260 matches
-
în schimb se angajează în atitudini parentale rigide și critice. Părintele respins este de adesea pasiv, depresiv, anxios și retras- caracteristici ce pot încuraja în continuare respingerea. Părintele cu care copilul se aliniează (parintele alienant) se poate angaja în comportamente alienante înclusiv in a submina celălalt părinte. Aceste comportamente pot fi conștiente și deliberate sau, în mod alternativ, poate reflecta o lipsă de conștientizare cu privire la efectul acțiunilor asupra copiilor .Comportamente alienatoare directe apar atunci când unul dintre părinți subminează în mod activ
Alienarea parentală () [Corola-website/Science/325982_a_327311]
-
PND în sine, precum și alte grupuri s-au folosit de figuri religioase în sprijinul programelor lor. Mulți analiști se tem că o astfel de introducere a religiei în politica ar amenința reforma către o țară laică și liberală, precum și o alienanta populației copta. Partidele politice oficiale și, în special partidele liberale de stânga și-au pierdut locurile lor în plus față de influență lor ideologică cu populația de vot. În plus figuri simbolice și-au pierdut locurile lor de conducere, lipsa de
Alegeri legislative în Egipt, 2005 () [Corola-website/Science/319704_a_321033]
-
schimbe țara sau continentul, fără să fie afectată financiar în mod semnificativ. Mai mult, dispune de viața și cariera a mii de persoane. Desigur, asta se face cu sacrificii, cu muncă enormă, cu compromisuri. Și, nimeni nu neagă, poate fi alienant. Însă poziția ei în sistemul capitalist global este una profund privilegiată și opresoare, de soldat supus și profitor maxim al sistemului. Simpla descriere a acestor relații de dominare, din perspectiva nefericirii și alienării acestei reprezentante a clasei exploatatoare, nu are
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
Rusia pe data de 8 noiembrie 1917 - a doua zi după Lovitura de stat bolșevică, cu sentimentul trist că Rusia nu mai era Rusia și că ea ieșise din istorie pentru a se bloca într-o cămașă de forță ideologică alienantă, într-o „paranteză a istoriei sale”. După reîntoarcerea sa pe pământ francez, în decembrie 1917 Janin a fost numit conducător al Misiunii Militare Franco-Cehoslovace, preluând comanda unităților cehoslovace de infanterie care au dorit să implice în luptă de partea Aliaților
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
fără sfârșit ale omului ce încearcă să lupte cu sistemul, precum și încercarea inutilă și fără speranță de a atinge un obiectiv imposibil de obținut. Castelul, acest supra-personaj central al romanului, a rămas în literatura universală ca un simbol al birocrației alienante, care anihilează orice tentativă a omului de a da un sens propriei existențe. Tânărul K. sosește seara într-un sat aflat în preajma Castelului care l-a angajat ca arpentor ("Landvermesser"). Poposește la un han, dar se confruntă imediat cu amenințarea
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
reprezentativ pentru proza kafkiană. În "Vânătorul Gracchus", fantoma unui vânător mort, dar în același timp, « într-o oarecare măsură viu » își face apariția în portul Riva. Gracchus, cu care Kafka se identifică, este constrâns să ducă o existență absurdă, nedefinibilă, alienantă, din cauza inabilității sale de a se supune regulilor stricte ale « lumii de dincolo »: Sunt tot timpul pe treptele imense care duc în sus spre ea [lumea de dincolo]. Pe aceste trepte infinit de late hoinăresc când în sus, când în
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
piața japoneză. Poziția lui Ashley este păstrată într-un regim al ambiguității. Pe de o parte, vedem o Ashley epuizată și extrem de vulnerabilă, care locuiește singură într-o casă strălucitoare, în pădure, împreună cu două păpuși, o Ashley care urăște industria alienantă a modelling-ului, iar pe de altă parte, în fața camerelor, urmărim o Ashley care prezintă lansarea în Japonia ca pe o șansă enormă din care fetele au numai de câștigat. Asta în timp ce avem exemplul Nadiei, întorcându-se acasă cu 2000
