199 matches
-
precise, aproape metalice. Această parte yang caută nopțile puternice, momentele când soarele e "încă un ou negru". Jumătatea yin este melancolică, are priviri scăldate în vise, iar tonul confesiv stăpânește și sonurile muzicale exprimate, și tonurile interne, apelând la numeroase aliterații unduitoare. Dar dincolo de această dualitate, în fond, universală, cartea este unitară, iar poemele urmează o continuitate vizibilă. Acest volum cuprinde, pe lângă acele anxietăți și neliniști specifice poeților contemporani, o adevărată poezie de dragoste. Nu este inspirată din maniera, atât de
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
moarte în care totul e trandafiriu și surîzător, arătînd în ce măsură atmosfera eminesciană lăsase loc unei inspirații de cu totul altă factură, deși instrumental asemănătoare (vezi simbolul frapant al migdalilor și al trandafirilor în floare, menit să accentueze efemeritatea vieții). De la aliterația din titlu, continuînd cu aliterațiile din versuri și pînă la bizara compoziție general-recurentă a textului, totul arată dominația muzicalului. Cele doar 12 versuri cuprind 8 versuri repetate. Atent la detalii, poetul utilizează timpul durativ al imperfectului, cu o singură excepție
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
trandafiriu și surîzător, arătînd în ce măsură atmosfera eminesciană lăsase loc unei inspirații de cu totul altă factură, deși instrumental asemănătoare (vezi simbolul frapant al migdalilor și al trandafirilor în floare, menit să accentueze efemeritatea vieții). De la aliterația din titlu, continuînd cu aliterațiile din versuri și pînă la bizara compoziție general-recurentă a textului, totul arată dominația muzicalului. Cele doar 12 versuri cuprind 8 versuri repetate. Atent la detalii, poetul utilizează timpul durativ al imperfectului, cu o singură excepție, cea a versului decisiv și
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
curgeau din cer; - voioase Zîmbeau în fundul apei răsfrîngeri argintoase; Oh! alba dimineață și visul ce șoptea, Și norii albi - și crinii suavi - și balta clară, Și sufletul - curatul argint de-odinioară. Oh! sufletul! - curatul argint de-odinioară. (Pe balta clară) Aliterațiilor și coloristicii simbolice din Zori roze li se adaugă, în strofa de mai sus, contrastul sesizant dintre scurtimea neverosimilă a textului (doar 6 versuri, deoarece al șaptelea îl repetă pe cel dinaintea lui) și multitudinea efectelor stilistice, grupate însă în
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Ce plînge duios că trăiesc... Și nici nu mai cerc să zîmbesc Cînd viața s-arată ușoară Pe cînd orice ore rănesc, Iar ultima vecinic omoară". (Rondelul orelor) Supremul ideal rămîne acum muzica. Repetițiile și revenirile sunt uneori dublate de aliterații care transformă poezia în melodie de neuitat, aproape independentă de cuvinte. în murmurul bătrîn al acestor ultime poezii macedonskiene se filtrează de cinci ori esența unui lirism muzical și simbolist. Chiar dacă doar cîteva dintre rondeluri se ridică la nivelul marii
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
și imn solemn." (Psalmul 95) Teologul și scriitorul Tertulian Langa, traducător remarcabil al Psalmilor (v. Psaltirea. Text versificat conform originalului ebraic șTOBȚ, Editura ALC MEDIA GROUP, Cluj-Napoca, 2000), consideră că, pe lângă paralelism, o caracteristică stilistică a psalmilor ebraici este frecvența aliterațiilor și asonanțelor, aproape imposibil de reprodus într-o versiune românească. Șerban Foarță reușește în mulți dintre psalmii tălmăciți de el câteva aliterații sugestive: "Ci zilele-mi sunt, azi, ca oarba, prelunga umbră tot mai lungă pe care-amurgul o aruncă, - iar
Psaltirea lui Șerban Foarță by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7166_a_8491]
-
