165 matches
-
cu o încruntătură severă de om pretențios, ce-i ațâța dorința de a-l cuceri și o gropiță de copil în obrazul stâng, creată pentru a-i fura ei mințile și-a o face să viseze la cele mai obraznice alintări, tânărul Noia întruchipa un univers din care Luana ar fi dat orice să facă parte. La rândul lui, Radu era fascinat, dincolo de orice inchipuire, de tânăra cu bucle blonde. Pretențios până la exagerare, bine ascuns sub masca de bărbat inabordabil, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
timpul de fericire care-i fusese sortit. Venise vremea să ia o hotărâre, să-și întoarcă fața spre cel care o aștepta de prea multă vreme, cu prea multe sacrificii. Se săturase de o existență goală, lipsită de mângâierea și alintările unui bărbat. Avea nevoie de un suflet alături de care să-și împlinească așteptările, să-și clădească năzuințele, să-și odihnească oasele obosite ale trupului. Crescuse fără tată. Tânjise, cu toată forța sufletului ei pătimaș, după un "bărbat în casă" care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu voce joasă, tabagică. Se vedea că adesea obișnuia să-i vorbească pisicii. Animalul alergă înaintea ei și se așeză strategic pe pragul ușii spre care se îndreptau, privindu-și stăpâna cu ochii verzi, fosforescenți, strălucind oblic de istețime și alintare. Nu poate omul scăpa de tine, îi mai zise și deschise ușa intrând laolaltă cu pisica. Pe Carmina o izbi aerul stătut din încăpere. O clipă îți simți încheieturile moi, credea că-i gata să leșine. Porni spre locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
locul cele din copilărie, în care chipul mamei este cel pe care îl poartă întotdeauna în suflet: blând, iubitor, iertător... Se face că e primăvară și răsădesc împreună câteva răsaduri firave de flori, cărora mama le rostește denumirile ca o alintare: "gura leului... ochiul boului... crăițe..." Și-apoi: "Au început să înflorească lăcră..." Cu denumirea neterminată a florii preferate pe buze, se repede spre poartă: "Simion ! Simion" Înregistrează vocea Teodorei care se suprapune peste cea a mamei : "Spirit al Isidorei, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aveau locul, fiind dominate de glasul inimii lor. Erau doi tineri frumoși, îmbujorați, Cecilia de căldura și lucrul din bucătărie, Matei de frigul de afară și ambii de emoția revederii și dragostea ce și-o purtau. Într-un târziu, după alintările atât de plăcute, Cecilia rupe tăcerea. Cum ți-a venit ideea aceasta? — Mi-era foarte dor de tine. —Mă scuzi că m-ai găsit în situație de bucătăreasă, dar... —Ești și mai apetisantă așa, îi sărută din nou buzele nelăsând
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
buchet miresei, de data aceasta nu din trandafiri cum obișnuia el până acum, ci din cale albe, simbol al purității. A rămas uimit și plăcut impresionat văzând-o atât de frumoasă. S-a limitat doar să-i sărute mâna, restul alintărilor rezervându-le după cununia religioasă. Nu s-a stăpânit însă să-i spună: — Ești fermecătoare, frumoasa mea cu ochi albaștri ca două mistice safire. Și tu ești atât de distins, romanticul meu chirurg. În sunetele muzicii au fost serviți toți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
trecerea timpului pasiunea primelor momente dispare, lăsând loc respectului, prieteniei și obișnuinței. În cazul lor, pasiunea exista ca-n prima zi, deși trecuseră ceva ani de când își uniseră destinele. A doua zi dimineața când s-au trezit, au început cu alintările, cu gesturile de iubire, cum obișnuiau. Deodată, Matei, sub imboldul fericirii de care fuseseră cuprinși noaptea, sau pur și simplu dintr-o presimțire neconștientizată, a privit-o atent pe Cecilia. —Ce te uiți așa la mine, romaticule? —Vreau să verific
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
flori! Când își arunca capul pe spate, dându-și la iveală pielea fină și tulburător de albă de pe delicatul ei gât, când i se dilatau pupilele, scoțându-i bine în evidență ochii ce scânteiau de dorință îmbinată cu o dulce alintare, când, plimbându-se în tovărășia mea, își legăna șoldurile în mers, care semănau leit cu acele unduiri ale plopilor înalți în bătaia vântului, în sfârșit, când își țuguia buzele umede și fragede, printre care vorbele-i ieșeau într-o desăvârșită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în care trăim). De-ar putea fi unite calitățile celor doi! Forța mistică a speranței și dezamăgirii pe de o parte, analiza, limpezimea, aerul profesoral pe de alta. 23.2.1974, Paris. Green face o impresie de oarecare naivitate și alintare, dar are noblețe spirituală. Noblețea sa, spiritul de observație al lui Sperber, ascuțimea gândirii lui Cioran, iată care ar fi combinația ideală. 28.2.1974. La prânz, la Institutul Cultural: Julien Green, Raymond Aron, Manšs Sperber, E. M. Cioran, Peter Handke
