382 matches
-
marele Theodor Pallady spunea despre marele Gheorghe Petrașcu că nu este artist, ci numai pictor Veți înțelege astfel mai bine ce înseamnă exigența în artă.) Arta este un lucru serios și grav care nu are nimic de-a face cu amatorismul, cu exercițiile mai mult sau mai puțin abile ale unor mânuitori de pensule și culori. Sunt mulți amatori care își umplu timpul liber cu culorile și pensulele, dar de aici și până la profesionalism este cale lungă. Trebuie să avem un
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
prezentarea de ansamblu este solidară și în acord cu fiecare lucrare în parte. Este solidară cu lipsa de stil și de viziune artistică a autorului. Efectul final în fața căruia am fost aduși este unul de talcioc, de bric-à-brac, de mărunt amatorism care nu reprezintă nici România, nici spiritul românesc. Dacă ar fi așa, dacă ceea ce vedem pe simeze ar reprezenta cu adevărat țara, ar fi vai și amar de sufletele noastre și de viitorul țării. Mă întreb atunci, ce sens a
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
riscant. N-am avut, însă, impresia că prea mulți gazetari români metamorfozați în "reporteri de război" au luat în considerare acest risc. De la trimișii la fața locului ( vorba vine: cu excepția echipei de la Antena 1 dar și aceasta de-un perfect amatorism , ceilalți au stat frumușel la distanțe convenabile, de unde, într-un urechism tradițional, își dădeau cu părerea despre ce se întâmplă), la superstarurile din studiouri, toată lumea a devenit expertă în Saddam. N-am luat nici o clipă în serios aceste emisiuni, decât
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
altera pars Cronicarului i s-a părut suspect un articol apărut în EVENIMENTUL ZILEI de luni 10 iulie sub semnătura lui Tiberiu Lovin și purtînd titlul de scandal Institutul-fantomă de studii orientale. Ziaristul incrimina cîțiva cunoscuți cărturari, punîndu-i sub semnul "amatorismului și imposturii". Lui Radu Bercea, directorul Institutului de Studii Orientale "Sergiu Al.-George", i se reproșa că, deși nu are diplomă în specialitate, boicotează "încercările de promovare ale adevăraților orientaliști". Lui Andrei Cornea și altor angajați la I.S.O. - că
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
După ’89, dacă nu greșesc eu, se înființaseră vreo 32 asociații mai mult sau mai puțin profesionale, într-un entuziasm specific erei revoluționare, care entuziasm s-a topit pe măsură ce breasla noastră și-a subminat din interior profesia, glisând-o spre amatorism. Breaslă care, după cum citesc în cartea lui Constatin Bacalbașa „Bucureștii de altădată”, organizase „întâiul Congres al presei din România la 26 octombrie 1871”, adică tot atunci când se inaugura „uzina de gaz” de la Filaret care asigura iluminarea Capitalei cu lămpi de
La vânătoare de premii şi autorităţi [Corola-blog/BlogPost/94359_a_95651]
-
Nu se-aude! Odată cu mine: huuu! Bravo! Și-acum refrenu’!” Textul dintre ghilimele nu vrea să sugereze ceva, ci o spun clar: am reprodus țipetele aproape disperate ale unor vedetuțe cu apucături de vedete și cu posibilități manifestate printr-un amatorism jalnic. Dar, despre aceasta, poate cu altă ocazie... În legătură cu înregistrarea spectacolului folcloric de la Sibiu „ Deschide ușa, creștine!”, trebuie să mai spun că, probabil, Maica Domnului, văzându-și chipul reprodus pe fundalul scenei, n-ar mai fi fugit în Egipt cu
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]
-
în ultima vreme, am avut parte tot mai des de bucurii mărunte, adică din acelea care nici nu-ți suie noduri în gât, dar nici nu te lasă indiferent, cum ar fi senzația că s-a terminat cu diletanții, cu amatorismul și cu prezentatori inculți. Acum, majoritatea acestora, singuri, modești și nesiliți de nimeni, își dau de gol profesionalismul spunând: mi-am făcut treaba bine la televiziune și mă simt mulțumit(ă). -Mie-mi zâci ? completează prietenul meu. Așa că, fără să vrei
Alegeri, hărmalaie și Florin Călinescu... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12247_a_13572]
-
prezența ori de absența autenticității, de buna sau proasta rânduială a metabolismului ei esențial. Se poate ca însuși rezervorul de sinceritate și autenticitate să se mai fi golit, sporind în schimb emanațiile de histrionism, precum și de noxe provenite din exacerbarea amatorismului. Din ce în ce mai puțini urmează astăzi îndemnul lui Breton: "Vreau să taci, atunci când încetezi să mai simți".
