2,202 matches
-
în stilul colocvial: "cățelul furăcios" (alfone.ro), adesea și substantivat: "când eram la grădiniță eram cel mai mare furăcios"(quake.fanclub.ro); "gașca de furăcioși" (expres.ro); "furăcioasa aia (n.r. pisica) iar a șparlit peștele de pe masă, nu știu cum de o alinți atât, doar coada e de ea" (121.ro). E cert că adjectivul furăcios ar trebui inclus în dicționarele noastre curente; în vreme ce furăciune ar mai putea aștepta, o vreme, în cele de argou și limbaj colocvial. În termeni jurnalistici, concluzia acestor
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
de sacrificiul suprem pentru propriul viciu), vecinii vor să-i facă o lipeală Ioanei Popescu, mamă singură, Irina Nicolau se mîndrește cu rochiile de mireasă din cămăși de in și kilometri de dantelă vîndute la Fondul Plastic, Șerban Anghelescu își alintă soția Merișor, în timp ce doamna, Maria Anghelescu, spune cum și de ce treceau securiștii pe la bibliotecă. Umorul în comunism (absent din dicționar, cum și naveta lipsește), inevitabil subversiv, are ceva din sadismul impotenței " cam așa sună povestea cu Andrei Pleșu seminarizînd la
Manualul Bucureștiului optzecist by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12752_a_14077]
-
îmbătrâniți în rele. Așa e. Adevărul e că n-am prea multe de spus despre tineri. Nu că n-aș vrea, dar argumentele sunt cam puține. Și cele pro, și cele contra. Am obosit să tot vorbesc despre lingăul năstăsian, alintat de beneficiarul limbilor cu porecla "tânărul Titulescu", și despre suprarealista Daciana, singurii juni de aparat cât de cât vizibili. Vorba lui Alex. Ștefănescu: cum naiba poate fi om tânăr pesedist?! Și totuși, nu mă abțin să nu citez o mostră
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
se rupe (scuzați) de toate prejudecățile! Haralampy însuși pare să fi uitat de sinele său poetic, poate și pentru că și-o fi amintit de o altă dată când i-a citit neveste-si un catren lacrimogen dedicat doamnei Zoe Petre alintând-o Pythie CDR-istă. Urmarea? Bardul-psiholog a umblat cu ochelari de soare timp de două săptămâni, într-un noiembrie cu o interminabilă ploaie mocănească. Încâlcită poveste!... Așa că apariția sa în postură de poet a fost un moment descumpănitor pentru mine
Poetul C.Haralampy și Monstrul din Montreal by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12458_a_13783]
-
epuizîndu-l. îl țintește, doborîndu-l. Și, culmea, vînatul pare mîndru de vînător. Se arată mai mereu în toată strălucirea și fălnicia lui. Am citit cartea lui Dediu simțind din plin cum intuițiile, gîndurile, opiniile, viziunile pivotează, fandează, se cuplează, se potențează, alintă, mușcă, răpesc, subjugă. într-un cuvînt: lucrează. Cum însuși lectorul este pus să lucreze intens, chiar dacă senzația cea mai stăruitoare este aceea că devine părtaș la o degustare de fructe proaspete. 1) E ca și cum te-ai înfrupta dintr-o rodie
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
contemporane. Un imperiu de care mulți se arată a fi interesați, dar extrem de puțini sunt informați. Un imperiu în care Dediu se simte cu adevărat la el acasă, se mișcă în voie, natural, își permite și unele luxuri, răsfățuri, se alintă, dar mai ales se antrenează în perspectiva unor turniruri ideatice esențiale. Informația este menținută astfel la zi. Și la pas. O sumară survolare a bibliografiei ne convinge că autorul vrea să aspire tot ce se iscă în lume din incidența
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
noaptea dinaintea plecării - iar visele, în școala lui psihologică, erau hârtia de turnesol a realității. Iată, a visat o vrabie; se juca în acel vis cu o mare pasăre neagră. De fapt - avea curajul să recunoască în sinea lui - se alinta cu cioara așa cum ar fi făcut-o cu un cățeluș. În sistemul semnificațiilor onirice al școlii lui, cioara reprezenta o schimbare, ceva nou, ceva bun: a cerut deci al treilea drink. Aeroportul din Varșovia era surprinzător de mic, plin de
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
eram... pajiștea morții teama de somn: de moartea secundă moartea totdeauna-i fecundă pruncul adoarme în zori și seara-i bătrân regele încă mai gângurește la sân nu te grăbi: lumina-i de vină că timpul în tine se-nchină alintă-te atâta cât dor ți-i de-a lungul pajiștei morții... aici tu vii ca un salpetru copt - gonacii au rupt țărușii timpului zvâcnind în hăul fricii goale în aracii bătrânei vii cu mladele în Pind aici țărâna-i arsă
