3,682 matches
-
Alexandra Olivotto Miza romanului din romanul Sigma de Alexandru Ecovoiu e mai mult decât ambițioasă, ținând cont de predecesorii iluștri pe care îi are în explorarea temei pe care și-o propune (viața și rostul lui Isus): de la Par Lagerkvist (Baraba) și Kazantzakis (Ultima ispită a lui Cristos) până la Anthony Burgess (Omul din Nazareth) și
O nouă script-ură by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14670_a_15995]
-
el locul cert al afirmării și al lansării, dar și teatrul în care punerile sale în scenă, mai puțin ultima, după părerea mea, au avut vînă, rotunjime, au născut discuții, au fost prezente în festivaluri, au conturat profilul unui regizor ambițios, care știe ce vrea și care situează valoarea la rangul cuvenit. De aceea, mă mir, într-un fel, că sub direcția sa nu au apărut regizorii de talie, invitați să lucreze la Brașov, modalitate deschisă și loială de concurență, stimulativă
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
lucrările lui Gershom Sholem și Moshe Idel, dar cele câteva paragrafe introductive prin care Bloom își stabilește cadrul teoretic cabalistic (care să cuprindă și să explice cele o sută de genii) par insuficiente, insuficient elaborate și slab croite pentru foarte ambițiosul lui proiect. Cabala e, cred, o tradiție mult mai complexă decât poate să rezume cineva în numai câteva pagini, iar operele de geniu pe care le comentează Bloom sunt conectate la acest cadru teoretic numai într-un mod superficial și
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
niște articole de dicționar, programat să-l continue pe cel de până la 1900, o reușită colectivă marcantă. Ceea ce a pierdut întreruptul dicționar, a câștigat prezenta antologie de eseuri despre scriitori (vreo treizeci la număr), minori în cea mai mare parte, ambițioși să intre în republica literelor din prima jumătate a secolului XX. Că destinația articolelor a fost alta, se poate deduce după acribia informației pusă la contribuție, cu prețul de a fi șarjantă adesea, dar valorificată totuși. Ce alt rost, decât
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
Liviu Dănceanu Am fost recent la Studio für Neue Musik din München: o droaie de programe și proiecte care de care mai ambițioase ori mai exclusive. Stagiunea se derulează sub presiunea numelor cu greutate. Aceeași hegemonie a protagoniștilor am reîntâlnit-o la Bergamo, acolo unde în fiecare an, asociația Musica aperta dezvoltă un ciclu de reuniuni sonore intitulat Comporre, oggi. Pretutindeni am remarcat
Luxuria by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14147_a_15472]
-
adiționare de informații în sine urmăresc a decupla creația artistică de atributele sale axiologice (esteticul aflîndu-se cu rol negreșit determinant în centrul lor, dar în conexiune cu celelalte și prosedînd propriile-i transparențe prin care nălucesc tainele ființei). Oricît de ambițioasă, rațiunea singură n-ar putea cuprinde totul în cîmpul artei, n-ar putea opera eficient în mediul "imponderabilelor" sale, în raza, necesară, a "spiritului de finețe"... Apreciem, prin urmare, consecvența întru spiritualitate a autorului lui Euphorion, exprimată por oposicion, într-
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
și economice. Și pentru prima oară după mai mult de cincizeci de ani, dacă nu cumva pentru prima oară pur și simplu pe aceste meleaguri, reveria artistică este pe cale de a naște unul dintre fenomenele cele mai neobișnuite și mai ambițioase. Amănunte, la ediția viitoare.
