84 matches
-
nespus de fericită și tot statornică-n ... VIII. LEGENDA TEIULUI DE-ACASĂ, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 2089 din 19 septembrie 2016. Legenda teiului de-acasă Și-mi răsărise atunci un tei în soartă Pui primăvăratic sub caldul alizeu, Ecou al copilăriei mele-n poartă; Și-un râu de ani ce urma să ne despartă, În timp, mi-a șters potecile spre Dumnezeu. De ani și mărturii se-ncărca în ramuri, Tăcut și sfânt rotunjea coroana-n soare. Trăit
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
creanga lui ca frunza inima-i bătea. Beția unei glorii sterpe a încins O coadă de topor ferice înadins, Și-n vanitate starea își abțiguia. Citește mai mult Legenda teiului de-acasăși-mi răsărise atunci un tei în soartăPui primăvăratic sub caldul alizeu,Ecou al copilăriei mele-n poartă; Și-un râu de ani ce urma să ne despartă,În timp, mi-a șters potecile spre Dumnezeu.De ani și mărturii se-ncărca în ramuri,Tăcut și sfânt rotunjea coroana-n soare.Trăit
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
țurțur Din pridvorul casei mele, Părăsit de rândunele. Oare-n aur De balaur Șade-un faur Cât un graur, Pe tezaur? Oare vine, Cu mâini pline, Pentru mâine Și poimâine, O mireasma, O fantasma, O idee, O femeie, O atee - Alizee, Pentru iarnă, Să mă cearnă Printr-o sita Găurita, Ce imi scurge Ochi ce plânge? Și din sânge, Se restrânge, Se răsfrânge, Apoi unge Și înfrânge Toți copiii, Morții, viii, Poate fiii Coliliii, Care-mi cer Bani de fier, Pentru
DINTR-ODATĂ – TEIULUI LUI EMINESCU de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368731_a_370060]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ETERNUL NUD Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Eternul nud O plaje de azur aici se așterne, Dinspre mare bate un alizeu, Iar tu vii cu clipele eterne Și faci din mine un semizeu. Luceafărul bate la fereastră, Vântul suflă parcă dintr-un corn, Tu dispari încet în lumea ta albastră Și-un pescăruș își culcă zborul pe un horn. În mine
ETERNUL NUD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348133_a_349462]
-
pe ciocan și să-i fereci dinte cu dinte ca să-i oprești revărsarea blestemată. Baba APUCATA era o mare figură. Mergea târând după ea flendurile a vreo nouă fuste puse una peste alta, de arăta ca o corabie bătută de alizee. În cap vreo cinci broboade fluturând în vânt, dintre care țâșnea un nas roșu, ascuțit ca un catarg. Și figura, care era? Ca din senin, o lua așa într-o parte, pe laterală, începând să țipe și să bocească, vărsând
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
este omniprezentă, constituindu-se în perpetuum-ul mobile spiritual al ființei, ce-i conferă acesteia forța de a transgresa spații infinite și universuri de gând, de a sesiza aritmiile timpului etern sau de a se transforma în energie pură, purtată de „alizeul cosmic”, dincolo de marginile galaxiei. GHEORGHE A. STROIA - Lirica lui Dumitru Găleșanu sau „Retorica argumentativă a biunivocei relații dintre infinit și atom (metafizica interdependenței energiilor micro și macro - cosmice)” - PREFAȚA LUCRĂRII DATE BIOGRAFICE DUMITRU GĂLEȘANU Născut la 05.12.1955; comuna
ÎNSEMNELE MATERIEI/ INSEGNE DELLA MATERIA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364983_a_366312]
-
frunzelor fără păduri. Pe cărări scâncesc sălbatic amintiri și nu se vede Nicio lacrimă în ochiul amorțit și vreau să-mi furi Zorii albi ce ning amarnic peste vise părăsite. Stau în gene vechi coșmaruri când de dor îmi asfințești Alizee-n palma goală-ți mângâie neobosite Un reflux nestins de valuri, când un val în flux îmi ești... Și aș vrea să-ți simt pe gleznă, noaptea-n care să răsară Un sărut uitat pe-o filă-ngălbenită de-amintire: Ia
IARNĂ FĂRĂ MIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351851_a_353180]
-
vibrațiilor lucrurilor, distinctul însemn uman, nu o existență de noapte fără transfigurarea de Lună, întunecată ca de catran. Metaforele să subjuge, să cucerească și sufletele uscate de iască. Sonoritățile și armonia lui Orfeu să însuflețească versul meu, caldele adieri de alizeu. Referință Bibliografică: Enigmă dinastică de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 268, Anul I, 25 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ENIGMĂ DINASTICĂ DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355815_a_357144]
-
flăcări senine. Când vei trece tu, mi-am zis, o să-mi recunoști glezna și parfumul, și mă vei lua în brațe, să mă separi de celălalt continent. Am auzit că acolo navighează vulcani colțuroși, or eu sunt o pecete pe alizee, mereu ascunsă sub naframa lăsată la întâmplare pe statui identice cu pagina ce va fi trecut peste volumul tainelor. Am gândit precum un trandafir de catifea, mi-am reproșat, ridicându-mi umerii rochiei care atingea cerul. Vei trece cu mine