Editura ALC MEDIA GROUP, Cluj-Napoca, 2000), consideră că, pe lângă paralelism, o caracteristică stilistică a psalmilor ebraici este frecvența aliterațiilor și asonanțelor, aproape imposibil de reprodus într-o versiune românească. Șerban Foarță reușește în mulți dintre psalmii tălmăciți de el câteva aliterații sugestive: "Ci zilele-mi sunt, azi, ca oarba, prelunga umbră tot mai lungă pe care-amurgul o aruncă, - iar eu mă veștejesc ca iarba...". Printr-un limbaj poetic arhaic, amintind de textele din vechea noastră literatură, Șerban Foarță a reușit să
Psaltirea lui Șerban Foarță by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7166_a_8491]
-
asupra limbajului și a structurii textelor de tip epic, liric, dramatic; compararea a două sau mai multe texte sub aspectul conținutului și al structurii. Strategii de interpretare: răspuns afectiv; mesajul/mesajele textului; interpretarea limbajului figurat (personificarea, comparaţia, epitetul, enumerația, repetiția, metafora, aliterația, hiperbola, antiteza); interpretări multiple; argumentarea punctelor de vedere pe marginea textelor citite; dezbateri pe marginea textelor citite. Redactare − Etapele scrierii: generarea ideilor, planificarea, scrierea, rescrierea textului pentru a-i da coerență și claritate, pentru a nuanța ideile; corectarea greșelilor; prezentarea
ANEXE din 18 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259400]
-
se grupează în paragrafe, asemenea unor strofe ample, conservă un ritm sensibil, mai variat și mai capricios decît în poezie, însă un ritm care se impune imediat cititorului. Prozatorul conservă de asemenea toate atributele convenționale ale versului, utilizînd fără reținere aliterațiile și asonanțele, repetițiile sub diferite forme (anaforice și epiforice), paralelismele, refrenele, cuvintele-cheie prin care se marchează dominanta semantică, pentru a nu mai vorbi de toată galeria figurilor semantice (între care se detașează comparația, nu metafora - ca în poezie). Rezultă un
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
spune nu e bine să fim "niște pizmăreți, niște bădărani și niște răi la suflet." (p. 88) Enumerările acestea nu sînt fastidioase, ci cu predilecție expresive, ca niște întăritori de gust folosiți din abundență. Un fel de torent descriptiv prin aliterație sinonimică. Dincolo de stil sare în ochi atitudinea prevenitoare a părintelui. Steinhardt se livrează cu dăruire dialogului, nu provoacă întrebările, atinge cu smerenie temele cerute, nu e tiranic în susținerea unor încăpățînări și nici obositor în repetarea unor marote pe care
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
cultivă expresiile tari sau senzațiile tăioase. În fond, cînd ți-ai petrecut decenii lîngă Perpessicius (etimologic, „cel obișnuit cu durerea"), Edgar Papu sau Tzigara-Samurcaș nu te mai poți coborî la standardul expresiei comune. În plus, cine scrie eseuri despre asonanțe, aliterații, hipocoristice și endecasilabi aduce cu un înger căruia privirile pămîntenilor nu-i pot depista prezența și nici nu-i pot măsura spectrul. Zeletin e un astfel de înger mișcîndu-se pe niște trepte la care nu ajung decît calofilii de esență
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
aceea, mai toți comentatorii lui Heidegger sunt ucigașii limbii lui: niște specialiști care i-au stîlcit cuvintele pînă la mutilare. Să încerc o analogie. Așa cum poezia lui Eminescu, cînd e analizată fonetic de Cartojan (la nivel de accent, silabă și aliterații vocalice) devine o caricatură odioasă fără virtuți estetice, tot așa limba lui Heidegger, supusă aparatului logic al lui Cassirer, sfîrșește într-o dilacerare irațională cu alură gîngavă. Cauza stă în lipsa de afinitate între mintea cercetătoare și obiectul supus ei. Cînd
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