Girl Model - Corp dator pe piața japoneză () [Corola-website/Science/295633_a_296962]
-
ițele poveștii, în scenariul lui Maren Ade părintele își asumă un rol jovial cu scopul de a reface legătura ruptă cu fiica lui, în timp ce copilul (Ines Conradi) este prins de grijile cotidiene ale unui job bine remunerat, însă stresant și alienant. Exilată în București în căutarea succesului profesional, Ines își asumă o personalitate rece și calculată. Pentru ea, România este un simplu hop în carieră, care, odată trecut, îi garantează accesul către treptele superioare ale ierarhiilor corporatiste. Însă călătoria ei, inițial
Cronică - Toni Erdmann, regia Maren Ade () [Corola-website/Science/296116_a_297445]
-
umple” pe elevi cu conținuturile narațiunii sale, conținuturi care sunt rupte de realitate, scoase din totalitatea care le-a generat și care le-ar putea da o însemnătate. Cuvintele sunt golite de concretețea lor și devin o prolixitate alienată și alienantă. Astfel, caracteristica evidentă a acestui tip de educație narativă o reprezintă sonoritatea cuvintelor, nu puterea lor de a transforma. „Patru ori patru egal șaișpe, capitala statului Pará este Belém.” Studentul înregistrează, memorează și repetă aceste propoziții fără să-și dea
Pedagogia oprimaților (fragment) () [Corola-website/Science/295692_a_297021]
-
purta ca titlu de glorie sub numele „modestie” undeva în Interbelic. Totul prins în corpul și mintea unei tinere de liceu. Experiența prilejuită de vânzoleala prin teatrele de stat, menită să-mi hrănească pretențiile enciclopedice, a fost previzibilă, repetitivă și alienantă, pe cât mi-aș fi dorit eu să fie de înălțătoare și provocatoare. De la interpretări cu vino-ncoa contemporan ale unor piese clasice, pe care le-am receptat ca tulburătoare în absurdul prozaic în care abundau, în loc să triumfe ca vârf de
Nu-mi place () [Corola-website/Science/295782_a_297111]
-
fost - este, întrucât trăiește încă în Anglia, fiind nonagenară - primul copil al poetului Ion Pillat și al Mariei Pillat-Brateș. Născută în 1916, cu puțin înainte de mobilizarea tatălui său pe frontul din Moldova, va avea neșansa de a traversa toate evenimentele alienantului secol XX și, longevivă fiind, își va vedea plecând, pe rând, aproape toate rudele și cunoștințele. Foarte frumoasă, talentată, cu o personalitate puternică, provenind dintr-o familie de vază, atât din punct de vedere politic, cât și literar, Pia Pillat
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
să închegi un discurs coerent atâta vreme cât nu există premise, nici măcar elementele comune, în care să construiești un dialog. Exact asta a fost și reacția mea, nu din film, ci mergând acolo și discutând cu ei, și ascultându-i. Era extrem de alienant. Era ceva - „stați puțin frate, ce vorbiți?”. Iar eu vorbesc chiar din experiența mea, a celui care ascultase mesajele Europei Libere și <b>Vocii Americii</b>. Pentru că, în virtutea acelui mesaj, și a celor presupuși 60 de mii de morți de la
„S-a scandat de multe ori lozinca „singura soluție, înc-o revoluție”, care i-a și adus pe mineri la București. Această lozincă este mai actuală astăzi ca oricând!” () [Corola-website/Science/295770_a_297099]
-
hipoderma), cu receptorii tactili care percep textura, presiunea, mișcarea și vibrația. Prin proceduri de atingerele a pielii: apăsare, întindere, mângâiere, frământare, periere, prin procedee proprii și coordonate coregrafice spațio-temporale, creez compoziții tactile spontane pe corpul fiecărui participant. Într-un context alienant și privat de senzorialitate, cauzat de o eră a tehnologiei virtuale, de către inegalități sociale și alți factori, această practica privilegiază atingerea și experiențele fizice, înaintea experienței vizuale care domină societatea tehnologizată contemporană. The Agency of Touch se dorește a fi