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
Atâta viață într-un oraș mort m-a năucit. L-am luat în brațe și l-am strâns la piept. Motanul de pe străzi (da, așa este, chiar despre un motan vorbesc!), zgribulit, s-a ghemuit, mulțumindu-mi prin gâdilături și alintându-se. M-a apucat un râs nebunesc, căci mă dovedisem, la doar șaisprezece ani, bătrână și dezamăgită de viață. Și-atunci n-ar fi fost cu adevărat firesc să fiu recunoscătoare celui care mi-a redat adevărata vârstă? L-am
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
să cred că am deja copiii mei. Mi-a fost și îmi este foarte simplu, dat fiind faptul că am fost prâzlea cel voinic acasă și am tot așteptat să mi se ia locul ca să am și eu pe cine alinta, dar nici o șansă, așa mă vedeam alergând la alte mămici cu prunci în brațe ca să le rog să împartă cu mine bucuria lor de a îngriji bebelușii. Iată că toate și totul parcă se înlănțuie încă de la primii ani ai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
până când suna-vor trâmbițele Judecății de Apoi. În acea lume sunt toți cei despre care, în șoaptă sau în gând, facem adesea pomenire, căci sunt Părinții noștri, oameni buni...”. Prietenul drag care l-a vegheat, l-a alinat, l-a alintat, l-a încurajat, l-a sprijinit, l-a iubit, Mariana Brăescu-Silvestri îi ține permanent aprinsă candela sufletului lui: „Cu eforturi sisife se străduia să înlăture uriașă stâncă a nepăsării, a delăsării, a ignorării valorilor naționale, a deznădejdii marginalizaților oricât de
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
corului respectiv. Totuși, când v-ați întâlnit cu muzica? A fost vreun moment în copilăria dvs. în care ați simțit că sunteți hărăzită carierei muzicale? - Să spun sincer, încă de mică, ascultând glasul duios al mamei, Nușca, care ne-a alintat pe Anișoara și pe mine cu cele mai frumoase cântece, începând cu cele de leagăn, mai târziu, cu cântece pentru copii, apoi cântece populare românești. Ea m-a învățat și apostolul, pe care l-am „citit” în timpul sfintei liturghii, duminica
Talente avem, tineri muzicieni români instruiţi, cu academii, avem, dar ceva ne lipseşte [Corola-blog/BlogPost/93993_a_95285]
-
moare cu moartea celui iubit, ci numai deodată cu moartea celui care iubește. M-a iubit și el, și l-a iubit și pe Ion Vartic. Asta înseamnă că ne înțelegeam foarte bine, certîndu-ne nu o dată. Pentru că Albert, cum îl alintam, era nu numai un om fermecător și fascinant, ci și un scriitor încăpățînat, care funcționa după propriile lui reguli. I-am editat trei cărți, și m-a scos din minți de fiecare dată. Îi plăcea nespus să fie scriitor și
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
M.G. doarme, când ațipește, soția se uită pe fereastră și de obicei plânge tăcut, mocnit, indescriptibil. Când dumnealui dă semn că s-a trezit, doamna domniei sale se șterge iute de cele lacrimi și-i sare în ajutor bolnavului giugiulindu-l, alintându-l ca pe-un școlar... ...Rezerva "12" are 8 paturi. Toți bolnavii suferă care cum. Un țăran din Mehedinți, un lungan căruia nu-i ajunge patul, dar slăbănog, schelătos, uscat, cu pomeții obrajilor cât merele, când doarme emite niște strigăte
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
Maharajahului să fie mai mare și mai bondoacă decât a mea. Știam, însă, că cel mai important lucru sunt poveștile și că însuși faptul că eram povestitoare mă făcea să fiu altfel decât ceilalți: intensă, deplină și alinătoare. Să-i alint și să-i răsfăț cu poveștile mele pe cei din jur era plăcerea cea mai mare de pe pământ. Cum nu credeam în Dumnezeu pe vremea aceea, fie fiindcă nu știam cine este Dumnezeu, fie fiindcă mi se părea un domn
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
o să vin prin înserarea clară/ Voi flutura în vânt ștergarul pur/ Cu patru crini purtați de o fecioară/ în mână peste-o pajiște de-azur.// Scoate-mi atunci, iubito, din cămară/ Vechi vișinate, brave saramure/ Ce cerul gurii dulce-mi alintară/ Departe de cetățile sperjure.// Pune pe flăcări plitele de aur/ Și-n străchini opărește cimbrișor,/ Și-mpurpurată ceartă-mă sonor/ Căci mi-am riscat iar viața c-un balaur"). Un alt "cântec naiv" poartă, în desenul său fragil, un lirism de
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
