nu-i lumea veșnică, nu-i de mirare Că și iubirea este schimbătoare, Și încă nu știm cine
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
mi-a scris fratele meu despre piersicile de la Valea Călugărească (și când eram în București nu găseam altele cu o aromă asemănătoare!) și, brusc, m-au năpădit amintirile despre vii, despre peisajul dealurilor pe care am copilărit. Atât: peisajul! Fiindcă aleanul a fost retezat de o altă amintire. Anul trecut am încercat să găsesc o localitate franceză dispusă să se „jumeleze”11 cu Valea Călugărească. Am găsit, s-au dus francezii acolo - și li s-a spus că nu au nevoie
Contribuții noi la biografia lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/3321_a_4646]
-
la ce aveau să-ndreapte. Așa e-n orice meserie, n-ai ce face, Am mai cârtit, dar i-am lăsat în pace. IV. Rămas în drum. O firmă-a unui han M-ademenise de la început. Bine făcută, -o fată, cu alean Ieși cu lumânarea. Loc plăcut. Intrarea, scara care lin urca-n Odaie, totu-ales mi s-a părut. Așa e orice ființă păcătoasă: Paingul frumuseții-l prinde-n plasă. V. M-am așezat cu ce aveam de scris Să-ncerc epistolă
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
Vest și Palestina cu capitala în Ierusalimul de Est. Ceva asemănător divorțului amiabil dintre Cehia și Slovacia. Doamnelor și Domnilor, multe din romanele și povestirile mele se petrec în Israel, dar vorbesc despre lucrurile mari și simple: dragoste, pierdere, singurătate, alean, moarte, dorință și părăsire. Sunt un martor sceptic al timpului meu și un observator milos și ironic al Comediei Umane. Văd în Franz Kafka cel mai mare profet al secolului XX, care a prevăzut dezumanizarea și tiraniile, neîndurarea puterii și
Discursul lui Amos Oz la primirea Premiului Kafka 2013 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3101_a_4426]
-
printr-un diamant amant troienind în stihuire mirii la îmbătrânire. Tu pământ al trupului nu m-ai întâlnit și-ți sui la quartet satrap sonata stâlpul streașina și roata vârful lancei și profanul somn în care îmi întomn rădăcina și aleanul. O atât de mult iubită roza mea adânc nocturnă bolțile din plâns imită ca izolda-n strâmta urnă. Tună craniul caraiman nervii/servii trepanați între polii nu și da dan sați lebăda dansați morții mei încoronați cu pleșuvi și stinși vulcani
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
bucăți de codru-n foc. Ninsoare dragă Ninsoare dragă, iartă-mă-s bătrân. îmbătrânii și eu, ninsoare castă! Și totuși pot cocleala s-o amân Când cerbii tăi sub geamuri îmi adastă. Ninsoare hăruită și cu spor, Tu îmi stârnești aleanuri înăscute, Ca un îndemn moșnean: să mă strecor Cu o desagă de mălai spre ciute. Ninsori printre copii; sub pat, ninsori: Voi azvărliți cazonele ghiozdane, Ademenind școlarii silitori Spre tămbălăul speciei umane. Ninsori iscând galop în bidivii Și-n flinta
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
subt stiharul învechit ochii ei străvăd un schit cum dintr-o cățuie suie vii altoaie de tămâie. Maibătrânul ca gorunul deștele rotește-le prin a bărbii rădăcină și se-aud și se arată pe tipsia-nsângerată picătura milei lină melosul aleanului desfrunzirea neamului. Sună cornul clăbucet - chip și buze de ascet - luminișuri să imite stalactite/ stalacmite peștera epithalam eva oarbă-orb adam. Pod de frânghii luna spală și pe-al soarelui genunchi pare o femeie goală tristă vergură vestală bolnavă de poesie
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
stofa c-o dexteritate demnă de invidia celor mai sofisticați prestidigitatori, o împachetam în hîrtie țiplă, ninsă, ba chiar troienită în flori repezi și rotunde de surîsuri cu subînțelesuri naive (accidental parșive!), strîngeam totul într-o frînghioară suculentă, îmbibată de-alean, executam nodul final c-o fundă fandosită fin, deocheată șugubăț în aerul amurgit al dughenii, și-mi permiteam, iarăși, o pauză fizică acum, ceva mai lungă. Pe urmă abia, țeapăn, politicos, solemn, prezentam pachetul mirific, mîndru de îndemînarea mea pragmatică
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16279_a_17604]
-
horesc cu fețe de ceară Pe la amiezi și nici un nume nu și-au dat Uitarea le-a cuprins din chip și-n sori s-au strecurat în vâlvătaia ce-a rămas din ceață Când s-au pornit să-și caute aleanul și norii au horit Să prindă-n ochiul veșniciei limpezimea întuneric Picături de tăcere Se preling în brazde Contorsionând peștii la mal Forme sub ape isterice Picături de tăcere Adunate în coș de nuiele Sub copacul aspru al vieții Colțuri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MOTIVARE... Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Să fi fost o dulce nebunie, Curtată doar pe clape de pian, Sonor de dor și blând alean, Pictat pe pânza arămie? Sau să fi fost un gând grăbit, Prins la vestonul incomod, Ca floarea cu miros de glod, Ascunsă cu un gest pripit? Poate s-a frânt în zborul clipei, Cuprinsă de neliniștea din piept, Atunci când, spusă
MOTIVARE... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384709_a_386038]
-
să zbor spre astre . Ma-ndepartez de glie , Cu zâmbetul senin . În aripa-mi albastră , Am îmbrăcat visarea , Si dorurile , toate , Le-am pus într-un ulcior . O sa adap izvorul Ce curge către mare , S-ascunda-adanc în valuri , Si gânduri și alean . Să rup pe nesimțite , Firavul fir de ață , Ce încă îmi mai leagă Aripile , de dor. Referință Bibliografica: Vise / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1979, Anul VI, 01 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina
VISE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385261_a_386590]
-
land de călină, că brazii-mi s-apleacă sub dar de lumină. Ba nu! Primăvară din sâmburul lunii! Ca arcul sprâncenei să zboare lăstunii, dar schimbă-ți penița că firu-i de graur când buchea-și râvnește cârcel tors din aur. Aleanul de fluier tristeți când îndoaie, dă vorbei nu frâul, ci-aripi de văpaie. Zi-i: Turnul de fildeș, dorinței semețe, pe soare-l apune cu-atâta frumsețe.” „Dar ea îți ceruse, nu doar giuvaierul, de turn voia luna să-și sprijine
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]