35 matches
-
de revista Time între primele o sută de cărți ale lumii, din toate timpurile, "povestea sacră și profană" a căpitanului Ryder urmărește, în fond, etapele intense ale unei inițieri profunde, ce iese din sfera existenței imediate și intră - fără ostentații alegorizante sau hiperbolizante totuși - în transcendență pură. Protagonistul și naratorul textului (Charles Ryder) se împrietenește, pe parcursul studenției de la Oxford, cu un coleg exotic, lordul Sebastian Flyte, alcoolic, homosexual și, paradoxal, datorită tradițiilor conservate fervent în propria familie aristocrată, catolic netulburat. Ryder
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
sunt demitizarea și desacralizarea Poetului și Poeziei cu majuscule, abandonarea statutului de privilegiat al creatorului, simplificarea și transparenț a textului poetic. Prioritatea comunică rii cu cititorul-om-de-rând este ideea centrală a esteticii lui Nicanor Parra, care refuză solemnitatea și exaltarea, limbajul alegorizant și tonul grandilocvent. Poetul chilian propune o lirică a cotidianului, narativizată într-un limbaj colocvial și pe un ton familiar. De necesitatea unui asemenea demers, în sensul simplificării și decantării, pentru reînnoirea discursului poetic și identificarea poetului cu semenii săi
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
22). Origen își însușește interpretarea lui Philon (Comentarii asupra lui Ioan VI, 217; Contra lui Celsus V, 55), fără a o dezvolta totuși în mod sistematic - cel puțin în lucrările care ne-au rămas de la el. Aceeași schemă a lecturii alegorizante va fi reluată, cu puține elemente noi, de către Didim cel Orb, în Comentarii la Geneză (cap. 15 sq.). 5. Omiliile pseudo-clementine, text apocrif datând din prima jumătate a secolului al III-lea d. Hr.158, acordă o mare importanță acestui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în picioare este ca exegetul să nu pună la îndoială autenticitatea mitului, altfel spus, valoarea sa epistemologică. Apologeții se află așadar în descendența tradiției mitologizante (reprezentată de 1Enoh, de Jubilee și de Omiliile pseudo-clementine) și în opoziție complementară cu demersul alegorizant al unui Philon sau al unui Origen. 7. Convorbirea avvei Serenus insistă, așa cum s-a văzut, asupra credinței în existența a două seminții de oameni - una perfectă și păstrătoare a virtuții și cealaltă rea - care își împart lumea încă de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păstrează aici intactă, ca într-o cochilie de cristal. "Dilemateca", anul IV, nr. 35, aprilie 2009 Etica suedeză În seria romanelor minore ale lui Philip Roth, Nemesis* are probabil cea mai evidentă intenție de a revela, în direcția tragicului, semnificațiile alegorizante ale unui destin colectiv marcat de o mare traumă. Spaima, neputința, teama de moarte sau Istoria absurdă și destructivă din romanele sale anterioare sunt reluate aici în perimetrul imediat al unui eveniment ce a marcat generații întregi de copii și
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
deget mustrător, În mijlocul vîrtejului se ridică, amenințător, degetul pedagogului care nu vrea ca discursul său să bată prea mult cîmpii, ca fantasmele să Înăbușe rațiunea. Bunul-simț clasic Învinge pe omul romantic din Heliade. Oricum am judeca lucrurile, Visul moralizator și alegorizant, lipsii de aripi onirice (Bachelard), publicat În 1836, anunță cea mai profundă, poate, temă a lirismului heliadesc: tema ascensiunii, tema Înfrîngerii limitelor. Ea este prefigurată de motivul, mai restrîns, al zborului și se pierde În viziunea vastă a cosmosului, a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Mai mult, s-a observat că la instituirea și la perpetuarea mitului pare să fi contribuit decisiv Eminescu însuși, care a privilegiat în opera sa "figura geniului romantic, neînțeles de contemporani, ca ficțiune a eului liric", încurajând interpretările în grilă alegorizantă, cu toate că același Eminescu "a pledat constant, de-a lungul întregii sale vieți creatoare, împotriva a tot ceea ce s-ar fi apropiat de un cult al persoanei"110. Se cuvine invocat, în sprijinul observației de mai sus, fenomenul "dedublării" eului, specific
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
oarecum narative. Actul poetic ar consta la el doar în a găsi un nume pentru ce vede, o comparație, o metaforă, o formulare mai deosebită. Preponderent descriptive, stihurile demonstrează unele virtuți plastice, uneori finețe cromatică, iar o serie de exprimări alegorizante au o prospețime senzorială care surprinde. Este, poate, și atitudinea unui meseriaș, hotărât să facă lucruri utile și frumoase („daruri pentru cocioabe”), dar și doritor de a da drept de existență în artă realităților umile, dintr-un fel de (auto
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
sa se răsfrânge în apariția solitară a sirenei și a momentului magic, privilegiat, la cumpăna dintre zi și noapte. Petrașcu urmărește acest efect contemplativ, și mai puțin detaliul "naturalist", trama mitologică cum e cazul unui Arnold Böcklin -, sau o sugestie alegorizantă. Mitologicul sau folcloricul constituie doar un pretext pentru a conferi peisajului acea notă nostalgică în care, pentru scurt timp, reveria recuperează lumi vrăjite și mistere închipuite. Pictorul sibian Octavian Smigelschi (1866-1912), marcat asemeni lui Kimon Loghi de pictura lui Arnold
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale feminității, dintre care două devin tipologice. Urmând traseul impus de ciclul biologic, pictorul prezintă condiția nubilă, cea a unei sexualități coapte la confiniile cu invocarea ei concupiscentă, materializată senzual, și cea a declinului fizic, tablou purtător al unui reflex alegorizant. Virginitatea sau pubertatea traversată de un freamăt anxios, maturitatea sexuală destinată lucrativei meserii ignobile și bătrânețea, ca stație terminus în proximitatea descompunerii, a decrepitudinii, a morții. Sugestia unei cronologii transformă tabloul nu atât în prezentarea unor arhetipuri, cât în tabloul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]