334 matches
-
aleasă de autor ca Iovana să devină o simpatizantă a mișcării ecologiste a gurului Bivolaru, date fiind obiectivitatea, cumpătarea, magia și naturalețea caracterului acestei fete sălbatice în fond, neaoșă munteancă și continuatoare a tradițiilor înaintașilor săi. Uneori zicerile au trimiteri aluzive, cititorul este supus unui test de lecturare atentă, pentru a descifra sensurile scrierii, nuanțele și valențele secvențiale. Fiecare cuvânt e o trimitere, fiecare propoziție devine o aventură, iar pagina devine o apopee a oamenilor senini și a brandurilor din Baia de Aramă
SAGA DESPRE IOVANA IORGOVANĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Prof_titu_dinut_saga_despre_iovana_io_gheorghe_stroia_1355123022.html [Corola-blog/BlogPost/351697_a_353026]
-
cățea // Căruța cu praz în ea // Și, deasupra peste ele // 24 de măsele // (Inventarul olteanului); „Cobilița lor drăguță // Si cățeaua sub căruță // Tot stârnesc prin lume haz // Dar pe ei îi doare-n praz ! ? // ( Îngăduință oltenească ) Această înfățișare directă sau aluzivă nu este prezentată cu austeritate moralizatoare, ci cu umor. Autorul nu dorește să indispună ci să amuze; nu dorește să stârnească încruntări ci să producă zâmbete. Concentrarea prin cuvinte cu sens figurat, tehnica de ritm și versificație, care duc la
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Teodor_barbu_ace_pentru_cojoa_al_florin_tene_1378101235.html [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
Foarță este una rizomică, ale cărei încrengături ultime sînt aproape imposibil de perceput de către un cititor, oricît de avizat ar fi el. Practic, citind un poem de Șerban Foarță cititorul trebuie să detecteze strategiile ludice ale autorului (trimiterile directe sau aluzive la nivelul conținutului, folosirea ironică a unor cuvinte sau utilizarea unei anumite forme poetice și nu a alteia), la holorime, la calambururi și la plurisemantismul unor cuvinte, elemente care pot răsturna spectaculos semnificațiile aparente ale unui poem și, deloc în
Rime la gazetă by Tudorel Urian [Corola-website/Journalistic/10959_a_12284]
-
despart „adevărate ere geologice, de parcă Eliade ar fi supraviețuit multor perioade intermediare de glaciațiune”. Scrisă într-o altă perioadă de creație, nuvela „Pe strada Mântuleasa...” a avut parte de recenzii elogioase din partea criticilor, care i-au apreciat atât limbajul său aluziv, cât mai ales imaginația prolifică a autorului ce a creat o mitologie citadină. Întâmplările relatate de Fărâmă dezvăluie incompatibilitatea dintre două moduri de a înțelege viața: viziunea sacră și viziunea profană, dintre emoția artistică și informația seacă, dintre mitologie și
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
de 70 de rabini, și care cuprindea, în mare, următoarele puncte: Ar fi o greșeală să se creadă, însă, că această sentință ar fi fost îndreptată în primul rând contra reformiștilor. De fapt, o parte din paragrafe erau o referință aluzivă la schimbările aplicate deja în comunitatea ortodoxă din Pressburg. Rabinii curentului central au respins atât inițiativa întemeierii seminarului rabinic, cât și sentințele de la Michalovce. Ideea convocării unei adunări evreiești pe țară care să reprezinte pe evreii din Ungaria în fața autorităților
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
aproape hirsut și enigmatic al personajelor și "chipurilor", al "duhurilor" și "urmelor", al "priveghetorilor" și "relicvelor" sale. Nu lipsesc, desigur, în multe dintre compozițiile sale, notele sarcastice, ori, mai adesea, cele grotești, pe care le "înscenează" cu iscusință și întotdeaua aluziv ori provocator, în forme ce amintesc de "Misterele" medievale, ori de ritualurile de exorcizare sau înmormântare din Nordul autohton ancestral. O expoziție încărcată de sensuri adânci și cu incitante inovații plastice, care probează autoritatea profesională a unui artist aflat în
Dorel Petrehuș () [Corola-website/Science/318346_a_319675]
-
Maria Olsufieva, care finalizase traducerea același roman în limba italiană. Ultima carte proprie a lui Slonim a fost studiul "Sovietic Russian Literature. Writers and Problems" (1964), lăudat de "Revue des Études Slaves" pentru „simțul echilibrului”, dar criticat pentru „natura sa aluzivă”. Istoricul social Lawrence H. Schwartz consemna critica sa „vitriolantă” a Uniunii Scriitorilor Sovietici. Slonim a contribuit, de asemenea, în mod regulat la recenzii și enciclopedii, răspunzând întrebărilor adresate de colegii săi mai tineri și sprijinind programul universitar al colegiului Sarah
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Leng a spus că temele melodiei sunt „îndoiala și nesiguranța”. Richie Unterberger de la Allmusic a descris melodia ca fiind „un cântec de dragoste direct și sentimental” pe vremea când majoritatea melodiilor Beatleșilor aveau teme neromantice sau aveau versuri criptice și aluzive chiar și când aveau ca temă dragostea. Melodia „Something” a fost lansată de Beatleși prima dată pe albumul "Abbey Road", care a apărut pe piață pe data de 26 septembrie 1969 în Marea Britanie, iar în SUA pe 1 octombrie. Albumul
