8,127 matches
-
înălțime. Ăștia calcă prin gropi olimpice, țipă la rugi de mure, uită că viitorul intră brusc în vechime. O cheamă Tengri. Doar atât știu muritorii despre ea. Pe stradă, fiecare o râvnește cu ambrozie și nectar. Ea surâde și refuză, alunecă în des/crederea sa. Acasă, fiecare se culcă repede și o visează murdar. Ea, Tengri, domnișoara balerină de la Teatrul Muzical, nu se oprește nici ziua, nici noaptea. Și nici nu cere preasfințiților și preafericiților vreo răscumpărare. Și nici nu are
Frumoasă…de poţi s-o dai la o floare by http://balabanesti.net/2015/05/07/frumoasa-de-poti-s-o-dai-la-o-floare/ [Corola-blog/BlogPost/340045_a_341374]
-
Ilie Publicat în: Ediția nr. 1030 din 26 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului în fiecare noapte m-ascund într-un altar zidit în ochiul toamnei e frig și-aprind lumânări parfumate ce mă-ncălzesc, mă moleșesc și-n vise eu alunec ... mă văd trasând un cerc de foc și-n mijloc arunc singurătatea să joace cu ielele un dans nebun și-apoi să moară sufocată-n fum. m-așez cât mai comod într-un jilț și-ascult cum toamna-și plânge
ELEGIA UNUI VIS de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Elegia_unui_vis_vasilica_ilie_1382800032.html [Corola-blog/BlogPost/347134_a_348463]
-
poate fi de poveste („Voaluri de aburi”) și gerul, stăpân pe cosmic și terestru, devine artizan: „Iarna”(„Culori în iubire”), „Februarie între oglinzi”(„Cuvinte de dor”). Miracolul primăverii aduce zâmbet, prevestind schimbarea așteptată. O descrie cu delicatețe: „Șal argintiu ți-alunecă pe umeri/ Și cântă cald zefirul în ramurile goale/ Din cenușiul norilor începi să numeri/ Ploile-n dans dantelate pe poale./ Se deschide primăvara ca-n poezie/ Și-aprinde firea-n muguri și flori albe...” („Sărutul primăverii” în „Sub cerul
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/lia_ruse_1491199611.html [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
01 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Ninge! Marea se zbate, mugește și strigă. Ninge! Ninge cu fulgi mari și grațioși, lin se așterne covorul imaculat al iernii. Privesc scânteierile zăpezii, a milioanelor de oglinzi strălucitoare ca pulberea de stele, și alunec în basm. E anotimpul viselor de cristal și al fulgilor de nea coborâți din cer pe aripi de înger. Covorul de nea se așterne uniform, pe case, pe străzi, pe copaci, pe plaja mării și pe digul din portul Tomis
2013 de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Puntea_dintre_ani_2012_2013_floarea_carbune_1357074323.html [Corola-blog/BlogPost/348789_a_350118]
-
către amurg, conștientizezi că se pierd singurele valori care te apropie de divin și de plinătatea sufletească: candoarea și deschiderea deplină către tot. Nevoia acerbă de a resimți fiorul copilăriei și de a-ți revizui pașii de-a lungul vieții, alunecă ușor, precum firele de nisip dintr-o clepsidră, din fiecare amprentă pe care amintirile o construiesc la nivelul subconștientului. Cu cât amprentele copilăriei sunt mai curate și mai puternice, cu atât nevoia de retrăi răsăritul este mai puternică. Dacă n-
PRIMUL ANOTIMP de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1432448865.html [Corola-blog/BlogPost/367737_a_369066]
-
când?! Funcționa doar lumina intermitentă de la ușa unui apartament de la parter. Îi era destul și atât Mirei ca să urce alert cele patruzeci de trepte până la apartamentul ei! Laserul brelocului legăturii de chei fu ghidul spre yala în care bătrâna cheie alunecă, perfect deprinsă după atâția ani de... slujbă! Ușa se deschise primitoare. Da, da! Ce bine e acasă! își zise când, intrată în hol, se văzu întâmpinată cu duioșie de motanul ei. O salută printr-o atingere delicată cu coada, apoi
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1447571738.html [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
