70 matches
-
se Îndreptă În scaun și se uită prin binoclu. Ușa din față a magazinului se deschise și Doug Disperatul Își scoase capul, se uită cum e vremea, după care și-l băgă la loc. Treizeci de secunde mai târziu, Winchester, alsacianul cel mare care voise cu disperare să ia o halcă din Logan cu o zi Înainte, fu aruncat afară În lapoviță fără nici o ceremonie. Câinele Încercă să intre la loc, fu pocnit cu bastonul lui Doug, apoi rămase la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
depuse delicat un rahat uriaș În mijlocul parcării. Odată rezolvată treaba, se Întoarse și lătră din toate puterile către ușa din față de la Turf ’n Track, până când Doug Disperatul Îl lăsă Înapoi Înăuntru. După doi pași făcuți Înăuntrul agenției de pariuri, alsacianul se scutură, Împroșcându-l din cap până-n picioare cu apă și lapoviță topită pe stăpânul său. Brusc, lui Logan Îi plăcu mai mult câinele. Se așeză confortabil În scaun și lăsă muzica de la radio să Îl Învăluie. O mașină particulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ritmul lor normal, dar erau liberi. Cineva ciocăni la geamul de pe partea pasagerului, iar Logan tresări. Afară, În zăpadă, stătea un bărbat aparent emoționat, care purta o apărătoare pentru brațe bine-căptușită. Logan coborî geamul dinspre omul emoționat și spuse: — Deci... alsacianul acesta e mare, nu? Pe față i se citea că speră un răspuns negativ. Logan ținea ridicat mulajul de dantură ca să-l poată vedea Îngrijitorul de la Departamentul Canin. Nu-l făcea deloc mai fericit pe om. — Înțeleg... Mare. Cu mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
câini, imaginea sărea, iar sonorul era dat mult prea tare. Patru bărbați stăteau pe marginea scunelor lor de plastic crăpate, toți cu ochii holbați la ecran și țipând. — Hai, leneș nenorocit! Fugi!!!! Doug Disperatul nu se zărea nici unde. Dar alsacianul lui era lățit pe podea, lângă focul cu trei arăzătoare, cu limba atârnându-i Într-o parte afară din gură, cu blana fumegându-i ușor din cauza căldurii. O pală de vânt năvăli pe lângă Logan În camera Întunecată și plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
liberă, strigă: — Închide naibii ușa! Vântul răvăși blana câinelui adormit, iar labele Îi tresăriră de parcă fugărea ceva. Ceva gustos. Un iepure sau un polițist. Watson și cei doi Îngrijitori de câini se strecurară după Logan, Închizând ușa În urma lor. Priviră alsacianul adormit ca pe un proiectil neexplodat. Lingându-și buzele ca semn de anticipare nervoasă, unul dintre Înngrijitori coborî bucla de la capătul parului pe care-l avea către masa gri aburindă și se apropie Încetișor. Dacă reușeau să-l prindă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
arzătoare, spărgând unul dintre elementele de Încălzire. Fiecare față din Încăpere se Întoarse către câine. Și apoi la cei patru polițiști. — Ce mama naibii? Acum toți pariorii erau În picioare. Pumni Încleștați și tatuaje. Dinți dezgoliți, mârâieli, exact ca la alsacianul lui Doug Disperatul. Se uzi o bușitură În celălalt capăt al barului și ușa din spate fu dată În lături. Simon McLeod stătea În ușă, cu enervarea de pe față schimbându-i-se treptat În mânie. — Nu vrem probleme. Logan fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o sticlă de Grouse se loviră de linoleumul jegos. În clipa aceea, camera fu dezvăluită În strălucirea delicată a luminii unei zile de iarnă. Unul dintre Îngrijitori era pe podea, cu apărătoarea de peiele pentru braț sfâșiată cu sălbăticie de alsacianul care mârâia. Agentei Watson Îi curgea sângele șuvoi pe nas și ținea de cap pe un ins masiv cu tatuaje. Celălalt Îngrijitor era lovit În burtă, fiind țintuit la pământ de alt parior. Iar Logan zăcea, cu mâinile și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
legislațiunii franceze. Când se apropiau primele alegeri comunale și departamentale din epoca revoluției s-a depus în Adunarea Națională un proiect de lege care acorda tuturor necatolicilor dreptul electoral și facultatea de-a ocupa funcțiuni publice. Maury însă și Rewbell, alsacianul, au propus ca evreii să fie escluși de la acest drept, fiind prea urâți în Alsas. Adunarea decise în fine de-a admite, în legea votată la 24 decemvrie 1789, un amendament conform căruia Constituanta [î]și rezervă de-a hotărî
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și Strongart. Se pare că francezii au apreciat și mai mult această capodoperă a naturii, ajungând atât de departe cu popularizarea rasei, Încât, la un moment dat a reprezentat moda la zi; unii deținători redându-i chiar numele de ciobănesc alsacian sau de lup. S-a ajuns astfel ca această rasă să fie cea mai extinsă, fiind Întâlnită În tot mai multe părți ale globului. În unele părți ale lumii, Înfățișarea câinelui lup era cunoscută de multă vreme. Astfel, pe mozaicurile
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