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
terorarea fizică a fost înlocuită cu teroarea economică, în vreme ce în cultură lipsa de susbtanță a realismului socialist a lăsat locul pustiitelor de conținut produse ale postmodernității. Copiii de azi trăiesc la altă scară și în cu totul alte condiții condiția alienantă a celor care au avut neșansa să-și trăiască primii ani de viață în perioada de glorie a "obsedantului deceniu". La nivelul construcției, Alice în țara crimei este ceea ce s-ar putea numi un roman postmodern. O scriere discontinuă realizată
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
ale lumii trăite ni se dezvăluie astfel prin intermediul rezistențelor la care recurg agenții pentru a putea să se descurce. Aceste rezistențe, care ne apar când sub formă de „tactici”, când sub formă de „șiretlicuri”, sunt dirijate esențialmente Împotriva cotidianității, variantă alienantă a vieții de toate zilele, conform teoriei lui Henri Lefebvre (Lefebvre, 1968). Astfel, actorii sociali deturnează sensul injoncțiunilor emanate de sistemele de reglementare, jucând jocul inevitabilei ipocrizii, punere la adăpost În fața denunțărilor morale prin necesarele ritualizări (Javeau, 2003). Societatea evită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de producție. Având în vedere noua sa importanță, marketingul a intrat în câmpul cunoașterii, transformându-se dintr-un "meșteșug" într-o disciplină academică. Totodată, importanța sa strategică a fost confirmată de criticii săi, aceia care văd în marketing o activitate alienantă pentru umanitate, de vreme ce îl îndepărtează pe individ de natura sa umană, situându-l în dependență de false nevoi și în opoziție cu infrastructura sa vitală. Acești critici (de factură postmodernă) au decis: imaginea este tare decât realitatea; aceasta înseamnă că
by ROXANA ENACHE, ALINA BREZOI, ALINA CRIŞAN [Corola-publishinghouse/Science/995_a_2503]
-
violenta unor medii școlare se pot rezuma astfel : fuga ( prin discuții în fundul clasei, prin absența fizică, prin refugiul intr-o gândire magică, prin mutism, prin dificultăți de relaționare, prin abandon, p.30 ); agresivitate sau supra-conformism, un „naufragiu" mai subtil, reacții alienante, școala devine un loc al excluderii, nu al integrării sociale ( ibidem, p.31 ). In categoria inadaptaților sociali întră, potrivit literaturii de specialitate : delincvenții, psihoticii si psihopatii. Semnalând câteva caracteristici ale tulburărilor de comportament care stau la baza infracționalismului, Emil Verza
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
Floare albastră de Eminescu, diafana poezie a lui Eminescu, analizată astfel: care sunt actanții? schițați diegeza poemului! stabiliți seriile sinonimice! treceți într-un tabel, pe o coloană, arhaismele și, pe altă coloană, neologismele! etc. Și mă gândeam: ce improprie și alienantă metodă de a trata un asemenea poem au găsit autorii manualului! Dacă aș fi elev și aș studia întâi manualul, nu aș mai citi în vecii vecilor poezia Floare albastră. Să reînvățăm să citim și să colaborăm pentru a reînvăța
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
Refractară la gravitatea solemnă a pedagogiei istorice, la umanismul său înghețat, creația postmodernă cultivă o abundență de forme anxioase care disimulează nonsensul cu ajutorul ludicului, "un carnaval exuberant și neliniștitor în același timp", după cum spune Mircea Cărtărescu. Milenarismul nu mai este alienant, terifiant, ci relaxat prin joc și ironie, prin factorii parodici ai scriiturii. Totodată se conturează un "nou umanism", care pleacă din chiar convertirea imanenței în transcendență, a neantului în semnificație. Din punctul de vedere, de pildă, al d-lui Livius
