1,497 matches
-
să-l mai repete - Credeai că poți opri din destrămare Ceea ce-i dat să fie-a destrămării, încremenind o lume-n veșnicie, Uitând măsura clipei și secundei, - Și dac-ai vrea în schimb să afli prețul Pe alt cântar al amăgirii tale, Ar fi aceeași mână de cenușă Pe care-ar fi s-o-mprăștii peste toate Ori doar pe urma lor imaginară. Și-acesta încă nu-i decât un gând, Un joc târziu la masa ta de lucru în liniște
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
a început: un grup de spartani cheflii a tăbărît în afurisita crîșmă din piața urbei în care Dumnezeu a aprins în pahare focul verde în care năvălitorii cîndva și-au cioplit case în ele să facă isprăvi de seamă. Strașnică amăgire. II Așa au început să se miște mîini călăuzitoare (și eu nu știam că mă voi prăbuși pînă la urmă) că de-atunci în fiecare noapte a solstițiului de vară cînd focul verde ardea-n piața urbei spartani inocenți cu
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
presupunem că Satana a șoptit lui Cain gândul cel rău, totuși vinovăția păcatului rămâne asupra aceluia care a primit șoptirea, a urmat ei și i-a dat cel dintâi prilej de a se apropia de sufletul său. De asemenea, nici amăgirea Evei nu se poate în totul prescrie Satanei, ci femeia a fost înșelată și de propria ei poftă. Aceasta o arată însăși Sfânta Scriptură prin cuvintele: <<Și a văzut femeia că bun este pomul la mâncare, și plăcut ochilor la
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
imensitate de cuvinte urcând pe creste de timp, pentru că nici cu divinitatea nu stă deloc rău. Din arsenalul profesiei de a trăi sacul acela imens care Îi stă la dispoziție proband capacitatea de a cerne binele de rău, certitudinea de amăgire Poetul a ales să esențializeze sentimentele care Îl leagă de Marea lui cea Neagră, visul și iubirea să eterne. Și nu pot să nu mă Întreb ce simte când mintea se scalda În amintire și vântul de departe Îi aduce
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
a tot ce-i viu/ Și de cen mormânt se-ncuie Dumnezeu?”) Moartea e rea! Viața este bună, iar cel care o iubește curat până În ultima clipă, Împotriva nonsensului care o cotropește, calcă pre moarte cu moartea. Nebunie frustă. Nu amăgire, nu iluzie poetică, nu peisaj edenic consolator, ci iubire de viață, atât cât mai este această viață, atât de cumplită cum este. O astfel de „Înțelegere” nu exclude credința În mântuire și nu anulează rostul smeritcurajoasei rugi: „Pomenește-mă, Doamne
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
Chițescu, Eliodor Constantinescu, Paul Papadopol și Prof. David Popescu, introducere, note și indici de prof. Nicolae Chițescu, în Col. „PSB.”, vol. III, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981, p. 209. footnote>. Păcatul înseamnă o amăgire, o pierdere, un eșec, o cădere din starea de iubire a lui Dumnezeu și a semenilor, un zid întunecat între om și Dumnezeu. Păcatul este izvorul a toate relele și singurul rău veritabil. Sub orice aspect ar fi privit, esența
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
am făcut sau de faptele bune pe care nu i-am lăsat pe alții să le facă. Într-una din scrierile sale, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne vorbește despre felurile păcătuirii : „Socotesc că în patru feluri păcătuiește omul: prin răpire, prin amăgire, prin neștiință și prin aplicare (dispoziție) sufletească. Primele trei feluri îl aduc pe om ușor la recunoașterea păcatului și la pocăință. Dar cel ce păcătuiește din aplecarea sufletească și nu vine la pocăință nici în urma experienței, nici cu trecerea vremii
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Creator, stăpânitor al celor văzute, rege al întregului univers. Astfel, nici focul nu putea ceva împotriva lui, nici apa să-l înece, nici fiara nu-l vătăma, nici otrava nu-și producea efectul asupra lui. Dar, odată ce s-a supus amăgirii, a predat stăpânirea amăgitorului. Din această pricină vrăjitorii și descântătorii se vădesc cu îngăduința lui Dumnezeu, printr-o lucrare potrivnică, făcători de lucruri minunate. Ei stăpânesc otrăvurile și cutează împotriva focului și apelor, cum arată cei din jurul lui Iani și
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
trebuie să-i fie creșterea, sau nu fără Dumnezeu, ci în Dumnezeu și prin Dumnezeu. Părintele Stăniloae menționează în acest sens: nu granița ce i sa pus omului îi închidea propriu-zis sporirea în viață, ci ieșirea din sfera divină, prin amăgirea că se întinde într-un domeniu mai larg. Sensul acestei granițe îl avea porunca de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și al răului, adică de a nu da drumul simțualității, de a nu-i permite să atragă și