atît de tăioase pe el ca afară. în camera din fund, unde era mereu răcoare, le lepădă și se întinse-n leagăn zgribulit, cu mari cearcăne la ochi și cute la gură. și-n timp ce se micșora și se-alinta, pe pîntece i se zburli iar părul, iar ghearele îi țîșniră din piciorușele mici - bun prilej să și le roadă pînă-adoarme, fără vise și surîzător, așa cum ai lui îl știu dintotdeauna. * * * va veni o zi cînd voi deschide fereastra și
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
Am o pisică soare și o pisică lună. E simplu de tot." Mătușa Zizi a murit de-un an dar a vrut neapărat să participe la gătirea de nuntă a nepoatei sale: Hai, acum povestește-le cum am murit!" se alintă ea. "Mătușa Zizi era o persoană extrem de sobră. Dar, de cînd a murit, nu știu ce are, a devenit cam cochetă. Acum cîteva zile a venit să mă ajute să pun masa de prînz. Am întrebat-o, așezînd furculițele, cum îi merge
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
duduie crierii în țeastă ca trenu-n tunel, și-mi zice c-o lăcomie verbală strofocată-n imprecații, muiată puținel și-n oblojeli picante, săltîndu-și vocea subțiatică, coborîndu-și-o apoi în îngroșări răgușite, mă probozește, își scapă sfințenia în sudalmă lată, mă și-alintă uneori, îmi unge gîndurile negre cu povidlă de prune și unt bleu, îmi scarpină eczema nemărturisită, turtește-o deznădejde, două, potrivește în lopățele fracturile afective etc. Și tam-nesam, iarăși ghionturi, izbaiuri, bălăceli cu călcîiul în intimitatea inimii (vai!, cele patru
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14998_a_16323]
-
mă îmbărbăteze cu adevarat. Mai ales când știu că, de cealaltă parte a peretului, o duzină de femei suferă că și mine, dar o fac (probabil și ca să mă impresioneze) în tăcere. “Nu te mai strâmba, că faci riduri!”, mă alinta Cori, pentru că apoi să-mi comande, implacabila, “Încă 10!” și “Încă 10!”. Al treilea sunt muțuflenderele. Știi cum arată o pompă de umflat salteaua de plajă? Cam așa sunt și piftiile astea de cauciuc. Evident, “muțuflendere” le spune doar ea
Stăpâna muţuflenderelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82640_a_83965]
-
i se păru că, în ciuda tuturor păcatelor sale, parcă totuși a fost pedepsit mult prea sever. Suferi îngrozitor și se rugă la Dumnezeu să-l izbăvească și să-l ia la Dânsul. Numai că, tot căinându-se, observă cum era alintat de toți membrii clubului celor lipsiți de auz, cum i se ghicesc și realizează toate poftele, cum este înconjurat mereu de cei dragi, dar și lăsat singur când dorea să rămână singur. Putea să-și mai miște doar mâna stângă
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
ea victoria ea victoria într-o dimineață ca un ziar aruncat pe peluză ca o sticlă cu lapte uitată pe prag ea victoria încă un bolovan în spinare să-l poarte cine nu s-a oglindit în ochii câinelui dar alintați-o voi scrieți-i voi ode în rime alese mie lăsați-mi acest poem cât un fir de nisip ce-n furtună-și caută scoica acest poem scris cu cele șapte vieți mistuite până la jar cu cele șapte morți ferecate
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
economistă la Hotel Intercontinental. Avea cu puțin peste treizeci de ani și era o blondă chiar foarte drăguță, încît e de mirare că nu reușise încă să se mărite - sau poate că nu dorise. O chema Mirela, dar colegii o alintau Lenuș. Dacă s-ar fi căsătorit cu ea, Valerian ar fi obținut automat cetățenia română și, pe cale de consecință, dreptul de rezidență. Nu știu dacă ați văzut vreodată un mire cu piciorul în ghips. Totuși, se mai întîmplă. L-a
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
fi Tei stingher la mal Eu Floarea de nufăr plutitoare, Stăpâni pe lacul de cristal, Ne-ar fi iubirea muritoare? De-ai fi Stejar secular, Aș răsări la umbra ta: Sfioasa Floare de mărgăritar. Tu m-ai hrăni, m-ai alinta. De-ai fi tu Bradul veșnic viu, Eu Floare de colț muritoare, Tot acolo am să fiu Să sorb iubireați răbdătoare. De-ai fi Mesteacănul din munte, Casă mi-ar fi stânca ta. M-ar înveli frunzele-ți nude, Tu
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
ai fi Tei stingher la malEu Floarea de nufăr plutitoare,Stăpâni pe lacul de cristal, Ne-ar fi iubirea muritoare? De-ai fi Stejar secular,Aș răsări la umbra ta:Sfioasa Floare de mărgăritar.Tu m-ai hrăni, m-ai alinta.De-ai fi tu Bradul veșnic viu,Eu Floare de colț muritoare,Tot acolo am să fiuSă sorb iubireați răbdătoare.De-ai fi Mesteacănul din munte,Casă mi-ar fi stânca ta.M-ar înveli frunzele-ți nude,Tu pe
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]