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
aici. Nu există formațiune politică, organizație cu pretenții reprezentative sau domeniu al vieții publice, mai mult sau mai puțin militarizat, care să nu se simtă obligate de a negocia cu veșnicia prin cîte un măreț insemn statuar. In cele mai multe cazuri amatorismul și aroganța merg mînă în mînă cu gradul de autoritate , cu gradul, în general, fie el MAPN sau MI, și cu un cult primitiv al eroilor, al eroilor consacrați și ca sfinți sau al acelora suspectați că ar putea deveni
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
a fi consecvenți cu etimologia, expresia artistică și care încercau, apropiindu-se de ea, să se înalțe, ci niște categorii propagandistice, niște construcții doctrinare sever instituționalizate în marele festival Cîntarea României, și acesta o adevărată proiecție simbolică a veseliei naționale. Amatorismul nu mai era plăcere pură, așa cum ar fi tentat inocentul să creadă, ci obligație de serviciu, sarcină de partid și chiar predeterminare metafizică. Dacă într-un moment imemorial de narcisim, de ineficiență și de lene cineva a spus că românul
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
defectul principal. Cele mai vulnerabile s-au dovedit ediția Goga (unde, după cum a arătat Mircea Popa, I. D. Bălan a rămas cu documentarea la nivelul anilor "70 și nu a preluat nimic din completările bibliografice ulterioare) și ediția Rebreanu (de un amatorism jenant în tot aparatul de istorie literară datorat îngrijitorilor ediției). Dar, rămânând la o apreciere de ansamblu, trebuie să spun că aceste ediții realizează un fel de bilanț general, în funcție de care se vor putea stabili direcțiile de studiu filologic al
Opere fundamentale în ediții de referință by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12426_a_13751]
-
simbolice. În condițiile în care expertul de artă va fi cuprins într-o structură instituțională, lucrurile însele vor căpăta o altă statură și un alt statut. Pînă atunci, însă, vor continua să funcționeze, în paralel, o adevărată industrie a falsurilor, amatorismul impertinent și prostul gust cel mai agresiv. Casele de licitații ar fi un alt element vital pentru constituirea unei piețe reale, dar, din păcate, la noi nu există pînă acum decît casele Alis și Monavissa care, practic, partajează o situație
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]
-
foarte bine sistematizate. Toată lumea este de acord astăzi că primul poet român modern, pe de-a întregul original, este I. Budai-Deleanu. Importanța sa depășește însă acest aspect pentru că, remarcă Leon Volovici, "pentru conștiința literară românească, el face pasul hotărîtor de la amatorismul primilor poeți la profesionalism, în sensul slujirii depline, conștiente, a unei mari vocații. El este primul mare poet care își însușește, pînă la erudiție, tot arsenalul clasic al artei literare, cu conștiința faptului că este scriitor". (p. 28). Dacă în
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
foarte curând, în cazul în care nu se reformează. Însă aceasta este altă discuție. Dar ce se întâmplă în România? Care este situația la noi? Anul trecut observam tot în paginile acestei reviste fenomenul artistic pe care l-am numit amatorismul experimentalist. El nu era decât expresia unei ignoranțe asumate sau a unei persistențe sclerotice în smârcurile unei mentalități ce venea din ethosul anilor ’60. Dar nu numai atât. Amatorismul experimentalist era și semnul unei dorințe de ceva proaspăt, nefosilizat. De pe
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
în paginile acestei reviste fenomenul artistic pe care l-am numit amatorismul experimentalist. El nu era decât expresia unei ignoranțe asumate sau a unei persistențe sclerotice în smârcurile unei mentalități ce venea din ethosul anilor ’60. Dar nu numai atât. Amatorismul experimentalist era și semnul unei dorințe de ceva proaspăt, nefosilizat. De pe aceste poziții, cred că el a fost un ferment, o necesitate care ne-a condus spre o regăsire de sine și spre o mobilizare interioară. Iar acesta e un
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
Gheorghe "Grecul", răsuflați după atentatul din decembrie 1933. De altfel nu are nici o considerație pentru fruntașii zonei, începând cu țărănistul Chiroiu și sfârșind cu ciudatul de la conacul Sionilor, Mateiu Caragiale. Pe primul îl disprețuiește pentru primitivismul lui, pe celălalt pentru amatorismul cu care face agricultură, inclusiv pentru bietul cârd de curcani cu care vrea să concureze spița galică din marea lui crescătorie. Cunoscut și ca iscusit vânător de dropii, Gogu Ionescu își lasă impozantele case din Herăstrău și vine în ținut
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
devotament, de editarea textelor lui. Așa se explică de ce am făcut loc în paginile revistei noastre acestui studiu, deși nu suntem de acord cu toate afirmațiile pe care le cuprinde. Entuziasmul dlui Mircea Handoca se asociază uneori cu un anumit amatorism, greu de acceptat în stadiul la care a ajuns azi cercetarea științifică referitoare la Mircea Eliade.