meu din acest an/ Pe cel mai sudic promontoriu/ Stă ultimul tasmanian“ (Promontoriu) Se află aici concentrate cîteva dintre procedeele pe care se bazează poezia „philippină“. Deși fără frecvența și ingeniozitatea din primele poezii, figurile fonetice rămîn prezente, în special aliterațiile (trompetele tembele, vechi violoncele), dar nu numai ele: figura fonetică a rimei și structura ei prozodică prezintă o mare importanță. Varietățile metrice constante nu șochează: în cele 12 versuri reproduse, înregistrăm 4 tipuri de metri (alexandrin clasic, endecasilab, nonnasilab și
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
În ciuda vîrstei, viitorul mare poet se afla deja în posesia unei tehnici remarcabile. Nicăieri seria procedeelor muzicale nu va mai atinge varietatea aproape demonstrativă din Aur sterp; plurimetria simbolistă, jonglarea cu prozodia se cuplau cu ingeniozitatea figurilor fonetice (rime incluse, aliterații grupate în lanțuri, anadiploze) utilizate pentru crearea unei melodii subtextuale, indiferentă la tema poeziei: „Și iată dar, Din țîrîit subțire de țînțar Voi făuri fiori ca niște fire, Din țîrîit subțire; Păienjenișuri leneșe, rețele Pentru prins stele, Din plînsul auriu
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
cuvintele taie respirația cititorului. S-a făcut, pe bună dreptate, comparație între scrisul lui Florin Toma și cel al lui Urmuz. Totul, în Moștenirea Familiei Bildungsroman concură pentru punerea în evidență a cuvintelor. Jocuri de cuvinte cvasi-gratuite, coq-ŕ l'âne-uri, aliterații (,vântul ce vai! vai! vai! viu vuia voios vijelios"), parafrazarea ironică a unor expresii celebre (,infestina lente"; ,Ce e femeia?... O loază de odihnă și plăcere") sau a unor titluri de referință, (tabloul Stârpirea din Serai, Entomologycum Magnum Neurophylie), onomastica
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
Costin funcționează sporadic și pentru scurt timp ca ,pseudonim la pseudonim" pentru tînărul reporter UTC-ist.) Schimbarea de nume i se trage și din nevoia de adaptare la realitate inclusiv gramatical, de vreme ce numele său autentic conține o atît de rară aliterație (doi r și doi h) și solicită un aparat fonator performant care să-l ferească de supărătoarele schimonosiri de pronunție: Rolling, Roli, Rolich, Horli, Rori, Roric, Rolic sau Rolrih. Considerat de Ov. S. Crohmălniceanu un ,Charlot supus vicisitudinilor istoriei", autorul
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
Bernhard pare a fi cea a unui om asediat de niște obsesii de care nu poate scăpa decît repetîndu-le. Și le repetă nu o dată, nu de două ori, ci de-a lungul a cîtorva pagini, ca într-un ritual al aliterațiilor premeditate în care frazele se cheamă singure unele pe altele. Există un gen de scriitori care fac greșeala ca, din cînd în cînd, din neglijență sau din neatenție, să se repete fără voia lor, uitînd verigile anterioare ale narațiunii. În
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
nu ești de acord cu ele, și asta numai și numai grație repetiției insidioase pe care autorul a săvîrșit-o întruna. Există o ceremonie a repetiției la Bernhard, un fel de incantație al cărei efect nu poate fi atins decît prin aliterații. Un oracol al redundanței ritmate, acesta e Bernhard. Dar un oracol ale cărui idei ți se întipăresc în minte grație frecvenței cu care sînt reluate. Sînt pagini întregi în care austriacul repetă de cinci-șase ori aceeași expresie, sau chiar același
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
consecință ascultă de cutumă și, în ciuda vocației juridice, privește cu neîncredere eficiența legilor umane, pe care despoții le schimbă de la o epocă la alta. Constituțiile și Codurile Penale se fac și se desfac, doar obiceiurile se propagă prin imitație și aliterație. Detaliul remarcabil este că, în ciuda opacității religioase, Pandrea are în închisoare viziuni aflate la limita parapsihologiei: din cauza foamei trăiește senzația de levitație, plutind deasupra patului ca un fachir, iar altă dată, într-o străfulgerare premonitorie cu tentă macabră, are vedenia