Something () [Corola-website/Science/321590_a_322919]
-
pe celălalt, alterul...Prozatorului experimentat nu-i trebuie decît cîteva rînduri să-i aducă în scenă pe Dan Laurențiu, aruncînd evaziv un „vedem noi”, pe Grigore Hagiu, „foarte tulbure”, pe Nichita Stănescu... Ion Lazu înaintează astfel pe vreme închisă, titlul aluziv al întregului Jurnal, pe care îl consideră „un fel de hol al literaturii”. Asta pentru că îți „deșerți” acolo impresiile, cum te lepezi de sacoșe, la intrarea în casă. Materia netrebuincioasă rămîne afară; minereul prețios îl ia cu sine, în literatură
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
acestei lucrări, funcționalismul și raționalismul, cele două curente majore ale modernismului, au fost puse "la zid", fiind privite ca paradigme prin prisma scrierilor postmoderniste și deconstructiviste. Citirea lucrării lui Venturi în cheie postmodernă a fost exact acea parte ornamentală și aluzivă filozofică care aducea bogăție arhitecturii și pe care modernismul o ocolise, o eliminase, o uitase sau nu o considerase niciodată. Ca rezultat, arhitecții postmoderni au început să refolosească ornamentele ca elemente de îmbogățire ale fațadelor, chiar și în cazul clădirilor
Deconstructivism () [Corola-website/Science/303099_a_304428]
-
Când ar fi fost întrebat de ce nu a spus niciodată nimic despre Hitler, se pare că ar fi replicat : Când mă gândesc la Hitler, nu simt nimic". Ultima sa lucrare, "Die Dritte Walpurgisnacht" ("A treia Walpurgisnacht"), datorită unei puternici polemici aluzive anti-naziste pe care o conține, nu va fi publicată, de teama represaliilor naziste. Doar câteva lungi extrase apar într-o ediție specială de 315 pagini a revistei Die Fackel, în care Kraus își justifică tăcerea cu ocazia sosirii la putere
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
Celelalte lucrări (“Bucovineană”, “Țărancă cu maramă”, “Profil”, “Nalbe”, “Flori de primăvară” etc.) se disting prin esențializarea subiectelor și prin cromatismul acordurilor proxime de griuri colorate, în game reținute și evocatoare. Portretele sunt marcate de un benefic laconism al formelor cu aluzive trimiteri etnofolclorice, iar naturile statice sunt, de fapt, niște explozii florale într-un spațiu robust și tonic. Singurul peisaj (“Grădină”) semnifică, în ansamblul expoziției, atât excepția genului, cât și expresia plastică marcată de un conținut ideatic mai evident: expansiunea luxuriantă
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric. În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. De obicei, discursul genului liric este la
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
versul, stofa, ritmul sau rima. În literatură, genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul "eului liric". În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. De obicei, discursul genului liric este la
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
cu experiențele realizărilor fauviștilor în acest domeniu. Argumentul care susține această afirmație este paleta cromatică și tușeul care se pierde în culoarea disociată de radiația galbenurilor opalescente și a alburilor suculente. Astfel, formele capătă consistență din relația contrastantă cu acordurile aluzive de clarobscur "babist" sau de origine flamandă, realizate pe fundalurile elaborate cu atenție. Pe de altă parte, se poate observa în opera pictorului Corneliu Ionescu, explorarea dusă până la obsesie a culorii gri. Culoarea gri a devenit suport pentru multe din
Corneliu Ionescu () [Corola-website/Science/335818_a_337147]
-
pentru multe alte erori. Istoricul și fostul funcționar public Neagu Djuvara, care în 1944 a reprezentat guvernul lui Antonescu la Stockholm, unde a contactat-o pe ambasadoarea sovietică Alexandra Kollontai și a negociat, fără succes, un armistițiu, a respins afirmațiile aluzive din film cu privire la aceste evenimente, care au pretins că solicitările speciale ale României au fost ignorate de către statele aliate, și a numit-o „o minciună”. Potrivit lui Sergiu Nicolaescu, fostul rege Mihai I, principalul factor de decizie din spatele destituirii lui Antonescu
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
veacurilor XIX și XX au folosit frecvent o astfel de abordare. Friedrich Mieß pictează în anul 1890 o pânză de mari dimensiuni intitulată „"Femeie în grădină"”. Tematica lucrării are o trăsătură generală numită decorativism, elementele florale fiind omniprezente cu valențe aluzive la profilul frumuseții feminine, atrăgătoare, sclipitoare dar efemeră. Plasarea modelului feminin în peisaj este prezent în această perioadă în opera multor pictori care au abordat o varietate compozițională și o simbolistică afirmată sau doar sugerată, de multe ori încadrată într-
