221 matches
-
de sergentul Yahya s-au distins respingând atacuri de pe poziția lor din vârful dealului, apărătorii oprindu-se în cele din urmă la lăsarea întunericului. După debarcări, rămăseseră atât de puțini oameni între pușcașii din Dublin și Munster încât au fost amalgamați sub numele de „The Dubsters”. Un singur ofițer din pușcașii din Dublin a supraviețuit debarcării, în timp ce din cei 1012 dublinezi care au debarcat, doar 11 au supraviețuit nevătămați campaniei din Gallipoli. După debarcări, Aliații au făcut prea puțin pentru a
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
la Persepolis, și până la mozaicurile de la Bishapur. Islamismul a impus schimbări drastice stilurilor și tehnicilor artistice, fiecare dinastie dictând propriul gust. Era Qajarid a constituit ultimul stadiu al artei persane clasice, după care a fost importat modernismul și a fost amalgamat cu elementele școlii estetice tradiționale. Literatura persană i-a inspirat pe Goethe, Ralph Waldo Emerson și pe mulți alții, fiind considerată deseori cea mai meritevole limbă în slujba poeziei. Limba persană este o limbă indoeuropană, din ea a luând naștere
Cultura Iranului () [Corola-website/Science/308139_a_309468]
-
În 1973, Secretarul Departamentului de Apărare, Arthur Tange, a transmis un raport guvernului prin care recomanda unificarea diferitelor departamente ale fiecărui serviciu într-un singur departament și crearea funcției de "Șef al Forțelor de Apărare". Guvernul lui Gough Whitlam a amalgamat ulterior cele cinci ministere de apărare (Apărare, Marină, Armată, Aviație și Aprovizionare) într-un unic Departament al Apărării în anul 1973, în timp ce legea serviciului militar a fost abolită. La 1 ianuarie 1976, cele trei arme ale armatei australiene au fost
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Kirkegaard și filozofii existențialiști încoace - angoasa a căpătat o accentuată tentă metafizică, născută din reflecția asupra precarității existenței. Potrivit doctrinei existențialiste, ,,existența omului precede esența sa", lăsîndu-i libertatea și răspunderea alegerii, care răspundere devine sursa angoasei sale. Jean Paul Sartre, amalgamînd nuanțe ale existențialismului unui Jaspers sau Heidegger cu tradiții mai vechi ale filozofiei abisale, le remodelează într-o formă bine structurată. Primul demers al existențialismului, scrie el, este de a permite fiecărui om să intre în posesia lui însuși și
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
unor fenomene paranormale, domeniu de care după 1990 scriitorul e cu deosebire atras. În 2001 înființează Editura Esoteria, unde își va publica ultimele cărți. În poezie Ț. a adoptat o variantă aparte față de cei numiți de G. Călinescu „suprarealiști bucovineni”: amalgamează figurația tradițională (motive de basm și baladă) cu onirisme bizare, intimismul cu demitizarea, confidența mistificată cu incoerența conceptuală și artificiozitatea construcției frastice. Îndatorat formulelor ermetizante, autorul Lavei intermediare (1970) urmează mai ales principiul marinettist al „cuvintelor în libertate”. Vidate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
celei metafizice. Un argument în plus pentru a readuce în discuție ecuația preplatonică mimesis = joc, simulare 2. Căci, în cele din urmă, la ce altceva ne-ar putea trimite cu gândul recunoașterea heterogeneității principiale a lumilor - reale sau ficționale - care amalgamează neîncetat datele percepției și pe cele ale imaginarului, elemente posibile și imposibile, credibile și incredibile, ca într-un joc iluzionistic de oglinzi? Din această perspectivă, dimensiunea ludic-manieristă și cea tranzitivă nu ni se mai înfățișează ca termeni ai unei opoziții
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Compagnon făcea - cu multă finețe - următarea constatare: ...referința funcționează în lumile ficționale atâta vreme cât acestea rămân compatibile cu lumea reală, dar se blochează în momentul în care Moș Goriot se apucă dintr-o dată să deseneze cercuri în formă de pătrat. Literatura amalgamează neîncetat lumea reală și lumea posibilă: se interesează de personaje și de evenimente reale (Revoluția franceză e foarte prezentă în Moș Goriot), iar personajul ficțional este un individ care ar fi putut exista efectiv într-o altă ordine a lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
domeniul strict delimitat al convențiilor textuale, ci pare, dimpotrivă, să sugereze că lumile alternative ale ficțiunii au o existență ipotetică, independentă în bună măsură de texturile din care sunt constituite, că aparțin unei memorii culturale active, în evoluție, care își amalgamează și își reciclează continuu elementele. Tomul complicat, „cu minunății despre evul mediu”, ne trimite cu gândul tocmai la acest teritoriu vast al memoriei literaturii, în timp ce menționarea „petelor de cerneală de pe degete” (notație evident autoironică) împinge imaginea în derizoriu, ca și cum poetul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
