5,281 matches
-
Este extrem de violent, pentru că încalcă cele mai intime tabú-uri. Ca și în cazul registrului excremențial, și în acesta injuriatorii manifestă o voluptate orgasmică atunci cînd atacă. Organele sexuale ale celor incriminați sau cutumele lor erotice sînt ironizate direct sau prin aluzii, fiind preferate porecla denigratoare, anagrama licențioasă, jocuri de cuvinte cu efect libidinos, metafore și metonimii jignitoare. Fantezia este explozivă în acest registru, tocmai fiindcă ea rîvnește să-l spurce pe adversar în chip iremediabil. Registrul al optulea este cel funebru
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
de suspiciunea unui asasinat), dar e cel puțin la fel de posibil a-i atribui intenția ironică de a sublinia insinuarea. într-o acumulare cu evidentă intenție glumeață și parodică - la Creangă - , cam apare ca unul din elementele excesului de bîrfe și aluzii incerte: "îi spunea cumva cineva câte ceva de pe undeva, care era cam așa și nu așa (...)" (finalul la Povestea lui Stan Pățitul). în folosirile "serioase", imprecizia poate privi gradul de specificare (cantitativă sau calitativă) a unui conținut reprezentat (cam o sută, cam
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
admite gradația - "a cam plecat", "s-a cam însurat"; cînd intră în contradicție cu un alt segment al enunțului - "e cam (prea) tîrziu" (ziua.net); "un pic cam devreme, deși cam tîrziu" (provincia.ro). De altfel, ironia (asociată cu strategia aluziei complice sau agresive) poate proveni din mimarea tuturor funcțiilor serioase ale aproximării și atenuării: din afectarea dubiul intelectual în legătură cu chestiuni curente și foarte evidente tuturor, a prudenței pentru lucruri lipsite de orice risc, a politeții - pentru lucruri care în realitate
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
și într-o carte: Femei cu veverițe, sub titlurile II. Variante și XXVIII. Dragoste. Sînt, ca de altfel toate textele din volum, proze despre dragoste (unele așa se și numesc) care, deși unite prin unele personaje sau situații, prin anumite aluzii, rămîn zone autonome de trăire și reprezentare; persoana narativă, tensiunea frazei și atitudinea naratoarei diferă semnificativ de la una la alta. De la dramatizat-exaltate derulări de acțiuni dorite sau imaginate (XXVIII. Dragoste), se trece la ironia caldă a portretizării unei tinere extrem de
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
pe Nego l-am certat pentru incapacitatea lui de a face, de a scrie, în mod real, sau adevărat, o corespondență, tot timpul fiind livresc, "cultural", lucru de care amândoi avem oroare de fapt, deși... Observația cu Poulenc și cu aluzia la Freud și la "orchestra" pe când nota cuvântul dă scrisorii deodată o notă frivolă simpatică... nu știu cum să spun. Plimbându-se singur pe malul Rinului, Nego cu siguranță recita poezii de Rilke sau alții... Cum mi se întâmplase și mie, într-
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
Apollinaire... reproduc în proză... Rinul, greu, ca un zeu clasic, bărbos, întorcându-și spre mine fața ruisselândă... ruisselante, simplific. Adevărul e că noi..., cum să ne zicem noi, dacă nu scriitori... anormalii, pierduții, rătăciții în existență, trăim din astfel de aluzii, din crâmpeie de cuvinte nemuritor îmbinate ca portalurile unei catedrale din secolele întunecate, posomorâte, de atâta credință și gravitate spirituală... Ce să-i faci, dacă și marii clasici ai omenirii, cum e de pildă Virgilius, își închipuie și gândesc cu
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
de gen. Sînt de făcut comparații cu Crohmălniceanu din Istorii insolite sau cu ficțiunile speculative ale lui Cristian Tudor Popescu, deși față de cei doi Florin Manolescu își trădează cu grație formația umanistă. Există în povestirile sale mult umor livresc și aluzie literară. Dar și o mare cantitate de aluzie să-i spunem reală, la o realitate concretă. Un personaj dintr-un secol XX turcit, în care București se scrie Bükreș, iar atmosfera e apăsătoare ca în 1984, pleacă într-o călătorie
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