eternizând-o. A oprit clipă cea repede trecătoare din măcinatul ei continuu aducând la lumină lumii trăiri tainice din străfundurile sufletului și ale minții pe care le-a convertit în proza. Proza respira autenticitate și te convinge, desi realul uneori alunecă pe nesimțite în fabulos. Nici nu știi când te trezesti amestecat cu personajele cărții într-un alt timp, într-o altă lume plină de mistere, de enigme sau obscur până când ajungi în finalul povestirii terminat brusc, asemenea unei treziri la
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bucuria_lecturilor_mariana_braescu_imi_amintesc_si_mi_imaginez_.html [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
Toate Articolele Autorului Perechi de ochi văd cerul, plin de componentele care își joacă rolurile pe diafilmul spațiului și traduse de timp, fără să distingă cele două linii trasate, ca plan al vieții. Una este orizontala pe care ne naștem, alunecăm la vale până cuprindem cu mâinile și cu picioarele cealaltă linie verticala, ne agățăm de ea, ne cocoțăm pe altitudinea ei, cât de mult putem până când oboseala ne readuce pentru a reîntâlni orizontala. Amândouă liniile sunt veșnic trasate, neșterse de
LINII TRASATE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_mosneanu_1395746280.html [Corola-blog/BlogPost/353871_a_355200]
-
erau oglinzi, dar nu se mai deranjă. Încercă clanța curbată, diformă și prea masivă pentru mâna ei fină și elegantă, iar pentru că ușa nu se deschise, o lovi nerăbdătoare cu piciorul încălțat în pantoful lucios, nou, cu toc înalt. Ușa alunecă fără nici un zgomot la perete și ea se repezi în spațiul acoperit de lacurile scânteietoare a unor oglinzi minunate, fără a se sinchisi când camera se închise la loc. Era cu adevărat magic! Ochii îi scânteiau precum stelele, iar din
OGLINZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1411441375.html [Corola-blog/BlogPost/360090_a_361419]
-
Poeme > Constiinta > PAGODE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1309 din 01 august 2014 Toate Articolele Autorului zilele mele sunt legate cu frunze de brusturi unse cu mierea albinelor sălbatice secate de pudibonderii atârnă perplexe la ferestre spălate temeinic alunecă plescăind ca-ntr-un iaz unde roata morii cerșește grăunțe iar pești saltimbanci rup diguri înoatând în seva copacilor trainici trupul meu evanescent exorcizează ore letargice drămuiește harpagonic lumina de vineri până sâmbetele trăind minimalist frust febril salba zilelor din
PAGODE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 by http://confluente.ro/angi_cristea_1406915388.html [Corola-blog/BlogPost/342281_a_343610]
-
amintesc „Poezii” de Mihai Eminescu, „Învierea” de Lev Tolstoi, „Quo Vadis” de Henryk Sienkiewicz, „Numele trandafirului” de Umberto Eco. Octavian CURPAȘ: În poezia „Scara cu flori” spuneți: „Iar când se-aprind tăceri de piatră/ Și nu mai știm ciopli lumina/ Alunecăm pe scara florii/ Să luăm în brațe rădăcina.” Rodica Elena LUPU: Așa este, „iarba verde de acasă,/ să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă.” Octavian CURPAȘ: Să ne întoarcem la rădăcina poetică a Rodicăi Lupu. Vorbiți-ne despre debutul
INTERVIU CU RODICA ELENA LUPU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 by http://confluente.ro/Octavian_curpas_interviu_cu_rodica_el_octavian_curpas_1338980012.html [Corola-blog/BlogPost/358191_a_359520]
-
o mână de lanțul de deasupra paielor și de bară, ca să nu scap inelele. Într-o zi, am nimerit cu piciorul sub lanț și norocul a fost că, scăpând din mână drugul de fier, lanțurile s-au desfăcut și au alunecat fără să-mi rupă piciorul, accidentul soldându-se doar cu o porțiune mare de piele luată de lanț de sub glezna piciorului meu. Aveam vreo 16 ani la acea vreme, cam la vreo doi ani de când îl băgaseră pe tata cu
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