PETALELE EDENULUI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354386_a_355715]
-
Stănescu spunea: „În exercitarea poeziei e ceva care se poate învăța și ceva ce nu se poate învăța. Aripa o ai sau nu o ai. Poți să zbori sau să nu zbori cu ea. Depinde de aer, de înălțime, de alizeu sau de crivăț. Rare păsările zburând pe ploaie și încă și mai rare cele care zboară noaptea”. Poezia Marianei Cristescu este o formă de zbor. Ea însăși zboară în/prin poezia ei într-un mod inconfundabil. Zboară și pe ploaie
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
la moară. Și că într-o bună zi Apa va secătui, Iar moara va obosi Și din roata ei cea mare Se va face-o lespejoară Așezată pe o scară Printre pietre funerare, Nici măcar pe o alee, Printre flori de alizee, În înșiruiri de sfere. FÂNTÂNA DE ARGINT În Fântâna de Argint Este trupul Lui prea Sfânt, Izvorât din veac în veac Spre a fi lumii de leac. Este limpede izvorul Și curat precum Feciorul De-mpărat din Cerul lumii Și
ULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341109_a_342438]
-
Roberta Sanders Publicat în: Ediția nr. 1506 din 14 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Întâiul meu poem Uite Alexandru, plouă cu petale Din curcubeu pictat cu noi de Dumnezeu Toate cele patru puncte cardinale Se-ntâlnesc la tropice formând un alizeu. Emisfera boreală să cuprindă Toată iubirea mea, de ea să-ți amintești Spre emisfera australă ea perindă Nu pot să-ți spun decât că... TE IUBESC! Prin ce furtuni ne-am clătinat cu ochii cruzi Doar tu și eu și
ÎNTÂIUL MEU POEM de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341638_a_342967]
-
până la cer și dorul primordial - simți cum un zid al uitarii se prăbușește, simți cum viscolul scormonește prin sângele tău. Plângi, asculți cântecul, n-ai vrea ca melodia să se termine... de parcă ar fi venit acum toamna sau primăvara, un alizeu printre roșul-galbenul-verdele frunzelor nedesprinse din mâinile copacilor, albastrul gândului unui nou cer și noi, două oglinzi. A te supune mereu dorințelor, noilor dorinți! Știi că nu poți să rupi petala unei flori fără să deranjezi undeva o stea... AȘTEAPTĂ, NU
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
plângând pe o masă impresionistă în brațe cu melancolia în frisoane spasmodice, din cadranul frigurilor dragostei și morții cheamă păsările cu alte ceruri, plopii marini, vântul și alte surogate poetice ca să găsească țara natală a visului, preschimbând femeia într-un alizeu alb, pentru a-i mângâia sufletul; cuvintele poeziei sunt scântei mistice care țâșnesc din melancolie într-o voluptate debordantă ca-n agatele din templele păgâne, orgi cutremurătoare din catedralele sufletului, care zboară spre cerurile albastre în gemete înăbușite, altădată sunt
ÎNTOTDEAUNA POEZIA ALEARGĂ SPRE INFINIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382055_a_383384]
-
în cerul mai bun din cîte sînt; dac-ai ratat "răcoarea" ai șansa prin spitale să te înscrii la casă prin luare de cuvînt. Așează-ți deci papucii cînd dormi ca pe o pînză, tu, comandantul navei cu pupa-n alizeu, se mai întîmplă șoarici să mai adormă-n brînză, dar vine și îi scoală cu bățul Dumnezeu. Referință Bibliografică: Fișa de cadastru / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2295, Anul VII, 13 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
FIŞA DE CADASTRU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380957_a_382286]
-
iluzii, accedem nemurirea”), deziluzii („praful ce se-nalță din abisuri”, „destin departe de concret”, „pe muchii de gheață mă târăsc”), lumea imperfectă („jalnic manechin”, „temniță-i al nostru trup“, „destin bolnav și ciung”, „reciclat dintre epave”), timpul („trecutul.../ un pașnic alizeu”, „nu aș învinge timpul“, „Ziua care vine e-o mască fără chip,/ O nouă aventură“ generatoare de speranțe). Poetului și poeziei le sunt dedicate mai multe poeme. Poetul este definit amplu: „...fără muză-i ca un cântec/ Vibrând pe note
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
călătoare: Te-ntreb pe tine, Doamne, ce rămâne? Din fada umbră a omului - ca vis, Din pana îngerului vieții Ce aripile-și poartă-n paradis, Din frumusețea mării de alabastru, Din glasul mierlei, cel măiastru, Din pletele domniței, alintate de-alizeu, Din ochiul nopții, dintr-un curcubeu: Te-ntreb pe tine, Doamne, ce rămâne? Din amintirea ce adesea-i rană Din lacrima ce curge în marea dintr-o cană, Din fericirea omului, ce nu-i nici clipă, Dintr-un vlăstar, ce
