839 matches
-
a auzit țipătul subțire, sfîșietor, îndepărtat. al unei locomotive cu tenderul doldora de cărbuni, lăsînd să se bănuiască pe undeva o linie ferată credincioasă, un terasament de piatră sfărîmată cu tîrnăcopul, cu scaieți și volbură printre traverse, un tren tărăgănat alene pe șinele liliachii, topite între buloane romantice. vagoane pline de oameni tulburi, somnoroși, uituci, necunoscuți. Apoi. apoi lucrurile s-au precipitat. se pare că existase o încăpere. se închegase brusc o odaie luminoasă, mobilată suav de raze late de soare
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
galbene ca păpădiile de la noi? Poate că sunt mai galbene, iar inflorescențele lor, mai mari, ca de crizanteme. Culcat pe spate, în iarbă, lângă somnul pe burtă, cu botul pe labe, al prietenului meu de pripas, ascult cum trece încet, alene și străveziu, prin văzduhul înalt, șarpele uriaș al liniștei. Dar vraja nu ține decât câteva minute. }ignalul brusc și strident al unei locomotive îl înjunghie cu violență și îl sfâșie, iar zgomotul sacadat, de fierării frânte și-apoi lovite cu
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
obrazul domnesc, unde m-am trezit aruncat, pînă-n măruntaie zdruncinat. - Vai... vai! a suspinat înălțimea Sa mîngîindu-și îndurerat barba, jucînd pe genunchi mătăniile, "prinzînd" cu nesaț mirodeniile, făcînd ochii mici tot mai mici, ca niște licurici, între stufoasele gene, gustînd alene șerbetul liliachiu dintr-o chisea, pe care i-o-ntindea îngenunchiată, la picioare, o fetișcană cu ochii de cicoare. - Nu vezi, mi-a arătat cu un deget întortochiat, cît e de săracă țara? N-avem inima a o împovăra cu
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
trec razant în bătaia farurilor când mergi noaptea pe drumul vechi spre mare, prin sudul Dobrogei, sau când te întorci de la Tulcea, prin Capidava și Cernavoda. Priveliștea mântuitoare că o rugăciune a pelicanilor, lebedelor, stârcilor și cormoranilor care se trezesc alene la cinci dimineață pe meleaua Sahalinului. Lenea crepusculara care te face să adormi cu o carte pe fata pe o bucată pustie de plajă la Sfântu Gheorghe sau la Vadu. Mângâierile calde ale soarelui care-ți lichefiază pielea, mușchii și
Geamantanul cu dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82445_a_83770]
-
coastele. Oamenii le tratează cu un respect aproape religios, care le face, deopotrivă, de neatins și de nehrănit. Uneori, ai impresia că thailandezii nici macar nu le văd. În soarele încă suportabil al anotimpului uscat, siluetele lor de silfide se scurg alene pe langă pereții templelor, ca niște zei uitați la ale căror altare nu se mai roagă nimeni. Cele mai multe feline din București trăiesc în subsoluri de blocuri, sunt subnutrite, bolnave, adesea lovite de mașini și de oameni binevoitori. Cele mai alintate
Pisicile siameze by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82538_a_83863]
-
care un mix de somnifere și alcool îl agită peste măsură și îl făcea de necontrolat, mi-a adus aminte de poemul lui Baudelaire: Își desfăcea, asemeni unei femei obscene Picioarele și, puhav de venin, Nepăsător și cinic își deschidea alene Rânjitul pântec de miasme plin O primă surpriză în noaptea care tocmai s-a încheiat a fost să descopăr că și între asistenții cu experiență există unii care mai au reacții viscerale în fața diverselor forme de exteriorizare a secrețiilor, dar
Prima noapte la urgenta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82553_a_83878]
-
ștergea pantofii pe covorul negru de plastic de la intrare. în felul ăsta, o să mă duc la Internet café doar când o să am chef să ies. Va veni iarna, poate n-o să mai vreau să ies din casă... își mângâie bărbuța alene, înainte de a descuia ușa și a aprinde lumina în casă. Avea emoții. Dacă, atunci când va deschide ușa, se va aprinde brusc lumina și toți colegii de la firmă, în frunte cu doamna Ropot, îi vor striga: La mulți ani!? Poate chiar
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
mătăsuri fără s-o știe nime. Și vulgu-n piața rondă va izbucni în mugeri! Ci ridicîndu-ți roba, pe fesele splendide C-o micșunea voi bate însemnul de Poet!! Apoi voi sta-ntr-o rînă și piersici voi deschide Și, savurînd alene grețoasele omide, Voi porunci surgiul să mîie mai încet. Vei fi atît de tristă și blînd nedumerită De rînjetul ce-mi joacă pe-obraz, c-o să mă rogi, Îngenunchind în pulberi, cu tîmpla la copită, Să te ascult. Degeaba! Sînt