și le-au declarat germanice, În baza criteriului etno-lingvistic. Franța și-a menținut pretenția asupra lor În numele concepției sale politice, voluntariste și democratice asupra națiunii. Cele două evenimente fondatoare sunt succesive și legate Între ele: o dată cu libertatea politică de la 1789, alsacienii s-au atașat de Franța. Din acest punct de vedere, Întrucât democrația liberală a câștigat teren și s-a extins În secolul XX, concepția franceză a triumfat asupra celei rivale. Atunci când criteriile de naționalitate sunt divergente și supuse pretențiilor diferitelor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ziar, dar aceea ar fi cerut și un comentariu. Nereciproc Însă, acel comentariu se poate lipsi de corespondența imaginii, iar asta ca o consecință a celor de mai jos. Sigla ziarului cuprindea, În dreapta, capul unui câine cu aspect de „ciobănesc alsacian“ zice se „câine lup“, acoperit de o pălărie În a cărei panglică era Înfiptă legitimația de „PRESS“... Iar eventualul comentariu n’ar fi putut face altceva decât să sugereze dulăul - Întotdeauna - atent la orice e anormal, oriune Își aruncă privirile
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Paris. A devenit episcop de Huși în 1865, apoi episcop al Dunării de Jos în 1879. În 1886 a fost ales mitropolit primat al României. S-a remarcat și printr-o importantă activitate de traducător de literatură religioasă. Robert Scheffer, alsacian de origine, a fost secretarul și bibliotecarul reginei Elisabeta între anii 1886 și 1891. După ieșirea din această funcție a publicat o carte de amintiri, Misère royale, în 1898, lucrare care s-a tradus și în limba română în 1902
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
a se arunca într-o nouă aventură. Își aduse aminte cu mai multă voie bună de așezările de pe malurile Rinului, pe care le vizitase adesea, Alt-Breisach între altele, și care erau vecine cu orașul meu natal. Menajându-mi susceptibilitățile de alsacian, trecu repede peste chestiunea ținuturilor anexate, și, deși era un Hohenzollern (din ramura catolică), afirma cu oarecare mândrie că în linie maternă coboară din Murat și din Beauharnais. Ca să încheie întrevederea și ca să pot să-mi depun cărțile de vizită
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Cu siguranță acest tablou naiv ar trebui completat prin cîteva tușe mai puțin luminoase, menționînd rasismul contelui Gobineau, doctrinele celtice ale lui Amédée și Augustin Thierry, ciudățeniile antropometrice ale doctorului Bertillon care, în 1916, pretindea că distinge spionii germani de alsacieni pe baza trăsăturilor fizice, și fără să uităm "teoria climatică" a lui Émile Boutmy, director al Școlii libere de științe politice care atribuia atitudinea sumbră a englezilor aerului brumos al Angliei, iar celui senin al Franței, ideile limpezi "care se
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
izbucnirea războiului din 1914. Se înțelege că, pînă în momentul aplicării acestor reforme, soarta naționalităților supuse autorităților de la Viena este de invidiat, dacă o comparăm cu situația minorităților din Rusia, din Prusia sau chiar din Franța, dacă ne referim la alsacieni, după anul 1918. În Boemia, ceha este limbă oficială ală-uri de germană, după 1880; universitatea se va diviza în două secțiuni începînd cu 1882; din 1897, funcționarii vor fi obligați aici să practice ambele limbi, măsură ce va fi
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vinul cel roș Izbânda noi azi o slăvim Joffre, Clemenceau și Foch ! De acum încolo, acele vii în care se oglindește Rinul plăcut tulburat, cântate de Guillaume Apollinaire în ale sale Alcooluri din 1913, puteau primi înapoi podgoriile Franței, iar alsacienii "care disprețuiau berea grea" puteau să guste din "vinul alb cel nou" în cramele lor numite Winstube, pentru că: Toamna, pe-nserate, Cepul când se scoate, Ca-n timpurile uitate, Albul vin de-Alsacia Slăvește Patria Francezilor... de-a pururi ! Războaiele civile europene
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Ca-n timpurile uitate, Albul vin de-Alsacia Slăvește Patria Francezilor... de-a pururi ! Războaiele civile europene, dacă ar fi să reluăm expresia folosită de Jean Monnet în lucrearea sa, Mémoires, aparțin, din fericire, Istoriei. Din această perspectivă, putem spune că alsacienii au făcut, din reuniunile lor tradiționale numite Stammtisch, un compromis cultural între chermesa de origine germanică și festinul rabelaisian. Spre deosebire de procesul vinificării ce poate fi realizat la scară mică, cel de fabricare a berii implică un personal numeros și specializat
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
reacție s-a întors spre originile poporului dac și vechile legende ale pământului: folclorul renaște la Alecsandri, Theodorescu, Marian, Burada, Bibicescu, Reteganul, Bârsan, Fundescu, Zane, D-na Sevastos. În același timp, mișcați de această renaștere a sentimentului național, transilvănenii acești alsacieni ai Orientului îi dau patriei-mamă pe Coșbuc, Slavici, Bănățeanu, Iosif Grigorovitza, Butinescu. În prezent, curentul popular prevalează. Delavrancea, Slavici, Caragiale ascultă sufletul poporului. Unii se consacră țăranilor: Sadoveanu, Emilgar (Emil Gârleanu), Agârbiceanu. Școala țărănistă îi cuprinde pe Coșbuc, Șt. O.