din Istorii insolite sau cu ficțiunile speculative ale lui Cristian Tudor Popescu, deși față de cei doi Florin Manolescu își trădează cu grație formația umanistă. Există în povestirile sale mult umor livresc și aluzie literară. Dar și o mare cantitate de aluzie să-i spunem reală, la o realitate concretă. Un personaj dintr-un secol XX turcit, în care București se scrie Bükreș, iar atmosfera e apăsătoare ca în 1984, pleacă într-o călătorie în secolul XIX, unde cheiurile Dîmboviței sînt încă
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
dl. Patapievici, pe dl. Liiceanu și, cînd mai trăia, îl includeau și pe Horia Bernea, ca făcînd parte dintr-un fel de bloc nediferențiat. Asta înseamnă că de afirmațiile, părerile sau faptele unuia sînt "vinovați" toți ceilalți. S-a făcut aluzie la asta și în articolele publicate despre Omul recent. Aproape că sînteți percepuți, cu toții, ca un autor colectiv al acestei cărți...Cum vă explicați această enormitate ? Da, sîntem un soi de balaur cu mai multe capete. Și aceste capete trebuie
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
aceleași: incapacitatea fixării în norme, a gîndirii în rețetă, a existenței în coduri prestabilite. Chiar dacă o anumită soluție plastică este consecința directă a unui impact cultural, de pildă lucrarea Fructul care m-a devorat era mama mea, creație de certă aluzie psihanalitică, perspectiva construcției rămîne în continuare genuină, marcată evident de percepțiile copilăriei, și împinge decis într-un plan secund întregul eșafodaj conceptual și savant. Acest orizont infantil-arhaic, în care copilăria individuală, copilăria speciei și copilăria limbajului se amestecă insesizabil și
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
ale vieții noastre, și cultura română contemporană este una cu înlocuitori. Înainte de revoluție, înlocuitorii erau, pe de o parte, "operele" comandate, realizate de creatorii care au acceptat să se prostitueze artistic, și, pe de altă parte, prozele și piesele "cu aluzii". Ceea ce nu înseamnă, mă grăbesc să precizez, că nu au existat și opere artistice autentice, dar, vai, atît de puține. După revoluție ne-am trezit confruntați cu alte tipuri de înlocuitori de cultură, diabolic diversificate. Pseudoliteratura de tip Danielle Steele
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
indescriptibilă atît de specifică, alături de grafismul și arhitecturile ovoidale din repertoriul lui Ciubotaru, înscenări abile pentru a-și reprima tentația permanentă a dezintegrării și a fugii baroce, sînt preluate de Ioana Panaitescu într-o perspectivă în care nici epigonismul, nici aluzia și nici decupajul cultural, sub formă de citat, nu pot fi invocate pînă la capăt. Prea lucidă pentru a fi doar epigon, prea responsabilă pentru a face doar un exercițiu ludic și prea încrezătoare în harul fondator al imaginii spre
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
a avut loc la Palatul Cotroceni, deși, într-un context public anume, în urma unor intervenții pe care le consider a fi discutabile, președintele Ion Iliescu a dezavuat pretențiile materiale considerate a fi exagerate, ale unor artiști români stabiliți în străinătate. Aluzia era transparentă. Nouă înșine Angela Gheorghiu ne-a promis că va reveni în România într-un context favorabil, pentru un concert sau într-un spectacol de operă. Avem încredere în promisiunile domniei sale.
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
investigație": fie calea obiectivă, seacă, științifică (să-i spunem de "tip Discovery"), burdușită de informații, cu ambiții de exhaustivitate, fie calea unei subiectivități dezlănțuite revelator. Alexandru Solomon a ales o cale de mijloc, cînd școlărească și cuminte, cînd cultivînd "curajos" aluzia, ironia, giumbușlucurile de autor. Uneori cu un real farmec. De pildă, la Berlin, regizorul descoperă o întreagă galerie de personaje contemporane care populează zona în care a trăit, cîndva, Caragiale, sau care au o tangență, fie și absurdă - sau mai
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
nota bene, nevoia ca relațiile subiective și intersubiective să fie resituate pe fundalul instituțiilor, distincția necesară dintre operă și om (și implicit, dintre biografia autorului și operă). Ricoeur își declară rezervele în fața imperativului de a ne aminti cu orice preț, aluzie la istoriile recente ale Estului. Sunt declarații provocatoare mai ales pentru românii zilei de azi. Argumentele sunt însă valide și sclipitoare. Recomand această carte cât pot de imperativ. E pasionantă.
