9,447 matches
-
calmare" a orientării, de excluderea pe cît posibil a emoțiilor; atunci românii vor avea și ei o literatură valoroasă, ieșită din comun, despre anii dictaturii. R. B.: Scriitorii germani originari din România poartă în aproape toate scrierile lor urmele acestei amare experiențe pe care au traversat-o: mă refer la scrierile d-voastră, ale Hertei Müller, ale lui Richard Wagner, Werner Söllner... Ei au rămas marcați, traumatizați, de ceea ce le-a fost dat să trăiască. Dacă vorbeam de faptul că în
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
termină vorbele, că Meaume se smulge din brațele ei. Se ridică, se îmbracă, coboară două etaje, intră în apartamentul meșterului, discută cu el și cu soția lui. Pleacă neîntîrziat. Meaume spune: "Aveam să-mi duc în altă parte cîntecul meu amar. Așa cum există cîntece de pierzanie, există și o pictură de pierzanie." Acidul este mai ciudat decît o culoare. Chipul fiindu-i ars, cunoscuții nu-l mai puteau recunoaște. Dintr-o năpastă, a făcut o șansă. Schimbîndu-și înfățișarea, s-a dus
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
publicistică de la "Cotidianul" și "Cuvântul") și o pletoră de stângăcii stilistice și termeni improprii ce e incompatibilă cu respectiva reputație. Totuși, nedumerirea constantă suscitată de această absență nu contracarează total impactul unui umor absurd, care nu ar fi atât de amar savurat, dacă nu s-ar apropia atât de mult de o cotidiană realitate "jurnalistică". Ioan Buduca, Noua Atlantidă, București Editura Albatros, 2002, 118 pag., f.p.
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
mie când vine iarna o Doamne trimite-mi o moarte care mă-ngheață graiul apropiindu-mi-l mării și focului Doamne moartea atacă noaptea trunchiul copacului și somnul mierlei în beznă. * * * Vremea e ștearsă o Doamne cuvântul meu care venea amar și-ntunecat Doamne prea întunecat pentru pământ stins este chinul meu foamea băută cu inima în nopți ce sunt brăzdate de plugul cântecelor vremea-i fără sfârșit și totuși plină de nevoia de-a visa care-mi refuză piatra morții
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
pentru calitatea acestei cărți nedorite și de aceea nepublicate - așa cum s-a dovedit a fi. Paharul acestei încercări e greu de băut - și numai acei care au avut cărți interzise, cu anii, din bunul plac al dictaturii cunosc gustul lui amar, de neuitat o viață întreagă. Căci nu e vorba numai de o înfrîngere, ci și de regretul retrospectiv pentru cele mai mici cedări, pentru vanitatea atîtui zbucium în tina unei ticăloșii contra căreia nu există decît arme radicale." La sfîrșitul
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
poet, a limitei, a muchiei subțiri pe care a ales să se afle permanent. Nici avangardist, dar nici postmodern, ci realizînd mereu o sinteză și producînd o tensiune care-l singularizează. O altă imagine obsedantă e aceea a nucului, a amarului, a umbrei și a florilor discrete. O poezie discutată tocmai pentru ludicul ei lăutăresc poartă în titlu ciudata imagine a nucii verzi (Cântec de nucă verde). Tulburător e un fragment cu aer testamentar din poemul Daruri, fragment ce poate fi
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
la locul pe care acest poet îl are între poeții vechi și cei noi: Ah, sărac sunt, puțină mi-a fost partea,/ averi n-am strâns, nepriceput și fără prevedere -/ n-am strâns decât bucurii întoarse din drum,/ neștiute miresme amare/ ca florile stranii, nevăzute ale nucului.// Sărac sunt, ca arborele din pădure -/ doar umbră dau și veștede frunze/ și-un braț de lemne albe, uscate...// Dar ia acest lemn, e drept și trainic,/ și fă catarg corăbiei tale viteze./ Ia
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
zilei faptul că acest machior declară că i-a căzut cu tronc, "în timpul ședinței", o tînără drăguță, dra Babalîc, cu care a hotărît pe loc să se și însoare, peste un an-doi!... Mă gîndesc, fără să vreau, cu un gust amar, la marii noștri machieuri, care nu mai sînt, la un Ștefan Mihăilescu, la un Ion Toma - cărora nimeni nu le-a spus, vreodată, stiliști, și care n-au apărut, niciodată, pe prima pagină a vreunui ziar... Și care, probabil, s-
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
se vor comporta ca fideli paladini - pe potriva, eventual, a dlui Adrian Păunescu. Gândul că cine a trădat va mai trăda nu adâncea crețuri pe fruntea dlui Gușe și nici n-avea, în fond, de ce. Cei doi alergători răbdaseră angelic atâția amar de ani mofturile, fandoselile, lecțiile, toanele, ifosele, nazurile unui tenor îndrăgostit de sine: revirimentul a putut fi opera a trei ceasuri, timpul fiind în acest caz factor bergsonian de relativitate. De altminteri, nici dl. Neacșu, nici dl. Meșca nu l-