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
scurtimea unui picior ce-i dădea un mers scandat; figură, altfel, fină, umbrită de o pălărie lăsată pe dreapta pentru a masca o pleoapă adormită. Totul rămas infantil, membre gracile, gesturi de păpușă japoneză, glas de copil, aproape nearticulat, cu alintări și prelungiri de silabe insuportabile". În Agendele lovinesciene "ovreicuța de la Iași, cu picioarele rupte" este menționată începând din 1937, cu lecturi în cenaclu ale unor nuvele (,,Medalionul", ,,Narcoza", ,,Aventura" ș. a.) care obțin adeziunea estetică și chiar entuziasmul criticului-mentor (,,Talent!", ,,Nuvela
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
Apoi s-a declanșat lupta. Tija puternică, talgerul final, blăngănitor în dreapta și în stînga, mă agasa la maximum. Am cuprins-o într-o îmbrățișare răzbunător-pătimașă și m-am trezit ridicat, balansat dulce, legănat ca de-adormirea agresivității mele, ca de alintare în aerul îmbălsămat de lemnul de trandafir al miniaturalului coșciug, ca de un îndemn de la a abdica, a mă potoli în subtila, tacticoasa traiectorie dus-întors, veșnică, aromitoare... Despăgubiri, despăgubiri nevolnice! Ci mai încăpățînat, reușii să mă proptesc, desfăcîndu-mi membrele inferioare
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]
-
Te strig încet. Tu te așterni în mine, Un suflet culcușit lângă un foc. Și stând acolo, pacea îi revine Privind alene-al flăcărilor joc. Te-ating încet. Tu te așterni în mine, Ca vântul când adie printre flori. Sub alintarea ta simt că-mi e bine Și trupu-mi se pătrunde de fiori. Te-apleci încet. Tu te așterni în mine, Ca roua îmi pătrunzi prin mii de pori. Se reaprinde flacăra în mine Și sângele mi-l stinge în sudori
...TU TE AŞTERNI ÎN MINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384874_a_386203]
-
clipe mult prea reci. Te zbați și iar te-nalți Avidă, în mișcare Pură destrăbălare În valuri tu tresalți Reverși, apoi te strângi Tot dorul se destramă Trăind aceeași dramă Tu râzi și iarăși plângi Suspini și iar zâmbești Nespusă alintare Lupte senzoriale Ademenire de povești Lovești, apoi regreți Sărată refulare Cumplită remușcare Visezi și -apoi te cerți Iubești și iar urăști Amor și nepăsare Sau doar freamăt de mare Pe trupu-mi ars dorești Blue Mireille, 20 iulie 2016 Referință Bibliografică
FREAMĂT DE MARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382337_a_383666]
-
să se mute pe malul mării. De atunci n-au mai știut nimic unul de altul și trecerea vremii a așternut pe chipul lor uitarea. Primul sărut din acea noapte declanșă în trupurile lor o dorință arzătoare de amor. Primele alintări ațâțară flacăra iubirii ca văpaia din lava unui vulcan. Se retraseră pe o bancă în liniștea nopții și îmbrățișați își șoptiră cuvinte de amor presărate cu sărutări pătimașe. - Câte orașe din țară și de peste hotare am colindat ca să te găsesc
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
cu privirile pierdute în tavan, Elena rupse vraja tăcerii: - Scumpul meu, nu-i oare mai bine să abandonezi definitiv gândul aventurii în acele ținuturi montane necunoscute și să stai în permanență lângă mine, iar eu să-ți ofer iubire și alintare de câte ori va dori inimioara și suflețelul tău? - Lângă tine uit de toate greutățile și necazurile vieții, dar sunt sigur că iarăși va reveni coșmarul ce mă bântuie nopți la rând. Ori acum ori mai târziu voi dezlega acest mister ce-
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
ghinion teribil. Se Înclinase spre celălalt capăt al canapelei, mai departe de ea, dar Isabelle Îi distingea bine ochii În Întuneric. — Ba ai să mă mai vezi, prostuțule. Ea a apăsat imperceptibil pe ultimul cuvânt, făcând din el aproape o alintare. Amory, ușor răgușit, a continuat: — Am fost atras de o mulțime de oameni - de fete - și cred că și tu ai fost... de băieți, vreau să spun, dar tu... Întrerupându-se brusc, s-a aplecat Înainte, cu bărbia proptită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lumina cerească, fiindcă în aceeași situație de beatitudine se găsește și sufletul ce-și "piaptănă părul ca o ploae" irizată care cântă armonii celeste pe notele primăverii timpurii. Cititorule, făți timp să pătrunzi în labirintul gândului odihnitor care își găsește alintare când ascultă "oftatul norilor înlăcrimați ce stau închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului" pe lângă care se tot duce-n dor și jele cu lacrimile lui, izvorul fermecat... chemat în albia Râului Doamnei - mamă iubitoare a domniștenilor. Pe lângă cele relatate despre