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
doi autori foarte curajoși, sau poate de o inconștiență sănătoasă și consecventă, atunci când atacă o sumă de clișee ridicate la rangul de adevăruri de circulație în limbajul politic postcomunist. Cartea lor de la Editura Compania, aparent prefațată de intenții cuminți, extrem de ambițioasă în fond, pune inspirat accentele grave în ceea ce privește evoluția politică și intelectuală a României ultimilor 13 ani - decupând o problematică largă, generoasă, cât pentru alte zeci de studii conexe. Temele vizate cu prioritate sunt cele capabile să ofere o privire în
Democrația de dicționar by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15064_a_16389]
-
un exercițiu de imaginație ce nu ajunge la un capăt. În ciuda eforturilor și dăruirii specifice actriței Clara Flores, laureată a Galei Tînărului Actor de la Mangalia, de anul trecut și angajată a Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, o actriță extrem de tenace și ambițioasă care n-a intrat, deocamdată, pe mîna unui regizor care să modeleze, să o curețe de prea plinul pe care îl are și îl pune la dispoziția personajelor. Fără fanatism și angoase nu există creație. Și nici performanță. E bine
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
rînd, om de acțiune. Iar ceea ce de obicei numim noi un om inteligent, e mai degrabă contrariul unui om de acțiune". Ori, ca o profesie de credință a duhului său contemplativ și cugetător: "Omul de acțiune trebuie să fie destul de ambițios, - pentru ca să aibă un resort lăuntric; dar și destul de mărginit, pentru ca să nu-și dea seama de puținătatea puterilor sale. Și mai ales, destul de prost, ca să nu poată face teorii". Dezangajarea de cele lumești, ca resort al meditației lui Nae Ionescu, a
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
încearcă să îmbine, într-un discurs prin excelență realist, construit contrapunctic și mizînd pe convențiile autenticității, radiografia exactă a unui sentiment extrem de puternic (la limita obsesiei) cu aceea a societății românești ante- și postdecembriste. Proiectul este, fără doar și poate, ambițios, dar resursele de inventivitate epică se dovedesc, nu de puține ori sărace, iar personajele și evenimentele nu reușesc întotdeauna să capete relief (în parte și din cauza lipsei de inventivitate stilistică); nu este însă mai puțin adevărat că, uneori, tocmai acest
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
criticul francez își nuanțează reflecția, găsind că profunzimea este mereu de actualitate, căci numai ea poate fonda orizontalul. Nu insist, fiindcă profunzimea are destui apărători, aici doresc să reabilitez ideea de suprafață. Or, după atâția alți poeți scufundați în foraje ambițioase, Mircea Ivănescu pune în lumină demnitatea și bogăția suprafeței; el nu sapă în lucruri, el este - cum o spune același Dan Laurențiu: „un spirit analitic orientat către suprafețele lucrurilor” (îmi place să spun, mai de-a dreptul: către adâncimea suprafețelor
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
PNL, pentru că în partid se crease o atmosferă ostilă proiectului său de a construi o forță politică aptă să devină o contrapondere reală la PSD, în principal prin realizarea unei alianțe între PNL și PD. În toamna anului 2003, acest ambițios proiect politic s-a materializat și a fost amplu mediatizat, chiar dacă principalul său inițiator și susținător nu a apărut nici o secundă în centrul evenimentelor. Aceiași oameni care în urmă cu un an repudiau ideea de alianță, determinîndu-l să plece din
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
a filosofiei prefigurează tacticile, folosite de artiștii-metafizicieni (Nietzsche, Fink, Gadamer), de a întrețese (mai degrabă decât de a contrasta) polii joc-seriozitate.” În sfârșit, aș avea două critici la această carte. Mai întâi, deși își concepe lucrarea, într-un chip extrem de ambițios, drept „o genealogie a jocului în filosofia occidentală”, autoarea nu discută câtuși de puțin (nici măcar nu amintește) alți filosofi occidentali majori în opera cărora ideea de joc a jucat un rol esențial. Numele lui Schopenhauer și Wittgenstein îți vin spontan
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
datelor exemplare (în sens formal) ale istoriografiei sovietice. Cu deosebire interesante mi s-au părut apoi considerațiile despre instrumentalizarea discursului comunist (prin ședință, critică, autocritică etc.) și despre retorica discursului științific al vremii. Cartea lui Mihalache este una pe cât de ambițioasă, pe atât de interesantă. Și aș spune chiar pasionantă. Ar fi fost frumos însă ca autorul să procedeze și la filtrarea critică a unei bibliografii expandate, care diluează și deturnează uneori interesele prioritare ale cărții. În fapt, ea trădează, încă
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
în 1978, cu o culegere de nuvele, sub pseudonimul Patrizio Canaponi, și a obținut primele sale cinci premii literare. Apoi a publicat sub propriul nume 15 romane și volume de nuvele, în majoritate autobiografice. Acum și-a propus un proiect ambițios: un ciclu romanesc în 9 tonuri, intitulat Homo duplex, din care a apărut la Ed. Querido din Amsterdam volumul-pilot (tomul zero) De Movo Tapes (Înregistrările lui Movo). Eroul, supranumit Movo, este un Oedip contemporan: nu scapă destinului dictat de zei