foloseam unelte mai performante, adică doar cârligele erau de cumpărat și nailonul de la câmpul undiței, restul erau tot improvizări la plută și prăjină. Nu-mi mai amintesc cât pește am prins, însă văd și acum, cu ochii minții, cum am alunecat la un moment dat pe panta udă de la malul lacului și am căzut în apă, udându-mă complet. Am tremurat suficient de tarepână s-a ridicat soarele să-mi usuce hainele... Această întâmplare s-a repetat după vreo 30 de
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
caietul cu poezii pe-un colț de val de culoarea spumei, m-am aruncat în mare în costumul de scafandru a lui Adam până în orele târzii până în pânzele albe, când înflorește leandrul ... pg.17., a suprarealului, a timpului și spațiului „Alunecând, se interferează spațiu cu spațiu, încrucișându-se în timp se prelungește până în adâncuri de timp, până a Horațiu în noi cu voia undelor se-nțelepțește.pg.37 În concluzie, versurile domnului Al. Florin Țene devin încet, încet un pretext pentru a
GLASUL MĂRII ÎNŢELES DOAR DE SUFLETUL SENSIBIL, CRONICĂ DE ELENA BUŢU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Glasul_marii_inteles_doar_d_al_florin_tene_1365581907.html [Corola-blog/BlogPost/345813_a_347142]
-
dacă nu ar fi acceptat invitația prietenilor săi, excursia ar fi avut cu siguranță un final tragic. Roland a urmat-o permanent pe Cornelia, pe traseul montan, culegându-i flori. Atunci când pe înaltele creste înzăpezite, ale munților Bucegi, ea a alunecat în prăpastie, bărbatul a venit și el în urma ei. De fapt, a căzut și el. Reacțiile lui Roland au determinat-o pe Cornelia să lupte, să încerce să scape cu viață. Și a reușit foarte ușor. -Intram la o terasă
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1470006193.html [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
de salut prietenesc. Impertinentul, privi uimit și, vădit amuzat, se apropie de masa celor șase. -Murrabi, văd că nimfele și-au făcut deja prieteni. -Rămâne leoaica, Runkrahost... Deci așa îl chema pe impertinet. Talestri făcu un semn disprețuitor, haina îi alunecă de pe un umăr, lăsând la vedere însemnul amazonian. Runkrahost se schimbă la față și adaugă: -Mda, rămân la prima impresie, că mai apetisante sunt nimfele... O! Uite încă două pe scenă. Deci avem și noi din ce gusta! -Generale, zise
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aga_lucia_selenity_1403958119.html [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
incomplet. Exagerarea în respectarea zisei distanțe jurnalistice la prezentarea unei personalități subjugă scrisul pe care nimic nu-l poate inspira mai adevărat, decât libertatea! Nu e aceeași să bei din fântână, ori să bei din fluviu, nu e una să aluneci ori să zbori. Poate că de aceea, într-o viață de om și o ascensiune de artist, Tora Vasilescu s-a bizuit pe fluviu și pe zbor! Și-atunci, cuvintele despre ea nu pot fi scheme de cuvinte! Magicul bine
TORA VASILESCU LIBERTATEA ŞI ROBIA DE A IUBI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1425751158.html [Corola-blog/BlogPost/350054_a_351383]
-
promenadelor orășenești, sau la intrarea în cofetării, unde eu, invitată fără vorbe, aveam întâi-etatea cavalerului care-mi sorbea privirile, de câte ori mi le prindea cu ochii săi celești. Universul discuțiilor noastre cuprindea toate categoriile: de la geografie - materia mea cea mai dragă −, alunecam la toate categoriile muzicii, ale sportului, la ale nelipsitelor bancuri și la orice situație hazlie care putea prinde loc în orizontul nelimitat al privirilor noastre... Dar, despre ce vorbeam? Și acum mă văd domnișoară ținută de mână și hoinărind dealurile
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
se poate ceva, îndrăgostiții trebuie să caute împreună soluțiile, consultându-și în primul rând părinții, lucru pe care nu-l prea mai făceam nici noi, tinerii de pe-atunci, darămite cei de azi. Dar practica? Cu asta-i mai greu! Alunecându-mi ochii, din când în când, pe la emisiunile de scandal televizate, care provoacă greață părinților și, în mod paradoxal, interes tinerilor, oare ce aș putea spune? Sunt convinsă că, în clipele de cercetare a conștiinței sale, chiar și o mare