Ranchiuna unei nopți de vară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11516_a_12841]
-
l-a ferit să nu plece cu capul sub braț, singur cîntînd prin amiază, veselul domnului avorton. și vîntul îl aud. ager, coapse curbe-ncordînd ca arcuri regale, ori, firea pierzîndu-și, fecundînd crinii galbeni. și ploaia despicînd hotărîtă frunzișul. și lătrături alene. și uguit de turturele ascunse-n crengi. și fîșîit de pneuri pe asfalt. și zuruit de zaruri cu ciudă izbite în scara corăbiei noastre. și rîsul fetelor lăutarului cînd puștanii le toarnă porcărioare în urechi sau le miră sub tricouri
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
Emil Brumaru Cînd strig furnica dînsa vine grabnic. Melcul de-l chem, alene se pripește. Zefirul e năpraznicul harapnic Ce păpădiile pe cîmp le biciuiește. Și-n fiece pahar se plimb-un pește De aur și cu voaluri, ca-n calește. Bea-l seara, fie-ți soporific darnic Și vei visa cum lacul
Sonet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11720_a_13045]
-
contempli și tu, ca toți membrii Lînei de Aur. ALCOOLINAIRE O damă,-n '909 (cît de albaștri-i pot fi ochii!) în otomana unei rochii mov-purpurii, cu fir și două plătci îmbinîndu-se pe umeri precum tunicile elene; o damă unduind alene ca lebăda, - pe cînd tu numeri minutele pîn-o să sune de miezul nopții și-al speranței; și e ca tricolorul Franței obrazul damei importune, căci de-o așa splendoare,-ncît ți-e teamă să începi o nouă idilă,-n '909
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
grindă susurul ploilor arămii. cu acel amestec de vedenii și nepăsare. în acea toamnă în care parcă toate creșteu cu capul în jos. boala se ridica veselă în oase. amurgul tremura la întoarcerea în palmele de vîsc. ceața se lăsa alene pe limbă. realității îi puneam coarne cu fiecare gest. între noi amănuntele creșteau cît zidul, guri căscate ne așteptau din loc în loc. muza, cu mîinile goale, ne tot îndeamnă la primul păcat. pagină cu pagină, murmurul greu, șoaptele sepulcrale, ploile
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
că era însoțit de o fotografie a lui Pandelică. Figura sa buhăită și privirea tâmpă au fost extrem de convingătoare. Era, indubitabil, a unui extraterestru care încerca să se infiltreze mimetic printre oameni. EȘECUL MISIUNII Pe ulița mare a satului trecea alene Lirică Gumaru zis Fitil. Precum știm abilitatea celor din rural de a da porecle este una pierdută în negura vremurilor, iar logica acestui fapt rămasă tot acolo. Lirică era îmbrăcat ca de obicei cu o pătură în care făcuse trei
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
suită de fapturi umane sau animaliere: În visul tău nu ești stăpîn tu-cel-stiut-de-tine/ ci tu-acela-despre-care-nici-nu-stii./ În visul altora e și mai și...(...) În mintea mamei îmi tot fac bagaje./ În mintea lui iubita sînt peste mare/ cu fulgi în loc de șolzi/ alene fîlfîind în aer (un fel de înger?)" (Zi). Ni se pare a vedea în această metamorfoza o trăsătură generală a poeticii optzeciste și anume fugă de lirism, care purcede din fugă eului de sine. Așa cum am arătat și alteori, numeroși
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
e Șerban Foartă. În volumul sau Areal (București, Cartea Românească, 1983), tăietura în plin cuvînt e însoțită de cuprinderea în rîma a fragmentului rămas: "mai tandre mai candrii mai pișichere/ mai volnice mai largi mai adecua-/ te mai versicolore mai alene/ mai lîncede mai strîmbe mai scalene/ mai vagi mai nustiucum mai vinoncoa..." (p. 23). Procedeul permite astfel și crearea de rîme rare, în situațiile în care inventarul lexical al romanei oferă prea puține posibilități. Cartea citată mai conține un exemplu
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
stat neclintită/ Cînd la picioare mi-ai alunecat”. Dar nu pentru multă vreme, căci imediat își ia seama la propria semeție și-l exilează pe amărîtul care-a înduioșato: „Doar de subt negre gene m-ai pîndit,/ Cînd mă-ncălzeam alene și trudită. Dar niciodată nu m-aș fi gîndit,/ Nici c-aș iubi și nici c-aș fi iubită.// Vezi storul baten geam. În brazi adie/ Un vînt ușor ca printre stîlpi de naos./ Mi s-a părut o mică
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