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
donează cei 100.000 de dolari ai premiului pentru îngrijirea cîinilor vagabonzi din Caracas. Pisicile din Atena Scriitorul grec Takis Theodoropoulos (n. 1954) are o bună cotă internațională. Pasionat de istoria și de gîndirea antică, el e autorul unor romane ambițioase precum Căderea lui Narcis și Peisaj absolut în care compară Grecia trecutului și cea contemporană, sau al unei biografii a lui Xenofon, scos din cadrul plicticos al manualelor școlare și transformat într-un aventurier modern. În Cele șapte vieți ale pisicilor
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
În seara când am fost eu la spectacol, o doamnă râdea tare și cu sughițuri, de câte ori i se năzărea, ca o alarmă de mașină: m-am simțit și mai singură. Piesele Liei Bugnar, jucate în aceeași ambianță sunt mai puțin ambițioase în planul modernității, izbutite, însă, în cel al teatralității. Autoarea nu se expune într-o oglindă astfel încât să reiasă măreția ei și nimicnicia celor care n-o înțeleg, ci se exprimă prin conflicte, prin destine și replici, spunând povestea și
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
materii de 300 de intrări, un indice de nume și 165 de fișe bio-bibliografice. Instrument de lucru indispensabil studiului literaturilor central-europene, el se susține printr-un demers comparatist de anvergură, dublat de o dimensiune descriptiv-analitică.” Cum spuneam la început, finalizarea ambițioaselor proiecte ale grupului timișorean e unul din nu prea multele lucruri bune care se petrec acum în cultura română. De la Stavropoleos la Vama Veche O săptămînă întreagă a trăit presa cotidiană din România de pe urma penei de curent din Statele Unite. Firește
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
ce să-și achite consumația, pînă s-a lămurit un chelner mai îndrăzneț că membrul peremist vorbea singur la mobil, raportîndu-i, chipurile, lui CVT situația din oraș, la ore tîrzii. În opoziția cealaltă, parlamentară sau nu, politicianul de rînd, dar ambițios, e tot timpul nemulțumit că partidul nu se mișcă. El vrea cîștigarea alegerilor, fiindcă singurul mijloc prin care își poate păstra prestigiul politic în urbe e să amenințe cu întoarcerea la Putere. De cînd au început pregătirile pentru alegeri, micul
Politica în provincie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13631_a_14956]
-
succeselor populare gen "Ewa vrea să doarmă" și care la începutul anilor ’60, sub numele de Barbara Lass, va cunoaște o meteorică glorie internațională în filme precum "Che gioia vivere" al lui Rene Clement, cu Alain Delon ca partener). Tînărul ambițios cedează locul cineastului cosmopolit care, profitînd de succesul obținut de "Cuțitul în apă" (numeroase premii internaționale: premiul FIPRESCI la Veneția 1962 și o nominalizare la Oscar pentru film străin), se autoexilează, stabilindu-se la Paris. Sketch-ul din "Cele mai frumoase
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
Chinatown" ( Premiul Oscar pentru scenariu) și "Tess" în Franța, cu Nastassja Kinski, noua sa companioană. O pauză de șase ani, pentru a-și redacta cartea de memorii, publicată sub titlul: "Roman despre Polanski" și a pune în scenă cîteva proiecte ambițioase: "Amadeus" și "Metamorfoza" după Kafka). La 56 de ani se căsătorește cu tînăra franțuzoaică Emmanuelle Seigner. Un mariaj, în fine, stabil, din care se vor naște doi copii. Filmografia i se completează cu titluri ca: "Lunes de Fiel", "La jeune
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
instinctul cel mai rudimentar de conservare"). În unii indivizi această pornire, acest impuls de dominare, de luare în posesie a lumii înconjurătoare, acționează mai puternic, iar în alții mai slab, abia pâlpâie. Din categoria primilor se recrutează învingătorii, cuceritorii, marii ambițioși, iar din a celorlalți înfrânții, aserviții, supușii. Unii pe alții se caută, unii altora își sunt necesari, asociați în temeiul unor raporturi de complinire. Reapar astfel, și în acest roman, cuplurile brebaniene de personaje, personajele cuplate, mai bine zis, sau
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
de "cele două fețe ale puterii: politica și banul", "două zeițe răutăcioase". Pornit de jos (e fiu de țărani), sârguincios la învățătură, chipeș, de o frumusețe bărbătească puțin demodată, de actor american interbelic, acest "Julien Sorel de la țară" este un ambițios care procedează totuși cu moderație, fără a forța primejdios marginile admisibilului. O singură dată se pripește, când interpretează greșit un gest "mai liber" al Nadiei Martinetti, soția profesorului, pe care crede că și-o poate face amantă. Se năpustește, gafând
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
fie ca deținuți de drept comun, fie politici - suportă efectele frustrării; implicit creșterea agresivității îndreptată spre cel aflat mai aproape, tovarășul de sferință. Nu sadici sau alte genuri de psihopați au fost și sunt torționari, ci indivizi proveniți din categoria ambițioșilor ori obedienților, trăsături de caracter dezirabile în instituții și locuri "normale". "Frontieriștii" n-au scris cărți și nici nu prea citesc, ne înștiințează autorul. E poate un noroc acesta pentru cititorul "secvențelor" ce ilustrează relațiile speciale dintre cadrele amintirii individuale
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]