35 matches
-
ale feminității, dintre care două devin tipologice. Urmând traseul impus de ciclul biologic, pictorul prezintă condiția nubilă, cea a unei sexualități coapte la confiniile cu invocarea ei concupiscentă, materializată senzual, și cea a declinului fizic, tablou purtător al unui reflex alegorizant. Virginitatea sau pubertatea traversată de un freamăt anxios, maturitatea sexuală destinată lucrativei meserii ignobile și bătrânețea, ca stație terminus în proximitatea descompunerii, a decrepitudinii, a morții. Sugestia unei cronologii transformă tabloul nu atât în prezentarea unor arhetipuri, cât în tabloul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să privilegieze mai curând sensibilitatea paseistă, cu întregul cortegiu de emoții livrești, mediate de memorie și de intelect. Astfel, în loc să fie percepută direct, în divers-fascinanta ei fenomenalitate, natura capătă un aspect decorativ, de carton, lăsându-se descifrată exclusiv în cheie alegorizantă, după metoda care făcea cândva gloria școlii unui Quintilian, de pildă. Nu ne mai surprinde, prin urmare, nici alternarea facilă de procedee, în scopul evitării monotoniei compoziționale. Senzația de stereotipie, de mecanică improvizație persistă, ca în fragmentul ce ilustrează stângaci
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
păstrează aici intactă, ca într-o cochilie de cristal. "Dilemateca", anul IV, nr. 35, aprilie 2009 Etica suedeză În seria romanelor minore ale lui Philip Roth, Nemesis* are probabil cea mai evidentă intenție de a revela, în direcția tragicului, semnificațiile alegorizante ale unui destin colectiv marcat de o mare traumă. Spaima, neputința, teama de moarte sau Istoria absurdă și destructivă din romanele sale anterioare sunt reluate aici în perimetrul imediat al unui eveniment ce a marcat generații întregi de copii și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
dragostea, patria, locurile natale, războiul, bucuria, moartea”. Sugestii romantice, simboliste, moderniste, folclorice etc. dau un caracter eclectic acestei producții în care autorul cultivă nu o dată locuri comune, dar având orgoliul unui deschizător de drumuri. Totul e văzut la modul animist, alegorizant, antropomorfic, iar versul liber e înlocuit adesea cu versificarea facilă. Poezia fie vrea să păstreze „memoria străbunilor” (Prefață), fie e identificată cu ființa poetică, în stil neomodernist („poezia e sângele meu” - Andante). Actul creator impune o comparație cu Meșterul Manole
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
adesea poziția de egalitate cu omul, ei nu le refuzaseră cu totul capacitatea de memorie, inteligența rudimentară ori posibilitatea unor afecte. Oricum, nu respinseseră faptul că animalele au o anumită formă de suflet. Cu aceasta, intră în impas și perpectiva alegorizantă specifică Evului Mediu creștin care atribuia animalelor virtuți sau vicii omenești. Oricum, această teorie câștigă cu greu teren, ea având de luptat cu un "animism" deturnat spre creștinism, specific medieval, care continuă, e drept, din ce în ce mai slăbit, până în secolul al XVIII
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
logica istoriei în cea a ficțiunii. Cel puțin la nivel declarativ, autorul se arată dispus să respecte o anumită tradiție a reprezentărilor, pe care o conștientizează și de care înțelege să profite. El s-ar fi înscris, astfel, în moda alegorizantă, care a rămas viabilă din Evul Mediu, până în epoca Barocului și, apoi, în Iluminism; autoritatea simbolului se erodează și lasă locul unei funcționalități decorative, care totuși este respectată măcar în forma sa. Își pierde forța de iradiere, de filtru de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
unei intenții divine. Comportamentul pe care Fiziologul și, în genere, bestiarul moralizator creștin îl atribuie animalelor are această trăsătură fundamentală: ele sunt extrase din logica strâmtă și sterilă a manifestărilor lor reale și amplasate într-un rol cu potențial simbolic, alegorizant. În această nouă realitate, care o sufocă pe cealaltă, animalele devin simptome ale planului divin; ele transmit mesaje, trasează direcții; reprezintă materializări, încarnări ale unor valori spirituale de care creștinul are nevoie stringentă pentru a avea permanent sub ochi direcția
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
formă de alegorizare care proiectează figurile poetice asupra unei alte realități. Poezia ne învață cum să cuplăm realități, cum să basculăm corpurile dintr-un plan în altul, cum să creăm continuități în lumea care ne înconjoară. Ea lansează o mișcare alegorizantă, ne educă o anume capacitate de a lega faptele, de a le repercuta unele asupra altora, de a porni o circulație neîntreruptă între lucrurile lumii. În acest sens, mecanismul de creare a "momentului poetic" pe care îl evocă poeticianul francez
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sensurilor. Filosoful neoplatonic Porfiro le reproșează Sfinților Părinți faptul că creștinii au transformat cuvintele simple ale lui Moise în enigme. La rândul ei, școala din Antiohia, creștină și ea - cel mai cunoscut reprezentant este Ioan Hrisostomul -, a refuzat tendința excesiv alegorizantă a școlii din Alexandria, optând pentru o interpretare riguros filologică și istorică, spre o exegeză sobră. Sensul literal este cel de la care se pornește în interpretare și care aparține tuturor textelor. Este sensul propriu, pe care îl oferă cuvintele prin
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
studieze opera și s-o facă cunoscută, prin simplul fapt că realismul pictorului și marele interes pe care l-a manifestat pentru om poate să-l definească ca un precursor. Moștenirea sa artistică cuprinde peste 500 lucrări, atât compoziții mitologic - alegorizante, opere de inspirație mitologică și istorică, portrete, cât și „instantanee” ca reporter de război (1877-1878) sau spectator al târgurilor și bâlciurilor. A realizat și numeroase scene de vânătoare, naturi statice cu flori, precum și pictură murală ori decorativă. Lucrările sale sunt
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]