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
credeți.Uneori mă gândesc că dacă v-aș povesti toate astea într-o notă rece, frust, v-ar putea îngrozi sau vi s-ar părea neverosimil, motiv pentru care am ales genul de expunere râsu-plânsu’. Așadar, să ne întoarcem la alintările duioase ale colonelului. Când mi-am ridicat mâinile către tertecuță, cu intenția instinctuală de a mi-o proteja de o posibilă, viitoare lovitură, m-a trăznit prea-darnicul slujbaș al statului cu un ghiont bine ticluit deasupra rinichiului stâng. De durere
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
dintre munți. De la bal și de la Claudiu, prietenul de câteva zile de vacanță, nu se mai împrietenise cu niciun băiat. Îi ocolea cu asiduitate și nu accepta nicio apropiere a vreunuia dintre pretendenți la dragostea ei Îmbrățișările lui Costache, sărutările, alintările și mângâierile mâinilor sale pricepute, nu numai să împungă cu acul, ci și să farmece o fată tânără și lipsită de experiență, aflată tocmai într-o perioadă confuză a existentei sale, deveneau esența zilelor petrecute împreună. La atelier nu se
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
având vlag ă să țipe de durere. Un aurolac, apărut din senin, l-a luat în brațe. În ploaia rece, cățelușul căuta cu boticul căldura de la pieptul boschetarului, sub geaca jerpelită de fâș. Acesta îl mângâia, spunându-i vorbe de alintare într-o limbă pe care numai ei, doi, o cunoșteau. Nu mai tremura și acum parcă se îngâna cu bătăile inimii drogate a băiatului de la marginea societății. Cățelușul a dat de sânul lui... Avraam. Referință Bibliografică: Sânul lui Avraam / George
SÂNUL LUI AVRAAM de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366851_a_368180]
-
dintre munți. De la bal și de la Claudiu, prietenul de câteva zile de vacanță, nu se mai împrietenise cu nici-un băiat. Îi ocolea cu asiduitate și nu accepta nici-o apropiere a vreunuia dintre pretendenți la dragostea ei. Îmbrățișările lui Costache, sărutările, alintările și mângâierile mâinilor sale pricepute nu numai să împungă cu acul, ci și să farmece o fată tânără și lipsită de experiență, aflată tocmai într-o perioadă confuză a existentei sale, deveneau esența zilelor petrecute împreună La atelier nu se
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
dansa grațios deasupra lui. Buzele îi deveniseră trandafirii, umede și iritate de atâtea sărutări. S-a smuls iarăși de sub ea și imediat. S-a așezat în genunchii între coapsele sale în timp ce îi mângâia sânii ce i se ofereau dornici de alintare, în toată splendoarea frumuseții lor. Piciorul ei delicat a apărut pe umărul partenerului, cu mâna prinzându-i brațul pentru a fi pătrunsă cât mai adânc. - Iubitule, m-ai sărutat așa cu nu am fost niciodată atât de plăcut sărutată. - Și
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
dansa grațios deasupra lui. Buzele îi deveniseră trandafirii, umede și iritate de atâtea sărutări. S-a smuls iarăși de sub ea și imediat. S-a așezat în genunchii între coapsele sale în timp ce îi mângâia sânii ce i se ofereau dornici de alintare, în toată splendoarea frumuseții lor. Piciorul ei delicat a apărut pe umărul partenerului, cu mâna prinzându-i brațul pentru a fi pătrunsă cât mai adânc. - Iubitule, m-ai sărutat așa cu nu am fost niciodată atât de plăcut sărutată. - Și
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
printr-un sărut de iertare? - Nu prea meriți, dar fiind generoasă din fire și bine dispusă că am primit trandafirii mei preferați, fie. Cristian nu aștepta o altă invitație, că imediat luă cu asalt gurița fetei dornică de dezmierdări și alintări. Cum sărutul se prelungea și neastâmpărul degetelor lui Cris luă la inspectat bustul fetei, de data aceasta partenera lui de hârjoneală nu mai era atât de ocupată cu acțiunile de prevenție, ci se lăsa cu plăcere în vraja dulcelui joc
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
de cutezanță: Cum ar fi oare dacă aceste mâini superbe ar investiga-o pe tot corpul, descoperindu-i locurile dulci și secrete, să-i simtă degetele cu unghiile sale îngrijite și frumos rotunjite, mângâindu-i păduricea fină și dornică de alintare sau greutatea palmei sale ca un căuș să-I cuprindă rotunjimea sânilor în căutarea vârfului lor nervos și fraged? Ce-ar fi făcut dacă aceste mâini ar fi cuprins-o drăgăstos, făcând-o să-l dorească. Cum s-ar fi
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]