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
timp, moment sau conjunctură politică, părăsirea de voie sau de nevoie a țării natale este o mare și grea experiență. A accepta exilul, în același mod cum ai accepta o boală incurabilă, ar trebui să ajute să ne vedem propria amăgire. În țara natală misiunea autorului era clară iar cititorii așteptau să audă ce acesta avea de spus dar îi era interzis să spună. În exil autorul este liber să spună dar nimeni nu-l ascultă și, poate că, mai mult
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
unghiilor ei mov, a cărnii lemnoase, a straielor ce n-au apucat încă să se facă lut), resturi de care și spade, podoabe de argint, pandantive de aur. Muma bătrână nu vrea să știe de nimic, crede că totu-i amăgire, că o ispitește Ciuma ce i-a răpus pe toți nouă feciorii, încât nu deschide decât după ce Voica își scoate inelul din deget și i-l aruncă pe fereastră. Muma bătrână îl recunoaște și-n consecință ,ușa-i descuia, în
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
într-o lățire definitivă-n praful cărămizilor macerate de vreme, mă obsedau pietrele rătăcite, numerele portițelor scîrțîitoare, desprinse pe jumătate din balamale, bălăbănindu-se-n aerul alb al după amiezelor infinite... mă devora un soi de tristețe blîndă, suportabilă, o amăgire a timpului clătinat aievea... știi?... clipa devenea cumva palpabilă, se putea aduce la nară și aspira în plămîni, se respira, se gusta, îți treceai limba peste membrana ei transparentă, o lingeai, o înghițeai... Ajungeam tîrziu în odaia mea, mă așezam
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
lipsa de prevedere de a te apropia peste măsură, doamna Pârvulescu știe să deosebească binele de rău, frumosul de urît, traiul activ și sănătos de cel decăzut și apăsat de trîndăvie, dar fără de voie se lasă atinsă la rîndu-i de amăgirile modernității și pare să-i placă acel spirit vînturat de fostul monah Iosif Theodorescu, care iscălește T. Arghezi și ale cărui elucubrații îmbracă vedenii sumbre și curioase, imagini menite să nu stea niciodată alături, rostogolindu-se în forțate îmbrățișări. De
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
ajutat în cucerirea lor de turcaleții de la Ankara! Platonică avea să rămână relația noastră și mai târziu, fiindcă, între altele, soarele dogorea prea tare, deșertându-ne de dorinți, pe când apa ne istovea la rându-i cu văluroasele-i îmbieri și amăgiri. Studenți fiind tustrei, nici la capitolul hrană n-o duceam prea faimos, aceasta contribuind oarecum la abstinența involuntară, ca și supravegherea continuă a plajei de către soldații grăniceri înarmați cu binocluri și lunete puternice pe care le îndreptau mult mai bucuros
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
în presa vremii, mai ales în acel ziar pe care "lumea bună" nu-l citește, Le Figaro - la fel cum constantă e polemica lui cu intelectualitatea occidentală pătrunsă de ideologia stîngii, respingerea interpretărilor în cheie militantă a propriilor piese, denunțarea amăgirii comuniste (și, din anii ’60, maoiste). Dacă Note și contranote e concentrată asupra experienței dramaturgice și a concepției lui Ionescu despre teatru, Antidoturi e cartea unui Ionescu implicat în demascarea "împăratului gol", a gîndirii colective pe cale să-ngroape individualismul, cartea
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
mai informați oameni. După-amiezele în care consemnează sec "nimeni" reprezintă, desigur, o înfrîngere. Un adevărat roman de dragoste se țese în paginile acestor ultime însemnări și nu unul fericit. Apropierea lui Lovinescu de Popea (sic), Ioana Postelnicu, este plină de amăgiri și dezamăgiri, căci scriitoarea se căsătorește în acești ani și are propriile probleme, conjugale. Cînd, la un moment dat sună insistent un telefon la care nimeni nu răspunde, Lovinescu presupune că ar putea fi soțul gelos. Dacă mențiunile de început
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
pus la rezon suferințele... mă voi lecui și voi fi din nou pe picioare, câteva zile numai cu cer senin și soare și am să pot crede că am scăpat și de data aceasta cu obrazul curat. În pofida unor asemenea amăgiri, din ce în ce mai bolnav, Bălcescu era un om sfârșit, sleit de putere, ros de boală, vlăguit de speranțe, mistuit de durerile greu de suportat, aceleași, mereu aceleași: țara, familia și neamul. Zi de zi i se întărea convingerea că munca i-a