DIN NOI .. CE MAI RĂMÂNE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344958_a_346287]
-
un iris sideral cu lacrimi colorate, Din zâmbetul sublim al stelei nopții, Ce luminează anticul zid al cetății: Te-ntreb pe tine, Doamne, ce rămâne? Dar, nu răspunde Doamne, căci e greu, Iar tronul tău de aștri-i bătut de alizeu! Din cerul tău, mărit, pictat de-un serafim De îngerul celest al versului sublim, Totuși, te rog, de vrei: răspunde mâine: Dar din noi, Doamne, din noi, ce mai rămâne? Referință Bibliografică: Din noi .. ce mai rămâne? / Gheorghe Stroia : Confluențe
DIN NOI .. CE MAI RĂMÂNE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344958_a_346287]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > DE NU POT SĂ-ȚI FIU Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 838 din 17 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Eu aștept, zăpezi să cheme alizee, mângâieri Să îmbrățișeze dorul dintre noi, topind tăceri, Firul ierbii să-ndrăznească să se-nalțe înspre ploi, Temeri adormite-n iarnă să nu plângă peste noi... Să ne plouă cu flori albe de pe ramuri de cais, Eu să-ți fiu
DE NU POT SĂ-ŢI FIU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345863_a_347192]
-
-ntâlniți, Să mângâiați luceferi - firească-ntâmplare De stă mirată luna! Nebuni îndrăgostiți! Pământul e doar locul unde ascunși de ploi Mai cerneți din trăiri sub falnic curcubeu Și alintați de soartă, iubirea în șuvoi Vă mângâie în noapte al vieții alizeu. Un joc făcut cu inimi cuprinse în vâltoare, Nu scapă nicio clipă de viață netrăită, Nebuni frumoși și liberi, angelică-ncântare, Cum poți să nu-i iubești când dragostea-i sortită? Referință Bibliografică: Nebuni frumoși cu soarele în plete / Angelina
NEBUNI FRUMOŞI CU SOARELE ÎN PLETE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347948_a_349277]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > DE NU POT SĂ-ȚI FIU Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 809 din 19 martie 2013 Toate Articolele Autorului Eu aștept, zăpezi să cheme alizee, mângâieri Să îmbrățișeze dorul dintre noi, topind tăceri, Firul ierbii să-ndrăznească să se-nalțe înspre ploi, Temeri adormite-n iarnă să nu plângă peste noi... Să ne plouă cu flori albe de pe ramuri de cais, Eu să-ți fiu
DE NU POT SĂ-ŢI FIU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345328_a_346657]
-
Acasa > Strofe > Atasament > TE VREAU... Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Te vreau, cum seara vrea lumină, Iar ploaia, gingaș curcubeu, Cum marea tremură, divină, Blând mângâiată de-alizeu! Te vreau ca pe-o făclie-n noapte, Ca pe-o tornadă, uneori, Să mă-nvelești în tandre șoapte Sau, un vulcan, să te pogori Și să m-aprinzi cu-a ta văpaie - Nestinsă flacără de-amor! Dac-aș putea
TE VREAU... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377955_a_379284]
-
cu tunetul în pereche pe cărările furiilor dantești dansul lor dezmățat a rupt zăgazurile firii norii- turme înnebunite de trăznet și furia biciului păstorului ceresc au revărsat fluviul de lacrimi peste torțile cerului caii iubirilor noastre aleargă bezmetic pe câmpiile alizee ale trecutului fantomatic. Referință Bibliografică: Iubire în furtună / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1991, Anul VI, 13 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
IUBIRE ÎN FURTUNĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378775_a_380104]
-
zdup de patru stele.... 17 februarie Doar în spații edenice à la Giorgione muzele dansează împreună... E un dans simbolic, acolo dansează simbolurile, reprezentările, semnele artelor. De altfel, o întinsă istorie a imaginilor urmărește întîlnirea artelor: pe cîmpii mîngîiate de alizeu, în zăvoaie, lîngă șuvița unui pîrîu. Dar și în locante, în dumbravă, grațiile artelor își dau mîna în dans, bucurîndu-se de viață. În tufișuri stau pani ochioși, care beau vin din pocale aurite și pîndesc pofticioși... Edenul e însă Eden
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la Manila, de acolo un avion cu elice te poartă spre Bali. Apoi la Samoa, Insulele Amiralității, Singapore, Tananarive, Tombuctu, Alep, Samarkand, Basra, Malta, și ești acasă. Au trecut optsprezece ani, viața te-a marcat, chipul Îți e bronzat de alizee, ești mai bătrân, poate mai frumos. Și iată că, abia sosit, descoperi că librăriile expun toate cărțile tale, În reeditări critice, numele tău se află pe frontonul bătrânei școli unde ai Învățat să citești și să scrii. Ești Marele Poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]