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sau Bruxelles, susține comparația cu Italia. Către 1470, Ludovic al XI face o impresie jalnică pe lîngă Carol Temerarul. Dar, stăpîn pe armata sa, pe finanțele refăcute și pe geniul său diplomatic, el știu să-i adune pe toți cei alsacieni, loreni, elvețieni... pe care îi înspăimîntau ambițiile Marelui Duce de Occident. De două ori bătut de elvețieni, Carol moare în mod lamentabil în 1477 în fața orașului Nancy, pe care visase să îl facă odată capitala sa. Ludovic al XI-lea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
granițele Republicii. Din 1795, Belgia este din nou anexată. Continuîndu-și victoriile, trupele franceze îi obligă pe majoritatea celor din coaliție să semneze, conform procedurilor diplomatice tradiționale, niște tratate care să consfințească destrămarea coaliției. Merlin de Douai, Sieyes și mai ales alsacianul Reubell sînt principalii negociatori ai acestor tratate din 1795, care fac ca Toscana, Prusia, Olanda și Spania să recunoască victoria Franței. Faptul însuși că a căzut la înțelegere cu regii Europei arată că Franța revoluționară a abandonat partea de ideologie
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
câine, dar n-a fost de acord Margareta, zicea că îi ajung trei copii. Ar fi fost bine și pentru Petter, care nu prea are prieteni de joacă de vârsta lui la Sollentuna. Cu zborul de dimineață au sosit trei alsacieni frumoși (labradori?); le zice Heintz, Turk și Matti. ISA plătește pentru ei o chirie de 150 cor pe zi. (Cu îngrijitor inclus, hrana și locuința trebuind să le acoperim noi.) Deocamdată au să locuiască în hangarul vechi, e cel mai
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
zis la televizor, cum că se intenționează să se dea drumul la câini prin clase să adulmece după droguri în pupitrele elevilor. Ofițerul Heller nu știe nimic despre asta. Totuși e de părere că dacă s-ar da drumul la alsacieni prin școli i-ar stârpi pe "derbedeii ăia drogați". La început lui Petter îi e puțin frică de câini, dar își revine repede. Ce animale liniștite și frumoase. (Evident selecționate cu mare grijă.) Inspectez hangarul împreună cu ofițerul. Mai sunt o
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
automobilismului, care l-a lipsit pe omul civilizat de simțul olfactiv, "legătura noastră cea mai apropiată cu natura". Ofițerului îi plac mult copiii, care pot veni în vizită la momentul potrivit, dar nu au totuși voie să intre direct la alsacieni, "pot deveni periculoși dacă îți miros cumva hainele a carne de porc." Se oferă să se ocupe într-o zi de copii și să-i învețe să se înțeleagă cu câinii și să aibă grijă de ei. "E o favoare
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Rosén se limitează la Gotland, ceea ce îl plasează pe un punct de plecare greșit.) Problema zilei: să împiedicăm "repopularea" sectorului de nord. Discuții îndelungate cu poliția despre blocarea drumurilor. Se pare că nu ține. Ajungem la un compromis, să amplasăm alsacienii pe bacul de Fårösund. Asta face să putem considera Fårö "ermetic închis", fără să mai fie nevoie să ne deplasăm în extremitatea nordică cu un "al doilea val", adică cu o curățenie finală, pe care se pare că n-am
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
să mă întorc acasă la Stockholm. Nu pot să plec de pe Gotland. Sunt de părere că e nevoie de mine aici. Rămân oricum în weekend. Mă mănâncă tare pe sub ghips. 24 septembrie A sosit Margareta cu Malin. Se interesează de alsacienii din hangar. E prea departe să meargă până acolo astăzi. Kling e în continuare inconștient. D-na K. a sunat-o pe M. M. l-a sunat pe colegul ei de școală, dr. Stenhagen, care a vorbit cu chirurgii. "Nu
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]