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
cel Scurt 9), poetul cărora, magnific, nu doar în proză (,non prosa modo, sed etiam carmine") este Mateiu: "Sunt seri10, spre toamnă, adânci și strălucite/ Ce, luminându-mi negura-amintirii,/ Trezesc în mine sufle- te-adormite// De mult, încât cad pradă amăgirii/ Când cerul pârguit la zări cuprinde/ Purpura toată și toți trandafirii,// Și-n sânge scaldă para ce-l aprinde/ De vii văpăi..." Or, singurul pandant (,complementara") acestor purpuri bizantine nu poate fi, desigur, decât negrul: al "negurii"... uitării, al nopții
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
cu semne ale unui trecut netrăit, înstrăinat, dar de care parcă nu vroiam să ne despărțim. Ne rugam parcă, unor stăpâni neștiuți, să ne lege de acel timp care simțeam că se duce fără noi cu astfel de odgoane ale amăgirilor de a respira aerul "Capșei" de odinioară, de a sorbi aroma unor ceaiuri selecte, rafinate, servite cu tot dichisul unor ceremonii inițiatice. Ceream parcă minciuni spre a nu uita ceea ce nu era al nostru refuzând, instinctiv, poate, de a lua
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
creste Și te-ntorci cu scrisu-n clasele primare Parcă de-o uimire, parcă de-o poveste Că rămâi de toate nu-i nici de mirare Prea te bat adesea bănuieli funeste Urmărindu-ți umbra singur pe-o cărare Cu ne-nduplecate amăgiri agreste Mai păzești la vie, mai închini pahare Mustul se întoarce din rotiri celeste Să mai fiarbă-n sure șuri imaginare Graurii în pâlcuri cât mai dau de veste Ai cules hotarul, grâul e-n hambare își încing bostanii galbenele
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
o femeie, Singur cu luna, Roag-o să steie Clipa, nebuna! Vorbe zevzece! Una, doar una, Vai, cum se trece Viața, nebuna! De la o vreme De la o vreme predic în pustiu când îmi închipui că mai pot să predic străin de amăgiri și de credință. De Dumnezeu n-am pomenit nicicând să-l fi văzut trecându-mi pe la poartă. Și-acum, de câte ori ai vrea să stai privind peste nisipurile-ncinse și tot vorbind, așa, de unul singur de ce-ar mai fi
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
naltelor grădini; Dar neștiind să le fac parte De-atâta mers în lung și-n lat, Poate rămâne-voi departe, Ori poate, nici n-am fost plecat Poate-ntr-o zi Nimic din jur nu mi-e știut deplin, Doar amăgirea este zestrea mea, De-ar fi spre răsărituri să mă-nchin Aș căuta în cer aceeași stea Unde m-așteaptă, bun și răbdător, Pe-o prispă luminată de castel, Sub naltul fără vânt și fără nor, Un duh de-al
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
împarte, în fiecare zi sunt mai departe De porțile visatului palat; Dar merg întruna, liber și supus, Pe drumul care nu se mai încheie, Doar cu visarea, flamură și cheie, Sub veșnicia stelelor de sus Și îmbrăcat în scut de amăgiri Privesc râzând pădurea de pumnale; Se lăfăie în clipele egale Ceasornicul cu limbile subțiri, Și solii toamnei serilor mă cer Când luna-ntinde pacea ei regală; în amăgire crește cer din cer, în adevăr, doar maluri și zăbală Privind mirat
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
și cheie, Sub veșnicia stelelor de sus Și îmbrăcat în scut de amăgiri Privesc râzând pădurea de pumnale; Se lăfăie în clipele egale Ceasornicul cu limbile subțiri, Și solii toamnei serilor mă cer Când luna-ntinde pacea ei regală; în amăgire crește cer din cer, în adevăr, doar maluri și zăbală Privind mirat în oricare tărâm își poartă ziua Lumina grea, cu trupul ei fluid, Se deschid porți de semne vorbitoare Și porți de semne mute se deschid; Cu fiecare undă
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
vrea o putere infama. De la letopiseț citire Dorința ta spre cer să tune Românii vor reîntregire Uniți în crez și acțiune! ------------------------------------ New York 3 martie 2012 SĂ NE UNIM ! Să ne unim spre re-ntregirea Ținuturilor strămoșești Să nu trăim doar cu-amăgirea Din rugăciuni duhovnicești Pentru a ne salva trecutul Să ne unim, să condamnam Tâlharii ce ne iau avutul Pe veci să-i anatemizam Să ne unim să trecem Prutul Hotarul să-l mutăm pe Nistru Pentru-a ne reîntregi ținutul
POEME DEDICATE CONGRESULUI „ACŢIUNEA UNIONISTĂ 2012” de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380614_a_381943]