1,588 matches
-
disprețuindu-i pe meteci. Bunăoară Pompierul din Pietonul aerului dă glas unui "principiu" ce fixează condescendența britanicilor neaoși față de "naturalizați": "naturalizații au dreptul să aibă case, dar nu au dreptul să le stingă dacă iau foc"! Dar jocul de-a alienarea e atît obiectiv, cît și subiectiv. Simțind nevoia de a-și abandona eul sau, mai bine-zis, eurile succesive ori simultane, scriitorul adoptă la un moment dat el însuși identiatea... englezească, precum o exasperare a ficțiunii. O ficțiune în ficțiune, de
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
să o judec conform experienței mele". (Eșecul) Romanul biografic nu este o soluție. Dimpotrivă, ar fi putut agrava problema. Trebuie, deci, ca "eul" povestirii și "eul" autorului să se separe, ținînd cont de incompatibilitatea dintre amintire și scriitură. Această stranie alienare este formulată de Imre Kertész într-un mod emblematic în termenii următori: "Eu nu am fost dus la Auschwitz de trenul din roman, ci de cel adevărat." Oare Imre Kertész îi dă dreptate lui Sartre? Da și nu. Nu, în
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
a accede la propria existență profundă, la o regăsire autentică de sine, voința ca și eroică de a crea - cum scrie criticul - "opere de artă care să ’acționeze’ precum fenomenele naturale", realizată în scris, are, paradoxal, un efect contrar de alienare: " Între ele și lume scriitura s-a strecurat ca o străină și îl retrimite în mod constant, sub numele de artă, la o a doua natură care nu e a lui, în care nu se recunoaște (...). Formă de salvare, activitatea
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
sinusoidal al Bucureștiului de ieri și de astăzi. Lipsa unei mișcări de disidență, de opunere față de ideologia comunistă și față de nebunia lui Ceaușescu a avut urmări nefaste și asupra orașului care tăcut și poate resemnat a suportat întunecarea minților noastre. Alienarea ce ne-a bîntuit și ne bîntuie se întinde ca o boală devastatoare peste orașul asediat de nepăsare, de greul nimicniciei din noi, de valurile de venetici purtați peste el de înaltele idealuri comuniste. Ce s-a pierdut și ce
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
ediții speciale să se afle cine a murit” (Portul înfipt la Nord). Nici un dubiu deci asupra trimiterii la mediul și momentul proxim pe care o poartă acest discurs cu note de realism... antisocialist. Neîndoielnic grav în proiectul său care denunță alienarea unei lumi față de ea însăși ca și, în consecință, alienarea poetului față de „poezia” lumii în cauză („Sunt condotierul Tonegaru fără spadă;/ mi-am tocit-o ascuțindu-mi ultimul crieon/ să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă” - Cîntec
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
la Nord). Nici un dubiu deci asupra trimiterii la mediul și momentul proxim pe care o poartă acest discurs cu note de realism... antisocialist. Neîndoielnic grav în proiectul său care denunță alienarea unei lumi față de ea însăși ca și, în consecință, alienarea poetului față de „poezia” lumii în cauză („Sunt condotierul Tonegaru fără spadă;/ mi-am tocit-o ascuțindu-mi ultimul crieon/ să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă” - Cîntec pe hîrtie), autorul Plantațiilor nu are totuși suficientă vitalitate pentru
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
hal încît exigențele convențiilor narative sînt adesea abandonate pentru a-i face loc. Taumaturgul și himerica fericire În sfîrșit, supratema: iubirea. Ceea ce se narează este la prima vedere o poveste de iubire, o dragoste terminată tragic, cu moartea ei și alienarea definitivă a lui. Nu este vorba însă despre o poveste petrecută în illo tempore. Contextul îi determină evoluția: sîntem în anul 2000, în Franța, la Paris. Personajele duc viața parizianului de rînd: “metro, boulot, (fără) dodo”. Acesta este un prim
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
timpului. Brook o considera ca fiind persoană tutelara. Brook știe: adesea i se reproșează seninătatea și puterea de atracție exercitată asupra ființelor, se spune ca e un guru. Denumire care trimite la o sectă, cu tot ceea ce implică această că alienare și nimicirea ființei. Implicit, Brook, vorbeste în toată cartea de drumul adoptat de el: pe de o parte teatrul, pe de altă parte, formația interioară. Bineînțeles, ele nu s-au suprapus, ele dialoghează fără a se confundă. Nu așa acționează
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
cu tensiune, cu ritm. Mi s-a părut că accentele din scenariu, și apoi cele din spectacolul lui Tocilescu, sînt puse acut în această formulă ce părăsește narațunea. Investigața maladivului, a patologicului - de dincolo de lene - devine filonul esențal al montării. Alienarea individului, a cuplului, a sentimentelor, a comunicării, însingurarea, sînt marile probleme ale acestui timp. Poate și de asta, spectacolul are o tensiune aparte. Ratarea lui Oblomov este deopotrivă și ratarea celorlalț - chiar dacă ei sînt conștienț sau nu - ca, de pildă