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
la real", ea ilustrează o la fel de caracteristică luciditate, o "conștiință textuală" ce pune în paranteză realul, din unghiul unei unice realități textuale, autarhice, devorante, componentă a textului total care este lumea: "Pe de o parte, așadar, o reificare carnavalescă sau alienantă; pe de altă parte, acuta conștiință a artificiului și tematizarea literaturii ca fapt istoric, dar și ca facere permanentă care-și găsește motivația în sine însăși". Or, ce e această acaparatoare, cu iz tiranic, "conștiință textuală" decît o trăsătură a
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
doar de logica week-end-ului (week-end, week-end, week-eeeeend! cântă vocile de la radio), existența golită de orice urmă de religiozitate sau de sărbătoare religioasă. Când scriu aceste rânduri, pe 19 noiembrie 2004, mall-urile imense din Québec răsună deja voios de muzica alienantă, dulceagă și lipicioasă de "Crăciun". În holurile mall-urilor și-ai făcut apariția castele kitsch din polistiren, prințese kitsch cu perle false, Moș Crăciuni obezi etc etc. Toate astea pentru a intra cât mai repede în "spiritul Crăciunului", adică procedeul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vedere istoric, acest "curent", care ignoră istoria, declarând-o moartă, și chiar pe Dumnezeu... Abia în capitolul al X-lea, la jumătatea cărții, intră în scenă "ofensiva transmodernismului", cu etapele sale sfârșitul postmodernismului; hipermodernismul ca reacție la globalismul coercitiv și alienant în mijlocul raționalismului modern; paramodernismul, care nu pretinde întotdeauna o depășire a modernismului; globmodernismul sau geomodernismul și, bineînțeles, nașterea conceptului de transmodernism. Autorul mai prezintă, în context, câteva abordări occidentale mai noi precum "integral culture" și "radical evil", legătura dintre marxism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
umbrei tautologice, și să plonjeze în text, citind, recitind, transcriind, identificând din frânturi, ca într-un joc de puzzle, desenul interior care transgresează momentul, pur, al consemnării. Căci textul este ființă. Iar Cioran se hrănește tocmai din chinuitoarea Ă și alienanta Ă obsesie a ființei și a adevărului. Or, mărturisit direct sau oglindit în tot felul de teme răvășitoare, adevărul său cu privire la propriul sine este un adevăr al clipei. A identifica, dincolo de acest adevăr, discontinuități, contradicții, rupturi și, în aceste discontinuități
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
vine și din faptul că, fiindu-le, totuși, atât de apropiat, Cioran face apologia ratării pentru a se salva pe sine în cazul în care, din nefericire, va fi fost unul. De aici, poate, alteori, denunțarea scrisului ca o activitate alienantă, „modernă”. Iată: „«Vocația» mea era să trăiesc în natură, să muncesc manual, să meșteresc într-o curte, într-o grădină, nu să citesc ori să scriu” (I, 83). Aproape invariabil, peste câteva pagini: „Eram făcut să muncesc manual, ca să trăiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
altădată, Nenorocirea. În realitate, e unul și același cuvânt. Să nu poți fi altul decât cel care ești. Sunt imposibil de schimbat, și sufăr pentru asta în fiecare clipă. Dați-mi un alt eu!” (II, 179). Dar dincolo de fatalitatea aceasta alienantă, care provoacă strigătul disperat al nevoii de a fi altul, de reținut fascinația predestinării. Cioran e atras de tot ce înseamnă eșec, ratare, neîmplinire, nenoroc. „Binecuvântate fie eșecurile! Le datorez tot ce știu” (II, 122), spune la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]