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
sale: "Printre faptele cu adevărat importante ale vieții literare, o carte continuă să reprezinte dovada cea mai sigură a viabilității culturii, și argumentul ar suna liniștitor, dacă în condițiile vitrege de azi, pentru noi, el nu ar ascunde o conotație amară: dar și reduta de pe urmă." Caracterizare indirectă - mai este oare nevoie să precizăm? - a propriului său demers, constatarea lui Vitalie Ciobanu nu lasă nici o umbră de echivoc în ceea ce privește semnificația acestui "vals" trist. În alt loc autorul vorbește despre "lobotomizarea" înfăptuită
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
cu o morală solidă. Schnier, clovnul en titre cel mai lucid, e dimpotrivă, decăzut, sărac, și bețiv fără căpătâi, amoral și raisonneur. El suferă în mod autentic (din iubire pentru o Marie bigotă și nu prea inteligentă), și face silogisme amare. Sentimentele acestei ființe cu atâta nevoie de afecțiune au ceva de comedie, fericirea lui Schnier e simplă și seamănă cu o scenetă pentru două păpuși cuminți. El și Maria joacă cu pasiune "Nu te supăra, frate", și dezbat problema hăinuțelor
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
naratoarei diferă semnificativ de la una la alta. De la dramatizat-exaltate derulări de acțiuni dorite sau imaginate (XXVIII. Dragoste), se trece la ironia caldă a portretizării unei tinere extrem de preocupate să se autoinventeze fără pauze de respirație (II. Variante) sau la înțelegerea amară față de femeia mai în virstă care trăiește sentimentul că viața i se îndreaptă către sfîrșit (XIX. O viață) etc. Fragmentele în care Mira Feticu încearcă să compună scene "scandaloase" (relații de dragoste între femei, de exemplu) nu sînt foarte reușite
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
nemulțumit/ de dimensiunile turnului./ În cele din urmă,/ folosind și un extras/ din frunze de palmier,/ l-a făcut/ exact cît lumea. Din prima zi, Turnul de Fildeș/ s-a dovedit a fi/ mult mai real,/ însă și mult mai amar/ decît lumea./ Se spune că,/ după șaptesprezece zile,/ uluit,/ poetul japonez/ a plecat pe jos/ spre România/ și că, tot pe atunci,/ în locul lumii,/ nu mai există/ decît Turnul de Fildeș" (Turnul de Fildeș). Alteori "cronica" nervoasă a zilei se
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
poetul japonez/ a plecat pe jos/ spre România/ și că, tot pe atunci,/ în locul lumii,/ nu mai există/ decît Turnul de Fildeș" (Turnul de Fildeș). Alteori "cronica" nervoasă a zilei se dilată prin infuzia de fabulos, prin ramificarea, de un amar umor, a consecințelor unui punct de plecare arbitrar: "Tratatul cu Ucraina/ nu este un compromis istoric,/ ci unul anistoric.../ Românul e atemporal/ ca întotdeauna./ Cine nu crede,/ să-l citească pe Blaga/ sau oricare variantă/ a Programului de guvernare/ al
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
pe care nenea Iancu ar detesta-o - senzația finală după vizionarea (și revizionarea) filmului: senzația de "e puțin, stimabile", senzația de țintă ratată. Titlul filmului pleacă de la vorbele lui Caragiale despre "franzela exilului" (o franzelă, zice la un moment dat, "amară"). Văzînd filmul, impresia dominantă e aceea că "franzela" e mai mult a documentaristului decît a lui Caragiale; cu alte cuvinte, subtitlul mai aproape de adevăr al filmului ar fi fost nu "Caragiale la Berlin", ci "Alexandru Solomon la Berlin, pe urmele
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
locul în două traduceri comentate, Lirica lui Horațiu, datorată lui N. I. Herescu, și Satire de Juvenal, sub semnătura lui I. M. Marinescu. Dacă în comentarea Satirelor, Izabela Sadoveanu își întinde antenele interpretării la literatura modernă, punând în balanță "tonul virulent amar" din Les Tragiques a lui d'Aubigné, Les Châtiments de Hugo și Satira III de Eminescu, altul este tonul aplicat liricii horațiene. Observatoare atentă la circulația valorilor, lirică și cerebrală, totodată, trăind prin erudiție împărțirea între elanuri și dezamăgiri, compară
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
mângâiere a celor vrednici, dar și a celor nevrednici, funcționând ca o măsură de consolare a întregii noastre ființe. Alteori însă, uitarea corupe de-a dreptul istoria, semănând - vorba lui Shakespeare - cu "un uriaș monstru de ingratitudine". Iar cea mai amară dintre ingratitudini este negarea gloriei prin uitare. Nu de puține ori memoria ne joacă feste ca într-un joc "de-a v-ați ascunselea", în care parcă mijește ceva, dar, mai abitir, parcă nu. Există însă și circumstanțe când uităm