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
nuvelei Mistreții erau blînzi, de pildă, cheia textului este găsită tocmai în distribuția și valorizarea inegală a vorbei, dimensiune esențială, în sens mai larg, a textului: "arta de prozator a lui Ștefan Bănulescu stă în bună parte pe omisiune, elipsă, aluzie, litotă; scriitorul are un mod de a nara pe care tăcerile îl umplu de ecouri enigmatice, de virtualități și tensiune". Personaje emblematice pentru Lumea comună a poeziilor, povestirilor și Cărții de la Metopolis, Constantin Pierdutul I-iul, Andrei Mortu sau Duda Cruda
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
fost bine dacă povestirea aceasta haioasă a lui Vasile Gogea n-ar fi devenit în final melodramatică și ruptă de ritm. Umorul scriitorului e constant de-ea lungul tuturor prozelor și uneori realizează pasaje formidabile, ca în această utopie cu aluzii clare (majoritatea prozelor sunt publicate prin diverse reviste în anii '60, '70): "Domnilor, știți care va fi ocupație generală a oamenilor într-o societate perfect canalizată........ Săpatul, Domnilor, săpatul! Toată lumea va săpa, așa va fi o societate de săpători. Pe
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
cumva în eroare de anunțul din Ziua că "Scăpăm de ruinele din București". Dar povestea cu terminarea construcțiilor începute pe vremea lui Ceaușescu am auzit-o de atîtea ori, încît ea seamănă tot mai mult cu istorioara cocoșului roșu - nici o aluzie la culoarea din opoziție a fostului PDSR. Căci apropo de schimbări de tot felul, remarcă Adevărul, președintele și regele României l-au urmărit "cot la cot" pe dirijorul Seiji Ozawa, la Ateneu. Să zici că asta e istoria e cam
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14560_a_15885]
-
anumit spirit ludic, jocuri ambigui, sprijinite pe forme tipice de omonimie plastică. Motivul ochiului, de pildă, este exploatat în regim decorativ prin motivul penei de păun, în regim magico-simbolic prin schematizarea și multiplicarea reperului anatomic și în regim spiritual prin aluzia la triunghiul mistic. Toate acestea, însă, se fundamentează pe o gîndire plastică al cărei tonus este de-a dreptul uluitor și pe o prospețime a expresiei care sustrage această pictură oricărei determinări temporale mărunte. Iar pe Ion Țuculescu îl așază
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
oportune pline de "înjurături": "Scriitorul român în toată perioada comunistă a făcut un lucru pe care trebuie să-l spunem și pe care-l știa publicul, chiar dacă nu era atât de grav cum pare: a trișat. Cu literatură esopică, cu aluzii, cu șopârle a schimbat raporturile normale care există între creația unei cărți și apariția ei. Acest fenomen a făcut ca scriitorul să fie discreditat.ș...ț Se vede că principalii noștri prozatori au eșuat în încercarea de a trece dincolo de
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
din București, profesor, psiholog și apoi cercetător științific, autoarea părăsește țara în 1991 și se stabilește în Londra, loc în care debutează suita de aventuri spirituale care fac obiectul jurnalului de față intitulat misterios și provocator: Timpul meschin sau între-timpul (aluzie la sintagma englezească "mean-time" care înseamnă atât "între timp", cât și "timp meschin"). Pornită într-o îndrăzneață odisee personală, eroina paginilor jurnaliere se dezvăluie progresiv (cititorilor) prin experiențele care o marchează și o reformează ca om. Străină, într-un mediu
Povestea unor experiențe by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/14619_a_15944]
-
nerăsuflate./ N-a existat/ nici un dubiu,/ nici o bâlbâială/ atât era de limpede/ raportul între voi./ Și mai spune-i/ doamne, te rog,/ că ne e dor." Prezența lui Horia Bernea în volumul de față nu se rezumă însă la câteva aluzii textuale; versurile Marinei Dumitrescu sunt însoțite contrapunctic de treisprezece acuarele semnate de acesta. Când și când poeta pășește afară din lumea sa interioară invitând cititorul să-i fie părtaș în "aceste reverberații romane": "Uite, ți-am pregătit/ și un ceai
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
sau căsătorie - într-o familie, căreia îi deprinde limbajul, îi află poveștile, "și când le afli pe toate ești unul de-al lor". Iar traducerea Danei Crăciun permite la rândul ei, în limba română, această prindere. Vitalitatea și extravaganța, elaborarea, aluziile culturale, iată principalele virtuți ale acestui roman scris "cu toată orchestra", neevitând emfaza trombonilor. Când te lasă puterile și suflul ce te mână din urmă abia se mai simte, e semn că a sosit vremea mărturisirilor... Așa că se cuvine să
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
este să recomandăm, nicidecum să legiferăm. Corectitudinea ține în limbă de normă, nu de legalitate. Al. Graur a publicat pe vremuri un succint Îndreptar în care atrăgea atenția asupra rostirii greșite a unor cuvinte: se spune municipiu, nu muncipíu. Dincolo de aluzia la felul cum rostea cuvîntul Ceaușescu însuși, Graur nu-și făcea iluzia că poate obliga pe tot vorbitorul să folosească prima formă. O diferență între lege și recomandare mai este și aceea că doar legea prevede penalități. E însă absurd
Legea Pruteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14640_a_15965]
-
ar fi în întregime dedicată căutării adevărului și regulilor bunului gust. Ar fi o exagerare. Dar un mod de comportament asemănător există. O anumită politețe ceremonioasă, o plăcere evidentă în a cita autorități cunoscute, un anumit mod de a face aluzii la idei la modă. Să mai rămînem puțin la comparații de acest tip, pentru că atît biografia cît și cărțile publicate de Dvs. o permit, aș spune chiar că o cer: ce înseamnă să scoți o carte în SUA, în Franța
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]