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
2016 Toate Articolele Autorului Privesc în oglinda vieții Prin perdeaua tinereții Și zăresc viața-mi trecută Mâna...fluturându-mi...mută. Clipe fără de uitare Clipe vesele și-amare Trec prin mintea-mi amorțită Tremurând pleoapa-mpietrită. Lacrima, perlă de ocean Lin alunecă...în van Lăsând brazdă pe obraz Dantelând obrazu-mi tras. C-o mâna caldă, trudită Șterg povestea învechită Ce a fost? Și ce va fi? Am știut...dar nu voi ști! Referință Bibliografică: REMEMBER / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
REMEMBER de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1462821816.html [Corola-blog/BlogPost/369951_a_371280]
-
Îl observa cum vâslește, cum trage cu putere la rame, fără să se observe vreun fel de încordare ori oboseală, dar mereu cu zâmbetul acela enigmatic, pe care nu-l putea interpreta uneori. Ea își lăsa copilărește o mână să alunece pe undele ușoare ale apei și încerca să-si privească chipul în oglinda lacului. Se îmbujora pe dată când descoperea privirea atentă a băiatului asupra ei. Își verifica poziția, își aranja decolteul bluzei și trăgea cât putea de fustă ca să
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Darul_de_craciun_4_.html [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
o bucată acoperită bine cu muștar. - Ai pe cineva acolo, întrebă el amabil? Vasilica dădu din cap. Nu avea pe nimeni. El zâmbi din nou și începu să-i povestească despre capitală, despre străzi, despre magazine, despre terase, cu privirea alunecându-i ușor peste trupul ei. Fata îl privi, uitând pentru o clipă să mestece. I se părea că stătea de vorbă cu un alt fel de bărbat, care nu semăna nici cu tractoristul care o înghesuise zilele trecute în poarta
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
mormântul crucea de piatră aici păstreză trecutul privirea mângâie locul gândul alină văzduhul mama și tata aici eternitate privesc în jos adânc piatră flori pământ părinți mormânt taine inimi tăcute ce-odată au bătut simt rece din cer de gheață alunecau cuvintele rostite cad lacrimi părinții jos adânc înăuntru crucea afundă pământul sufletul în dor ființe sfinte rămân eterni părinți. Referință Bibliografică: Lacrimi în taina rugăciunii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1571, Anul V, 20 aprilie 2015. Drepturi
LACRIMI ÎN TAINA RUGĂCIUNII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1429512574.html [Corola-blog/BlogPost/374857_a_376186]
-
clipa plouă peste noi, timpul curge, vorba lui heraclit, o femeie luminează golul cuvântului, ea e fecioară, viscol, idee, dragoste, furie, ea ne naște și ne moare, ea ne duce și ne-aduce, ea dansează pe pleoapele noastre, ea ne alunecă-n suflet, acum raiul e sfâșiat de minotauri, lumea devine o gură deschisă către viață, filozofii lumii se adună la masa ideilor, ei spun că din greșală învață muritorii, și tot greșala este un deal către virtute, satul cu vise
REVOLTA ZEILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Revolta_zeilor_ion_ionescu_bucovu_1350556065.html [Corola-blog/BlogPost/346430_a_347759]
-
fals și încep să aibă fiori care anticipează înfricoșătoarea judecată. La judecată vom răspunde, în fața proprie conștiințe și în fața lui Dumnezeu, dăruitorul propriei noastre vieți, la întrebarea dacă am trăit în adevăr, conform cu datul dumnezeiesc al vieții umane sau am alunecat cu totul în amăgiri. Oferta Mântuitorului nostru Iisus Hristos are în vedere calea împlinirii care presupune parcursul în adevăr al vieții. Surogatele sau înlocuitorii sunt evident amăgiri. Omul aspiră ca un asfixiat după împlinirea existențială, după fericire. Ei bine, fericirea
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed by http://confluente.ro/_mai_intai_de_toate_trebui_stelian_gombos_1359377435_hirmr.html [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]