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
autorul, Andrei Peniuc, membru al cenaclului "Euridice" condus de D-sa, este, de fapt, la a doua carte. De la prima, apărută tot în 2002, dar la Editura Pontica, sub titlul Un animal mic, poetul ar fi făcut "saltul salutar de la alienarea subiectului autotelic, incapabil de comunicarea cu exteriorul, către regăsirea căilor de acces afective", manifestând, după blocarea inițială a "resorturilor eului" o "deschidere tulburătoare către sine și către alter". Nereușind, din pricina foarte defectuoasei difuzări a cărților în patria noastră, să-mi
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
manifestat, după toate probabilitățile, oricum, e incontestabil accentuată de circumstanțele epocii. Ceea ce ar fi fost în vremuri "normale" doar un prilej de introspecție și de confruntare cu ambianța, sub egida melancoliei, se încarcă în cazul de față cu tensiunea unei alienări obiective, supraindividuale. Scepticismul funciar e mereu confirmat de mediu. În conștiința lezată a scriitorului se răsfrînge monstruozitatea unui segment al istoriei care i-a marcat destinul. Contactul cu o carte care-l evocă e precum atingerea unei răni nespus de
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
erou liric" formal diferit de autor, deși coincident în bună măsură cu canonul sensibil și comportamental al acestuia, spre deosebire de Plume al lui Henri Michaux), prin care încearcă a se dedubla, deci a-și abandona sinele. E o extrovertire relevantă. O alienare delectant-amară, în cadrul căreia epicul (mod general, expiator) alină liricul (mod individualizant, culpabil). Biografismul explodează astfel împrăștiind țăndării unor mici narațiuni romanești. Aceeași fantasmă lirică în esență e trecută în codul unui imaginar care-i acordă un sens de obiectivitate, de
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
fapt, am citit-o de atîtea ori încît aș putea s-o scriu eu însumi dacă mi-aș pune în cap. O poezie care dă tîrcoale sordidului cu pretenția că face o incursiune în frustrările existențiale, în blazarea sexuală și alienarea erotică a femeii milenariste. Ca să-mi pun degetul la tîmplă și să filozofez, există, probabil, tendința de a circumscrie o criză postadolescentină, aceea a dezabuzării, a relațiilor multiple cu pontaj sexual, a singurătății postcoitale, a angoasei unei maternități nedorite și
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
din școli nu trebuie însă supraestimată. Educația religioasă sau, mai corect, creșterea copiilor în duhul credinței nu trebuie lăsată doar pe seama profesorilor, ci trebuie să fie rezultatul colaborării dintre familie, biserică și școală. Fără aportul și colaborarea tuturor acestora, riscul alienării copilului de la firul director al Bisericii este agravat într-o societate care a trecut deja într-o nouă eră, catalogată de tot mai mulți drept postcreștină. Cei șapte ani de acasă își găsesc astfel o aplicație importantă în transmiterea credinței
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]
-
întru asemănarea cu Creatorul său. „Educația religioasă sau, mai corect, creșterea copiilor în duhul credinței nu trebuie lăsată doar pe seama profesorilor, ci trebuie să fie rezultatul colaborării dintre familie, biserică și școală. Fără aportul, implicarea și colaborarea tuturor acestora, riscul alienării copilului de la firul director al Bisericii, este agravat într-o societate care a trecut deja într-o nouă eră, catalogată de tot mai mulți drept postcreștină.” (Fragment dintr-un discurs al Patriarhului Daniel al BOR). Profesorul de religie - un exemplu
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]
-
de familie, de tată și soț, de femeie și mamă, de soră și frate, de fiu și fiică. Dar și superficialitatea și indiferența cele mai crase în relațiile umane, reale, concrete, palpabile, de zi cu zi, de noapte cu noapte, alienarea comunicării și, implicit, a valorilor ce mențin echilibrul societății. Vă sună cunoscut, nu? Părinții nu mai au de mult sentimente, sexul se întîmplă, cînd se întîmplă, ca o uzată bifare de acțiune. În rest, nimic. Tatăl devorează pur și simplu
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
funcționar.” (p. 28) După confiscarea proprietății private, după dislocarea socială, geografică și identitară, după trierea și purificarea “elementelor indezirabile” (arestate sau omorîte de comuniști), se trece la eradicarea memoriei sociale și la uniformizarea reflexelor individuale. Desființarea tradiției e completă, iar alienarea țăranului desăvîrșită. Între dezastru social și ratare psihologică Citite în cheia dublă a afirmării și negării, informațiile furnizate de “glimbocani” (antieroi ai unor biografii comune -adică deopotrivă colective și banale) se constituie într-o fotografie exactă a noii societăți create