Bilanț cu îngeri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14385_a_15710]
-
de școală. A studenților și elevilor de a-și vedea de carte. A libertății de a lupta împotriva imposturii. A libertății de a nu mai vedea elemente incapabile stabilite în posturi ce depășesc facultățile lor etc." Să recunoaștem printre asemenea amare rînduri și prefirări în actualitate ale marilor dezamăgiri de acum mai bine de o jumătate de veac. Oare politicianismul nu poate fi făcut din nou răspunzător pentru o sumă de încălcări ale moralei culturale, pentru o serie de compromisuri și
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
de bărbat. Chiar stau și mă întreb, de multe ori, cum de mă suportă bulgăroaica de Pencke, nevastă-mea, de peste 55 de ani? De fapt, nimeni dintre noi doi nu știe, care pe care-l iubește mai mult, de-atâta amar de vreme. - În mare parte opera dumneavoastră se adresează tineretului, chiar și o parte însemnată din traducerile pe care le-ați făcut... S-ar zice că le-ați ales - greșesc? - De-aia! Fiindcă prețuiesc mereu tinerețea la orice oră din
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
neamului românesc este deplânsă în final în tonul lamentațiilor din cronica lui Neculce și explicată prin această ruptură, determinată de o istorie mașteră, de Biserica Romei. Succesiunea antitezelor (prin contrapunerea adverbelor de timp oarecând/acum) conferă paginii virtuți literare: "O amar! Era și neamul rumânesc vestit și lăudat, iară acum fără de veaste și de toți ocărât zace! Era oarecând viteaz și în război tare, iară acum fără de puteare și mai fricos decât alte neamuri. Era oarecând înțelept, iară acum încungiurat de
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
două ieșiri! Sau, în terminologia ontologică a d-lui Șora, e un compromis a lui a fi cu a avea, o cădere (prin pasivitate, prin omisiune ori măcar prin temporizare) a primei ipostaze în cea de-a doua. Finalul analizei amare a d-lui Mihai Șora, începută ca o analiză de sine expiatoare, în circumstanțele unei greșeli veniale, se cristalizează cu ajutorul unui citat dintr-un eseu al lui Paul Hollander, Intelectualii occidetali și curțile comuniste, în următorii termeni pe care îi
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
impecabilă. Un fel de "50 de magazine într-unul singur" care m-ar putea scăpa pe vecie de praf și de mizerie. După o oră, totul s-a sfîrșit. Abia a apucat doamna să împacheteze și să plece cu gustul amar că n-avem, totuși, bani, copilul să-și revină din spectacolul desfășurat cu magie, că musafirii au și sosit. Pe o canapea doar pe sfert curățată, ne-am așezat să privim la televizor, cu niște floricele în față, cu copilul
Demonstrații și demonstrații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14525_a_15850]
-
Gheorghe Grigurcu Explicabil, productele așezate sub zodia "realismului socialist" divulgă un derapaj estetic grav, în vecinătatea sau chiar în spațiul anulării depline a valorii: "În "Gazeta literară" Rădăcinile amare ale lui Z. Stancu au atins al XXX-lea capitol de logoree, iară scrisul lui Eugen Jebeleanu distruge, noroc că numai fragmentar, pentru a doua oară Hiroșima. Citit Nepoata lui Moș Ursachi, nuvela lui Cezar Petrescu din volumul Vino și
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
era "interzis". Cu toate calitățile sale stimulative, marșul nu are solemnitatea unui imn, iar textul (kilometric și axat mai mult pe virtuțile trecutului) care îndeamnă poporul la "dezmeticire" poate trezi și unele ironii, atâta timp cât "trezirea" nu se produce după atâta amar de vreme... Este motivul pentru care ne frământă o întrebare: oare n-ar fi bine să revenim la imnul compus de Ed. Hübsch în 1861, cu varianta alecsandrină (redată mai sus) sau chiar cu o "adaptare" ceva mai inspirată "și
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
poet, prozator, eseist. Formația sa de bază, cu toate acestea, este cea de medic. Pentru cei care doresc să afle mai multe despre traseul, preocupările și epocile pe care le-a traversat, într-o viață, C. D. Zeletin, volumul intitulat Amar de vreme și apărut în 2001 este tocmai potrivit. El grupează o serie de eseuri, unele (auto)biografice - și, în cea de-a doua parte, o serie de convorbiri ale autorului (cu George Bălăiță, de pildă), din care preocupările și
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]