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
ocupă un loc central, deoarece ea concentrează viziunea tranzitoriului permanent, a lumii formate din fluide care se transformă unele în altele. Dată fiind vocația muzicală, dominantă la Petică, sinesteziile lui au o obligatorie componentă fonică. Altădată, figuri fonetice de genul aliterației îi iau locul (Peste-nvechita marmură rece/ Curg lacrimi clare în noaptea caldă). După ce și-a dovedit virtuozitatea prozodică, Petică adoptă, în ultimul ciclu al volumului, forma sonetului; dacă pînă atunci poetul mizase pe capacitatea sa de aparentă improvizație muzicală
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
mormânt.” Sunt versuri vizionare de o mare elevație, de o arzătoare abstracțiune! Volumul Madona din dud (1973) este singurul despre care apucasem să scriu o cronică literară în Luceafărul înaintea foarte îndelungatei mele absențe din țară... Atrage, în treacăt, atenția aliterația din titlu ; repetarea lui d și m, în cuvinte bogate în vocale sonore o și u, sugerează o grea senzualitate într-un distih din poemul Starostea - unde madona este înlocuită cu demona : „demona din dud domol / cu măduva de nămol
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
duce, involuntar la arhicunoscutul efect de vuiet din clasicul, ,,Prin vulturi vântul viu vuia’’ (George Coșbuc, Nunta Zamfirei) sau, mai degrabă, din ,,Care vine, vine, vine - calcă totul în picioare” (Mihai Eminescu, Scrisoarea III). La Theodor Răpan, în acest caz, aliterația nu este nici simplă, nici doar expresiv-imitativă, ci expresiv-simbolică, având și o semnificație voit cvasimetafizică: ,, Visul visat visează, Doamne, visul,/ Gândul gândit pe sine se gândește,/ Eu voi muri cândva, pe românește/ Și-n locul tău voi scrie Necuprinsul.’’ (n.n.
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
cvasimetafizică: ,, Visul visat visează, Doamne, visul,/ Gândul gândit pe sine se gândește,/ Eu voi muri cândva, pe românește/ Și-n locul tău voi scrie Necuprinsul.’’ (n.n. înțelegem că, în locul lui Dumnezeu, poetul nostru va scrie Necuprinsul...). Prin efectul muzical intrinsec, aliterația capătă virtuți de armonie imitativă. Catrenul următor redimensionează cavalcada trubadurului aflat ,,în Marea Trecere’’: De noapte mă feresc, iubirea-mi crește,/ Zodii de apă scurmă Neatinsul,/ Voi măcina cuvinte, sunt învinsul:/ Secunda zace-n taină, se smerește!’’. Ar fi fost
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
locului aura și agitația specifice marilor întâlniri prietenești de oști, Barzovie-Vodă, cu lacrimi în ochi, spătarul Vulture, cu nările umflate de aerul blând al Moldovei de Jos, tăcutul Broanteș, cu un roi de endecasilabi rotindu-i-se fără-ncetare printre aliterații în cap, și țigăncușa Cosette, cu tot ce are neamu-i mai frumos, șezură și ținură sfat. La picioarele lor, șăgalnic și somnoros susura plin de știuci Siretul, gândi rapsodul Broanteș. — Iată-ne acasă! - suspină Barzovie-Vodă. O, ce n-aș da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
neglijat, urât. S-a recunoscut în ultimul timp că versul vrea să fie cuvânt pentru el însuși. Părțile simple ale unei poezii nu sunt cuvintele, ci versurile. Dacă domnul Arghezi ar fi păzit acest adevăr, n-ar fi cultivat glezna, aliterația în contrasens (tampon de vocabule) sau aliterația diluată și năclăită, comițând versuri în felul următoarelor: "Mi-am împlîntat lopata Tăioasă în odaie" ( Între două nopți) " Vino-mi tot tu-n fereastră" (Vino-mi tot tu) " Și am voit atuncea Să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]