comice”. Rămâne în schimb un fapt incontestabil acela că Mircea Cărtărescu reușește și aici să submineze prestigiul cuvântului ca Logos. În plus, limbajul - apropiat de cel cotidian - rămâne, în ansamblu, perfect inteligibil, la antipodul obscurității semantice a liricii moderne, chiar dacă amalgamează termeni împrumutați din mai multe registre (argou, stil de conversație sau de compunere școlară, limbaj tehnic și științific etc.) Poema chiuvetei oferă aceeași „filosofie poetică”, și tot îmbrăcată în „staniolul” postmodern al ironiei: stea mică, nichelul meu te dorește, sifonul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
-l păcălească pe profesorul de fizică, poreclit Fosilă, și visează bovaric la un prieten pe al cărui tricou să scrie „Police”. O dată cu referințele la trupa „Police” își fac apariția și cele de ordin vestimentar (pantalonii „pensați” și „surorile Baccara”), toate amalgamate într-o textură de o remarcabilă melodicitate (întreținută mai cu seamă prin apelul la elemente prozodice și la tehnica refrenului). Următoarea secvență reia firul narațiunii inaugurate în partea a doua, adăugând noi elemente portretului fetei de la „Economic 2”: l-am
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
societate paleolitică nu ia în calcul decât în parte eterogenitatea sugerată mai sus, și că tinde să ignore limitele analogiilor etnografice. Corupt de prezența mitică a vânătorului culegătorului „etern” și încurajat de slaba rezoluția documentară, el apare inevitabil tentat să amalgameze societățile paleolitice la umbra „modului de producție” prădător. Aceasta în ciuda faptului că societățile epocii au cunoscut o diversitate uriașă de contexte ecologice și, la rigoare, nu există nici un motiv pentru a refuza existența, în decursul epocii paleolitice, cel puțin a
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
pare a sugera că reprezentările rupestre „mistifică” întrucâtva realitatea economică și socială, în favoarea unei viziuni masculine. O asemenea concluzie este, însă, imprudentă: nu avem niciun motiv să considerăm reprezentările rupestre drept fresce sociale. Pe de altă parte, interferența tehnologiei poate amalgama impactul anatomic al activităților specifice, singura observație pozitivă fiind acțiunea, pe durata întregii epoci, a unui regim de stres fizic asemănător pentru ambele sexe. Semnificația statuetelor feminine rămâne la fel de indecisă. Diversitatea, frecvent ignorată, a categoriilor de vârstă surprinse în aceste
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
coincis cu creșterea economică sau cu o criză socială. În universitate, trecutul și prezentul sunt proiectate într-un viitor viu, personalizat, care asigură continuitatea, anunță și consacră schimbarea, descoperirea, creația sau, dimpotrivă, stagnarea sau chiar recesiunea. Uneori, toate acestea sunt amalgamate, alteori se aleg și se separă pentru a pune în evidență acel ceva ce relevă spiritul distinct al timpurilor ce se petrec. Când în acest amestec se observă că unele elemente prevalează asupra celorlalte, este firesc să cauți explicații, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Rainer Maria Rilke) și dans Die Zeit in meinem Haar (un colaj din Bach, Pergolesi și muzică experimentală ), la care a semnat și regia. Alteori, Natalia evoluează, fără rețineri, în spectacole în care modul ei de a concepe mișcarea se amalgamează cu al unor dansatoare formate sub influența altor școli, precum în recitalurile date la Köln și Ulm, împreună cu Erika Winkler, formată sub influența lui Merce Cuninghan, spectacole pornite de la texte din Schopenhauer. Concepția ei creativă s-a extins și dincolo de
Cioburi de portret Natașa – Natalia by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3674_a_4999]
-
la încercare validitatea unora dintre bazele politicii mitterrandiene, constatându-se astfel că teza, de atâtea ori repetată, conform căreia "Franța nu vrea să judece, să medieze sau să negocieze" cu părțile aflate în conflict sau în locul lor este o frază amalgamată din doze de prefăcătorie și fățărnicie. Ea a judecat, și încă cum a judecat, operațiunile militare ale Statului Israel în termeni de o severitate care a deviat deseori de la flexibilatea verbală caracterizând terminologia diplomatică. Franța a încercat să se impună
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cea mai avută de la noi este un conglomerat de oameni de toate originile, de toate naționalitățile. Acest sânge străin încă nu s-a prefăcut, nu s-a amestecat cu cel românesc în măsură ca acest element să absoarbă și să amalgameze elementul străin“14. Observații similare au fost făcute și de străinii care au vizitat România în acea epocă, ei constatând cum evreii sunt extrem de bine reprezentați în toate meseriile și ocupațiile „burgheze“. Este cunoscut faptul că dezvoltarea industrială și, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
accepții ale termenului discurs: „conversație”, „dialog”, „întrevedere”, „exercițiu oratoric în fața unor persoane”, „alocuțiune”, „conferință”, „expozeu”, „proclamație”, „speech”, „apologie”, „elogiu”, „panegiric”, „rechizitoriu”, „expozeu”, „tratat” (Discurs asupra metodei de R. Decartes), orice enunț lingvistic observabil etc. Rezumându-ne fie și la enumerarea amalgamată de mai sus, vom observa că toate sinonimele discursului definesc o trăsătură esențială: emisie verbală adresată unei persoane sau mulțimi concrete. Tocmai acest lucru îndreptățește pe unii teoreticieni (Ducrot, 1984) să considere că orice discurs este argumentativ, de vreme ce este capabil