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
într-un necesar reper pentru demersuri identice, care să și propună transmiterea și receptarea mesajului sonor enescian în cele mai diverse medii din spațiul românesc, într-o perioadă nefastă, marcată de asaltul tot mai agresiv al kitsch-ului și al amatorismului.
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
și filosofiei. în considerațiile sale asupra ființei, creației, iubirii etc. este puternic influențat de gândirea (și limbajul) lui Constantin Noica. Cartea inspiră respect prin arzătoarea dorință a autorului de a trăi la un înalt nivel de spiritualizare. Suferă însă de amatorism și nu-și poate găsi un loc în bibliografia domeniului Iordan Datcu, Contribuții la etnologia românească, București, Ed. Universal Dalsi, 2004. 256 pag. O carte care trebuie citită cu creionul în mână, nu răsfoită. Autorul, un etnolog erudit și, în
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
a le reproșa așa-numitele, pe atunci, "limite". Este astfel de înțeles că pașii tinerilor cercetători literari vor fi marcați, mai mult decît ai altora, de șovăieli și de naivități, că maturizarea lor va fi lungă și dificilă, că urmele amatorismului nu se vor șterge cu una - cu două. în plus, politizarea domeniului literar fiind mult mai strictă decît a celui lingvistic, calitatea științifică a cercetării va cîntări adesea mai puțin decît doza ei de conformism și obediență. Primele încercări ale
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
istorie, știință, muzică etc. Anul 1934 este însă unul de cotitură. În iunie Iulian Vesper pleacă la București (ca director în Ministerul Muncii), iar în august se întoarce de la Roma Traian Chelariu care reformează "Glasul Bucovinei", în dorința de a exclude amatorismul, "puerilitățile, reclamagismul autohton de prost gust". Curând, Mircea Streinul își încetează participarea la "Junimea Literară" și "Glasul Bucovinei", moment ce semnifică și sfârșitul grupării iconariste inițiale, și începe, din iulie 1935, să editeze revista "Iconar" (cu apariție lunară, anul editorial
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
lui Brâncuși, Coloana fără sfîrșit, a fost sever agresată, că infractori derizorii și colportori fără scrupule au aruncat în serie, pe piața românească și nu numai, tot felul de falsuri Brâncuși, unul mai caraghios decît altul, că exegeza delirează și amatorismul hermeneutic a ajuns la limita ridicolului, Barbu Brezianu și-a păstrat măsura, echilibrul și înțelepciunea. Reeditarea, cu cîțiva ani în urmă, a monumentalei sale lucrări Brâncuși în România, care aduce la zi, atît din punct de vedere bibliografic, cît și
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
incontinenta agresiune căreia sculptorul îi este supus. Excedată de veleitarism, de platitudine, de extaze facile și de filosofări aberante, în dauna rigorii și a perspectivei raționale, opera lui Brâncuși nu a reușit să se impună convingător în cultura noastră contemporană. Amatorismul exegetic a creat iluzia că se poate spune orice, oricum și în orice împrejurare, fără minimul risc al vreunei sancțiuni. Și în loc să se consolideze în timp, să capete pregnanță și autoritate, imaginea sculptorului s-a alterat în asemena măsură încît
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
proiectele noastre de anvergură, prin revenirea la cârma principalei instituții teatrale din țară a rudelor lui Caliban. Va fi nevoie de multă energie și inspirație pentru a șterge din însăși informația genetică a artiștilor români masivele zone de penibil și amatorism induse de directoratele lui Fănuș Neagu (un individ frust, incapabil să articuleze un program cultural decent) și Dinu Săraru, "aranjorul" admirat de mulți, dar ale cărui veritabile aspirații nu le pot depăși pe cele ale prăfuitului, minorului Take, Ianke și
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
modernității sau a avangardei, deoarece nu poate sau nu vrea să le recunoască. Drept exemple servesc neo-tradiționalismul și, într-o oarecare, măsura minimalismul. 5. Postmodernitatea decăzuta: aceasta ar putea reprezenta expresia stării amorfe, a proximității față de starea de “rebut”, de amatorism și șarlatanie. 6. Postmodernitatea epigonica: aceasta ar putea reprezenta o nouă fațetă a practicii musicale - care nu ar fi esențialmente polistilistică sau ironică, dar realizată pe materialul musical al unei generații anterioare, în special pe muzica atonala (în contrast cu preferință postmodernă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]