astea din trupul lui mumifiat. S-a uitat în jur. Nu, nu era nimeni. Medina o fi murit în cele din urmă. Și, mai mult ca sigur, și comisarul Bengoa. Sau poate nu se mai făceau comisioane. S-a îndreptat alene spre casa în care se născuse, și a simțit din nou, auzind zgomotul ritmic al mașinilor de la moară, șocul acela care îl zguduise când tatăl lui își dădea sufletul. S-a oprit la distanță de o jumătate de stradă și
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
Ca unduirile de șerpe, Cotea Darialul luminos, Iar Tereku, ca leu-n salturi, Zburlindu-și coama viforos, Urlă, și păsări din înalturi, Si fiara-n munți cu răget crud, Al apei vuiet îl aud ; Și nouri auriți, în zare, Plutind alene dinspre sud, Îl însoțesc spre nord, spre mare ; Iar stăncile, ce-n grea grămadă În mreji de taine pirotesc, Isi pleacă frunțile să vadă Cum valuri repezi licăresc ; Înalte turnuri de castele, Din stânci privesc cumplit și treaz - Sunt uriașe
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
-și caută ascendenții pînă la un patriarh al Ierusalimului, Hrisant. Altfel originea lui e, într-adevăr, din societatea înaltă, tatăl său fiind prinț. Ca și al Mariei, iubita eroului. Alexe Comnen trăia mental, istovit, faptele legendare ale strămoșilor săi. Trăia alene și fără vlagă, în castelul pe care l-a moștenit și nu gîndea decît la ceea ce a fost odată și s-a dus definitiv. E adevărat, simțea că se plictisește. Dar asta nu-l îndemna la acțiune de orice fel
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
plimbîndu-se împreună pe un bulevard central al capitalei, întîlniseră alaiul mortuar cu sicriul unui muncitor mort într-un accident de mașină și se opriseră să privească... O singură babă se închina pe trotuar. Fanfara civilă executa un marș funebru pășind alene, cu șeful ei în frunte care sufla într-un clarinet ascuns într-o pungă de plastic, probabil instrumentistul să nu inhaleze praful... Plecaseră mai departe cu o dispoziție funebră care îl făcea pe anticar să filozofeze... Nu există lucruri - spunea
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > EȘTI DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015 Toate Articolele Autorului Când mă plimbam alene pe alei În minunatul parc Borghese, Prin minte mi se perindau idei, Ce astăzi or să te șocheze. Vedeam cum împreună ne plimbam, Scăldați în razele de soare. Tu mergeai tăcut,iar eu te priveam, Simțind a dragostei chemare. Când
EȘTI DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382719_a_384048]
-
ochii-i neperechi, Care râdea cu dânșii în cor de-a mea durere Și-i dăruia cu câte-o murdară mângâiere. CXVI O călătorie în Cythera Ca pasărea de slobod, întraripatu-mi duh Dădea ocol, în zboru-i, catargelor făloase; Plutea alene nava sub ceruri radioase Întocmai cum plutește un înger prin văzduh. Ce insulă-i aceasta? Cythera ni se-mbie! Țărmi altădată-n farmec și vrajă neîntrecuți, Banalul Eldorado-al flăcăilor trecuți. Priviți și luați aminte: acum e-o stâncărie. Ostrov
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
nașterii, a izvorului condiție a vieții, a frumuseții. Ne-am întors la cojocul nostru și ne-am așezat în liniște, ca într-o biserică în care credincioșii stau smeriți când se oficiază, și priveam firul de apă lunecând subțire și alene la picioarele noastre, ca un prunc care învață să meargă, încet, nesigur, dar fără să se oprească. Natura, ca și dumnezeirea, nu se dezvăluie tuturor. Trebuie să o iubești nesfârșit și să fii veșnic pregătit să o descoperi, ca să-ți
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
pe „Calea Lactee”. Miros de lapte. Copilărie, de parcă un cântec de leagăn a trecut pe lângă urechea mea. Au urmat „carele”, Carul Mare și Carul Mic. Semănau cu cele care adeseori treceau prin spatele casei mele spre târg, care cu boii rumegând alene și, căinii hămăind, legați la osie. Muzica stelară era nostalgică, melodii vechi știute încă de pe vremea bunicii Stele ne depășeau, stele ne întâmpinau. Unele mi-erau cunoscute din manualul de școală. Le știam numele. Altele, fără nume, îmi erau prietene
POEM PENTRU O STEA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381625_a_382954]
-
Opinii Cum stăteam liniștit pe o plajă superbă, sugând alene dintr-o bere rece fără lămâie și ascultând valurile mării cum se sparg de țărm, numai ce aud, în șoaptă parcă, din spatele meu: Și-aș pune soarta lumii pe buza-ți purpurie / Aș pune lege lumii râzândul tău delir / Aș
Profeţiile lui Adrian Mutu [Corola-blog/BlogPost/99339_a_100631]