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
Boris Pasternak, Marina Țvetaeva, Nicolai Gumiliov, Vladimir și Vasilissa Șklovski, cele mai de seamă minți ale vremii, alcătuiesc un nucleu cu greutate și sens în vârtejul haotic și dramatic al înființării literaturii cu program. Toți împărtășesc experiența persecuției, exilului și alienării din perioada stalinistă. Adesea adversari în plan teoretic, în sânul unor ideologii literare diferite, scriitorii se coalizau în fața arestării abuzive a unuia dintre ei, se ajutau cu bani, mergeau cu intervenția până la Stalin. Intervenția lui Pasternak, la Stalin, pe tema
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
Societatea spectacolului a cunoscut nenumărate ediții, comentarii și traduceri. Cu toate acestea, după mărturisirile autorului ei, în tot acest timp nu a schimbat nici măcar un cuvânt din cuprinsul ei. Cele 221 de teze, grupate în nouă secțiuni, demontează mecanismele de alienare ale societății contemporane prin conceptul tutelar și original de “spectacol” (cu accepțiuni diferite - deși nu izolate - de cele comune: “Spectacolul nu este un ansamblu de imagini, ci un raport social între persoane, raport mijlocit de imagini” - teza 4). Limbajul cărții
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
spun,/ ŤCe bine îți vine poemulť,/ Fără să știe/ Că poemele nu sînt haina mea,/ Ci scheletul/ Extras dureros/ Și așezat deasupra cărnii ca o carapace,/ Cu lecția țestoaselor/ Care astfel supraviețuiesc/ Lungi și nefericite/ Secole" (Fără să știe). Denunțînd alienarea omenească, "marea lege a maculării", "întunericul sîngerînd", flageluri ce vin "de sus", semnificînd enigmatice abateri ale Lumii de la ceea ce am putea presupune că e drumul său drept, poeta nu se oprește într-o manieră conformistă la polul binelui, nu se
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
nesuportat ale supraviețuitorilor, ci și deformări ale spiritului, remușcări, complexe de culpabilitate (de ce eu sînt în viață și cei dragi mie, nu?), replierea asupra sinelui, plonjarea în niște universuri interioare secrete, iar în alt plan, destrămarea și dezintegrarea familiilor, rupturi, alienări, nevroze. Dar într-un fel vorbește despre toate acestea fostul procuror, care consideră, aidoma multor oameni pe care îi cunosc, însăși ideea comparației dintre Gulag și Holocaust ca o blasfemie, și în alt fel Natalia, cîndva urmărită și ridicată de
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
Franța pentru a face comerț cu arme în Abisinia? Cum s-ar putea citi cărțile lui Orwell dacă nu am ști că a luptat în Războiul din Spania, dar tot acolo a cunoscut și înțeles rădăcinile malefice ale dezumanizării și alienării totalitarismului comunist, transpuse în romanul "1984"? Exemplele pot fi continuate. Arta nu poate fi morală sau imorală, - arta nu se realizează cu bune intenții - dar nu este posibil să facem abstracție de raportul dintre creator și creație. "Primatul esteticului" nu
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
două trăsături emblematice ale creației brâncușiene, legătura organică cu ambientul natural și simplitatea progresivă. Noi, cei deprinși a ne întîlni aproape zilnic cu mirabilul triptic compus din Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana fără Sfîrșit, percepem o rece adiere de alienare față de piesele acestei capodopere "restaurate" și "reamenajate" pe bani grei, care atît de surprinzător s-au văzut dislocate, atribuite altui decor nu doar fizic ci și moral. E ca și cum s-ar fi deschis un uriaș supermarket, care cuprinde pe unul
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
de forță, la autorul Omului pierdut. Un scriitor care - se vede din revenirea obsedantă a unor reflecții pe această temă - participă substanțial și la perspectiva de marcă existențialistă, cu asumarea tensionată a unei condiții umane periclitate de diverșii agenți ai alienării și deposedării omului de atributele sale fundamentale și chiar, cum spune în acest text introductiv, de lumea însăși: "Am rămas fără lume". În asemenea condiții, scrisul, ficțiunea, cărțile sunt în stare să aducă, după părerea romancierului, un fel de compensație
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
stă limba lui Ionesco, născocirile ei fabuloase, mesajul de desubt, încărcătura lui dramatică, tulburătoare. Se narează. Și nu e limpede nici așa, pînă la sfîrșit, cine sînt aceste personaje, ce vor, ce li se întîmplă, cum este pînda morții, singurătatea, alienarea, sinuciderea din final. Asta nici nu prea reiese. Undeva, într-o scrisoare către un regizor care nu înțelesese esențialul, Ionesco îi spune: "ș"ț Supune-te, te implor, acestei piese. Nu-i micșora efectele, nici marele număr de scaune, nici
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]