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
politică propriu-zisă", Adrian Păunescu folosește față de eveniment două atitudini: fie dilatarea, ridicarea lui la valoarea unui simbol general prin acumulare de propoziții oraculare, fie, în sens contrar, tendința de a înveli rana deschisă a faptului într-o plasă de imagini aluzive. În pri¬mul caz poemul se deschide, se explicitează pe măsură ce în cuptoarele lui încăpătoare intră noi șarje de minereu verbal, în cel de al doilea se codifică, pătrunde deliberat în zona aproximației și a aluziei.» (SSra, I, 256 sq.). Pentru
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
explora. Conform opiniei lui Marc Ouaknin, Midraș este o metodă indirectă de exegeză a textului biblic în contrast cu Mișna, care este o metodă directă, "independent de sursa scripturală folosită". Tradițional sensul textului biblic este constituit din pșat (sensul literal), remez (sensul aluziv), draș (exegeza) și sod (sensul mistic). Midrașul premărește remez și draș. Sînt folosite procedee retorice ca alegoria, metafora, concordanța, analogia și gematria. Hermeneutica talmudică a fost codificată de Hillel ( cele șapte principii ale lui Hillel), Rabi naum din Gamzo, Rabi
Midraș () [Corola-website/Science/310497_a_311826]
-
ceremonii stabile. Până în Evul Mediu târziu, catolicii și ortodocșii au împărtășit principiul tradiției și credința că Evanghelia se revelează mereu prin Sfântul Duh. Teologii și filosofii creștini recomandau, după model ebraic, patru interpretări ale Scripturii: aproape de litera scrisă, prin trimiteri aluzive la alte sensuri decât cele ce rezultă din pronunțarea sensibilă a cuvintelor, interpretarea figurată prin parabole, legende, proverbe și prin invocarea unei realitați transcendente, misterioase, de natură metafizică. Aceeași tradiție arată că trecutul nu este numai imemorabil, ci rămâne populat
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
atât lucrurile rațional justificate, cât și cele acceptate fără libertatea de discernământ, în procesele de educație, au autoritate cele motivate cu argumente raționale. Nu este întâmplător că scrierile de istorie nu conțin doar cercetări, dar și recomandări exprese ori numai aluzive privind menținerea tradițiilor care pot încuraja și reforme viabile pentru comunități. Prin temele cercetate și formulate în concepte elaborate pe bazele acelorași valori metafizice occidentale, hermeneutica tradiției a lui Gadamer are multe incidențe cu critica ideologiei a lui Jurgen Habermas
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mai bine. Ce tip de filosofie exprimă aceste poziții diferite de distanțare și de izolare, nu este o problemă ce are o soluționare univocă. De la libertatea consumată în solitudine poate să ia ființă o gândire evocativă a limbajului enigmatic și aluziv, a judecăților istorice pătrunzătoare apodictice, a filologiei îndrăznețe, cum s-a întâmplat în cazul lui Heidegger; sau poate fi sursa unui discurs raportat la evenimentele prezente, chiar dacă este articulat din perspectiva conștientizării a ceea ce este constitutiv gândirii umane, cum se
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
care devenea conștient de a fi condamnat absolutului. În schimb, în cazul nostru este vorba despre un om care, refuzând o logică închisă și un scientism fără cusur, descoperă o dimensiune în care să-și situeze propriile simboluri și tendințe aluzive, anticipatoare, evocatoare. Omul lui Sartre este pasiune pentru absolut, cel despre care vorbim tinde spre Absolut, dar acceptă limita. Aceasta este și rațiunea pentru care face aluzie și nu definește, se dispune să caute și nu pretinde că posedă totul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
îmi dai un bip să vedem care-i situația?"; "pe Internet, normal! D-apoi ce, io nu le-am luat de pe părete..."). Caracteristica principală a dialogurilor în cauză e recursul, mai mare decît în conversațiile obișnuite, la expresii nedefinite, vagi, aluzive: asta, aia, așa, treabă, chestie, nu știu ce...; acestea indică intenția de a se evita numirea, identificarea faptelor, a persoanelor și a obiectelor ("tot ce lăsăm noi acolo, să le pună pe undeva pe acolo! Îi vorba din astea, de, de... cu
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
Neill, Victor Eftimiu face din Electra un „caz” dar, pe când eroina scriitorului american (de origine irlandezăă este un personaj cu trăsături „în curs a fi descoperite într-o regiune psihică embrionară, unde se pătrunde pe cale treptată, prin indicații sugestive și aluzive”1, Electra autorului român se descoperă de la început, neoferind evoluție caracterologică. Oreste constată nenorocirile abătute asupra neamului său, apoi pedepsește. Finalul ne prezintă un personaj torturat de ideea „neamului ciumat”, aruncând vina asupra sângelui și blestemului strămoșesc; e un erou
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]