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ca urmare a rugăminților lui Pygmalion; prin privirea erotizată a admiratorului "ce proiectează dorința și plăcerea pur scopică în materie, animând-o"255 și, în sfârșit, prin retorica sadică a transgresiei ("De data aceasta, creația, însuflețirea, erotismul și distrugerea se amalgamează."256). Ultimul caz îl transformă pe însuși Pygmalion din erou creator într-un agent distrugător, purtat de avânt și excitare, pregătit să își lovească creația prea încărcată de aluzii erotice. "Prin aceasta, <<complexul Pygmalion>> capătă complementul său cel mai tulburător
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să încerce explicații, să găsească regularități. Constată, de pildă, că în vremuri de criză înflorește corupția („orice se putea cumpăra și vinde”), birocrația, cultul inculturii, utilizarea sloganului în viața publică. Cât de cunoscut ne apare, de pildă, stilul propagandei timpului: „amalgamând religia, poezia, folclorul, transformând miturile într-o pârghie a puterii”. Cu toate aceste experiențe traumatizante, Moscovici n-a devenit un resentimentar. Întâlnim în cartea de memorii pagini luminoase închinate prieteniei, „cultului culturii”, elogiului comportamentului activ. Impresii de lectură din autorii
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
al realității. Nu obiectivitatea reportajului în sine este cea care reține atenția, ci interesul pentru amănuntul inedit, dezvoltarea și îmbogățirea acestuia, care duce aproape întotdeauna la nașterea unui subiect interesant. Din aceeași categorie, a reportajului în care faptul real este amalgamat cu ficțiunea, fac parte și Văzduhul ne cheamă! (1934), N-am descoperit America! (1937) - descrierea unei călătorii de o lună cu avionul prin Europa, Africa, America de Sud și de Nord -, Atlantinia (1939), unde călătoria atinge locuri exotice fermecătoare, precum Corsica, Damasc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
asupra alterității și comparația generalizată; aceasta din urmă nu mai este prezentată ca metodă, ci ca finalitate, încununată de postulatul unei esențe a umanității (unitatea în sau dincolo de diversitate). În plus, două ipoteze științifice contradictorii sunt foarte des conjugate și amalgamate prin alunecare semantică. Afirmația că alteritatea rezultă din procesele sociale și istorice de alterizare corespunzând fiecărei societăți tinde să fie dizolvată de o operație de substanțializare care presupune echivalența alterității și a diversității. Cea de-a doua optică este înainte de
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în stil american), "idealtip" pe care niciun sociolog nu-l poate observa cu ochiul liber, nu pot fi înțelese decât una prin cealaltă 103. A confunda aceste două modele de civilizație fiindcă America absoarbe Franța este la fel de aberant ca a amalgama cele două modele de imagini fiindcă televiziunea înghite cinematografia. E adevărat că tot mai multe opere de cinema sunt destinate televiziunii și publicului ei efect de pâlnie destul de fascinant. E evident că există un cinema standardizat și filme TV de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ar putea examina aceste trei limbi fără a crede că ele au izvorît dintr-o sursă comună, care poate că a dispărut. Există un motiv asemănător, dar care nu este la fel de triumfator, pentru a presupune că gotica și celtica, desi amalgamate cu un idiom foarte diferit, au avut aceeași origine că sanscrita; iar la această familie s-ar putea adăuga și persana, dacă ar fi aici locul să discutăm despre chestiunile referitoare la antichitățile Persiei." (traducere din vol. lui Maurice Olender
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și „prăbușirea” hotarelor din vara lui 1940 au implicat direct instituția monarhică, fără a fi Însă determinantul principal nici În primul și nici În al doilea caz. Crizele de succesiune, care au devenit În majoritatea cazurilor crize politice majore, au amalgamat beneficiile dinastiei cu greșelile unui sistem politic tânăr și lipsit de practica gestionării guvernării și a leadership ului. Contabilizarea celor patru domnii scoate În evidență, În analiza politologului, momentele tensionate ale perioadei regalității, insistând asupra legăturilor cu ceilalți factori politici
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
prozatorul folosește tehnici complicate, suprapune perspectivele și amestecă până la confundare planurile trecut-prezent, întrerupe traseele biografice ale unor eroi pentru a le racorda la ale altora, apelează la substituiri de identitate sau interpolează în biografia unor personaje tranșe din trăirile altora, amalgamează trăirea realistă cu visul, pune în relație personaje construite realist cu fantasme, cu figuri fantasmatice, din totul adunându-se o impresie puternică de tumult existențial și de febricitare. GABRIEL DIMISIANU SCRIERI: Cartierul muncitoresc, București, 1950; Din regiunea de ieri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]